MOSTENIREA PIAGETIANA

MOSTENIREA PIAGETIANA

STADIILE DEZVOLTARII

Ceea ce l-a facut pe Piaget cunoscut a fost afirmatia sa potrivit careia copiii trec printr-o serie de stadii ale gindirii care sunt calitativ diferite unul de altul. In primul sfert al sec. 20 perpsectiva dominanta asupra activitatii cognitive a copiilor era ca aceasta era la fel precum activitatea cognitiva a adultului, doar mai putin eficienta. Asa cum corpul unui copil era similar cu cel al unui adult, insa mai mic, la fel era si mintea sa. Din moment ce un copil mic nu putea vorbi, el nu putea gindi.

Ideea lui Piaget ca un bebelus gindea si invata intr-un mod radical diferit de un adult a fost una revolutionara. De asemenea, Piaget a propus ca un copil mic - desi vorbeste o versiune simplificata a limbajului adult - gindeste si invata intr-un mod total diferit fata de un adult educat. Aceasta era de asemenea considerat ca fiind ceva uimitor la vremea aceea. Multi din contemporanii sai nu au acceptat aceasta idee a modurilor diferite de gindire. Ei sustineau ca, pe masura ce un copil se dezvolta spre maturitate, exista doar un progres cantitativ nu si calitativ. Multi developmentalisti cognitivisti (precum scoala specificitatii pe domeniu) s-au reintors la aceasta perspectiva, sustinind ca exista dovezi insuficiente pentru a justifica ideea stadiilor care opereaza in diferite domenii. Crestera in gindire, invatare si dezvoltare odata cu virsta este pur cantitativa.

PERIOADA ACTIVITATII SENZORIOMOTORII (SM)

Aceasta perioada acopera in special primele luni din viata copilului, inainte de invatarea primului cuvint. In cele mai multe cazuri aceasta va incepe sa se schimbe in urmatoarea perioada la un moment in timpul celui de-al doilea an. Desi ideile lui Piaget (1953, 1954) au fost o influenta majora la vremea aceea, cercetarile asupra bebelusilor au urmat de atunci o revolutie. Totusi, exista inca multe aspecte interesante pentru psihologi si educatori.

Activitatea dominanta a fost considerata ca fiind perceptia, si aceasta este inca acceptata in principiu de autoritati precum Butterworth (1981). Perceptia este orientata spre actiune. Lumea mentala a bebelusului este orientata spre actiune (mai degraba decit activitate simbolica, precum limbajul). Perioada gindirii SM consta din sase stadii.

(i) Stadiul reflexelor (0-1 luni)

Piaget a privit acesta ca pe un stadiu de raspuns mecanic la stimulii exteriori, precum clipitul la o lumina puternica. Dar acesta, mai mult decit oricare din celelalat stadii, s-a dovedit a fi gresit. Multi psihologi in ultimii 20-30 de ani s-au concetrat asupra dezvaluirii capacitatilor bebelusilor. Tom Bower (1977) este unul din ei, cu lucrarile sale asupra perceptiei timpurii de catre nou-nascuti a obiectelor de diferite forme suspendate deasupra capului lor. Uzgiris si Hunt (1970) sunt altii; ei au gasit ca bebelusii de la 3 luni incolo privesc un timp mai lung obiectele noi mai degraba decit cele familiare. Bebelusii sunt de asemenea inclinati sa imite sunetele vocale ale adultilor si gesturile manuale si faciale, daca acestea au o valoare de noutate pentru ei. Ca rezultat al acestora si al altor cercetari, instalarea comportamentului inteligent a fost mutata inapoi succesiv la poate citeva ore dupa nastere.

(ii) Stadiul reactiilor circulare primare (1-4 luni)

Bebelusul poate desfasura acum unele forme primitive (deci primare) de activitate inteligenta. El raspunde la jucariile care i se prezinta, cel mai posibil apucindu-le. Piaget a folosit termenul circular pentru aceste reactii datorita naturii repetitive a jocului implicat. Termenul 'reactii circulare' provine de la Baldwin (1952), care le-a descris drept concepte manifeste partial formate legate de inputul senzorial. Bebelusul repeta o actiune de dragul actiunii. Reactiile circulare implica repetarea unei actiuni care produce o stimulare placuta. Are loc supraproductia actiunilor si aceasta creeaza un pool de actiuni de folosit in procesul acomodarii. Spre deosebire de reflex, o reactie circulara permite bebelusului sa reproduca singur un rezultat, care a fost original produs de mediu. El face asceasta luind-o de la capat, e.g., isi pune degetul deliberat in gura. Aceasta marcheaza inceputul unei intentii in comportamentul bebelusului, din moment ce el a decis ca degetul merita sa fie supt dar alte obiecte nu.

Asimilarea este mecanismul dominant la acest stadiu. Cu alte cuvinte, obiectele sunt facute sa se incadreze in preconceptia copilului asupra lor. Reactiile circulare sunt un exemplu de asimilare. Aceste activitati pot fi vazute ca autism: ele sunt realizate pentru placerea pe care o dau independent de comunicarea cu altii.

Abilitatea de a repeta un act (care nu era posibil la stadiul reflex) reprezinta inceputul manifestarii memoriei.

