Michel Foucault ARHEOLOGIA CUNOASTERII

Michel Foucault

ARHEOLOGIA CUNOASTERII

II. REGULARITATILE DISCURSIVE

1. UNITATILE DISCURSULUI

Concepte noi in analiza discursului: discontinuitate, ruptura, prag, limita, serie, transformare - toate eludeaza tema continuitatii. (pag 27)

Tema continuitatii

TRADITIE - acorda un statut temporal singular unui ansamblu de fenomene in acelasi timp succesive si identice; permite izolarea noutatilor pe un fond de permanenta si sa le transferam meritul originalitatii, geniului si deciziei caracteristice indivizilor.

INFLUENTA - suport pt faptele de transmitere si comunicare; leaga, la distanta si timp, unitati diferite ca indivizi, opere, notiuni sau teorii.

DEZVOLTARE si EVOLUTIE - permit regruparea unei succesiuni de evenimente dispersate, raportarea lor la un unic si acelasi principiu organizator, descoperirea unui principiu de coerenta si a schitei unei unitati viitoare.

MENTALITATE si SPIRIT - fac sa apara, ca principiu de unitate si de explicare, suveranitatea unei constiinte colective

Literatura, politica, stiintele - decupaje, categorii reflxive, principii de clasificare, reguli normative ori tipuri institutionalizate - FAPTE DE DISCURS

Cartea, opera - UNITATI DE DISCURS (rostirea in sine, parte a Discursului) - unitatea materiala a volumului nu este o unitate slaba, accesorie in comparatie cu unitatea discursiva careia ai serveste ca suport? Opera - o suma de texte ce pot fi denotate prin semnul unui nume propriu. Or, aceasa denoatre nu este o functie omogena: numele unui autor denoteaza in acelasi fel un text publicat de el insusi, unul gasit, o mazgalitura, un text publicat sub pseudonim?Daca noi vb cu atata aplomb despre opera unui autor este pt ca o pp definita de o anumita functie de expresie. Dar opera nu poate fi considerata nici o unitate imediata, nici o unitate certa si nici o unitate certa. - pag 29 - 31.

Pentru a ne putea debarasa de constrangerile temei continuitatii asupra analizei discursului, tb sa se renunte si la:

Determinarea, in ordinea discursului, a eruperii unui eveniment veritabil - mai presus de orice inceput aparent exista intotdeauna o origine secreta si atat de originara incat nu poate fi niciodata surprinsa pe de-a-ntregul in ea insasi

Orice discurs manofest s-ar intemeia in secret pe un deja-spus (deja-dit) si ca acest deja-spus nu ar fi pur siu simplu o fraza deja pronuntata sau un text deja scris, ci un "niciodata-spus" (jamais-dit), un discurs fara corp, o voce la fel de tacuta ca un suflu, o scriitora care nu este decat amprenta in negativ a propriei sale urme. Discursul manifest nu ar fi, asadar, decat prezenta represiva a ceea ce el nu spune.

Trebui sa se renunte la aceste teme ce garanteaza infinita continuitate a discursului si secreta sa prezenta la sine a unei absente permanent innoite. Trebuie sa intampinam fiecare moment al discursului in eruperea lui de eveniment; in punctualitatea in care el apare si in dispersia temporala care ii permite sa fie repetat, stiut, uitat, transformat, suprimat pana in cele mai marunte urme ale sale, ingropat, departe de orice privire, in praful cartilor. Nu trebuie sa trimitem discursul in indepartata prezenta a originii, trebuie sa-l tratam in jocul propriei lui instante. - pag 32 - 33

Unitatile de discurs - caror tipuri de legi se supun? De ce fel de articulare sunt susceptibile? Caror fenomene specifice le determina aparitia in campul discursului?

