BOGATIILE EXXON MOBIL - O CONTROVERSA A COMBUSTIBILULUI?

ICFAI

Centru de Cercetare de Management

Bogatiile Exxon Mobil

O controversa a combustibilului?

Studiu de caz

BOGATIILE EXXON MOBIL - O CONTROVERSA A COMBUSTIBILULUI?

"Atitudinea celor de la Exxon este ca ei sunt baietii mari de pe strada, si nu au de ce sa se supuna nimanui. Dar fara indoiala pe cei de la Exxon ii asteapta o noua etapa de cercetare amanuntita. Daca ar fi sa le dau un sfat, acela ar fi, 'Obisnuiti-va cu asta si pregatiti-va'. Dau dovada de o ipocrizie, care mai devreme sau mai tarziu ii va ajunge din urma"[1]

- Charles Schumer, Senator, Statul New York, in 2006

"Oamenii nu inteleg in ce cadru de timp operam noi. Ne desfasuram activitatea pe un ciclu de 10-, 20-, 30-, 40- de ani, si ca sa punem si asta in context, asta inseamna 20 de Congrese (Americane). Ori un singur trimestru sau un singur an, care poate insemna totul din punctul de vedere al circului politic, nu este chiar atat de semnificativ pentru cadrul de timp in care noi ne desfasuram activitatea."[2]

Lee Raymond, fostul sef executiv si presedinte al 

Corporatiei Exxon Mobil, in 2006.

PROBLEMA BOGATIEI EXXON

Conform listei Fortune 500[3] , redactata in Aprilie 2006, Corporatia Exxon Mobile (Exxon) a luat locul lantului de magazine Wal-Mart Inc. , ca fiind cea mai mare companie in SUA (Ne referim la proba I (A) ca una dintre primele 10 companii in functie de venit si la proba I (B) ca la una dintre primele 10 companii in functie de profit, conform listei Fortune 500 pe anul 2006). Cu un capital de piata de 375 miliarde US$, Exxon a inlocuit General Electric Co. , devenind astfel cea mai valoroasa companie din SUA in anul 2005.

Si mai impresionant a fost profitul companiei in anul 2005, care era de 36.1 miliarde US$ - mult mai ridicat decat al oricarei alte companii in istoria corporatiilor din SUA. Venitul acesteia pe anul 2005 era de 339.9 miliarde US$ (Ne referim la proba II cu privire la finantele Exxon pe anii 2003, 2004 si 2005). Nivelul de venit si profit pe anul 2004 era de 291.95 miliarde US$ respectiv 25.33 miliarde US$. Recordul anterior pentru cel mai mare profit a fost stabilit tot de catre Exxon - la 25.33 miliarde US$ in venitul net anual din 2004 (Ne referim la tabelul I privind veniturile si profiturile Exxon - 2000-2005).

TABELUL I

Profitul Exxon a continuat sa se ridice in anul 2006. A realizat un profit de 8.4 miliarde US$ in primul trimestru al anului 2006. "Realizari ridicate de titei brut si gaze naturale si marjele de piata imbunatatite au fost partial compensate prin marje chimice mai mici. Venitul net din primul trimestru a fost de 7% din cel de pa anul 2005,"[6] a declarat Rex W. Tillerson (Tillerson), presedintele si seful executiv Exxon. Tillerson a preluat conducerea de la Lee R. Raymond (Raymond) la data de 1 Ianuarie 2006. In primul trimestru al anului 2006 Exxon a returnat 7 miliarde US$ catre actionari, in dividende si rascumparari in actiuni.

Cu toate acestea, in ciuda rezultatelor imbunatatite ale castigurilor pentru Q1 2006 si a platilor imense de dividende catre actionarii sai, analistii si publicul larg au fost mai putin decat incantati. In timp ce analistii de piata erau de parere ca veniturile erau sub asteptarile lor, profiturile imense castigate de catre Exxon au facut-o pe aceasta suspecta in ochii oamenilor legii americani si a publicului larg.