(iii) Stadiul reactiilor circulare secundare (4-8 luni)

Bebelusul acum are initiativa in apucarea unei jucarii pe care o alege. El arata un grad mai mare de intentie decit in stadiul reactiilor circulare primare. Datorita placerii pe care o are jucindu-se cu ea, el continua sa faca acest lucru. In timp ce in reactiile circulare primare bebelusul repeta o actiune de dragul ei, acum o actiune este repetata pentru a atinge un scop in mediul din jur. Copilul este constient de rezultatul propriei sale activitati si o repeta in mod deliberat. O reactie circulara secundara reprezinta o modificare a reactiei circulare pentru a obtine un efect dorit. Coordonarea ochi-mina, care se dezvolta aproximativ acum, extinde considerabil sfera actiunilor posibile ale copilului.

Unitatile cognitive ale acestui stadiu sunt premergatoare a ceea ce Piaget a numit clase sau concepte la copiii de 2 ani si peste (din moment ce este implicata clasificarea). Termenul tehnic pe care el il foloseste este de schema complexa. Aceasta este un termen mai cuprinzator decit o schema simpla. O schema complexa encapsuleaza un numar de scheme. Virsta de 4-8 luni este foarte mica pentru ca un astfel de concept evoluat sa apara la bebelusi. Mai tirziu, odata ce a fost dobindit limbajul, schemele devin mult mai comune (adica, in gindirea pre-operationala si operationala). Totusi, un bebelus poate avea o schema complexa pentru "obiectele de scuturat", care include schemele simple pentru "zanganitori" si "clopotei".

Asimilarea recognitorie, in forma jocului repetat cu un obiect, arata ca un bebelus este constient ca obiectul exista. Acesta constientizarea este un premergator al permanentei obiectului in stadiul (v). Este de asemenea un preliminar la denumirea obiectelor in perioada operationala (verbala), care urmeaza la putin timp dupa aceea. Este ca si cind ar da un nume nonverbal obiectului jucindu-se cu el intr-un anumit mod.

(iv) Stadiul coordonarii reactiilor circulare secundare (8-12 luni)

Bebelusul poate cum combina doua activitati simultan. El se poate juca cu o zanganitoare intr-o mina si poate lovi un clopotel atirnat cu cealalta. Instalarea acestui stadiu coincide de obicei mai mult sau mai putin cu abilitatea bebelusului de a se deplasa tiris. Ca rezultat al combinarii celor doua abilitati, el nu mai este limitat la obiectele pe care le poate atinge din pozitia in sezut. Complexitatea jocului este astfel marita. Totusi, el inca nu este capabil sa caute si sa gaseasca un obiect ascuns dupa un paravan, in fata sa. Bebelusul face acum ceea ce Butterworth (1981) numeste eroarea A - B: el continua sa caute in locul A cind un obiect a fost mutat in locul B.

O schema poate servi ca mijloc pentru realizarea alteia: bebelusul impinge mina tatalui pentru a ajunge la cutia cu chibrituri. Un bebelus poate acum atinge noi scopuri si nu doar repeta scopurile anterior atinse.

(v) Stadiul reactiilor circulare tertiare (12-18 luni)

In unul din cele mai faimoase experimente ale lui Piaget, bebelusul acum cauta si gaseste jucaria favorita care este ascunsa dupa un paravan de un adult familiar. El poate face acum ce nu facea in perioada anterioara. Aceasta este o cucerire enroma in dezvoltarea cognitiva si inseamna ca bebelusul isi poate reaminti ca un obiect exista. El are acum ceea ce Piaget numeste o schema complexa.

Acesta este inceputul reprezentarii mentale, o idee cheie in teoria piagetiana. Este de asemenea numita dobindirea permanentei obiectului. Bebelusul acum stie ca un obiect inca exista chiar si cind el nu il poate vedea. Reactiile circulare tertiare permit deducerea constructiva a unui "concept obiect" abstract care nu este legat de o experienta senzoriala particulara. Cu alte cuvinte, copilul este capabil sa construiasca o imagine mentala a unui obiect asa cum apare intr-un numar de contexte diferite. Acesta este inceputul abilitatii de a generaliza si abstractiza, care este esenta gindirii "scolare".

Unul dintre obiectele pe care le poseda acum un bebelus este o imagine constanta de sine. Pina acum bebelusul era incapabil sa distinga intre el si alte obiecte, iar acest moment incheie dominanta sa egocentrica. Totusi el ramine in mare egotistic in gindire, din moment ce este incapabil sa-si imagineze punctul de vedere al altei persoane.