UNITATILE DE DISCURS - sunt construite pornind de la FAPTELE DE DISCURS

Dupa discreditarea si anularea temei continuitatii, avem de a face cu un DOMENIU imens, constituit din ansamblul tuturor enunturilor efective - fie ele vorbite sau scrise - in dispersia lor de evenimente si in instanta proprie fiecaruia in parte. Inainte de a putea spune ca avem de a face, in deplina certitudine, cu un discurs politic cu opera unui autor, materialul ce se cere tratat in neutralitatea lui prima este o POPULATIE DE EVENIMENTE risipita in SPATIUL DISCURSULUI PRIVIT IN GENERAL - apare proiectul unei descrieri a evenimentelor discursive ca orizont pentru cercetarea unitatilor care se formeaza in interiorul lui. - pag 34

CAMPUL EVENIMENTELOR DISCURSIVE - ansamblul totdeauna finit si actualmente limitat, compus in exclusivitate din secventele lingvistice care au fost formulate

Intrebarea pe care o pune analiza limbii in privinta unui fapt de discurs oarecare este intotdeauna urmatoare: dupa ce reguli a fost construit cutare enunt si dupa ce reguli ar mai putea fi construite alte enunturi asemanatoare lui?

ANALIZA GANDIRII vs ANALIZA DISCURSULUI - pag 35 - 36

Un sistem de gandire nu poate fi reconstituit decat plecand de la un ansamblu definit de discursuri. Insa acest ansamblu este tratat in asa fel incat sa se incerce a se regasi, dincolo de enunturile ca atare, intentia subiectului vorbitor, activitatea lui constienta, ce anume a vrut el sa spuna sau , de asemenea, jocul inconstient care a iesit la iveala, impotriva vointei lui, in ceea ce el a spus sau in aproape imperceptibila fisura a cuvintelor lui manifeste; este vb, in orice caz de a reconstitui un lat discurs, de a regasi vorbirea muta, soptita, de nestavilit, ce anima din interior vocea care se face auzita, de a restabili textul marunt si invizibil care parcurge interstitiile randurilor scrise si uneori le da peste cap. Analiza gandirii este intotdeauna alegorica in raport cu discursul de care ea se slujeste. Ce se spunea, asadar, in ceea ce era spus?

Analiza campului discursiv este orientata cu totul altfel: este vorba de a surprinde enuntul in ingustimea si singularitatea evenimentului sau; de a determina conditiile existentei lui, de a-i fixa acesteia limitele cat mai precis, de a-i stabili corelatiile cu alte enunturi de care el poate sa fie legat, de a arata ce alte forme de enuntare exclude enuntul. Nu se cauta, sub discursul manifest, vorbaria pe jumatate muta a unui alt discurs; trebuie sa se arate de ce enuntul nu putea sa fie altul decat cel care este, prin ce anume le exclude el pe toate celelalte, felul in care ocupa, in mijlocul celorlalte si in raport cu ele, un loc pe care nici un altul nu ar putea sa il ocupe. Care e acea singulara existenta ce vine pe lume in ceea ce se spune si nicaieri altundeva?

Tb sa ii restituim enuntului singularitatea lui de eveniment, sa aratam ca discontinuitatea nu constituie doar unul dintre marile accidente care creeaza falii in geologia istoriei, ci este deja prezenta in simplul fapt al enntului ca atare, pe care il facem sa apara conform eruperii lui istorice; incercam sa facem vizibil tocmai incizia pe care el o constituie, acea ireductibila si adesea minuscula emergenta. Oricat de banal, de putin important prin consecinte, repede uitat, putin inteles sau prost descifrat, un enunt reprezinta intotdeauna un eveniment pe care nici limba, nici sensul nu il pot epuiza. Eveniment neobisnuit pt ca este legat, pe de o parte, de un gest scriptural sau de articularea unei vorbiri, dar, pe de alta parte, isi deschide lui insusi o existenta remanenta in campul unei memorii sau in materialitatea manuscriselor, a cartilor sau a oricarei forme de inregistrare. Ca orice eveniment, el este unic, dar se ofera repetarii, transformarii, reactivarii. Este legat de situatiile care il provoaca si de urmarile pe care le suscita, dar si de enunturile care il preced si de cele care ii succed.