Profiturile celor de la Exxon au aparut intr-o perioada in care consumatorii SUA resimteau presiunea cesterii preturilor la combustibil, acestea atingeau 3 US$/galon benzina. Putini politicieni americani au solicitat o investigare a preturilor ridicate la benzina si au acuzat companiile petroliere mari, inclusiv Exxon, de preturi inselatoare.[7] Oamenii legii s-au ingrijorat si de faptul ca Exxon a platit pachetul de pensionare a lui Raymond in valoare de 400 milioane US$, acesta s-a pensionat la 31 Decembrie 2005. Senatorul american Byron Dorgan (Dorgan) spunea, "Nu trebuie o dovada mai convingatoare, ca preturile inselatoare si manipularea pietei, care au produs preturi record la combustibil, au scapat de sub control, si vor duce la formarea lacomiei individuale si a lacomiei corporatiilor prin cheltuieli de milioane dureroase pe seama consumatorilor americani." De asemenea Dorgan isi anunta intentia de a-si reinoi efortul de a elabora o reducere a profiturilor pentru consumatori. In 3 Mai, 2006, Camera Reprezentantilor a SUA a trecut un proiect de lege privind preturile inselatoare, care va penaliza orice companie gasita vinovata, cu penalitati de pana la 150 milioane US$.

Multi analisti au considerat ca, nicio masura a performantei personale ale lui Raymond putea sa justifice aceasta plata. Ron Bonjean, purtator de cuvant al lui Dennis Hastert, presedintele Camerei Reprezentantilor a SUA, a declarat, "Presedintele este foarte ingrijorat de pachetele de compensare date sefilor executivi, ca si Raymond, intr-o perioada in care familiile intalnesc situatii in care trebuie sa aleaga daca sa puna mancare pe masa sau sa-si umple masina cu benzina."[10]

Exxon a fost de asemenea criticata de catre grupurile activiste de mediu inconjurator, pentru lipsa sa de preocupare privind mediul inconjurator si a fost calificata de catre Greenpeace, ca si "Criminalul Climatic Nr. 1".[11] Deversare de petrol Exxon Valdez din 1989 (deversarea Valdez) era inca actuala in mintea publicului larg si controversa refuza sa dispara deoarece Exxon avea inca de platit 4.5 miliarde US$ daune punitive catre persoanele afectate. Exxon a fost de asemenea criticata pentru atitudinea sa sceptica cu privire la incalzirea globala, investitii mici in sursele de energie alternativa, si sustinerea sa de a fora in Adapostul Natioanal al Vietii Salbatice Arctice (ANWR) din Alaska. Din aceste motive, Russel Mokhiber si Robert Weissman au pus compania Exxon printre primele zece proaste corporatii din anul 2005.

Exxon si-a aparat profiturile imense, spunand ca aceasta a fost o rentabilitate rezonabila in comparatie cu alte industrii cum ar fi bancare, farmaceutice sau imobiliare. Compania a sustinut ca si-a indeplinit responsabilitatea catre pretendentii sai, prin faptul ca a furnizat combustibil publicului larg si a facut bani pentru actionarii sai.

Reactionand la criticile pentru compensarea lui Raymond, Exxon a clarificat, ca aceasta a reflectat performanta puternica de afaceri a companiei Exxon, pozitia de conducere pe termen lung a lui Raymond, si cariera sa lunga si remarcabila in cadrul companiei. Mai mult, compensarea lui Raymond a fost hotarata de Comitetul de Compensare a conducerii Exxon, care a fost compus din directori independenti neangajati.

Exxon a mai declarat ca a fost o investitie adecvata de resurse in sectorul de energie alternativa si si-a adus mica contributie la mediul inconjurator. In ceea ce priveste daunele punitive pentru deversarea Valdez, compania a argumentat ca acuzatiile au fost nejustificate deoarece Exxon ajutat la procesul de curatare si a platit daunele.