(vi) Inventarea de noi mijloace prin combinatii mentale (18-24 luni)

Pentru prima data un bebelus este capabil sa inventeze o activitate de joc in contrast cu simpla descoperire a ei. El poate de asemenea acum sa-si reprezinte mental obiectele in forma imaginilor. Aceasta este o dezvoltare a cuceririlor majore atinse in reactiile circulare tertiare. El realizeaza ca o papusa inca exista cind ea este ascunsa; el realizeaza ca papusa poate fi reprezentata de o imagine a unei papusi. Jocul devine de asemenea tot mai simbolic si tot mai important. Jucariile sunt investite cu proprietati simbolice. Un bloc de plastic nu mai este doar un bloc; el poate fi transformat in mintea copilului in tren sau masa pentru casa papausilor. Acest stadiu poate fi vazut in esenta ca o tranzitie intre gindirea senzoriomotorie si cea preconceptuala, o suprapunere intre cele doua. Cu cea din urma vine achizitia esentiala a primelor citeva cuvinte din limbaj. Cognitia nu mai este pur SM iar activitatea cognitiva a copilului este transformata. Piagetienii se refera la aceasta ca dezvoltarea inteligentei reprezentationale post-senzoriomotorii. Cu alte cuvinte, copiii construiesc si inregistreaza experientele lor in termeni de limbaj in loc de in termeni de actiuni. Aceasta este analog cu curriculum-ul in spirala al lui Bruner. Pina la sfirsitul perioadei SM, copilul realizeaza ca un obiect isi mentine identitatea in spatiu si timp.

Copilul este acum capabil de negociere: sa aiba in minte o posibilitate si sa decida sa nu o adopte. Aceasta este o forma foarte primitiva a ipotezei - testarea formalului - din perioada operationala.

Evaluind cele sase stadii ale lui Piaget, se impune combinarea cel putin a primelor doua stadi (reflexe si reactii circulare primare), avind in minte criticile asupra reflexelor facute mai sus.

PERIOADA GINDIRII PREOPERATINALE SI OPERATIONALE

Stadiul gindirii preoperationale

Primul cuvint a fost invatat: reprezentarea simbolica a inceput.

Substadiul preconceptelor (1an si 6 luni - 4 ani). Conform lui Piaget, activitatea SM este dominata de actiune, asa cum denota si numele sau. Astfel, in primul substadiu care urmeaza, actiunea este inca dominanta dar este acum internalizata. Copilul stie cum sa foloseasca o lingura odata ce a avut experienta unei linguri.

Piaget a caracterizat aceasta in termeni ai logicii transductive. Un barbat este numit "Tati", asa ca toti barbatii sunt numiti "Tati". Un student al lui Piaget comunica: Un copil de trei ani a vazut o femeie gravida. Motivul "ingrasarii" i-a fost explicat. Nu exista o separare clara a cauzei si efectului. Totusi, Piaget nu priveste copiii din acest substadiu ca fiind capabili sa surprinda concepte. Acelasi lucru se aplica copilului in recunoasterea persoanelor in situatii ambigue. Piaget vorbeste despre un copil care nu si-a putut recunoaste sora cind era imbracata ca altcineva. Acelasi fenomen de confuzie se gaseste si la numere. Boyle (1969) a gasit ca copiii de trei ani au spus ca o gramada de bile avea mai multe decit alta, pentru ca era verde. Acest tip de categorizare confuza l-a indicat Piaget.

In substadiul preconceptelor copiii nu pot discrimina ierarhic clasele. Aceasta inseamna ca ei nu pot intelege ca portocalele si merele sunt ambele fructe. Din biologie aceasta este cunoscuta drept clasificarea gen/specie. Fiul lui Piaget spunea ca nu poate fi in Geneva si in Elvetia in acelasi timp. Copiii care invata sa vorbeasca clasifica fiecare obiect intilnit la nivel de specie. Parintii sunt constant intrebati: "Ce e asta?"

Un alt proces piagetian fundamental este internalizarea. Experientele unui copil sunt internalizate. El le face parte intelectuala din sine. In timpul copilariei mici, asupra lucrurilor trebuie actionat fizic. O actiune fizica, precum scuturatul, devine internalizata: copilul o poate face automat, ea i-a intrat in repertoriu. Un an sau doi mai tirziu, cind copilul are acces la limbaj, el poate folosi un cuvint sau cuvinte pentru a encapsula experienta sa (sau schema) si sa o stocheze in memoria sa in forma verbala.

Un aspect diferit al gindirii preconceptuale este modul global in care copiii judeca ceea ce vad. Perspectiva sa asupra lumii este una absoluta mai degraba decit relativa. Orice incalcare a regulilor este vazuta ca demna de pedeapsa, indiferent de circumstantele posibil exonerante.

Piaget a sustinut ca in aceasta perioada copiii sunt egocentrici in gindire. Ei nu sunt capabili sa realizeze ca o alta persoana poate vedea o scena diferit de cum o vad ei. Unul din exemplele date de Piaget si Inhelder (1956) il constituie problema muntilor. Copilul are in fata trei munti, care se deosebesc unul de altul: primul are un steag in virf, altul o casa, al treilea zapada. O papusa este plasata in pozitii diferite in jurul muntilor. Copilul trebuie sa spuna ce ar vedea papusa. Din moment ce acest lucru este dificul de realizat verbal, copilului i se da un set de 10 imagini. El trebuie sa aleaga a care reprezinta perspectiva papusii. Alternativ, i se da un model al celor trei munti si i se cere sa il aranjeze pentru a reprezenta ce ar vedea papusa. Piaget a gasit ca copiii preconceptuali nu pot face aceasta.