Instanta evenimentului enuntiativ - forme de regularitate si alte tipuri de raporturi: - pag 37

Relatii dintre enunturi

Relatii intre grupele de enunturi astfel stabilite

Relatii intre enunturi sau grupe de enunturi si evenimente de un cu totul alt ordin (tehnic, social, economic, politic)

2. FORMATIUNILE DISCURSULUI

enunturi in cadrul campului discursului si relatiile de care acestea sunt susceptibile; grupuri de enunturi

Unitatea unui discurs e data nu de permanenta si de singularitatea unui obiect, ci, mai curand, de spatiul in care diferite obiecte se profileaza si se transforma neincetat. - pag 42

A defini un ANSAMBLU DE ENUNTURI in ce are el mai individual ar consta in descrierea dispersiei acestor obiecte, in surprinderea tuturor interstitiilor ce le separa, in masurarea distantelor ce domnesc intre ele, astfel spus in formularea LEGII LOR DE REPARTIZARE.

Unitatea unui discurs e data de coexistenta acestor discursuri dispersate si eterogene, de sistemul care le comanda repartizarea, de modul in care se presupun sau se exclud, transformarea pe care o sufera, jocul substituirilor, al dispunerilor si al inlocuirii lor.

Unitatea unui discurs poate fi descoperita nu in permanenta si coerenta unor concepte, ci pe latura emergentei lor simultane sau succesive, a abaterii lor, a distantei ce le desparte, si, eventual, a incompatibilitatii dintre ele. Tb sa analizam jocul aparitiilor si dispersiilor acestor concepte.

Unitatea unui discurs nu este data de identitatea si persistenta temelor, ci, mai degraba, de punctele de optiune pe care acestea le lasa libere; de diferitele posibilitati de a readuce la viata teme deja existente, de a face loc unor interese ireconciliabile, de a permite jucarea unor partide diferite pe baza unui joc de concepte determinate. In loc sa cautam permanenta temelor, a imaginilor si a opiniilor de-a lungul timpului, ar tb sa reperam dispersia punctelor de alegere si sa definim, inainte de orice optiune si de orice preferinta tematica, un camp de posibilitati strategice.

Analiza de discurs isi propune sa descrie SISTEME DE DISPERSIE - a cerceta daca nu poate fi reperata o regularitate intre elemente, care nu se organizeaza asemenea unui edificiu in mod progresiv deductiv: o ordine in aparitia lor succesiva, corelatii in simultaneitatea lor, pozitii determinabile intr-un spatiu comun.

FORMATIUNE DISCURSIVA - daca se poate descrie un asemenea sistem de dispersie intre un anumit numar de enunturi, daca se poate defini o regularitate (o ordine, corelatii, pozitii, functionari si transformari) intre obiecte, tipuri de enuntare, concepte si optiuni tematice, avem de a face, conventional cu o formatiune discursiva (echivalentele respinse sunt "stiinta, ideologie, teorie, domeniu de obiectivitate"). - pag 48

REGULI DE FORMARE - conditiile la care sunt supuse elementele acestei repartitii (obiecte, modalitati de enuntare, concepte, optiuni tematice). Regulile de formare reprezinta conditii de existenta (dar si de coexistenta, de conservare, de modificare si de disparitie) intr-o repartitie discursiva data. - pag 48

3. FORMAREA OBIECTELOR

Pentru a idnetifica regulile de formare ale obiectelor discursului si regimul lor de existenta in aceasta calitate sunt necesare:

• Reperarea suprafetelor lor de emergenta - unde pot sa apara diferentele individuale care, in functie de gradele de rationalizare, de codurile conceptuale si de tipurile de teorie, pot primi statutul de obiect - pag 51
• Descrierea instantelor de delimitare - competenta recunoscuta, instanta majora care departajeaza, desemneaza, numeste si instaureaza obiectul (ex: medicina este cea care instaureaza nebunia ca obiect) - pag 52
• Analiza grilelor de specificare - sistemele in functie de care sunt delimitate, opuse, inrudite, regrupate, clasificate si derivate unele din altele diferitele "nebunii " ca obiecte ale discursului psihiatric

Discursul nu este locul in care vine sa se depuna si sa se suprapuna, ca pe o simpla suprafata de inscriere, obiecte care vor fi fost instaurate anterior. Discursul se caracterizeaza nu prin niste obiecte privilegiate, ci prin felul in care isi formeaza obiectele, altminteri foarte dispersate. Aceasta formare este asigurata de un ansamblu de RELATII stabilite intre instante de emergenta, de delimitare si de specificare. Astfel, o FORMATIUNE DISCURSIVA poate fi definita daca poate fi definit un astfel de ansamblu; daca se poate arata felul in care orice obiect al discursului in chestiune isi afla in acesta locul si legea de aparitie; daca este posibil sa se demonstreze ca acest discurs poate sa dea nastere, simultan sau succesiv, unor obiecte ce se exclud fara a se modifica el insusi. - pag 55