NOTA ISTORICA

Standard Oil a fost fondata de catre John D. Rockefeller (Rockefeller) si asociatii sai in 1870. In mai mult de patruzeci de ani, Rockefeller a facut din Standard Oil una dintre cele mai mari organizatii producatoare de titei brut, de rafinare si de marketing din lume. Intr-o perioada cand Rockefeller era cel mai bogat om din lume. In 1882, Rockefeller si partenerii sai au preluat termenul de 'trust' pentru a centraliza toate companiile lor petroliere din SUA sub un singur grup de administrare, prin urmare formand Trustul Standard Oil. Cu toate acestea, politicienii si jurnalistii americani au acuzat Standard Oil de practici monopoliste si de sufocarea concurentei.

In 1911, o ordonanta emisa de Curtea Suprema Americana a dus la dizolvarea Trustului Standard Oil in 34 de companii separate. Jersey Standard (Standard) si Socony au fost doua dintre cele 34 de companii care s-au format la despartirea Trustului Strandard Oil. Standard si Socony au devenit Exxon respectiv Mobil. Cererea pentru pentru benzina era in cestere la incepultul secolului 20. In 1920, Socony a produs o marca comerciala inregistrata, Mobiloil. Ambele companii si-au consolidat pozitia pe perioada urmatorului deceniu cu cateva achizitii. In timp ce Standard a obtinut 50 de procente investitie in Humble Oil & Refining Co.[15], Socony a obtinut 45 de procente investitie in Magnolia Petroleum Co. In 1931, Socony a fuzionat cu Vacuum Oil Co., un pionier in industrie si compania a fost redenumita Socony - Vacuum.

In 1933, Standard si Socony - Vacuum au intrat intr-un parteneriat de 50-50 in "Stanvac", in regiunea Asia Pacific. Acesta a functionat in 50 de tari, din Africa de Est pana in Noua Zeelanda, pana ce a fost dizolvata in 1962. In 1955 Socony - Vacuum a fost redenumita Socony Mobil Oil Co. si unsprezece ani mai tarziu Mobil Oil Corp. Un deceniu mai tarziu, noua inregistrata Mobil Corporation (Mobil) a absorbit Mobil Oil, devenind o filiala detinuta in totalitate. In 1972, Standard si-a schimbat numele in Exxon Corporation.

Tarziu prin anii 1990, Mobil devenit o companie petroliera diversificata cu o prezenta globala in explorare, dezvoltare, productie si vanzare de titei si gaze naturale. De asemenea era implicata in rafinarea si vanzarea de produse petroliere si in dezvoltarea, producerea si vanzarea a diferite produse chimice. In acest moment si Exxon a iesit in fata ca si o companie diversificata cu o prezenta globala in ceea ce priveste explorarea, dezvoltarea, producerea si vanzarea titeiului si a gazelor naturale, in rafinarea si vanzarea produselor petroliere, producerea si vanzarea carbunelui si a mineralelor, si producerea de energie.

In 30 Noiembrie, 1999, Exxon si Mobil s-au unit pentru a forma o noua companie numita Exxon Mobil Corporation, devenind cea mai mare companie publica din lume.

EXXON CASTIGA VENITURI RECORD

In al patrulea trimestru al anului 2005, inregistreaza profituri de 10.71 miliarde US$ - cel mai mare profit inregistrat pe trimestru din istoria SUA (Referinta la tabelul II pentru performanta trimestriala a Exxon in 2005).

TABELUL II

Alcatuit din mai multe surse.