Totusi, afirmatia lui Piaget ca gindirea egocentrica domina acest grup de virsta a fost una din cele mai puternic criticate pe care le-a facut. Criticul original a fost Vygotsky (1986 - ed. in engleza), urmat de Donaldson (1978). Per total, totusi, acesta este substadiul asupra caruia s-au facut cele mai putine studii empirice, fie de Piaget sau alti cercetatori. Exista motive metodologice pentru aceasta in termeni ai reliabilitatii cercetarilor efectuate cu copii de 2, 3 ani. Mai intii, este greu de stabilit daca ei au inteles cerintele situatiei sarcina. Apoi, nu este usor pentur cercetator (sau chiar parinte) sa inteleaga ce spun copiii cind inca vorbesc in propozitii de doua cuvinte sau in forma abreviata a limbajului adult. Chiar daca sarcina este complet nonverbala, problema intelegerii sarcinii ramine. Metoda clinica (al carui pionier a fost Piaget) poate fi utilizata: un adult interactioneaza cu un copil iar aceasta sesiune se inregisreaza video sau audio.

Datorita problemelor de cercetare, acest substadiu trebuie privit ca fiind cel cu cea mai mica validitate in canonul piagetian.

Substadiul gindirii intuitive (4-7 sau 8 ani). Acest substadiu reprezinta numai un progres mic asupra gindirii preconceptuale. Perceptiile imediate inca domina iar copilul este usor pacalit de o modificare aparenta de aspect. Butterworth (1981) priveste perceptia drept mecanismul dominant in perioada SM. Cum perceptia este inca dominanta pina la finele stadiului preoperational, intreaga faza de la instalarea perioadei SM la finele substadiului intuitiv poate fi vazuta ca una de dominanta perceptiva.

Abilitatea de a decentra (in terminologia lui Piaget) incepe sa se dezvolte. Cu alte cuvinte, copiii sunt mai buni in a vedea intregul unei scene, mai degraba decit sa se concetreaze exclusiv pe un aspect al acesteia, asa cum implica centrarea. Logica lor este inca transductiva, dar acum ei dau motive pentru actiunile si credintele lor. Ei nu pot inca compensa mental. Ei nu vad inca ca daca Ion este fratele Mariei, atunci ea trebuie sa fie sora lui.

Activitatea cognitiva fundamentala a ginditorilor intuitiv devine mai putin bazata pe actiune si mai mult bazata pe verbal. Ei gindesc mai mult numai in termeni verbali. Ei dau acum mai multe motive. Intrebarea lor favorita este "De ce?" mai degraba decit "Ce?". In termeni piagetieni, preconceptele incarcate de actiune scad si fac loc pseudo-conceptelor. Ele au aspectul exterior al conceptelor adulte dar au erori. Spre deosebire de concepte adevarate (cele acceptabile stiintific), ele sunt folosite fara intelegerea semnificatiei lor. Aceasta este natura 'intuitiva' a acestui substadiu. In termeni piagetieni, acomodarea devine mecanismul dominant.

Piaget a sustinut ca animismul este frecvent. Aceasta inseamna ca copiii inzestreaza obiecte neinsufletite cu calitati umane, dar Beard (1969) si Sutherland (1980) nu au identificat dovezi ale acesteia la copiii englezi de 5 ani. Copilul inca nu este capabil sa clasifice in sens ierarhic. El nu poate inca include "cai" si "vaci" in "animale". De fapt, finele substadiului gindiri intuitive este definit in principal in termeni a ceea ce copiii nu pot face ca opus la ceea ce copiii in stadiului operational pot face.

Stadiul operatiilor concrete (7 - 11 ani dupa Piaget; 5 - 12 ani dupa Sutherland)

Gindirea operationala este unul din conceptele cheie piagetiene si poate aria in care au avut loc cele mai multe replicari si dezvoltari ale muncii lui Piaget. Este de asemenea conceptul care are cea mai mare aplicare in invatamintul primar, mai ales in ce priveste matematica si stiinta.

Ce inseamna gindirea operationala? Mai intii si cel mai important, este abilitatea de a tine in minte o idee in timp ce rezolvam o problema. Ideile nu pot fi inca manipulate pur mental, asa cum pot fi in stadiul operatiilor formale. Elementele trebuie sa fie fizic prezente; de aceea se numesc operatii concrete. Este un progres major fata de gindirea pre-operationala intrucit copilul nu mai este o victima a schimbarii aparente. Abilitatea de a abstrage mental un aspect al situatiei este de mare ajutor. Apoi, inseamna abilitatea de a gindi reversibil: de ex., de a intelege ca volumul de aer pe care o persoana il inspira este aproximativ cu cel pe care persoana il expira.

Unul din experimentele piagetiene clasice priveste conservarea cantitatii. Un pahar inalt este umplut ¾ cu apa in timp ce copilul priveste. Apoi apa este turnata intr-un pahar mai lat. Copilul este intrebat care din cele doua pahare are mai multa apa in el. Copilului nu i se da optiunea corecta pe care sa o poata alege. Copilul preoperational spune ca paharul inalt. Aceasta a fost interpretat ca datorindu-se faptului ca apa "pare" ca fiind mai multa in paharul inalt. Ginditorul concret operational poate compensa acest fapt mental: al doilea pahar nu este la fel de inalt; pe de alta parte, este mai lat.

Frazarea intrebarilor pe care le pune Piaget este, desigur, foarte importanta. Au existat multe critici ale acestui aspect al muncii lui Piaget. Totusi, ramine o problema pentru vorbitorii de alte limbi sa surprinda exact nuantele traducerilor din franceza.