RELATIILE nu definesc constitutia interna a obiectului, ci ceea ce ii permite sa apara, sa se juxtapuna altor obiecte, sa se situeze prin raportare la ele, sa isi definesca diferenta, ireductibilitatea si, eventual, eterogenitatea, altfel spus, sa se gaseasca plasat intr-un camp de exterioritate. Avem, astfel, RELATII

Intre institutii

Intre procese economice si sociale

Intre forme de comportament

Sisteme de norme, tehnici, tipuri de clasificare, moduri de caracterizare

Avem de a face cu mai multe sisteme de relatii:

• Sistemul relatiilor primare/reale - relatiile independente de orice discurs si de orice obiect al discursului
• Sistemul relatiilor secundare/reflexive - relatiile formulate in discursul insusi
• Sistemul relatiilor propriu-zis discursive - se afla la limita discursului, oferindu-i acestuia obiectele despre care el poate sa vorbeasca; determina fascicolul de raporturi pe care discursul trebuie sa le efectueze pentru a putea sa vorbeasca despre un obiect sau altul. Aceste relatii nu leaga intre ele cuvintele sau conceptele, nu stabilesc o arhitectura deductiva sau retorica intre fraze si propozitii; ele caracterizeaza DISCURSUL insusi CA PRACTICA.

Cand descrii formarea obiectelor unui discurs, incerci sa reperezi punerile in relatie ce caracterizeaza o practica discursiva, nu detemini o organizare lexicala si nici scandarile unui camp semantic. Analiza continuturilor lexicale defineste fie elementele de semnificatie de care dispun subiectii vorbitori intr-o epoca data, fie structura semantica asa cum apare ea la suprafata discursurilor deja pronuntate; ea nu priveste practica discursiva ca loc unde se formeaza, apare si dispare o pluralitate incalcita - in acelasi timp lacunara si suprapusa - de obiecte.

4. FORMAREA MODALITATILOR ENUNTIATIVE - pag 63 - 64 vezi si pag 65

Determinarea legilor diverselor enuntari depinde de:

CINE VORBESTE - cine poseda temeiul de a sustine acest soi de limbaj; care este statutul indivizilor care detin in exclusivitate dreptul reglementar sau traditional, definit juridic sau acceptat spontan, de aprofera un astfel de discurs; statutul enuntiatorului presupune criterii de competenta si de cunoastere, conditii legale care dau drptul parcticarii cunoasterii, un sistem de diferentiere si anumite raporturi cu alti indivizi si cu alte grupuri care au, la randul lor, propriul lor statut, trasaturile care definesc functionarea in raport cu ansamblul societatii - dupa cum exercita o meserie sau detine o functie - drepturile de interventie si decizie ce ii sunt recunoscute in aceste cazuri.

AMPLASAMENTELE INSTITUTIONALE - de unde se tine discursul si unde acesta isi afla originea legitima si punctul de aplicatie.

POZITIILE SUBIECTULUI - se definesc prin situatia pe care acestuia ii este posibil sa o ocupe in raport cu alte obiecte sau grupe de obiecte.

Diferitele modalitati de enuntare nu trimit la sinteza sau la functia unui subiect, ci ii manifesta dispersia. Ele trimit la diversele statuturi, la diversele pozitii pe care acesta poate sa le ocupe sau sa le primeasca atunci cand tine un discurs. La discontinuitatea planurilor de unde se vorbeste. NU VEDEM IN DISCURS UN FENOMEN DE EXPRESIE, traducerea verbala a unei sinteze infaptuite pe alta cale; cautam mai curand determinarea unui camp de regularitate pentru diferite pozitii de usbiectivitate. Astfel conceput, DISCURSUL nu este manifestarea, maiestuos desfasurata, a unui subiect care gandeste, cunoaste si spune; dimpotriva, ESTE UN ANSAMBLU IN CARE POT FI DETERMINATE DISPERSIA SUBIECTULUI SI DISCONTINUITATEA LUI IN RAPORT CU EL INSUSI.