Conform companiei, in 2005, peturile medii pentru titei si gaze naturale in SUA erau de 52.23 US$ / baril[17] si respeciv 11.34 US$ / 1000 m³ . Acesta a fost mai mare decat preturile din 2004 - 38.85 US$ / baril de titei si 6.61 US$ / 1000 m³ pentru gaze naturale, in 2004. Conform companiei, chiar daca cresterea pretului a ajutat la atingerea unui record al profitului, compania a luat un credit pentru a putea termina proiectele la timp si totodata pentru a-si tine costurile sub control. "Continuam sa identificam proiectele de clasa mondiala, castigurile industriei de varf, si sunt bine clasate pentru o crestere continua. Rezultatele noastre record arata o abordare disciplinata si vom continua sa distribuim valoare superioara actionarilor nostrii," a explicat Henry Hubble (Hubble), vicepresedintele Exxon pe relatia cu investitorii.

Primul profit trimestrial al Exxon, de 8.40 miliarde US$ din 2006 a fost al cinci-lea profit mare inregistrat vreodata in SUA (Referinta la tabelul III pentru Venitul & Profitul Semestrului I al Exxon). Oricum, a fost mai mic decat profiturile castigate in ultimul trimestru al anului 2005. Fadel Gheit (Gheit), un analist in industria energiei la Oppenheimer & Co. Inc.[19], a atribuit scaderea profitului comparativ cu trimestrul al patrulea al anului 2005 cu costurile de productie ridicate, taxele ridicate si redeventele, si o crestere de 41 de procente in investitii de capital si proiecte de explorare.

TABELUL III

Sursa: www.usatoday.com,www.cnn.money.com

Perioada 2005 s-a dovedit a fi un an generos pentru Exxon si alte companii petroliere, precum British Petroleum (BP), Royal Dutch Shell (Shell), Chevron Corp. (Chevron), si ConocoPhillips. (Referinta la tabelul IV pentru profiturile companiilor petroliere pe 2005). Chiar daca Exxon nu a fost singura companie petroliera care a inregistrat profituri mai mari in ciuda preturilor crescute, ea a fost singura companie mare care a fost selectionata pentru critici si boicotari.

TABELUL IV

Sursa: www.msnbc.msn.com.

CRITICILE ASUPRA EXXON

Exxon a avut probleme in a digera profiturile record castigate si a fost aspru criticata de catre senatori, activisti si publicul larg. In 14 Martie 2006, Exxon impreuna cu alte cateva companii petroliere, a fost retinuta de catre Senat pentru a raspunde la cateva intrebari despre potentiala inselatorie de preturi si despre scumpirea fuzionarilor ca raspuns a profiturilor record, inregistrate intr-o perioada in care preturile erau foarte mari pentru consumatori. Tillerson a aparat criticile variate aduse, in fata Comitetului Juridic al Senatului, in timp ce activistii mediului inconjurator au ridicat slogane anti - Exxon. Shawnee Hoover, Director de Campanie al ExxposeExxon[20] a spus ca, "Opozitia deschisa a ExxonMobil catre independenta de energie americana, nu este o surpriza. Compania este cea mai proasta dintre cele mai proaste. Spre deosebire de alte companii petroliere, ExxonMobil refuza sa sustina o tranzitie nationala de titei si o investitie semnificativa in curatarea energiei, care poate fi inlocuita. In schimb isi continua politica guvernamentala intr-o maniera agresiva, care tine SUA dependenta de combustibil." De asemenea, si in Noiembrie 2005, seful executiv de atunci, Raymond, a trebuit sa depuna marturie in fata Comitetului Juridic al Senatului, dupa ce Exxon a raportat profitul record pe al treilea semestru. In mod clar, Exxon a fost cea mai mare tinta dintre companiile petroliere si a fost foarte criticata de catre senatori, mass-media si publicul larg pentru diverse probleme, cum ar fi, inselatoria de preturi, pentru practicile sale asupra mediului inconjurator, si chiar si pentru cultura sa.