Un al doilea exemplu de conservare a cantitatii presupune doua bucati de plastilina de volum egal sub forma de bila. Una din bile este apoi rulata in forma de baton in fata copilului. Adultul intreaba apoi copilul, "Ambele bucati au la fel de multa de plastilina?" Copilul non-operational spune ca batonul aparent mai mare este mai mare.

Aceste experimente au fost frecvent reproduse cu diferite rezultate, in mare datorita diferentelor de materiale utilizate, intrebarilor puse si metodelor de evaluare si interpretarilor finale. Se poate sustine ca un mod de a ajuta copiii sa surprinda mai rapid conservarea cantitatii este de a le permite sa exerseze masurea volumului. O posibilitate evidenta este de a le da cilindrii gradati pentru a masura volume diferite de apa.

Tranzitivitatea este o alta abilitate majora care se dezvolta ca parte a operatiilor concrete. Aceasta este abilitatea de a intelege urmatorul tip de logica: "daca A este mai mare decit B, iar B este mai mare decit C, atunci A trebuie sa fie mai mare decit C". Copilul realizeaza acest fapt de exemplu comparind doua bete odata. El apoi foloseste tranzitivitatea pentru a compara pe celelalte, precum primul si ultimul. Acest aspect a fost ulterior investigat de Bryant.

Serierea este o alta arie majora de investigatie, stimulata de Piaget. Aceasta implica sortarea obiectelor conform unui criteriu precum lungimea. Exemplul cu betele poate fi folosit si ca ilustrare a acesteia, daca copilului i se cere sa ordoneze betele in ordinea lungimii.

Abilitatea de a coordona simultan doua axe pe un grafic este o alta achizitie a operatiilor concrete. Aceasta urmeaza din abilitatea de a lua simultan in considerare doi factori. Daca pozitia pe axa x si cea de pe axa y se modifica impreuna, copilul poate acum retine pozitia lui x in timp ce modifica pozitia lui y.

Conservarea numarului este un concept crucial pentru profesorii din ciclul primar. Cind realizeaza copiii ca doua grupuri (sau seturi) de obiecte reprezinta acelasi numar, desi ele par altfel? Studiile de pionierat ale lui Piaget au stimulat cercetarile in aceasta directie. De fapt aceasta este una din cele mai facile achizitii de atins. Piaget insusi a gasit ca se atinge in jur de 7 ani. Nu este de aceea surprinzator ca virsta medie de achizitie este mai scazuta decit pentru masa, volum sau densitate. De fapt, pentru a surprinde conservarea densitatii, conservarile masei si volumului sunt cerinte anterioare, asa ca conservarea densitatii este dobindita numai la virsta medie de 13 ani.

Urmeaza din aceasta ca nu se poate spune despre un copil ca este concret operational simultan la toate sarcinile la un moment dat. In schimb, conform lui Piaget, el devine operational la diferite sarcini la virste diferite. El a denumit acest fapt decalaj orizontal.

PERIOADA OPERATIILOR FORMALE

Aspectele fundamentale ale acestei perioade au fost subliniate de Inhelder si Piaget in lucrarea "Dezvoltarea gindirii logice" (1958). Numele cartii pune un accent asupra capacitatii adolescentului de a gindi intr-un mod consecvent logic, fara ajutorul unui suport concret. Aceasta trasatura il deosebeste de stadiul concret operational precedent.

Se pune accent pe modul abstract de gindire. Adolescentul formal operational gindeste cel mai eficient in termeni simbolici. Aceasta are implicatii pentru profesori intr-o mare varietate de subiecte. In fizica, formulele sunt usor intelese si utilizate; in literatura pot fi intelese alegoriile si formele literare similare; in istorie poate fi inteles conceptul de timp istoric.

Desi conceptul lui Piaget de gindire formal operationala a fost foarte util in psihologie si educatie, detaliile referitoare la ce implica el sunt mai degraba necunoscute. El este derivat empiric din situatii in logica si fizica nefamiliare majoritatii profesorilor si psihologilor. Peel (1971) a oferit o versiune mai inteligibila si mai utila a acestui tip de gindire prin modelul gindirii explicatie.

Gindirea formal operationala a lui Piaget este ipotetico-deductiva. Adolescentul poate concepe o idee noua, o poate incerca in minte si apoi testa, fie in realitate in cazul subiectelor practice precum stiinta sau pe hirtie in cazul sceierii unei povestiri. Deductia este acum folosita. Adolescentul poate acum deduce o implicatie dintr-un principiu general. Aceasta suplineste gindirea inductiva din faza concret-operationala.

Dupa Inhelder si Piaget (1958):

Marea noutate a acestui stadiu este ca prin intermediul unei diferentieri de forma si continut, subiectul (adica, adolescentul) devine capabil sa gindeasca corect despre propozitii pe care nu le crede, sau cel putin, nu inca: adica, propozitii pe care el le considera pure ipoteze. El devine capabil sa traga concluziile necesare din adevaruri care sunt doar posibile.

Gindirea nu mai este limitata la realitate sau experienta personala. De ex., in matematica poate fi acumt conturata si inteleasa infinitatea. Bet (17 ani si 7 luni), cind este intrebata de Inhelder si Piaget "Cite puncte pot pune pe aceasta linie?" raspunde: "Nu se poate spune exact. Sunt nenumarate. Putem face oricind puncte tot mai apropiate."

