	Alpinism	Arta cultura	Diverse	Divertisment	Film	Fotografie
	Muzica	Pescuit	Sport

Diverse

Index » hobby » Diverse
» ECHIPAMENTE NEELECTRICE PENTRU ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

ECHIPAMENTE NEELECTRICE PENTRU ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

ECHIPAMENTE NEELECTRICE PENTRU ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

Odata cu aparitia Directivei 94/9/CE care a intrat in vigoare din 30 iunie 2003 si care este preluata in tara nosatra in HG 752/2004 si HG 461/2006, s-au creat conditii pentru "circulatia libera a marfurilor" in sensul ca produsele care se fabrica in conformitate cu directiva pot fi puse pe piata oriunde in statele membre ale Uniunii Europene.

Directiva 94/9/CE aduce un element nou, foarte important in domeniul protectiei antiexplozive si anume luarea in considerare a riscurilor generate de echipamentele neelectrice si sistemele protectoare.

*Definitii:*
echipament neelectric	echipament care isi poate indeplini functia prevazuta fara utilizarea energiei electrice

Similar cu echipamentele electrice , conform directivei, echipamentele neelectrice sunt clasificate in categorii (categoriile M1 si M2 pentru echipamentele din Gr I - miniere si categoriile 1,2,3 pentru echipamentele din Gr II) functie de domeniul de utilizare previzibil, fiind date cerintele esentiale de securitate precum si procedurile aplicabile pentru evaluarea conformitatii pentru fiecare categorie.

Dirctiva 94/9/CE este o directiva dupa Noua Abordare care stabileste numai cerintele fundamentale de securitate si sanatate , iar pentru cerintele tehnice trebiue elaborate standarde europene armonizate cu cerintele directivei.

Se precizeaza ca aceste standarde europene armonizate nu au statut de obligativitate, sunt voluntare, insa pentru produsele fabricate dupa aceste standarde se aplica prezumtia de conformitate cu cerintele directivei .

Standardele europene in acest domeniu se elaboreaza de catre comitetul tehnic CEN / TC 305 "Atmosfere potential explozive. Prevenirea si protectia la explozie", al carui secretariat este detinut de DIN.

Ca si in cazul echipamentelor electrice s-a elaborat mai intai un standard general care stabileste metoda de baza si cerintele pentru proiectarea, constructia, incercarea si marcarea echipamentului neelectric destinat utilizarii in atmosfere potential explozive cu gaz, vapori, ceata si prafuri (SR EN 13463-1) si apoi standardele specifice pentru tipurile de protectie la explozie:

"fr" : pentru carcasa cu restrictie la curgere (SR EN 13463-2)

"d" : pentru carcasa antideflagranta (SR EN 13463-3)

"g" : pentru securitate intrinseca (pr EN 13463-4)

"c" : pentru securitate constructiva (SR EN 16463-5)

"b" : pentru controlul sursei de aprindere (SR EN 16463-6)

"p" : pentru echipamente presurizate (pr EN 16463-7)

"k" : pentru imersie in lichid (SR EN 16463-8)

Pana in prezent au fost preluate ca SR, standardul general si standardele pentru tipurile de protectie: carcasa cu restrictie la curgere "fr" , capsulare antideflagranta 'd', securitate constructiva 'c', controlul surselor de aprindere "b"si imersie in lichid "k".

Cerintele pentru proiectarea, constructia, incercarea si marcarea echipamentului neelectric destinat utilizarii in atmosfere potential explozive cu gaz, vapori sau ceata

Cerintele pentru proiectarea, constructia, incercarea si marcarea echipamentului neelectric destinat utilizarii in atmosfere potential explozive cu gaz, vapori sau sunt date in SR EN 13463-1 Echipamente neelectrice pentru atmosfre potential explosive . Partea 1 : Metoda si cerinte de baza.

Standardul mentionat se aplica atmosferelor cu presiuni de la 0,8 bar pana la 1,1 bar si temperaturi de la -20 ⁰C pana la + 60 ⁰C. El poate fi util si pentru proiectarea, constructia, incercarea si marcarea echipamentului destinat utilizarii in atmosfere din afara intervalului de valabilitate mentionat, dar, in acest caz, evaluarea de risc de aprindere, protectia la aprindere asigurata, incercarea suplimentara (daca este necesar), documentatia tehnica a producatorului si instructiunile furnizate utilizatorului trebuie sa demonstreze clar si sa indice compatibilitatea echipamentului cu conditiile care s-ar putea intalni.

Standardul stabileste cerintele de proiectare si constructie a echipamentului destinat utilizarii in atmosfere potential explozive, in conformitate cu toate categoriile din grupa I si II.

Acest standard european poate fi suplimentat cu standardele europene referitoare la tipurile specifice de protectie la aprindere, in prezent in curs de elaborare.

*Definitii:*
echipament din grupa II categoria1	Echipament astfel proiectat incat sa ramana functional in conformitate cu parametrii operationali stabiliti de producator si sa asigure un nivel foarte ridicat de protectie. Echipamentul din aceasta categorie este destinat utilizarii in zonele in care atmosferele explozive produse de amestecuri de aer si gaze, vapori sau ceturi sau amestecuri aer/prafuri sunt prezente continuu pe perioade lungi sau in mod frecvent. Echipamentul din aceasta categorie trebuie sa asigure nivelul cerut de protectie chiar si in eventualitatea unor incidente rare legate de echipament si este caracterizat prin anumite mijloace de protectie, astfel incat : - fie, in eventualitatea caderii unui mijloc de protectie, cel putin un al doilea mijloc de protectie independent sa asigure nivelul de protectie cerut; - fie nivelul de protectie cerut sa fie asigurat in eventualitatea aparitiei a doua accidente independente unul fata de celalalt
echipament din grupa II categoria 2	Echipament astfel proiectat incat sa ramana functional in conformitate cu parametrii operationali stabiliti de producator si sa asigure un nivel ridicat de protectie. Echipamentul din aceasta categorie este destinat utilizarii in zonele in care este posibil sa apara atmosfere explozive produse de amestecuri de aer si gaze, vapori sau ceturi sau amestecuri aer/prafuri. Mijloacele de protectie pentru echipamentele din aceasta categorie trebuie sa asigure nivelul cerut de protectie chiar si in cazul unor perturbari frecvente sau caderi ale echipamentului care, in mod normal, trebuie luate in considerare
echipament din grupa II categoria 3	Echipament proiectat sa ramana in functiune in conformitate cu parametrii operationali stabiliti de producator si sa asigure un nivel normal de protectie. Echipamentul din aceasta categorie este destinat utilizarii in zonele unde este putin probabila aparitia unor atmosfere explozive produse de amestecuri de aer si gaze, vapori sau ceturi sau amestecuri de aer/praf sau, in cazul in care apar, frecventa lor este scazuta sau doar pentru o perioada scurta de timp. Echipamentul din aceasta categorie asigura nivelul cerut de protectie in timpul unei functionari normale

Categoriile au derivat din evaluarea riscului de explozie.

Zona	Prezenta atmosferei explozive	Evitarea surselor de initiere	Nivel de protectie cerut	Grupa II categoria
	Infrecventa sau numai pentru o scurta perioada	In timpul operarii normale	Normal
	Probabil sa apara	De asemenea in timpul perturbarilor previzibile (un singur defect)	Inalt
	Continuu, pentru perioade lungi sau frecvent	De asemenea in timpul rarelor perturbari (doua defecte independente)	Foarte inalt

CERINTE GENERALE

Echipamentul neelectric destinat utilizarii in atmosfere potential explozive trebuie sa fie in conformitate cu cerintele SR EN 13463-1 si, daca este relevant, cu modificarile din standardele europene specifice, pentru tipul (tipurile) de protectie la aprindere.

Toate conditiile de utilizare prevazute pentru echipament (de exemplu, manevrare brusca, efectele umiditatii, variatiile temperaturii ambiante si presiunii, efectele agentilor chimici, coroziune, vibrate) trebuie specificate de catre producator si incluse in instructiunile de utilizare cerute .

Daca echipamentul este proiectat si construit in conformitate cu buna practica tehnologica si evaluarea pericolului de aprindere asigura ca echipamentul nu contine nici o sursa efectiva de aprindere in conditii normale de functionare, echipamentul poate fi clasificat ca echipament din categoria 3. In mod similar, in cazul in care evaluarea pericolului de aprindere asigura ca echipamentul nu contine nici o sursa de aprindere efectiva in timpul unor defectiuni asteptate sau defectiuni rare, echipamentul poate fi clasificat ca echipament din categoria 2 sau, respectiv, categoria 1.

*Definitii:*
functionare normala	Situatie cand echipamentul, sistemele de protectie si componentele isi indeplinesc scopul pentru care au fost realizate, in cadrul parametrilor de proiectare (a se vedea si 5.2.2 din EN 292:1991). Aparitia unor eliberari minore de material inflamabil poate fi parte a unei functionari normale. De exemplu, eliberarile de substante pe la etansarile echipamentelor care functioneaza pe baza de fluide pompate pot fi considerate eliberari minore. Defectiunile (cum ar fi, distrugerea etansarilor pompei, a garniturilor flanselor sau eliberarea de substante datorita unor accidente), care implica o reparare sau o inchidere a echipamentului, nu sunt considerate ca facand parte dintr-o functionare normala .
Defectare	Situatie in care echipamentul, sistemele de protectie si componentele nu isi indeplinesc functia pentru care au fost concepute. Aacest lucru se poate intampla din diferite motive, inclusiv: - variatia unei proprietati si a unei dimensiuni a materialului prelucrat sau a piesei de lucru; - defectarea uneia (sau mai multor) piese componente ale unui echipament, sisteme de protectie sau componente; - perturbatii exterioare (de exemplu, socuri, vibratii, campuri electromagnetice); - eroare sau deficienta de proiectare (de exemplu, erori de programare); - perturbare in alimentarea cu curent electric sau alte servicii; - pierderea controlului de catre operator (in special in cazul echipamentelor portabile)
defectare prevazuta	dereglari sau defectiuni ale echipamentului care pot apare, in mod normal, in practica.
defectare rara	Tip de defectare care se stie ca ar putea apare, dar numai in cazuri rare. Doua defectari previzibile independente care, separat, nu ar crea un pericol de aprindere dar care, impreuna, creeaza un pericol de aprindere, sunt considerate ca o singura defectare rara.