5. FORMAREA CONCEPTELOR - pag 69

Este vorba de a gasi o lege care sa dea seama de emergenta succesiva sau simultana a conceptelor disparate, de a identifica un sistem de ocurenta care sa fie altceva decat o sistematicitate logica, de a descrie organizarea campului de enunturi in interiorul caruia apar si circula aceste concepte. Aceasta organizare presupune:

FORME DE SUCCESIUNE

o      Aranjari ale seriilor enuntiative - ordinea inferentelor, a implicatiilor succesive, a rationamentelor demonstrative, schemele de generalizare, ordinea naratiunilor

o      Tipuri de dependenta a enunturilor - dependente de tipul ipoteza-verificare, asertiune-critica, lege generala-aplicatie particulara

o      Scheme retorice - dupa care pot fi combinate grupurile de enunturi

FORME DE COEXISTENTA

o      Camp de prezenta - totalitatea enunturilor formulate in alta parte si care sunt reluate intr-un discurs cu titlul de adevar admis, de descriere exacta, de rationament intemeiat sau de presupozitie necesara.

o      Camp de concomitenta - enunturi care privesc cu totul alte domenii de obiecte si care apartin unor tipuri de idscurs cu totul diferite, dar care isi desfasoara activitaea alaturi de enunturile studiate fie pentru ca slujesc drept confirmare analogica, fie pentru ca slujesc drept principiu geenral si drept preise acceptate pentru un rationament, pentru ca functioneaza ca instanta superioara cu care trebuie confruntate si de care trebuie sa asculte cel putin unele dintre propozitiile care sunt afirmate

o      Domeniu de memorie - enun'uri cre nu mai sunt nici admise, nici discutate, care nu mai definesc nici un corp de adevaruri, nici un camp de validitate, dar fata de care se stabilesc raporturi de fiiatie, de geneza, de transformare, de continuitate.

PROCEDURI DE INTERVENTIE

o      Tehnici de rescriere

o      Metode de transcriere a enunturilor

o      Moduri de traducere a enunturilor cantitative in formulari calitative si invers

o      Modalitatea de delimitare a domeniului de validitate al enunturilor

o      Transferul unui enunt de la un camp de aplicatie la altul

o      Sistematizarea unor propozitii care exista deja

o      Redistribuirea enunturilor care exista deja legate unele de latele, dar care sunt recompuse intr-un nou ansamblu sitematic

Aceste elemente reprezinta fie reguli de constructie formala, fie habitudini retorice.

DISPERSIA = defineste, intre concepte, forme de deductie, de derivare, de coerenta, dar si de incompatibilitate, incrucisare, substitutie, excluziune, alterarea reciproca, deplasare - pag 73

6. FORMAREA STRATEGIILOR - pag 79

Strategii - teme, teorii, organizari de concepte, regrupari de obiecte, tipuri de enuntare

Directii de cercetare pentru definirea strategiilor:

PUNCTELE DE DIFRACTIE posibile ale discursului

o      Puncte de incompatibilitate - obiecte, enunturi, modalitati de enuntare, concepte, ce pot aparea in aceeasi formatiune discursiva, fara a putea sa intre in aceeasi serie de enunturi

o      Puncte de echivalenta - cele doua elemete incompatibile reprezinta o alternativa. Se prezinta sub forma lui "sausau"

o      Puncte de acrosaj ale unei sistematizari - de la elemntele simultan echivalente si incompatibile deriva o serie coerenta de forme enuntiative si concepte, se formeaza subansambluri discursive

ECONOMIA CONSTELATIEI DISCURSIVE - descrierea instantelor specifice de decizie; rolul pe care il joaca discursul studiat in raport cu discursurile care ii sunt contemprane si cu care se invecineaza:

o      Raport de analogie

o      Raport de opozitie

o      Raport de complementaritate

CAMP DE PRACTICI NON-DISCURSIVE - vezi pag 82 - 83

7. OBSERVATII SI CONSECINTE

UNITATEA UNUI DISCURS = dispersie de elemente (poate fi descrisa in singularitatea ei daca ne dovedim capabili sa determinam regulile specifice conform carora au fost formate obiectele, enuntarile, conceptele si optiunile teoretice: daca exista unitate, aceasta nu consta in coerenta vizibila si orizontala a elementelor formate; ci, cu mult inainte, in insusi sistemul care le face posibile si le guverneaza formarea). - pag 88