Poate interpretarea de catre Flavell (1963) a mesajului piagetian este mai clara decit ce a spus Piaget insusi. Gindirea formala nu se refera la un comportament anume ci constituie o orientare generalizata spre rezolvarea de probleme. In aceasta mod si in altele, un ginditor formal operational se pricepe mai bine sa organizeze si sa structureze elementele unei probleme decit un ginditor concret operational. Este un mod sistematic de gindire.

Inteligenta adolescentului poate acum reflecta asupra sa insasi. Aceasta permite adolescentului sa fie mai constient de sine ca persoana. Metacognitivistii cred ca un copil poate fi constient de propria sa invatare de la virsta cea mai timpurie posibila. In aceasta privinta, se poate spune ca Piaget a fost un pionier metacognitivist.

In stadiul concret operational copilul devine capabil sa clasifice. Distinctia gen/specie a fost invatata. Acum abilitatea de a folosi aceasta clasificare se imbunatateste cantitativ. Adolescentul inteligent se pricepe sa clasifice ierarhic si ii face placere acest fapt. El poate avea hobbi-uri care fac uz de aceasta abilitate de clasificare, precum colectarea timbrelor si clasificarea lor (filatelia).

Inhelder si Piaget pun un accent deosebit pe abilitatea de a realiza operatii asupra operatiilor. Algebra este un exemplu in aceasta directie. Sistemul mai abstract cu necuoscute (variabile) este supraimpus peste sistemul de numeratie, dar este ierarhic superior. Totusi, sistemul formal operational este combinatoric si nu doar ierarhic cum sunt operatiile concrete. In operatiile formale elementele interactioneaza unele cu altele. Elementul x poate fi multiplicat cu y pentru a da xy sau adaugat y pentru a deveni x + y, in timp ce in stadiul operatiilor concrete numai cel din urma era posibil.

Exemplele oferite de genovezi erau de obicei din domeniile logicii propozitionale, matematicii sau fizicii. De exemplu, pendulul, presa hidraulica, bare identice fabricate din metale diferite.

Mare parte din studiile empirice originale ale lui Inhelder si Piaget asupra operatiilor formale au fost facute asupra intelegerii logicii propozitionale si transformarilor 'INCR', adica I = identitate; N = negatie; R = reciprocitate; C = corelatie.

Aceste patru transformari au fost derivate din contextul logicii propozitionale si pot fi cu adevarat intelese numai in acest context. Ele sunt inerent obscure pentru o minte neantrenata in aceasta disciplina si relevanta lor - interpretata in sens strict tehnic - pentru activitatea cognitiva in contexte mai generale, precum educatia, este dubioasa.

Clasele de ordinul al doilea ale lui Piaget (ca opuse claselor de prim ordin ale stadiului concret operational) pot parea de asemenea oarecum obscure. Acestea sunt concepte mai abstracte, precum teoremele. De fapt, cineva se poate intreba daca aceste aspecte ale muncii lui Piaget au relevanta dincolo de obiecte precum matematica si filosofia. Totusi, intr-un sens mai larg, gindirea operational formala sta la baza gindirii incisive din orice domeniu.

Pina sa devina un ginditor matur, formal operational, adolescentul poate analiza exact, combina propozitiile conform legilor logicii, deduce dovezi si conjura ipoteze despre care nu are experienta, asa cum a evidentiat Smith (1986). Ca rezultat al dezvoltarii acestor abilitati noi, ginditorul formal-operational are o vedere intelectuala mai stabila decit cel concret operational.

Contextul social necesar pentru dezvoltarea operatiilor formale este de interes considerabil pentru psihologi si profesori. Cooperarea cu colegii si profesorii este esentiala. Astfel, discutia este o metoda vitala de instruire. Aceasta le ofera elevilor ocazia de a traduce dintr-o forma de reprezentare in alta, e.g., din scris in vorbit. Pentru ca operatiile formale sa se dezvolte, profesorul trebuie sa incerce sa-i ajute pe adolescenti sa vada noi relatii intre elemente si sa faca legaturi pe care altfel nu le-ar face.

Exista contradictii intre piagetieni in ce priveste faptul daca abilitatea de a gindi in modul formal operational se aplica in mod necesar la toate situatiile si la toate subiectele academice. O persoana poate fi un ginditor formal operational la matematica dar nu si la literatura sau vice versa. Numai in ariile de performanta intelectuala cea mai inalta o persoana este formal operationala. Aceasta implica ca oamenii vor regresa la un stadiu intelectual inferior de gindire in acele arii unde beneficiaza de putina stimulare sau deloc in stadiul superior. Astfel, elevul care s-a specializat in stiinta de la virsta de 14 ani poate ramine la nivel concret operational in literatura sau chiar regresa la substadiul intuitiv.

Totusi, perspectiva alternativa este ca gindirea formal operationala se aplica la toate subiectele si materiile. Odata ce un adolescent a atins stadiul operational formal el va aplica aceasta maniera de gindire la toate provocarile intelectuale. Discrepanta dintre cele doua perspective este una dintre problemele piagetiene care ramine de rezolvat. Piaget pare sa nu mai fie interesat de dezvoltarea cognitiva dupa adolescenta. Gindirea adulta a fost, totusi, investigata de Entwistle (1985) si mult altii.