EVALUAREA PERICOLULUI DE APRINDERE

Intregul echipament si toate piesele sale componente trebuie supuse unei analize oficiale de pericol, bine documentate, care sa identifice si sa enumere toate sursele potentiale de aprindere ale echipamentului si masurile care trebuie aplicate pentru a le impiedica sa devina efective. Exemple de astfel de surse includ suprafetele fierbinti, flacarile deschise, lichidele / gazele fierbinti, scanteile generate mecanic, compresia adiabatica, undele de soc, reactiile chimice exoterme, reactiile aluminotermice, autoaprinderea prafului, arcurile electrice si descarcarile de electricitate statica.

*Definitii:*
sursa potentiala de aprindere	orice sursa de aprindere care poate apare in interiorul echipamentului
sursa efectiva de aprindere	sursa de aprindere capabila sa aprinda atmosfera exploziva

Trebuie luate in considerare si/sau aplicate masurile/tipurile de protectie, in ordinea urmatoare:

se asigura ca nu pot apare surse de aprindere;

se asigura ca sursele de aprindere nu pot deveni efective;

se impiedica atmosfera exploziva sa ajunga la sursa de aprindere;

se limiteaza explozia si se impiedica propagarea flacarii.

In anexa 1 este dat un model pentru prezentarea rezultatelor evaluarii pericolului de aprindere.

Evaluare pentru echipamentele din grupa II

In cazul echipamentelor din categoria 1, lista trebuie sa contina toate sursele potentiale de aprindere care sunt fie efective, fie cu potential de a deveni efective in timpul aparitiei unei defectiuni preconizate sau a unor defectiuni rare. De asemenea, lista trebuie sa indice masurile de prevenire a aprinderii utilizate, in conformitate cu standardul general SR EN 13463-1 si cu standardele de protectie la aprindere listate in domeniul de aplicare a acestuia si care au fost aplicate. Echipamentele din categoria nu trebuie sa aiba o sursa de aprindere efectiva sau care poate deveni efectiva in conditiile unei functionari normale.

In cazul echipamentelor din categoria 2, lista trebuie sa contina toate sursele potentiale de aprindere care sunt fie efective fie pot deveni efective in timpul unei functionari normale si a aparitiei unor defectiuni prevazute. De asemenea, lista trebuie sa indice masurile de prevenire a aprinderii utilizata, in conformitate cu standardul SR EN 13463-1 si cu standardele de protectie la aprindere listate in domeniul de aplicare al acestuia, care au fost aplicate.

In cazul echipamentelor din categoria 3 lista trebuie sa contina toate sursele potentiale de aprindere care sunt efective sau pot deveni efective in timpul unei functionari normale. De asemenea, aceasta trebuie sa indice masurile de prevenire a aprinderii utilizata, in conformitate cu acest standard si cu standardul SR EN 13463-1 si cu standardele de protectie la aprindere listate in domeniul de aplicare al acestuia, care au fost aplicate.

Echipamente din categoria 1

In cazul in care evaluarea pericolului de aprindere indica faptul ca echipamentul nu contine o sursa efectiva de aprindere chiar si in conditiile aparitiei unor defectiuni rare, acesta poate fi clasificat ca echipament din categoria 1.

In cazul in care evaluarea pericolului de aprindere indica faptul ca o sursa de aprindere efectiva poate apare doar in cazul unor defectiuni rare, echipamentul din categoria 1 trebuie protejat cel putin de un tip de protectie la aprindere.

In cazul in care o sursa efectiva de aprindere poate apare in timpul unor defectiuni rare si prevazute, echipamentul din categoria 1 trebuie protejat de o combinatie de doua tipuri independente de protectie la aprindere. In acest context, ideea de independent inseamna ca in cazul cand cade un tip de protectie la aprindere, celalalt tip de protectie furnizeaza protectia necesara. De aceea, cele doua tipuri de protectie trebuie sa fie diferite. Ambele tipuri de protectie trebuie evaluate pornind de la presupunerea aparitiei celei mai grave defectiuni a celuilalt tip de protectie, inclusiv determinarea temperaturii maxime de suprafata.

Protectia la aprindere prin carcasa cu curgere restrictionata nu este corespunzatoare pentru echipamentele din categoria 1.

TEMPERATURI

Ca parte a evaluarii, trebuie sa se stabileasca temperatura maxima de suprafata a echipamentului. Aceasta este cea mai ridicata temperatura a suprafetei oricarei piese componente a echipamentului care poate fi expusa unei atmosfere potential explozive sau unde se poate forma un strat de praf, tinandu-se seama de marimea si de capacitatea acesteia de a deveni o sursa de aprindere. De asemenea, evaluarea trebuie sa tina seama de orice dispozitiv (e) integrat (e) montat (e) pentru a limita temperatura maxima de suprafata (de exemplu, utilizarea unui cuplaj hidraulic, cu dop fuzibil cu punct de topire scazut).

Masurarea sau determinarea prin calcul a temperaturii maxime de suprafata trebuie sa se efectueze cu echipamentul la sarcina maxima, dar cu acele defectiuni tolerate de tipul de protectie la aprindere aplicat. In cazul echipamentului din grupa II, masurarea sau determinarea prin calcul a temperaturii maxime de suprafata trebuie sa includa conditiile de functionare ale defectiunilor prevazute pentru echipamentul din categoria 2 si ale defectiunilor rare pentru echipamentul din categoria 1.

Stabilirea temperaturii maxime de suprafata

Echipamentele din grupa II G trebuie sa fie:

- clasificate, preferabil, in conformitate cu clasele de temperatura prezentate in tabelul 2;

- sau, definite prin temperatura de suprafata maxima reala;

- sau, daca este cazul, restrictionate la anumite gaze sau vapori pentru care au fost proiectate;

si trebuie marcate in conformitate.

Tabelul 2 - Clasificarea temperaturilor maxime de suprafata, pentru

echipamentele din grupa II G

Clasa de temperatura	Temperatura maxima de suprafata (⁰C)
T1
T2
T3
T4
T5
T6

Temperatura maxima de suprafata a echipamentului trebuie sa includa o marja de siguranta pana la temperatura minima de aprindere a unei atmosfere potential explozive ( a se vedea cerintele din EN 1127-1:1997, 6.4.2. si din SR EN 13463-1, 13.3.3).

Astfel, pentru echipamentele, sisteme protectoare si componentele folosite in atmosfere explozive de gaz/aer, vapori/aer si ceata/aer de categoria 1 temperaturile tuturor suprafetelor care pot veni in contact cu atmosfere explozive trebuie sa nu depaseasca 80% din temperatura minima de aprindere a gazelor sau lichidelor combustibile in °C, nici chiar in cazul disfunctionarilor rare. Aceasta inseamna ca in urma masurarii temperaturii maxime de suprafata conform standardului temperatura maxima de suprafata nu trebuie sa depaseasca 80 % din temperatura marcata sau 80 % din limita inferioara a clasei de temperatura marcate;

Pentru categoria 2 a echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor temperaturile tuturor suprafetelor care pot veni in contact cu atmosfere explozive rebuie sa nu depaseasca temperatura minima de aprindere a gazelor sau lichidelor combustibile in °C in timpul functionarii normale si in cazul disfunctionarilor rare. Totusi, daca nu se poate exclude posibilitatea ca gazul sau vaporii sa se incalzeasca la temperatura suprafetei, aceasta temperatura de suprafata nu trebuie sa depaseasca 80% din temperatura minima de aprindere a gazului masurata in °C. Aceste valori pot fi depasite numai in cazul disfunctionarilor rare.

Temperatura tuturor suprafetelor echipamentelor, sistemelor protectoare si a componentelor din categoria 3, care pot veni in contact cu atmosfere explozive, trebuie sa nu depaseasca la functionare normala temperatura minima de aprindere a gazelor sau lichidelor .

Practic, este recomandat pentru echipamente din grupa categoriile 2 si 3, in urma masurarii temperaturii maxime de suprafata conform standardului, temperatura maxima de suprafata nu trebuie sa depaseasca:

- in cazul in care fiecare mostra produsa este supusa unei incercari termice de rutina, temperatura marcata pe echipament;

- in cazul in care echipamentul este supus unei incercari de tip, temperatura marcata sau clasa de temperatura, mai putin 5 K pentru clasele de temperatura T6, T5, T4, T3 si mai putin 10 K pentru clasele de temperatura T2 si T1.

Echipamente, sisteme protectoare si componente folosite in atmosfere explozive de praf /aer:

Categoria 1. Temperatura tuturor suprafetelor echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor care pot veni in contact cu nori de praf nu trebuie sa depaseasca 2/3 din temperatura minima de aprindere in °C a norului de praf respectiv chiar si in cazuri de disfunctionari rare. In plus, temperatura suprafetelor pe care se poate depune praful trebuie sa fie mai mica cu un coeficient de siguranta decat temperatura minima de aprindere a celui mai gros strat care se poate forma din praful respectiv; acesta trebuie asigurat chiar si in cazuri de disfunctionari rare.

Daca nu se cunoaste grosimea stratului trebuie sa se plece de la ipoteza celui mai gros strat previzibil.

Categoria 2 Temperatura tuturor suprafetelor echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor care pot veni in contact cu norii de praf sa nu depaseasca 2/3 din temperatura minima de aprindere in °C a norului de praf respectiv chiar si in cazul disfunctionarilor. In plus, temperatura suprafetelor pe care se poate depune praful trebuie sa fie mai mica cu un coeficient de securitate decat temperatura minima de aprindere a stratului praf respectiv; acesta trebuie sa fie asigurata chiar si in cazul disfunctionarilor.