Preturi mari la benzina

Dupa ce Exxon a postat profiturile record , s-a creat o revolta mare printre consumatorii americani, care plateau in jur de 3 US$ pe galon de benzina. "Inca odata, Exxon Mobil a cules roadele celei mai mari inselatorii de preturi din istoria SUA pe seama familiilor care munceau din greu. Sper ca aceasta stire va convinge in cele din urma Congresul SUA sa ia masuri si sa forteze companiile petroliere sa aprobe consumatorilor o refinantare"[22], a spus Jim Doyle, Guvernatorul din Wisconsin .

Fiind cea mai mare companie petroliera, Exxon s-a lovit de o crestere a protestelor si a acuzatiilor de inselatorie de preturi. De asemenea s-au facut cereri si pentru tarife. "Am fost in afacere toata viata mea. Dar mi-as dori totusi sa vad putin mai multa simpatie din partea consumatorilor. Ei (Exxon) trebuie sa arate o responsabilitate fata de pretul dat - ei imi amintesc de industria tutunului"[24], a spus Senatorul Herb Kohl.

Variate lanturi de scrisori pe internet au indemnat publicul sa nu mai cumpere benzina de la Exxon. Au fost facute apeluri de la diferite sectiuni pentru a boicota Exxon. De exemplu, conducatorii Bee County[25] si-au indemnat oamenii sa nu mai cumpere benzina de la Exxon din mai 2006, si sa nu mai cumpere pana cand pretul va scadea la 1.3 US$ / galon. La Beeville, Texas legislatorii au inaintat un statut de lege prin care cereau boicotarea Exxon pana in momentul in care va reduce pretule benzinei la 1.3 US$ / galon.

Pachetul de pensionare al lui Raymond

Raymond a primit in anul 2005 unul dintre cele mai mari pachete[26] de pensionare, in valoare de aproximativ 400 milioane US$, incluzand bani lichizi, optiuni de actiuni si un plan de pensionare. Raymond a optat pentru a primi intreaga suma odata, in loc sa primeasca o suma anuala in valoare de 98.4 milioane US$. Conform unei declaratii de imputernicire completata de catre Exxon impreuna cu Comisia de Securitate si de Schimb (SEC) in 12 Aprilie 2006, a avut dreptul la actiuni si compensari pe termen lung in valoare de cel putin 258 milioane US$. Exxon va plati de asemenea taxele pentru clubul lui Raymond (210.800 US$), planurile financiare si serviciile de asistenta de impozitare. Ii va permite de asemenea sa foloseasca nava aeriana a companiei, ii va pune o firma de paza la dispozitie, pentru el si sotia lui, pentru inca doi ani, masina si sofer. Raymond va mai primi inca 1 milion US$ pentru ca a fost consultantul Exxon in anul 2006. Din 31 Decembrie 2005, Raymond detinea parti restranse ale Exxon, in valoare de 183 milioane US$ si 4.15 milioane actiuni care aveau o valoare potentiala de 69.6 milioane US$.

Stirea despre pachetul de pensionare al lui Raymond, a atras puternice critici din partea oamenilor politici americani si din partea publicului. Multi au fost de parere ca acest pachet de pensionare nu a avut prea mult de-a face cu performanta si ca cel mai mult din el s-a datorat din profiturile fraudulosae generate din preturile mari ale combustibilului. Charles M. Elson, directorul Centrului pentru Corporatii Guvernamentale John L. Wienberg, a Universitatii din Delaware a explicat: "Castigurile sale antreprenoriale pentru conduita manageriala. Exxon a fost acolo cu mult inainte sa vina Dl. Raymond si va mai ramane acolo mult timp dupa. Cu toate acestea a primit si veniturile Rockefeller, fara ca sa-si asume riscul Rockefeller.[27]

In 18 Aprilie 2006, Dorgan a numit plata de 400 milioane US$ a Exxon-ului catre Raymond, o 'lacomie rusinoasa' atunci cand pretul titeiului si a benzinei a atins 70 $ / baril si respectiv 3 $ / galon. De asemenea Dorgan a cerut o investigatie de tip SEC a pachetului de pensionare al lui Raymond si si-a anuntat intentia de a-si reinnoi efortul de a elabora o reducere a profiturilor pentru consumatori.