UNELE ASPECTE GENERALE DESPRE TEORIA STADIALA PIAGETIANA

Pentru copilul individual va exista probabil un decalaj considerabil intre stadiul sau de dezvoltare dintr-un anumit domeniu comparativ cu altele. Rata de progres va fi de asemena inegala pe intregul proces de achizitie a noilor cunostinte. Decalajul orizontal se incadreaza intr-un stadiu de dezvoltare. De exemplu, in atingerea operatiilor concrete, cei mai multi copii isi insusesc conservarea numarului cu citiva ani inainte de achizitia conservarii volumului.

Decalajul vertical se afla intre stadii. De ex., un copil mic la sfirsitul perioadei SM isi poate gasi drumul prin camerele casei, dar va fi capabil sa-si imagineze experientele sale la nivel cerebral in termeni vizuali ca pe o harta numai cind atinge perioada operationala. El va fi atunci capabil sa-si reprezinte acele experiente SM in maniera figurativa in creieru sau sub forma de imagine sau diagrama.

Un copil trebuie sa progreseze sistematic prin stadii si perioade. El nu poate sari peste vreuna. Un copil in mod normal va opera la cel mai inalt stadiu pe care l-a atins. Totusi, daca el nu este stimulat intr-un anumit domeniu, el poate regresa la un stadiu inferior. Pentru adulti acesta este un fenomen cunoscut, care de ex., au atins un grad mare de performanta in cintatul la un anumit instrument in tinerete, dar datorita lipsei de exercitiu, acum pot opera numai la un nivel scazut. Acest aspect indica importanta mediului in stadiile dezvoltarii lui Piaget. Mediul este cel care furnizeaza stimularea pentru dezvoltarea mintii si pentru sustinerea dezvoltarii.

Conform piagetienilor care au replicat studiile in diverse tari, stadiile lui Piaget sunt universale in toate culturile testate. Operatiile formale, totusi, nu apar ca existind in unele culturi neoccidentale care nu includ gindirea abstracta. Totusi, ritmul in care copiii parcurg stadiile variaza in diverse culturi, dupa calitatea stimularii din mediu.

Aceste rezultate se bazeaza pe premisa ca dezvotlarea cognitiva depinde de doi factori: maturizarea interna a copilului si stimularea externa din partea mediului. Stimularea externa nu a fost original conceputa ca incluzind o instruire specifica, desi Piaget a afirmat acesta in ultimii ani. Aceasta a dus la un model ulterior al profesorului piagetian ca o persoana care proiecteaza un mediu de invatare adecvat pentru elevi, si care de asemenea realizeaza o instructie directa cind aceasta se impune.

TEORIA INVATARII

Noi invatam printr-un proces de ajustare la mediu. Modelul lui Piaget este unul inalt biologic. El a fost influentat de notiunea lui Darwin de supravietuire a celui mai potrivit. Asa cum insusi Piaget scria (1952):

Inteligenta este o adaptare. Pentru a surprinde relatia sa cu viata in general este astfel necesar sa afirmam precis relatiile care exista intre organism si mediu. Viata este o creare continua de forme tot mai complexe si o echilibrare progresiva a acestor forme cu mediul. A spune ca inteligenta este o instanta particulara a adaptarii biologice inseamna a presupune ca este in mod esential o organizare si ca functia sa este de a structura universul la fel cum organismul structureaza mediul sau imediat.

Exista doua mecanisme alternative fundamentale la acest proces: acomodarea si asimilarea, care sunt echilibrate de procesul echilibrarii. Acomodarea este abilitatea copilului de a se adapta la mediu. Mediul emite solicitari asupra copilului. El trebuie sa se schimbe pentru a face fata lor.

Asimilarea este abilitatea copilului de a schimba mediul pentru a se potrivi imaginatiei sale. Copilul are o idee a ceea ce doreste si modifica mediul pentru a realiza aceasta. Copilul poate face acest lucru mental (pretinde ca un bat este o bagheta magica), sau poate modifica fizic mediul (sapa in nisip pentru a construi un castel). In limbaj comun, acesta este numit joc. Asimilarea si jocul sunt concepte strins legate. Copiii anteprescolari adora sa se joace iar asimilarea este un mecanism psihologic pentru explicarea acestui fapt. In jocul imaginativ, copilul transforma obiectele pentru a se potrivi imaginatiei sale.

Asimilarea implica transformarea experientei pe plan mental, in timp ce acomodarea implica ajustarea mintii la noua experienta. In orice stadiu, precum cel preconceptual, acomodarea sau asimilarea domina o vreme si aeste apoi suplinita de cealalta. Eventual se ajunge la un echilibru pentru acel stadiu, prin procesul echilibrarii. Copilul opereaza atunci la eficienta completa pentru acel stadiu. Echilibrul are caracteristicile de a fi mobil si stabil, atit in spatiu cit si timp. Echilibrarea este abilitatea copilului de a organiza si regla. Aceasta functie foarte importanta de autoreglare din partea copilului ii permite sa compenseze activ in raspuns la stimulii externi. Ajustarea este fie retroactiva (feedback) sau anticipatorie (un set de compensari).