Categoria 3. Temperatura tuturor suprafetelor echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor care pot veni in contact cu norii de praf nu trebuie sa depaseasca la functionare normala 2/3 din temperatura minima de aprindere in °C a norului de praf. In plus, temperatura suprafetelor pe care se poate depune praful trebuie sa fie mai mica cu un coeficient de securitate decat temperatura de aprindere a unui strat din praful respectiv.

Se utilizeaza adesea un coeficient de securitate de 75 K intre temperatura minima de aprindere a stratului de praf si temperatura de suprafata a echipamentului. Aceasta valoare a fost derivata pentru situatiile in care grosimea stratului de praf este egala cu 5 mm sau mai putin si tine seama de variatiile din temperatura minima de aprindere masurata, masurata la un strat de 5 mm de praf care poate duce la temperaturi de suprafata mai mari, daca acestea nu sunt limitate.

Daca grosimea stratului este mai mare decat 5 mm, sunt necesari de coeficienti de securitate mai mari, intrucat temperaturile de aprindere a straturilor de praf scad cu cresterea grosimii si exista un efect de izolare mai mare, ducand la temperaturi mai mari ale suprafetei echipamentelor. Sunt necesari de asemenea coeficienti de securitate mai mari in situatiile in care aerul proceselor este la temperatura mai mare decat temperatura aerului ambiant.

Echipamente, sisteme protectoare si componente de toate categoriile:

In cazuri speciale se pot depasi limitele de temperatura de mai sus daca exista dovezi ca nu se anticipeaza o aprindere.

In cazul in care temperatura maxima de suprafata reala nu depinde de echipamentul insusi, ci in principal, de conditiile de operare (de exemplu, un fluid incalzit intr-o pompa), instructiunile de utilizare trebuie sa dea informatiile relevante .

Temperaturi de proiectare

In cazul in care echipamentul este proiectat pentru utilizare intr-un domeniu de temperaturi de mediu de la - 20 ⁰C pana la + 40 ⁰C, nu este necesara o marcare suplimentara. In cazul in care echipamentul este proiectat pentru utilizare intr-un alt interval de temperatura de mediu, acest interval de temperatura trebuie specificat in instructiunile de utilizare furnizate de producator si marcate in conformitate .

Anduranta termica

Echipamentul trebuie sa aiba o anduranta la caldura si la frig astfel incat sa nu se reduca nivelul de protectie.

Materialele plastice trebuie sa aiba un indice de temperatura T1 corespunzator punctului de 20000 h (a se vedea 7.1.2 din EN 50014:1997) cu cel putin 20 K mai mare decat temperatura locala maxima de suprafata, tinand seama de temperatura maxima a mediului ambiant.

Acele piese ale echipamentului, care sunt importante pentru prevenirea si protectia la explozie, trebuie supuse la incercari mecanice (rezistenta la impact, incercare la cadere) si pentru determinarea temperaturii maxime de suprafata. In urma incercarilor de rezistenta la impact si de cadere nu trebuie sa produca avarieri ce pot afecta nivelul de protectie al echipamentului

Fiecare incercare trebuie efectuata in acea configuratie a echipamentului considerata a fi cea mai nefavorabila, relevanta pentru prevenirea si protectia la explozie.

Incercari ale pieselor nemetalice ale echipamentului, relevante pentru nivelul de protectie

Incercarile trebuie efectuate pe doua mostre care trebuie supuse incercarilor de anduranta termica la caldura, apoi incercarilor de anduranta termica la frig, apoi incercarilor mecanice si, in final, incercarilor specifice pentru tipul de protectie la aprindere considerat.

Piesele de sticla si ferestrele echipamentelor trebuie sa reziste, fara sa afecteze nivelul de protectie, unui soc termic produs de un jet de apa de circa 1 mm diametru, cu temperatura de (10 5) ⁰C, pulverizat pe acestea, la atingerea temperaturii de functionare maxime.

ECHIPAMENTE CARE CONTIN METALE USOARE

In urma proceselor de frecare, impact sau abraziune cum ar fi polizarea, particulele se pot separa de materialele solide si pot deveni fierbinti datorita energiei folosite in procesul de separare. Daca aceste particule constau din substante oxidabile, de exemplu fier sau otel, ele pot fi supuse unui proces de oxidare, atingand astfel temperaturi si mai mari. Aceste particule (scantei) pot aprinde gazele si vaporii combustibili si anumite amestecuri de praf/aer (in special amestecurile de praf de metal/aer). La praful depozitat, scanteile pot duce la o ardere inabusita si aceasta poate constitui o sursa de aprindere pentru o atmosfera exploziva.

Frecarea, chiar si intre metale feroase similare si intre anumite produse ceramice, poate genera pete fierbinti si scantei similare scanteilor de la polizare. Acestea pot duce la aprinderea atmosferelor explozive.

Impactul care implica rugina si metalele usoare (ex. aluminiul si magneziul) si aliajele lor poate initia o reactie termica ce poate cauza aprinderea atmosferelor explozive. Metalele usoare titaniu si zirconiu pot de asemenea genera scantei incendive la impactul cu sau frecarea de materiale suficient de tari, chiar si in absenta ruginii.

Astfel standardul SR EN 13463-1 prevede pentru materialele utilizate la construirea partilor exterioare ale echipamentelor din grupa II ca trebuie sa contina, in procente de masa :

pentru echipamentele din categoria 1 :

nu mai mult de 10 %, in total, aluminiu, magneziu, titan si zirconiu si

nu mai mult de 7,5 %, in total, magneziu, titan si zirconiu

pentru echipamentele din categoria 2 :

nu mai mult de 7,5 % magneziu

pentru echipamentele din categoria 3 :

nu exista cerinte speciale

In cazul in care evaluarea pericolului de aprindere indica faptul ca nu exista nici un risc de aprindere datorita frecarii incendiare, scanteilor de impact sau de abraziune , atunci nu se aplica valorile limita de mai sus, insa daca echipamentele au parti in miscare relativa (frecare) care pot da scantei de impact sau supraancalziri este necesar sa se ia masuri de protectie corespunzatoare pentru prevenirea aprinderii atmosferei explzive. In acest sens , pentru echipamentele din gr II, poate fi luat ca referinta pr EN Proiectarea ventilatoarelor utilizate in atmosfere potential explozive unde sunt date perechile de materiale admisibile pentru partea stationara de frecare si partea rotativa de frecare pentru prevenirea scanteilor si suprafetelor supraancalzite periculoase ( a se vedea ANEXA 2)

DESCHIDEREA CARCASELOR

Carcasele care pot fi deschise mai repede decat timpul necesar pentru ca sursa de aprindere sa devina neefectiva (de exemplu, pentru a permite racirea pieselor fierbinti din interior pana la o temperatura de suprafata sub clasa de temperatura sau temperatura marcata a echipamentului), trebuie marcate cu urmatoarea avertizare :

"DUPA OPRIRE, ASTEPTATI X MINUTE INAINTE DE DESCHIDERE"

"X" valoarea in minute a perioadei de asteptare.

Alternativ, echipamentul poate fi marcat cu urmatoarea avertizare:

"A NU SE DESCHIDE INTR-O ATMOSFERA EXPLOZIVA"

Aceasta informatie trebuie inclusa in manualul cu instructiuni de utilizare.

PIESE DEMONTABILE

Trebuie sa se asigure ca piesele necesare atingerii unui nivel de protectie cerut nu pot fi demontate in mod deliberat sau accidental. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin utilizarea de dispozitive de fixare care necesita instrumente sau chei speciale pentru demontare.

MATERIALE UTILIZATE PENTRU CEMENTARE

Documentatia tehnica a producatorului trebuie sa verifice daca pentru conditiile de utilizare propuse, materialele utilizate pentru cementare, si de care depinde gradul de securitate au o stabilitate termica corespunzatoare temperaturii maxime la care urmeaza sa fie supuse, in procesul normal de utilizare a echipamentului. Stabilitatea termica se considera ca fiind corespunzatoare daca valorile limita ale materialului depasesc temperatura maxima cu cel putin 20 K.

NOTA - Daca cementarea trebuie sa reziste in conditii dificile de functionare, intre utilizator si producator trebuie stabilite, de comun acord, masuri corespunzatoare .

FACILITATI DE CONECTARE PENTRU PIESELE BUNE CONDUCATOARE LEGATE LA PAMANT

Toate piesele bune conducatoare ale echipamentului trebuie astfel amplasate incat sa nu existe intre ele o diferenta de potential periculoasa. Daca exista posibilitatea ca piesele izolate de metal sa se incarce electric si sa actioneze ca sursa de aprindere, atunci bornele trebuie legate la reteaua de impamantare.

PIESE TRANSPARENTE

Piesele transparente a caror integritate este importanta pentru protectia la aprindere, trebuie sa treaca incercarile relevante, in conformitate cu pt. 13.3.2.1 din SR EN 13463-1 sau trebuie echipate cu un capac sau grilaj de protectie permanent care trebuie sa treaca incercarile respective.

INFORMATII DE UTILIZARE

Toate echipamentele trebuie sa fie insotite de instructiuni care sa includa, in mod special, cel putin urmatoarele :

o recapitulare a informatiilor cu care este marcat echipamentul, cu exceptia numarului de serie, impreuna cu orice alte informatii suplimentare corespunzatoare, pentru a facilita intretinerea (de exemplu,adresa importatorului, adresa serviciului de reparatii etc.) ;

instructiuni pentru securitatea :

punerii in functiune ;

utilizarii ;

asamblarii si dezasamblarii ;

intretinerii (service si reparatii de urgenta) ;

instalarii ;

reglarii ;

acolo unde este necesar, o indicare a oricarui pericol special care poate apare la utilizarea echipamentului, de exemplu, zonele periculoase din fata dispozitivelor de reducere a presiunii ;

acolo unde este necesar, instructiuni de pregatire ;

detalii care sa permita luarea unei decizii clare in ceea ce priveste utilizarea in siguranta, intr-o anumita zona, in conditiile de functionare prevazute, a unui echipament dintr-o anumita categ

parametrii de presiune, temperaturile maxime de suprafata si alte valori limita ;

acolo unde este necesar, conditiile speciale de utilizare, inclusiv cele particulare, referitoare la posibile utilizari necorespunzatoare, pe care experienta le arata ca ar putea apare ;

acolo unde este necesar, caracteristicile esentiale ale accesoriilor care pot fi montate pe echipament.