SISTEM DE FORMARE = un manunchi complex de realtii care functioneaza ca o regula: el pescrie ceea ce a trebuit pus in raport, in cadrul uneipractici discursive, pentru ca aceasta sa se refere la un obiect sau altul, pt ca ea sa recurga la cutare sau cutare enuntare, pt ca ea sa utilizeze cutare concept sau sa faca o anume optiune strategica. A defini un sistem de formare inseamna a caracteriza un discurs sau un grup de enunturi prin regularitatea unei practici. - pag 90

III. ENUNTUL SI ARHIVA

I.      DEFINIREA ENUNTULUI

Aparent, ENUNTUL este atom al discursului, element ultim, de nedescompus, susceptibil a fi izolat in el insusi si capabil sa intre intr-un joc de relatii cu alte elemente asemanatoare lui. Pag 98

• ENUNT vs. PROPOZITIE - prezenta unei structuri propozitionale definte nu este o conditie necesara si suficienta pentru ca sa existe un enunt. Poate exista similitudine de structura propozitionala, dar caractere enuntiative diferite. - pag 99
• ENUNT vs. FRAZA - o fraza izolabila dpdv gramatical implica existenta unui enunt, dar nu putem vb de un enunt atunci cand sub nivelul frazei accedem la nivelul constituentilor ei. Ecuatii, arbori genealogici, balansa comerciala, toate sunt enunturi, dar nu sunt caracterizate de aceleasi criterii care permit definirea unei fraze acceptabile sau interpretabile intr-o limba naturala. - pag 100
• ENUNT vs SPEECH ACT - Speech act (act de formulare, act ilocutoriu) nu se refera la actul material care consta in a vorbi sau a scrie, nu vizeaza intentia individului in timp ce acesta vorbeste, nici rezultatul eventual a ceea ce el a spus. El descrie operatiunea care a fost efectuata prin formula insasi, in emergenta ei: promisiune, ordin, decret, contract, angajament, constatare. Actul ilocutoriu nu este ceea ce s-a intamplat in mintea autorului inainte de momentul insusi al enuntarii, nici ceea ce s-a putut produce dupa, ci pur si simplu ceea ce s-a produs prin faptul ca a existat un enunt - si tocmai acest enunt, in imprejurari precis determinate. Identitatea enunt - speech act nu rezista pt ca este nevoie adesea de mai mult de un enunt pentru a rrealiza un speech act: juramantul, promisiunea, contractul, demonstratia cer in majoritatea cazurilor, un anumit nr de formule distincte sau de fraze separate: ar fi greu sa se conteste fiecareia in parte statutul de enunt sub pretextul ca toate sunt traversate de unul si acelasi act ilocutoriu. . - pag 101-102

Nu se poate afirma ca exista enunturi asa cum se afirma ca exista limbi.

Nu este necesara o constructie lingvistica pentru a forma un enunt; nici nu e suficienta insa orice fel de efectuare materiala a unor lemente lingvistice, nu este suficienta orice emergenta a unor semne in timp si spatiu pt ca un enunt sa ia nastere si sa inceapa sa existe. Enuntul nu exista, asadar, nici in acelasi mod ca si limba, nici in acelasi mod ca nisste obiecte oarecare ce se ofera perceptiei.

In modul sau singular de a fi (nici cu totul lingvistic, nici cu totul material), ENUNTUL este indispensabil pt a se putea sa se afirme daca exista sau nu fraza, propozitie, act de limbaj; si pt a spune daca fraza este legitima si bine formata daca actul este conform cerintelor si daca a fost pur si simplu realizat.

ENUNTUL - nu este o structura (un ansamblu de relatii intre elemente variabile, permitand astfel un nr poate infinit de modele concrete) ci o functie de existenta ce le apartine, la propriu, semnelor si pornind de la care sepoate decide ulterior, prin analiza sau intuitie, daca acestea fac sens, sau nu, conform carei reguli se succed sau se juxtapun, pt ce sunt ele semn si ce fel de act este realizat prin formularea lor. - pag 106