Practicile mediului inconjurator

De-a lungul anilor, Exxon a fost aspru criticata de catre reprezentantii mediului inconjurator si Greenpeace a fost in fruntea acestor proteste. Organizatia Green[eace a criticat Exxon ca fiind impotriva mediului inconjurator si a ajuns atat de departe incat "Criminalul Nr.1 al Climatului." De-alungul anilor a mentinut mai multe website-uri anti - Exxon, de ex: StopEsso[28].org, exxonsecrets.com, exxonexxpose.com si multe blog-uri anti-Exxon. Greenpeace a adus la cunostinta publicului ceea ce s-a numit "proasta administrare a lui Exxon", a organizat proteste la statiile Exxon din lume si s-a straduit sa opreasca compania de la incercarea de a "manipula o politica mizerabila a energiei din SUA si de a interveni in schimbarile internationale climatice." (Referinta la Proba III pentru Greenpeace vs. Exxon - cronologie).

Pozitia Exxon in ceea ce priveste incalzirea globala a atras multe critici din partea reprezentantilor mediului inconjurator. Compania sustinea ca nu exista nicio certitudine in studiile stiintifice care sa sustina ca, combustibilul mineral era responsabil pentru incalzirea globala. Ecologistii spuneau ca Exxon este singura companie petroliera, care pune la indoiala legatura dintre arderea combustibilului mineral si a incalzirii globale, si este cel mai infocat oponent al eforturilor domestice si internationale de a reduce poluarea, care cauzeaza incalzirea globala.

Ecologistii au acuzat Exxon ca fiind direct raspunzatoare pentru decizia administratiei Bush de a nu semna Protocolul Kyoto[30] din 1997, care pune tinte tarilor de a reduce emisiile de carbon care duc la incalzirea globala. In 1997 Raymond a denuntat Protocolul Kyoto si avertismentele mizere cu referire la incalzirea globala, provocand agitatia ecologistilor. El a declarat ca, combusibilii minerali erau singura cale de a atinge o crestere de 50 % in cerinta energiei globale, care se preconizeaza a fi in 2030. Raymond anumit Protocolul Kyoto "imperfect" si a prezis ca Europa va esua prin depunerea eforturilor de a-si indeplini obiectivele de reducere a emisiilor.

De asemenea Exxon a fost acuzata ca a cheltuit milioane fondand "stiinta corupta" (i.e. unde rezultatele se dovedesc a sustine punctele de vedere ale companiei), si ca a investit fara valoare in surse de energie regenerabile. De-alungul anilor Exxon a donat milioane la 40 de grupuri politice publice, ca si Institutul Companiilor Concurente, o auto-proclamare "lider in lupta impotriva spaimei generate de incalzirea globala", cu sediul in Washington, iar in ceea ce o priveste ar fi fost destul de nonconcilianta.

Conform detractorilor Exxon, in timp ce companii ca si BP si Shell, si-au publicat investitiile in surse de energie regenerabile, precum energia solara si eoliana, Exxon a facut putine, si a sfidat astfel de initiative, numindu-le: "neeconmice". Conform reprezentantilor mediului inconjurator, fondarea unui Proiect Global Climatic si de Energie[31] (GCEP) al lui Exxon la Universitatea Standford a fost mai mult de fatada, deoarece proiectul nu a avut scopuri mari pentru reducerea emisiilor care duc la incalzirea globala, si a facut putine, in opinia lor, pentru a avansa tehnologia energiei regenerabile. Mai cu seama, nu exista nici o garantie ca Exxon va pune in practica aceasta tehnologie dezvoltata. De asemenea au considerat investitia ca fiind prea mica si neportivita pentru o companie care avea profituri record si care a fost contribuabilul major al gazelor cu efect de sera.