Instructiunile trebuie sa contina textul, desenele si diagramele necesare pentru o buna punere in functiune, aspectele legate de intretinere, inspectie, verificarea functionarii corecte si, daca este cazul, problemele legate de repararea echipamentului, impreuna cu alte instructiuni utile, in special referitoare la asigurarea securitatii.

MARCAREA

Directiva

Standardul

Certificare

Marcaj conform Directivei 94/9/CE

Numele si adresa producatorului

Indicarea seriei sau tipului

Numarul de serie , daca este cazul

Anul fbricarii

Marcajul CE (prima linie; nu si pe componente)

Numarul de identificare a organismului notificat implicat in supravegherea productiei

Simbolul Epsilon-X in hexagon

Simbolul grupei si categoriei de echipament (echipament de grupa II, categoria 1, G gaze sau poate fi D pentru prafuri)

Marcaj conform standardului (linia a II-a )

Simbolul fiecarui tip de protectie aplicat(d, fr, b, c, )

Grupa de explozie I, IIA, IIB, IIC in cazul anumitor tipuri de protectie

Clasa de temperatura sau temperatura maxima de suprafata

NOTA Simbolul EEx se aplica pentru echipamentelor electrice conforme cu unul sau mai multe standarde din seria 60079-0

Marcaj conform certificatului (linia a III-a)

Organismul Notificat (ex : INSEMEX SECEEX)

Anul emiterii certificatului (ex : 07)

ATEX indica emiterea certificatului

Nr certificatului

X, dupa caz , indicand conditii specifice de utilizare asa cum este detaliat in instructiuni

U, dupa caz, indicand ca produsul este un componenet

In ANEXA 3 sunt prezentate cateva exemple de marcare.

TIPURI DE PROTECTIE . STANDARDE DE REFERINTA

Tipurile de protectie , definite ca masuri specifice aplicate echipamentelor neelectrice pentru a evita aprinderea unei atmosfere explozive inconjuratoare, sunt

"fr" : carcasa cu restrictie la curgere

"d" : carcasa antideflagranta

" g" : securitate intrinseca

"c" : securitate constructiva

"b" : controlul sursei de aprindere

"p" : echipamente presurizate

"k" : imersie in lichid

Tipurile de protectie apentru echipamente neelectrice se pot clasifica functie de masurile de protectie aplicate astfel:

Masura de protectie	Tipul de protectie
Se iau masuri pentru a se asigura ca nu pot aparea surse de aprindere efective	"c" : securitate constructiva
	"g" : securitate intrinseca
Se iau masuri pentru a se asigura ca sursele de aprindere nu pot deveni efective	"b" : controlul sursei de aprindere
Se iau masuri pentru a preveni ajungerea atmosferei explozive la sursa de aprindere	"fr" : carcasa cu restrictie la curgere
	"p" : echipamente presurizate
	"k" : imersie in lichid
Se iau masuri de izolare a exploziei si prevenirea propagarii flacarii	"d" : carcasa antideflagranta

STANDARDELE DE REFERINTA :

SR EN 13463-2 Echipamente neelectrice pentru utilizare in atmosfere potential explozive. Partea 2 : Protectie prin carcasa cu restrictie la curgere "fr"

SR EN 13463-3 Echipament neelectric pentru utilizare in atmosfere potential explosive. Partea 3 : Protectie prin capsulare antideflagranta 'd'

prEN 13463-4: Echipament neelectric pentru utilizare in atmosfere potential explozive. Protectie prin securitate intrinseca (g)

SR EN 13463-5 Echipament neelectric pentru utilizare in atmosfere potential explosive. Partea 5 : Protectie prin securitate constructiva 'c'

SR EN 13463-6 Echipamente neelectrice pentru atmosfere potential explozive Partea 6 : Protectia prin controlul surselor de aprindere "b"

prEN 16463-7: Echipament neelectric pentru utilizare in atmosfere potential explozive. Protectie prin presurizare (p)

SR EN 13463-8 Echipamente neelectrice pentru atmosfere potential explozive Partea 6: Protectia prin imersie in lichid "k"

ECHIPAMENTE NEELECTRICE CU TIP DE PROTECTIE

PRIN CARCASA CU RESTRICTIE LA CURGERE "FR"

*Definitie:*
protectie prin carcasa cu restrictie la curgere "fr"	tip de protectie la aprindere care, cu ajutorul unei capsulari, reduce probabilitatea patrunderii atmosferei explozive inconjuratoare in interiorul capsularii la un nivel acceptabil de scazut, astfel incat concentratia din interiorul capsularii sa se afle sub limita inferioara de explozivitate.

Echipamentele cu acest tip de protectie indeplinesc cerintele echipamentelor din grupa II - categoria 3. Tipul de protectie prin carcasa cu restrictie la curgere "fr"nu poate fi folosit in combinatie cu alt tip de protectie pentru a obtine echipamente de alta categorie decat categoria 3.

Carcasele cu circulatie restrictiva utilizate pentru a proteja echipamentele din grupa II categoria 3 pot contine surse de aprindere care apar la functionare normala, cu conditia ca insasi carcasa sa nu reprezinte o sursa de aprindere.

Acest tip de protectie nu trebuie utilizat daca sursa de aprindere este o flacara deschisa.

Protectia prin carcase cu circulatie restrictiva poate fi aplicata in urmatoarele circumstante:

a) Carcase care contin scantei mecanice si alte surse de aprindere in functionare normala, dar care au o limitare in energia disipata astfel incat temperatura medie a aerului din interiorul carcasei nu depaseste temperatura ambianta exterioara cu mai mult de 10 K. Totusi, temperatura aerului din interior poate depasi temperatura ambianta exterioara cu pana la 20 K, daca viteza de scadere a temperaturii, cand aparatura este deenergizata, este limitata la maximum 10 K/h;

Trebuie sa se tina seama de efectele modificarii conditiilor meteorologice, de exemplu, incalzirea directa a soarelui pe exteriorul carcasei sau racirea rapida din cauza ploii. Acestea pot provoca o modificare a temperaturii mai mare decat cele 10 K admise.

b) Daca o carcasa este prevazuta cu incalzire "anti-inghet" sau "anti-condensare", cresterea de temperatura de 10 K si 20 K de la a) se poate aplica peste temperatura interioara in afara functionarii, cu incalzirea in functiune, cu conditia ca sursa de energie pentru incalzire sa fie independenta de sursa principala de alimentare cu energie a carcasei. Este esential sa nu se produca simultan intreruperea incalzirii si oprirea alimentarii cu energie. Daca incalzirea "anti-inghet" sau "anti-condensare" ridica temperatura interioara cu mai mult de 10 K (sau 20 K, cu o cadere de temperatura de cel mult 10 K/h) peste temperatura ambianta, instructiunile furnizate impreuna cu echipamentul trebuie sa ceara operatorului echipamentului sa se asigure ca nu exista atmosfera exploziva in echipament inainte de a se repune in functiune incalzirea dupa o oprire.

NOTA - Utilizarea unei carcase cu circulatie restrictiva pentru protectia impotriva aprinderii provenite de la scantei si de la alte surse permanente de aprindere nu este permisa acolo unde, din cauza temperaturilor interioare ridicate, exista un risc crescut de a absorbi atmosfera exploziva in interiorul carcasei, atunci cand aparatura este deenergizata.

Incercarea carcaselor cu prevederi de verificare a proprietatilor de circulatie restrictiva dupa instalare

Incercare de tip In conditii de temperatura constanta, intervalul de timp necesar pentru ca presiunea interna cu 300 Pa (3 mbar) sub presiunea atmosferica sa ajunga cu 150 Pa (1,5 mbar) sub presiunea atmosferica trebuie sa fie mai mic de 80 s.

Incercarea carcaselor fara cerinte de verificare a proprietatilor de circulatie restrictiva dupa instalare

Incercarea dupa instalare : In conditii de temperatura constanta, intervalul de timp necesar pentru ca presiunea interna cu 3 kPa (30 mbar) sub presiunea atmosferica sa ajunga cu 1,5 kPa (15 mbar) sub presiunea atmosferica, trebuie sa fie mai mic de 180 s.

NOTA - Pentru incercarile de mai sus, daca proiectul carcasei este conceput astfel incat viteza de respiratie sa fie independenta de directia presiunii, incercarea poate fi efectuata, ca alternativa, cu o presiune pozitiva in interiorul carcasei.

Echipamente la care volumul nominal al carcasei variaza cu presiunea

Carcasa trebuie presurizata cu aerul mentinut la o suprapresiune de 400 Pa (4 mbar). Trebuie masurat debitul de alimentare cu aer in litri per ora (l/h) cerut pentru a mentine aceasta suprapresiune. Aceasta valoare impartita la volumul net al carcasei, exprimat inlitri (l), nu trebuie sa depaseasca 0,125 h^-1.

Incercarea curenta de productie

Pentru capsularile cu circulatie restrictiva fara mijloace de verificare a proprietatilor de circulatie restrictiva dupa instalare, trebuie efectuata incercarea la 30 mbar/15 mbar/180 s ca incercare curenta de productie. Aceasta incercare poate fi scurtata prin verificarea daca timpul necesar pentru scaderea presiunii de la 3 kPa (30 mbar) la 2,7 kPa (27 mbar) este mai mare de 27 s.

Instructiuni de utilizare

Toate carcasele care respecta cerintele acestui document trebuie insotite de instructiunile si detaliile stabilite in EN 13463-1.