Toti comentatorii sunt de acord ca exista trei aspecte fundamentale ale teoriei lui Piaget: maturarea interna, raspunsurile la mediu si gindirea logico-matematica. Conform lui Phillips (1981), echilibrarea integreaza experientele logico-matematice cu celelalte doua. Din aceste motive, Ginsburg si Opper (1969) vad echilibrarea drept coloana vertebrala a cresterii mentale. Ar trebui subliniat ca teoria lui Piaget priveste procesul invatarii nu ca pe un burete care absoarbe apa, ci ca pe un proces de hranire: se absorb substantele nutritive care devin parte a celui ce se hraneste. Acest proces al invatari este acelasi, indiferent de stadiul in care se afla copilul si indiferent de continutul lectiei. Echilibrarea poate fi vazuta in termeni ei procesarii informatiei (PI): furnizarea unei strategii utile pentru maximizarea cistigurilor de informatiei si minimizarea pierderilor.

In gindirea preconceptuala, asimilarea este cea care domina, copilul folosindu-si bogata sa imaginatie asupra mediului. Cele mai multe obiecte sunt inzestrate cu calitati magice. Un bat devine matura vrajitoarei. Tousi, in acelasi timp el trebuie de asemenea sa cunoasca lumea fizica din jurul sau. Astfel, acomodarea preia stafeta de mecanism dominant. Batul este asfel vazut ca arac ce poate fi folosit in gradina. Astfel, se ajunge la un echilibru pentru stadiul preoperational, care ii ofera copilului o imagine asupra lumii din jur fara a-l depriva de jocul imaginativ. Gindirea in acest substadiu este acum cea mai eficienta.

Acest echilibru nu dureaza mult. In procesul instabil al cresterii cognitive pina la maturitate, el este curind perturbat de un nou eveniment. Un bun exemplu este cind ginditorul intuitiv realizeaza ca modificarile aparente nu sunt totdeauna schimbari reale. Copilul depaseste dominanta perceptiei. Copilul intelege ca schimbarile sunt reversibile. Aceasta semnaleaza debutul gindirii concret-operationale.

In exemplul privind achizitia conservarii cantitatii, Piaget a facut un baton de plastilina dintr-o bila. Copilul se acomodeaza la forma schimbatoare a plastilinei. Acomodarea este cea care domina procesul echilibrarii in gindirea concret operationala. Procesul asimilarii, acomodarii si echilibrarii este repetat succesiv la fiecare stadiu superior de invatare, pina cind se atinge gindirea adulta.

Declansatorul iesirii din starea de echilibru a stadiului anterior si inceputul unui nou poate fi un eveniment intern, precum instalarea pubertatii, sau un eveniment extern precum primul cuvint. Un proces alternativ pe care Piaget l-a propus era cel al actiunii si contraactiunii. El vedea procesul dupa cum urmeaza:

1. O perturbare a echilibrului anterior, care motiveaza copilul spre noi actiuni.

2. Reglarea - modificarea unui anumit element de informatie.

3. Compensarea - unde copilul realizeaza o actiune opusa pentru a anula efectul primei actiuni.

4. Echilibrarea - unde conflictul dintre (2) si (3) este rezolvat si gindirea ajunge din nou la o stare stabila.

Un alt concept piagetian de importanta centrala este cel de schema. Aceasta inseamna un concept dar are de asemenea o semnificatie unica, strins legata de teoria invatarii prezentata mai sus. Pentru fiecare schema urmeaza acelasi pattern: asimilare urmata de acomodare (sau vice versa), ducind la un nou echilibru pentru acea schema la acel stadiu. Apoi o noua experienta (sau trezire interna) supara echilibrul si schema trebuie sa se reajusteze. Totusi, ca rezultat al trecerii intr-un nou stadiu, schema devine mai matura, mai utila si mai bine ajustata la mediul in care traieste copilul.

Desigur, copiii nu au o singura schema ci seturi de scheme, numite scheme complexe. El are nevoia de una pentru fiecare notiune la care trebuie sa se ajusteze. Aceste scheme complexe acopera o arie larga, precum compunerea muzicii.

Schemele unui copil il ajuta sa se ajusteze la mediu, schimbindu-l. Cind trebuie modificate schemele, este utilizata acomodarea. Aceasta poate lua forma incercarii de noi posibilitati, punerii de intrebari sau incercarii de noi combinatii.

Procesele prezentate aici indica interesul de o viata al lui Piaget pentru probleme epistemologiei: studiul dobindirii cunoasterii. Aceasta sta la baza intregii sale contributii la dezvoltarea cognitiva.

REZUMAT

Teoria stadiala a dezvoltarii cognitive consta din trei perioade: activitatea senzoriomotorie, gindirea pre-operationala si gindirea operationala. In cel din urma exista o distinctie importanta intre operatiile concrete si formale (abstracte). Un copil trebuie sa urmeze stadiile si perioadele in aceasta secventa, fara a sari peste vreunul. Teoria invatarii implica doua mecanisme complementare de acomodare si asimilare. Fiecare domina alternativ pina cind se ajunge la un echilibrul pentru acel stadiu. Schemele reprezinta termenul lui Piaget pentru concepte. O schema evolueaza pe aceleasi coordonate ca mai sus. Un copil va avea la orice virsta un set de scheme care il ajuta sa faca fata mediului.