Exxon de asemenea a atras artileria activistilor mediului inconjurator asupra sa, pentru sustinerea sa de a fora in zonele salbatice, virgine ale Americii, cum ar fi ANWR. In 2001, prim-vicepresedintele Exxon,   H. J. Longwell, a spus, "Permiterea explorarilor responsabile de mediu in Adapostul National al Vietii Salbatice Arctice si in zonele potentiale din larg si in Rocky Mountains, ar trebui sa fie prioritara." In ciuda protestelor gruparilor de mediu in conjurator, incercarea Exxon de a influenta forarea in spatiul ecologic ANWR a continuat. Dupa 27 de tentative esuate, compania petroliera a fost victorioasa in obtinerea permisiunii Senatului American de a fora in ANWR, in Martie 2006, cand Senatul American a votat motiunea cu 51-49 in favoare. Exxon a fost acuzata ca ar fi pus profiturile inaintea mediului inconjurator.

ALTE CRITICI

Rprezentantii mediului inconjurator au fost de parere ca si dupa 17 ani de la devastatoarea deversare Valdez, inca nu exista niciun semn ca persoanele afectate din Alaska (pescarii, procesatorii de hrana, si nativii din Alaska) isi vor primi datoria cuvenita. Exxon a refuzat sa plateasca daunele punitive in valoare de 4.5 miliarde US$, cuvenite pescarilor afectati din Alaska, in ciuda profiturilor record. Din Aprilie 2006, compania a continuat sa faca recurs sentintei de judecata la Curtea Federala. Din moment ce procesul a inceput in 1989, 4000 din cei 32.000 de reclamanti, care ar fi trebuit sa imparta ce 4.5 miliarde US$, au murit asteptand sa-si incaseze cecurile. "Vor sa le arate reclamantilor, intregii societati si in general tuturor, ca nu poti sa te pui cu Exxon. Inclusiv sistemul judiciar este ceva sub nivelul lui Exxon - ca Exxon se ridica de-asupra tuturor. Deci este un fel de lectie: nu va puneti cu baiatul cel mare!"[33], a spus avocatul Brian O'Neill, care reprezenta cei 32.000 de reclamanti. Activistii mediului inconjurator au spus ca mediul din zonele afectate are inca de suferit din cauza efectelor aparute in urma deversarii Valdez.

Exxon a fost de asemenea criticata pentru ca ar fi abuzat de lovitura sa politica. Compania ar fi sponsorizat campanii prezidentiale si candidati politici pentru adetine controlul asupra lor si prin urmare o influenta puternica in cercurile politice.

In Martie 2006, o filiala americana a Greenpeace a afirmat ca Exxon s-a folosit de Observatorul de Interes Public[34] (PIW), pentru a-i hartui deoarece sunt niste critici insitenti, tinand cont de faptul ca Greenpeace a fost capul protestelor impotriva Exxon. "Eu cred ca organizatiile ar trebui sa fie examinate si verificate, dar pur si simplu nu cred ca ar trebui sa devii o tinta pentru ca esti un critic al ExxonMobil" , a declarat John Passacantando, director executiv al Greenpeace SUA.

In 2003, PIW a inaintat o plangere de Servicii de Venituri Interne (IRS) importiva Greenpeace, acuzandu-i ca ar fi abuzat de statutul lor de scutiti de taxe si ca ar fi incurajat spalarea de bani si alte infractiuni. In Septembrie 2005, IRS a inceput o verificare a filialei americane Greenpeace, care a durat o luna. In Martie 2006, IRS a concluzionat ca Greenpeace va ramane la statutul de scutita de taxe. In Martie 2006, The Wall Street Journal[36] a descoperit ca PIW era intens sponsorizata de catre Exxon (120.000 US$ din venitul sau din 2003 de 124.000 US$). Conform catorva analisti, PIW avea legaturi stranse cu Dezenhall Resources (Dezenhall), o firma de relatii publice (PR) cu sediul in Washington, cunoscuta pentru actele de ultraj fata de dusmanii clientilor. Unii analisti au fost de parere ca fondatorul si seful executiv al firmei Dezenhall, Eric Dezenhall, a indemnat PIW sa mearga pe urmele celor de la Greenpeace in favoarea celor de la Exxon.