Aceste instructiuni trebuie sa includa:

- informatii pentru utilizator referitoare la instalarea lor astfel incat sa se asigure ca nu exista diferente de presiune statica pe peretii carcasei care ar putea provoca circulatia prin carcasa;

- o avertizare referitoare la efectele incalzirii directe a soarelui pe exteriorul carcasei sau ale racirii rapide datorita ploilor, improscarii cu apa etc.;

- informatii despre verificarea corespunzatoare a carcasei dupa instalare si intretinere,

- informatii despre etansarea corespunzatoare a intrarilor.

Marcare

Suplimentar fata de cerintele de marcare din EN 13463-1, marcajul specific pentru echipamentul complet, necesar pentru conformitatea cu acest document, trebuie sa includa:

- simbolul 'fr' (care reprezinta tipul de protectie la explozie);

- o eticheta de avertizare care sa informeze utilizatorul sa instaleze echipamentul astfel incat sa se asigure ca nu exista diferente de presiune statica pe peretii carcasei, care ar putea provoca circulatia prin carcasa.

Exemplu de marcare in functie de protectia la explozie:

II 3G fr T6

ECHIPAMENTE NEELECTRICE CU TIP DE PROTECTIE

PRIN CONTROLUL SURSELOR DE APRINDERE "b"

*Definitii:*
protectia prin controlul surselor de aprindere "b"	dispozitiv in echipamentul neelectric, in care (un) senzor(i) detecteaza functionarea periculoasa care este probabil sa produca o aprindere a atmosferei inconjuratoare si sa initieze masurile de control automate sau manuale pentru a preveni ca o sursa potentiala de aprindere sa devina o sursa de aprindere efectiva.

Multe tipuri de echipamente neelectrice destinate utilizarii in atmosfere explozive cu gaze, vapori, ceturi si/sau praf combustibil, nu contin surse de aprindere active la func'ionare normala. Totusi, daca la piesele mobile apare o functionare defectuoasa sau o functionare anormala, exista riscul ca intr-un astfel de echipament sa apara o sursa de aprindere activa.

Pentru a impiedica sursele de aprindere potentiale sa devina active in functionare normala, in functionarea defectuoasa accidentala sau nu, este posibil sa se introduca in echipament senzori care sa detecteze conditiile periculoase amenintatoare si sa se initieze masuri de control intr-un stadiu incipient al deteriorarii, inainte ca sursele potentiale sa devina surse active. Acest tip de protectie este cunoscut sub numele de protectie prin "Controlul surselor de aprindere b .

Cateva exemple de dispozitive senzor/element de actionare simple, mecanice, sunt:

a) fise fuzibile (precum cele utilizate in cuplajele hidraulice), care se topesc pentru a elibera energia continuta in fluidul de alimentare, inainte ca piesele capabile sa atinga temperatura de aprindere sa depaseasca limitele admise;

b) regulatoare de viteza centrifugale, care controleaza in mod direct supapa de alimentare si impiedica piesele in rotatie sa atinga viteze de rotatie capabile sa produca aprinderea prin frictiune;

c) supape termostatice, care se inchid pentru a reduce energia de intrare sau se deschid pentru a creste cantitatea de agent de racire, prin aceasta impiedicand atingerea de temperaturi care pot produce aprinderea;

d) supape reductoare de presiune (care utilizeaza arcuri sau greutati), care se deschid pentru a limita nivelul presiunii si prin aceasta limiteaza si cresterea temperaturii in timpul comprimarii gazului. Sunt utilizate ca alternativa, pentru a proteja impotriva defectiunilor grave care ar conduce la expunerea suprafetelor devenite fierbinti involuntar.

Cateva exemple de dispozitive electro-mecanice combinate senzor/element de actionare sunt urmatoarele:

e) dispozitive de monitorizare/control al temperaturii, debitului si nivelului, care detecteaza temperatura/debitul/nivelul si actioneaza o valva solenoid care micsoreaza energia de intrare sau mareste cantitatea de agent de racire;

f) dispozitive optice de numarare a impulsurilor, care detecteaza vitezele de rotatie anormale ale rotilor dintate ale reductoarelor si trimit semnale la dispozitivul de control al vitezei;

g) senzori de vibratii, care detecteaza vibratiile anormale de la, de exemplu, elementul de rulare al rulmentilor, inainte ca acesta sa se deterioreze (defectare indicata, de obicei, prin vibratii de inalta frecventa) sau de la piesele in rotatie care si-au pierdut echilibrul dinamic (defectare indicata, de obicei, prin vibratii de joasa frecventa);

h) dispozitive de aliniere a curelelor transportoarelor, care detecteaza frictiunea neprevazuta dintre cureaua mobila si elementele fixe ale structurii de sprijin;

i) dispozitive de tensionare a curelelor de transmisie, care detecteaza alunecarea prin frictiune dintre rola de actionare si cureaua de transmisie, datorita scaderii tensionarii curelei;

j) detectoare de uzura in ambreiaje, care detecteaza uzura inadmisibila care poate produce incalzirea prin frictiune, datorata actionarii incorecte a ambreiajului.

Astfel de dispozitive de control senzor/element de actionare pot fi active in mod continuu in functionarea normala a echipamentului (de exemplu, pentru a controla temperatura echipamentelor de categoria 3) sau montate astfel incat sa detecteze numai functionarea anormala (de exemplu, pentru a detecta supratemperaturile periculoase la echipamentele de categoria 2).

Datorita faptului ca functionarea defectuoasa a oricaruia din dispozitivele de control senzor/element de actionare de mai sus poate conduce la neaplicarea masurii corespunzatoare de control al aprinderii, acestea trebuie considerate ca piese ale echipamentului cu rol de securitate. De aceea, acest standard de protectie la aprindere ca acestea sa fie evaluate si propune o calitate minima sub forma nivelului de prevenire a aprinderii (IPL) pe care fabricantul de echipament trebuie sa-l atinga.

Astfel, pentru a indeplini cerintele acestui standard, producatorul echipamentului neelectric trebuie sa efectueze atat evaluarea riscului de aprindere (cerut prin EN 13463-1), cat si, suplimentar, o evaluare pentru determinarea nivelului de prevenire a aprinderii (IPL) necesar pentru a asigura ca functia senzorilor/sistemului de prevenire a aprinderii de a reduce riscul de aprindere este in limite acceptabile.

Echipamentele cu tip de protectie prin Controlul surselor de aprindere b , indeplinesc cerintele pentru urmatoarele categorii:

- echipamente din grupa I categoria M2 - care nu contin o sursa de aprindere aparuta din cauza conditiilor severe de functionare, in special din cauza manipularii brutale si schimbarii conditiilor de mediu inconjurator in mina;

- echipamente din grupa II categoria 3 - care nu contin o sursa de aprindere la functionare normala;

- echipamente din grupa II categoriile 2G sau 2D - care nu contin o sursa de aprindere aparuta ca urmare a functionarii defectuoase previzibile;

- echipamente din grupa II categoriile 1G sau 1D - care nu contin o sursa de aprindere in functionarea normala sau la functionari defectuoase previzibile sau la functionari defectuoase accidentale.

NOTA - Cerintele pentru echipamentele din grupa I categoria M1 sunt prezentate in EN 50303, care stabileste cerintele atat pentru echipamentele electrice, cat si pentru cele neelectrice.

Acest tip de protectie poate fi utilizat pentru realizarea echipamentelor de categoria 3 care altfel ar avea o sursa de aprindere in functionare normala, adica, nu pot respecta EN 13463-1.

Tipul de protectie descris in acest standard poate fi utilizat ca atare sau in combinatie cu alte tipuri de protectie pentru a indeplini cerintele pentru echipamente din grupa I categoria M2 sau din grupa II categoriile 1, 2 si 3, in functie de evaluarea riscului de aprindere din EN 13463-1.

Producatorul echipamentului trebuie sa determine, prin calcule sau prin incercari de tip, parametrii de control asociati surselor de aprindere potentiale.

Fiecare parametru de control (de exemplu, temperatura, T, viteza, S si presiunea, P) trebuie exprimat sub forma unei valori la functionare normala (de exemplu, T_norm_,S_{norm ,}P_norm) si in functionare defectuoasa, care nu provoaca transformarea sursei de aprindere potentiale in sursa activa (de exemplu,T_max_,S_{max ,}P_max) .

Printre parametrii de control mai sus-mentionati se numara determinarea:

a) temperaturii de functionare normala (T_norm) si a temperaturilor maxim admise ale suprafetelor fierbinti (T_max), aparute la incalzirea anormala prin frictiune;

b) vitezei de functionare normala (S_norm) si supravitezei maxim admise (S_max), care produce scantei de frictiune capabile de aprindere;

c) presiunii de functionare normala (P_norm) si suprapresiunii maxim admise (P_max), care produce o suprafata fierbinte capabila de aprindere;

d) vibratiei normale si maxim admise, inainte ca jocurile dintre piesele fixe si cele mobile sa fie reduse la nivele capabile de aprindere;

e) uzura maxim admisa la garniturile de frana/ambreiaj inainte ca alunecarea sau frecarea sa provoace o suprafata fierbinte capabila de aprindere;

f) cantitatea normala de agent de racire si debitul minim de agent de racire necesar pentru a mentine suprafetele fierbinti sub temperatura de aprindere a atmosferei;

g) nivelul normal de lubrifiant si nivelul minim de lubrifiant necesar pentru a preveni incalzirea prin frictiune care poate provoca aprinderea;

h) alinierea normala si abaterea maxim admisa de la aliniere pentru a preveni ca piesele mobile sa atinga piesele fixe.

Producatorul trebuie sa specifice reglajele sau caracteristicile de functionare (de exemplu, daca dispozitivul este o fisa fuzibila) ale elementelor de actionare a controlului aprinderii destinate sa fie utilizate in echipament, tinand seama, printre altele, de:

- viteza de transformare a sursei de aprindere potentiale intr-o sursa de aprindere activa;

- timpul de raspuns al senzorului/detectorului;

- timpul de raspuns al sistemului de prevenire a aprinderii;

- diferenta de nivel intre sursa de aprindere potentiala si cea activa (de exemplu, de la T_norm la T_max);

- factorul de siguranta considerat necesar.

Daca sistemul de prevenire a aprinderii (IPS) este proiectat sa opreasca functionarea echipamentului si prin aceasta sa impiedice o sursa de aprindere potentiala sa devina activa, sistemul de prevenire a aprinderii trebuie reglat astfel incat functia de oprire sa fie de blocare si deblocare, impiedicand astfel echipamentul sa fie repornit fara resetarea blocajului sistemului de prevenire a aprinderii.

Daca sistemul de prevenire a aprinderii (IPS) este proiectat sa indice, sa avertizeze sau sa afiseze pentru operator, prin aceasta solicitandu-se raspunsul operatorului pentru a impiedica sursa de aprindere potentiala sa devina activa, aceea indicatie, avertizare sau afisare trebuie sa respecte principiile ergonomice si trebuie sa evite confuzia operatorului sau intelegerea gresita a actiunii preventive necesare.

Nivelele de prevenire a aprinderii (IPL) ale sistemului de prevenire a aprinderii

Nivelul 1 de prevenire a aprinderii

Un sistem de prevenire a aprinderii de nivelul 1 trebuie sa contina componente incercate, ale caror antecedente sa le demonstreze fiabilitatea, asamblate si instalate in conformitate cu toate standardele relevante, care sa adopte principii de securitate incercate, capabile sa reziste la influentele posibile din timpul functionarii sistemului si montate astfel incat:

daca valoarea critica a unui parametru de control (de exemplu, P_crit, T_crit) este depasita, atunci fie sa se impiedice ca sursa de aprindere sa devina activa, fie sa se avertizeze ca poate sa apara o sursa de aprindere;

sistemul de prevenirea a aprinderii sa poate fi verificatla intervale corespunzatoare, iar pierderea functiei de securitate sa poata fi detectata prin verificare;

instructiunile producatorului echipamentului, cerute de EN 13463-1, trebuie sa precizeze intervalul

intre verificarile periodice de intretinere¹⁾ si trebuie sa cuprinda indrumari despre metodele de detectare a senzorilor/sistemelor de prevenire a aprinderii defectuoase (de exemplu, incercarile care trebuie efectuate). Acestea trebuie sa specifice, de asemenea, actiunile care trebuie intreprinse de catre utilizator, daca sunt detectate defectiuni la senzori sau sistemele de prevenire a aprinderii in timpul verificarilor de intretinere.

NOTA - De obicei, instructiunile trebuie sa specifice ca astfel de defectiuni trebuie remediate inainte ca echipamentul sa fie repus in functiune.

Nivelul 2 de prevenire a aprinderii

Un sistem de prevenire a aprinderii de nivelul 2 trebuie sa satisfaca cerintele de la 8.1 si, in plus, trebuie sa contina componente incercate, ale caror antecedente sa le demonstreze fiabilitatea, asamblate si instalate in conformitate cu toate standardele relevente, care sa adopte principii de securitate incercate, capabile sa reziste la influentele posibile din timpul functionarii sistemului si montate astfel incat:

daca valoarea critica a unui parametru de control (de exemplu, P_crit, T_crit) este depasita, atunci sursa de aprindere este impiedicata sa devina activa;

daca apare o singura defectiune la sistemul de prevenire a aprinderii, aceasta nu trebuie sa conduca la pierderea functiei de securitate a sistemului de prevenire;

instructiunile producatoruluii echipamentului, cerute de EN 13463-1, trebuie sa precizeze intervalul dintre verificarile¹⁾ senzorului si sistemului de prevenire a aprinderii.

NOTA 1 - Acest interval poate fi foarte mic, daca sistemele de prevenire a aprinderii sunt montate pentru a fi verificate sau monitorizate de catre sistemul de control al echipamentului. Ca alternativa, intervalul poate fi de cateva ore daca evaluarea de risc indica faptul ca verificarea manuala este suficienta.

Instructiunile producatorului trebuie sa descrie actiunea care trebuie efectuata daca sunt detectate defectiuni la sistemul de prevenire a aprinderii.

NOTA 2 - Acestea din urma, de exemplu, pot varia, intre oprirea directa a echipamentului si executarea de reparatii la senzorii/sistemul de prevenire a aprinderii care prezinta defecte, fara sa se opreasca echipamentul din functionare care, in alte privinte, este protejat impotriva aprinderii.

Sistemul de prevenire a aprinderii este esential pentru securitatea la aprindere a echipamentului, iar nivelele minime de prevenire a aprinderii din tabelul 1 sau tabelul 2 trebuie sa fie indeplinite, corespunzator grupei si, respectiv, categoriei de echipament.

Tabelul 1 - Cerinte minime ale nivelului de prevenire a aprinderii, pentru sistemele de prevenire a aprinderii destinate protectiei echipamentelor din grupa II

Situatii de aparitie a surselor de aprindere potentiale	Categoria 3	Categoria 2	Categoria 1
In functionare normala	IPL 1	IPL 2
In timpul defectelor previzibile	Nerelevant pentru categoria 3	IPL 1	IPL 2
In timpul defectelor rare	Nerelevant pentru categoria 3	Nerelevant pentru categoria 2	IPL 1

Daca IPL 1 este utilizat pentru categoria 1 de echipament, sursa de aprindere trebuie sa fie impiedicata sa devina activa, daca valoarea critica a oricarui parametru de control este depasita.

Tabelul 2 - Cerinte minime ale nivelului de prevenire a aprinderii pentru sistemele de prevenire a aprinderii destinate protectiei echipamentelor din grupa I (minerit)

Categoria M2

IPL 2

NOTA - Echipamentul minier de categorie M2 este destinat sa fie deenergizat in prezenta unei atmosfere potential explozive.

Nivelul de prevenire a aprinderii trebuie obtinut fie prin:

a) instalarea unui sistem de prevenire a aprinderii despre care s-a demonstrat ca este conform cerintelor IPL prin evaluari si experiente functionale anterioare.

NOTA 1 - De exemplu, un nivel de prevenire a aprinderii sau evaluarea integritatii sistemului de securitate efectuat de catre producatorul sistemului de prevenire a aprinderii sau un organism de terta parte.

sau prin

b) instalarea unui sistem de prevenire a aprinderii pentru IPL 1, conform categoriei 2 din

EN 945-1 si/sau a unui sistem de prevenire a aprinderii pentru IPL 2, conform categoriei 3 din

EN 954-1 sau prin

c) evaluarea cerintelor particulare necesare pentru echipament, tinand seama de utilizarea

preconizata, categorie si sa le realizeze la acest nivel. Aceasta evaluare trebuie sa aiba in vedere:

c1) tipul sistemului de prevenire a aprinderii utilizat pentru protectia echipamentului,

c2) daca sunt sau nu linii simple sau duble (de exemplu, printr-un alt dispozitiv independent),

c3) rezistenta individuala la defecte,

c4) daca defectele sunt evidente sau nu,

c5) daca sistemul de prevenire a aprinderii indeplineste sau nu conditiile de securitate,

c6) probabilitatea de defectare, avand ca urmare pierderea calitatii de protectie la aprindere in acelasi timp in care o sursa de aprindere potentiala (care este protejata de sistem) se transforma intr-o sursa de aprindere activa, in functie de categoria de echipament.

NOTA 2 - A se vedea, de asemenea, anexa B pentru rationamentul de atribuire a IPL diferitelor categorii de echipamente si anexa C pentru cateva informatii de baza din EN 954-1 si EN 61508.

Marcare

Exemplu de marcare, in functie de protectia la explozie, pentru echipamentele din grupa II categoria 2, destinate utilizarii intr-o atmosfera potential exploziva de gaze:

II 2 G b T4

ECHIPAMENTE NEELECTRICE CU TIP DE PROTECTIE

SECURITATE CONSTRUCTIVA 'c'

*Definitii:*
tip de protectie securitate contructiva 'c'	tip de protectie impotriva aprinderii in care masuri constructive se aplica astfel incat sa protejeze echipamentul impotriva eventualelor aprinderi (impotriva tuturor eventualelor aprinderi) de la suprafete fierbinti, scantei sau o comprimare adiabatica generate de partile aflate in miscare.

O metoda de protectie la aprindere consta in alegerea tipurilor de echipamente care, in timpul functionarii normale nu contin surse de aprindere si apoi aplicarea bunelor practici ingineresti, astfel incat riscul de defectiuni mecanice susceptibile sa genereze temperaturi sau scantei incendiare sa se reduca la un nivel foarte scazut. Astfel de masuri de protectie sunt denumite protectie impotriva aprinderii prin 'securitate constructiva' sau tip de protectie 'c'.

Cerintele pentru echipamentele cu tip de protectie securitate constructiva 'c' pentru categoriile de echipamente din grupa I categoria M2; grupa II categoria 2 G sau 2 D si din grupa II categoria 1 G sau 1 D sunt date in SR EN 13463-5, iar pentru echipamentele din grupa I categoria M1 sunt prezentate in EN 50303, care stabileste cerintele atat pentru echipamentele electrice cat si pentru cele neelectrice.

Tipul de protectie securitate constructiva 'c' poate fi utilizat fie singur, fie in combinatie cu alte tipuri de protectie la aprindere, in scopul indeplinirii cerintelor pentru echipamentele din grupa I categoriile M1 si M2 sau grupa II categoriile 1 si 2, in functie de evaluarea riscului de aprindere din EN 13463-1.

Aplicabilitate : functie de o evaluarea privind riscul de aprindere, in conformitate cu EN 13463-1

Piese componente ale echipamentului : trebuie sa fie capabile sa functioneze conform parametrilor operationali stabiliti de catre producator, pe toata durata de viata prevazuta si sa fie suficient de solide si durabile pentru a rezista solicitarii termice si mecanice la care urmeaza a fi supuse.