Cultura celor de la Exxon era considerata a incuraja o accentuare implacabila in ceea ce priveste consistenta si disciplina, si ca a sustinut o unitate nemiloasa pentru eficienta si profituri. Criticii spun ca aceasta cultura i-a permis sa scoata mai mult de 10.000 de angajati de pe statele de plata incepand cu anul 2000, in ciuda profitului imens. Conducerea Exxon era considerata a fi aroganta si Raymond a fost prima tinta a criticilor pentru atitudinea sa 'pe fata'. Cu toate ca Tillerson nu a fost considerat a fi la fel de antipatic ca si predecesorul sau, i-a fost deja atribuita porecla 'T-Rex'[37] pentru postura sa non-apologetica si pentru atitudinea sa ferma in diferite probleme ridicate impotriva companiei Exxon de catre activisti senattori si publicul larg.

PUNCTUL DE VEDERE AL COMPANIEI EXXON

Exxon si-a aparat profiturile mari explicandu-si punctele de vedere prin articole de ziar. De asemenea si industria petroliera a aparat profiturile record ale companiei Exxon, prin intermediul mass-media. Un articol intreg in New York Times[38] postat de catre Institutul American Petrolier (API) , pe 26 Ianuarie 2006, a avut ca scop de a convinge publicul larg, ca profitul din al patrulea trimestru al companiei, de 10.7 miliarde US$, a implicat o rata de restituire rezonabila. Articolul arata o figura care explica despre fiecare industrie cat profit (in centi) a facut in ultimii cinci ani, pentru fiecare dolar vandut (Referinta la tabelul V pentru centi castigati per dolari din vanzari in industrii diferite). Articolul a continuat asa: "Ceea ce multi vor gasi a fi surprinzator este ca, in medie profitabilitatea din ultimii cinci ani, in industria petroliera si de gaze naturale americana, este mult mai scazuta decat a altor industrii mari, cum ar fi, bancara, farmaceutica si imobiliara."

TABELUL V

Sursa: Articol API in New York Times la 26 Ianuarie 2006.

Exxon a declarat ca datorita succesului lor financiar, mai mult de 2.5 milioane de americani care detineau actiuni la Exxon au castigat bani, si alte milioane care au castigat din pensii, asigurari si din fonduri bazate pe actiuni. A returnat profiturile ridicate actionarilor sai. In primul trimestru al anului 2006, a returnat 7 miliarde US$ actionarilor sub forma de dividende si titluri de rascumparare - o crestere de 67 % fata de anul 2005. Exxon a declarat ca isi vor pastra dividendele la 32 % pentru al doilea trimestru al anului 2006, neschimbat fata de primul, dar cu 29 % mai mult decat in al patrulea trimestru din 2005. Incepand cu Aprilie 2006, Exxon si-a crescut platile dividendelor timp de 29 de ani consecutiv.[41]

Potrivit lui Raymond, criticile asupra Exxon au pornit de la lipsa de intelegere a publicului despre natura industriei petroliere. A spus ca un singur trimestru sau un singur an nu a fost atat de semnificativ pentru industria petroliera, spre deosebire de un ciclu de 10-, 20-, 30-, 40- de ani. A fost de parere ca perceperea taxelor de la companiile de energie ar fi folosit ca si mijloc de intimidare pentru a investi in aceasta industrie si i-a criticat pe cei ce le-au propus. "In anii 1998, cand preturile au scazut la 10 US$ (per baril), nu-mi amintesc sa ma fi sunat nimeni sa-mi zica 'ce putem face sa ajutam.' Dar nici nu vroiam asta, sa masune cineva. Este munca noastra. Noi suntem in aceasta afacere.