Protectie la patrundere: Gradul de protectie la patrundere (IP) asigurat de carcasele exterioare ale echipamentului depinde de modul de utilizare si de tipul de mediu in care urmeaza sa fie utilizat. Un nivel de protectie corespunzator, conform IP categoria 1, asa cum este specificat in 13.4 din EN 60529:1991, trebuie determinat ca parte a evaluarii riscului de aprindere si trebuie sa fie capabil sa previna patrunderea obiectelor straine sau a apei in interiorul echipamentului, ceea ce :

- ar reduce nivelul de aprindere la valori mai mici, de exemplu, permitand prafului combustibil cu o temperatura de aprindere mai scazuta decat atmosfera potential exploziva, sa formeze un strat pe componentele interne fierbinti sau pe piesele echipamentului; si / sau

-ar intra in contact cu piesele mobile, conducand la crearea unei surse potentiale de aprindere, a unei functionari nesigure sau foc.

Cerinte minime pentru gradul normal de protectie:

La echipamentele destinate utilizarii in atmosfere cu gaze, vapori, in care patrunderea de corpuri straine poate produce aprinderea, dar prezenta prafului este inofensiva, trebuie prevenita caderea corpurilor in interior.

In cazul echipamentelor destinate utilizarii in atmosfere cu gaze, vapori, in care patrunderea prafurilor sau substantelor lichide ar produce defectiuni care ar conduce la aparitia unei surse de aprindere, sau poate da nastere la o sursa de aprindere sau foc carcasa trebuie sa aiba IP 54.

O carcasa poate fi utilizata si pentru alte motive de securitate, de exemplu, IP 2X, pentru a impiedica atingerea involuntara a pieselor rotative.

ETANSARI PENTRU PIESELE MOBILE

Garniturile de etansare, etansari, mansoane, burdufuri si diafragme nelubrifiate,supuse contactului prin frecare in timpul functionarii normale sau in timpul unei defectiuni previzibile, nu trebuie sa contina metale usoare. Sunt corespunzatoare mansoanele de elastomeri, PTFE sau material similar, grafit si ceramica.Materialele nemetalice trebuie sa fie rezistente la deformare prin torsiune si degradare fara a se reduce eficienta protectiei la explozie (a se vedea EN 13463-1).

Imbinarile presetupa se utilizeaza numai daca se poate exclude cresterea temperaturii peste temperatura de suprafata maxim admisa.

Trebuie utilizat un dispozitiv de monitorizare a temperaturii si un echipament de decuplare.

Etansarile lubrefiate care cer in mod normal prezenta unui lubrifiant de intretinere pentru prevenirea aparitiei de suprafete fierbinti in zonele de contact cu piesele echipamentului, trebuie proiectate astfel incat sa asigure prezenta unei cantitati suficiente de lubrifiant sau trebuie protejate printr-unul din urmatoarele metode:

- dotarea cu un mijloc eficient de monitorizare a prezentei continue a lubrifiantului; sau

- dotarea cu un dispozitiv de masurare a temperaturii pentru avertizare in caz de crestere a acesteia; sau

- proiectarea unui echipament capabil sa efectueze o incercare de 'functionare uscata', fara depasirea temperaturii de suprafata maxime a echipamentului si/sau defectare care ar reduce eficienta proprietatii de protectie a echipamentului impotriva aprinderii.

Instructiunile producatorului trebuie sa contina detalii referitoare la lubrifierea corecta, monitorizarea si intretinerea dispozitivelor de etansare.

LUBRIFIANTI/AGENTI DE RACIRE/FLUIDE PENTRU ECHIPAMENTE

Lubrifiantii si/sau agentii de racire necesari pentru prevenirea aparitiei suprafetelor fierbinti sau scanteilor mecanice potential incendiare trebuie sa aiba o temperatura de aprindere cu cel putin 50 K peste temperatura de suprafata maxima a echipamentului in care este utilizat lichidul.

Orice fluid care poate fi eliberat nu trebuie sa provoace aprindere, de exemplu, datorita temperaturilor ridicate sau incarcarilor electrostatice.

CERINTE PENTRU PIESELE IN MISCARE

Evaluarea pericolului de aprindere trebuie sa identifice acele piese mobile care la o defectare prematura sau la uzura ar putea conduce la aparitia de vibratii periculoase sau impact sau frictiune. Astfel de piese trebuie construite astfel incat, fie sa nu devina o sursa de aprindere pe intreaga durata de viata a echipamentului, tinand seama de categoria echipamentului, fie instructiunile producatorului sa specifice masurile care trebuie luate.

Piesele mobile aflate in miscare lenta, cu viteza periferica mai mica de 1 m/s, nu necesita protectie impotriva incalzirii prin frictiune si impotriva scanteilor mecanice. Pentru echipamentele cu piese componente aflate in miscare la viteze foarte mari, protectia prin securitate constructiva 'c' poate sa nu corespunda si trebuie luate in considerare alte tipuri de protectie, cum ar fi, prin carcasa antideflagranta 'd' sau carcasa presurizata 'p'.

Trebuie evitate vibratiile neprevazute produse de piesele mobile, care conduc la crearea de suprafete fierbinti sau scantei mecanice potential incendiare. Producatorul trebuie sa furnizeze toate instructiunile necesare pentru instalare, operare si intretinere. Ca alternativa, echipamentul poate fi dotat cu un dispozitiv de control al vibratiilor, cu scopul de a controla toate sursele de aprindere potentiale asociate vibratiilor excesive ale pieselor in miscare. Nu sunt necesare masuri de protectie suplimentare, atunci cand punctul de topire al materialului utilizat pentru realizarea pieselor mobile este sub temperatura superficiala maxima a echipamentului sau nu este capabil sa genereze suprafete supraincalzite si / sau scantei mecanice potential incendiare (de exemplu, montarea unei placi de uzura cu punct de topire scazut; utilizarea unui ventilator de plastic in interiorul carcasei metalice sau a unui ventilator metalic cu varfurile paletelor realizate dintr-un material cu punctul de topire scazut, cu proprietati antiscantei).

Jocurile dintre piesele mobile nelubrifiate si piesele fixe trebuie dimensionate astfel incat sa se evite contactul prin frecare, ceea ce poate produce suprafete supraincalzite si/sau scantei mecanice potential incendiare. In cazul pieselor protejate cu fluide, a se vedea EN 13463-8.

Piesele mobile, care depind de prezenta unui mediu de lubrifiere pentru prevenirea cresterii temperaturii peste temperatura superficiala maxima sau a scanteilor mecanice incendiare trebuie construite astfel incat sa asigure prezenta acestui mediu de lubrifiere ( dispozitiv de ungere care pulverizeaza ulei sau a unui sistem de ungere automata sau a unui sistem manual de monitorizare a nivelului de ulei, insotite de instructiuni corespunzatoare referitoare la intretinerea periodica si frecventa inspectiilor recomandata). Atunci cand nu este posibil, trebuie luate alte masuri de control al riscului de aprindere (de exemplu, senzori de temperatura care sa declanseze o alarma inainte ca temperatura sa atinga o valoare potential incendiara sau un senzor de temperatura configurat pentru controlul sursei de aprindere potentiale)

In cazul in care echipamentul este proiectat sa proceseze lichide, ca facand parte din functionarea sa, iar prezenta lichidului de poces este esentiala pentru lubrifiere, racire, stingere sau prevenirea aprinderii, acest lucru trebuie declarat in instructiunile producatorului.

CERINTE PENTRU LAGARE

La evaluarea lagarelor, ca parte a evaluarii riscului de aprindere trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte :

lagarele trebuie proiectate luandu-se in considerare utilizarea preconizata a echipamentului, de exemplu, viteza, incarcarea si variatiile de viteza si incarcare;

durata nominala de viata a lagarului.

montarea corespunzatoare a lagarului pe ax si in carcasa (tolerante, ajustaje si calitatea suprafetei), luandu-se in considerare incarcarea verticala si axiala de pe lagar in ceea ce priveste axul si carcasa;

alinierea corecta a lagarelor;

incarcarea axiala si radiala a lagarelor datorita dilatarii termice a axului si a carcasei, in conditiile de functionare cele mai severe;

protectia lagarelor la patrunderea apei si a corpurilor solide, daca este necesar, pentru a evita defectarea prematura;

protectia lagarelor la curentii electrici, inclusiv la curentii vagabonzi (care pot produce, de exemplu, scantei incendiare sau electroeroziune, ceea ce ar conduce la aparitia unei defectiuni premature in punctul de contact dintre bila si inelul de rulare al rulmentului cu bile);

asigurarea unei ungeri corespunzatoare, in conformitate cu regimul de ungere necesar pentru fiecare tip de lagar (de exemplu, pentru lagarele cu alunecare, ungerea la capete, lubrifierea hidrodinamica cu pelicula mixta sau cu pelicula completa sunt cele mai intalnite regimuri utilizate);

intervalele de intretinere recomandate;

inlocuirea dupa o uzura inacceptabila sau la sfarsitul duratei sale de viata recomandata, in functie de cea care intervine prima;

protectia lagarului impotriva vibratiilor, in special la oprire.

Pentru echipamentele din categoria 1, producatorul trebuie sa specifice toate perioadele de functionare necesare in timpul carora nici o sursa de atmosfere inflamabile n-ar trebui sa existe in jurul echipamentului.

Lagarele trebuie sa se conformeze celor mai noi tehnologii. Acestea trebuie inspectate la intervale regulate si/sau monitorizate, in scopul prevenirii riscului de aprindere. Instructiunile producatorului referitoare la echipament trebuie sa includa detalii de intretinere necesara, frecventa intretinerii si operatiile corespunzatoare.

Ungerea lagarelor

Lagarele care se bazeaza de prezenta unui mediu de ungere pentru prevenirea cresterii temperaturii peste temperatura superficiala maxima sau creerii de scantei mecanice incendiare trebuie construite astfel incat sa se asigure prezenta mediului de ungere. Aceasta se poate realiza utilizand lagare in constructie etansa, un sistem de ungere prin stropire sau un sistem de ungere automata sau un sistem manual de monitorizare a nivelului de ulei, insotite de instructiuni corespunzatoare privind intretinerea regulata si frecventa inspectiilor recomandata. Daca nu este posibil, trebuie luate alte masuri pentru controlul riscului la aprindere (de exemplu, senzori de temperatura care sa actioneze o alarma inainte ca temperatura sa atinga o valoare potential incendiara sau un senzor de temperatura configurat pentru controlul sursei potentiale de aprindere)

Compatibilitate chimica

Lagarele trebuie construite din materiale rezistente la lichidele sau vaporii in care se prevede ca ele sa fie utilizate. In mod similar, materialul utilizat in constructia lagarelor, inclusiv camasile rulmentului trebuie sa reziste la orice lichide sau solventi cu care ar putea veni in contact. Trebuie sa se acorde o atentie speciala posibilitatii de gonflare a pieselor nemetalice. Atunci cand lichidele sau vaporii pot dizolva lubrifiantul lagarului, lubrifiantul trebuie sa ramana "apt pentru utilizare" chiar si in aceste conditii.

CERINTE PENTRU SISTEMELE DE TRANSMISIE A PUTERII

Transmisii cu angrenaje trebuie sa respecte cerintele pentru piese in miscare date mai sus. In cazul in care evaluarea pericolului de aprindere indica faptul ca ar putea exista in continuare o sursa de aprindere, trebuie sa fie utilizat un alt mod de protectie impotriva aprinderii (de exemplu, EN 13463-8, protectie prin imersie in lichid).

Transmisii prin curele nu trebuie sa dezvolte descarcari electrostatice incendiare in timpul functionarii (a se vedea ISO 1813 si raportul tehnic CENELEC-CLC/TR 50404:2003-6). Materialele utilizate in constructie trebuie sa fie necombustibile si/sau sa nu intretina sau sa propage arderea. Trebuie acordata atentie pentru mentinerea alinierii si tensionarii corecte a curelei pentru a nu se produce incalzirea suprafetei peste temperatura superficiala maxima(Dispozitive pentru a asigura tensionarea corecta a , dispozitive de monitorizare a temperaturii).

Cadrul de sustinere, sasiul sau structura echipamentului care contine cureaua (curelele) trebuie construite din materiale conductive electric si trebuie montate astfel incat sa se asigure o cale de scurgere la pamant pentru orice acumulare electrostatica care apare pe curea (curele). Trebuie asigurata o legatura electrica speciala intre piesele piesele individuale si pamant, in cazul in care rezistenta electrica a caii de scurgere la pamant depaseste 1GΩ.

Transmisiile cu lant trebuie sa respecte cerintele pentru piese in miscare date mai sus.Transmisiile cu lant care functioneaza la viteze mai mari de 1 m/s si care contin surse potentiale de aprindere (identificate prin evaluarea riscului de aprindere ceruta de EN 13463-1), trebuie sa fie echipate cu mijloace care sa asigure o antrenare continua a lantului cu roata de lant asociata. Daca nu este posibil, aceasta transmisie trebuie echipata cu un dispozitiv care sa intrerupa puterea de actionare a rotii de antrenare a lantului, in eventualitatea ca lantul se rupe, se descentreaza sau se slabeste peste o limita specificata in instructiunile producatorului (a se vedea prEN 13463-6).

Echipamente hidrostatice/hidrodinamice/pneumatice

Echipamentele de transmisie a puterii hidrostatice/hidrodinamice si pneumatice trebuie construite din tevi, carcase si/sau alte piese exterioare care nu produc suprafete fierbinti care sa depaseasca temperatura superficiala maxima, chiar si in cazul functionarii continue la un regim nominal maxim.

Echipamentul hidrostatic/hidrodinamic trebuie sa respecte cerintele din EN 982.

Echipamentele pneumatice trebuie sa respecte cerintele din EN 983.

Temperatura maxima a oricarui fluid de transmisie a puterii care se poate elibera in timpul functionarii, nu trebuie sa depaseasca temperatura superficiala maxima a echipamentului, daca prin aceasta se creeaza un risc de aprindere.

NOTA - Un dispozitiv de protectie la supraincalzire corespunzator poate fi un dop fuzibil intr-un cuplaj hidraulic, care se topeste pentru a elibera fluidul de transmisie a puterii din cuplaj, in timpul supraincalzirii/suprasarcinii. (a se vedea prEN 13463-6).

Fluidul de transmisie a puterii hidraulice trebuie sa aiba o rezistenta la foc corespunzatoare.

Compresoarele de aer utilizate pentru echipamentele pneumatice trebuie:

sa contina un filtru montat in sistemul de aspirare pentru a impiedica patrunderea prafului sau a altor corpuri straine similare in piesele unde are loc compresia;

sa contina numai lubrifianti rezistenti la carbonizare.

Carbonizarea lubrifiantilor din compresor (cauzata de expunerea la temperaturi ridicate) conduce la formarea de depuneri carbonice uleioase in zona de evacuare din compresor, care pot produce supraincalzirea sau explozia acestuia.

Pentru fluidele care opereaza la presiune ridicata (de exemplu, in interiorul compresorului), trebuie sa se ia in considerare faptul ca temperatura de aprindere scade cu cresterea presiunii de operare.

CERINTE PENTRU AMBREIAJE SI CUPLAJE

Ambreiajele si cuplajele trebuie montate sau monitorizate (a se vedea prEN 13463-6) astfel incat nici o piesa fixa sau mobila expusa unei atmosfere potential explozive sa nu depaseasca temperatura superficiala maxima a echipamentului. In cazul in care ambreiajul sau cuplajul are piese de plastic sau alte materiale nemetalice, materialul utilizat sau montarea lor trebuie sa excluda posibilitatea unei descarcari electrostatice incendiare.

Exemple de ambreiaje si cuplaje de tipul celor mentionate mai sus sunt ambreiaje cu disc de frecare, ambreiajele centrifugale de tip clopot, cuplajele hidraulice si cuplajele hidraulice de tip "scoop-control".

Pe durata angrenarii totale, nu trebuie sa existe nicio alunecare sau miscare relativa similara, intre mecanismele de intrare si iesire susceptibile sa produca suprafete fierbinti a caror temperatura sa depaseasca temperatura superficiala maxima.

Cerintele de mai sus pot fi indeplinite prin una sau mai multe din urmatoarele metode de prevenire (a se vedea prEN 13463-6):

- montarea unui dispozitiv de protectie la suprasarcina / supratemperatura, de exemplu, un dop fuzibil intr-un cuplaj hidraulic, care se topeste pentru a elibera fluidul de transmisie a puterii de la cuplaj in timpul unei suprasarcini/supratemperaturi sau

- montarea unui dispozitiv de control pozitionat astfel incat sa intrerupa puterea de actionare la intrare, daca o parte a cuplajului sau a ansamblului ambreiajului sau carcasa acestuia atinge temperatura de suprafata maxima sau

- unul sau mai multe dispozitive de control astfel incat sa intrerupa puterea de actionare, daca are loc o patinare, datorita unei defectiuni, a unei reglari incorecte sau a unei uzuri excesive a mecanismelor/placutelor de frana (de exemplu, placutele ambreiajului).

CERINTE PENTRU FRANE SI SISTEME DE FRANARE

Franele utilizate numai pentru oprire in caz de urgenta si franele de serviciu (inclusiv frane de frictiune si limitatoare hidraulice) trebuie construite astfel incat sa permita o disipare maxima a energiei cinetice, fara o crestere a temperaturii peste limita admisa si fara sa genereze scantei incendiare in orice piesa expusa la o atmosfera potential exploziva.

Franele de stationare trebuie echipate cu un dispozitiv de blocare care sa impiedice aplicarea puterii de actionare, daca frana nu este complet eliberata. Ca alternativa, trebuie montat un dispozitiv de control.

CERINTE PENTRU ARCURI SI ELEMENTE ABSORBANTE

Arcurile si elementele absorbante trebuie sa fie construite si, daca este necesar, echipate cu dispozitive de ungere si/sau racire, astfel incat nici o piesa expusa la atmosfera potential exploziva sa nu produca nicio suprafata fierbinte care sa depaseasca temperatura superficiala maxima, nici scantei mecanice incendiare, daca ele se rup sau se fisureaza in timpul functionarii.

CERINTE PENTRU BENZI TRANSPORTOARE

Benzile transportoare trebuie sa fie incapabile sa dezvolte o descarcare electrostatica incendiara in timpul functionarii. Materialele utilizate la fabricarea lor trebuie sa fie necombustibile si/sau sa nu intretina sau sa propage combustia. Transmisiile capabile sa produca suprafete fierbinti care depaseasc temperatura superficiala maxima, ca rezultat al largirii sau patinarii benzii pe tamburul de actionare al transportorului sau pe alte role, trebuie echipate cu mijloace care sa asigure ca este mentinuta tensionarea corecta a benzii, asa cum a fost recomandata de catre producator. Acest lucru poate fi realizat fie prin monitorizarea tensiunii din banda, fie prin compararea vitezelor relative dintre tamburul de antrenare si banda.

Daca se compara vitezele relative dintre tambur si banda, o diferenta care depaseste valoarea de 10 % trebuie sa cauzeze intreruperea puterii de actionare.

Transmisiile capabile sa produca suprafete fierbinti care sa depaseasca temperatura superficiala maxima prin nealiniere, trebuie echipate cu mijloace care sa detecteze o aliniere incorecta.

Cadrul de sustinere, sasiul sau structura echipamentului care cuprinde banda (benzile) trebuie construite din materiale bune conducatoare de electricitate si trebuie dispuse astfel incat sa realizeze o cale de scurgere la pamant pentru orice electricitate statica care apare la banda (benzi). Cadrul, sasiul sau structura cuprinde tamburul sau rola de actionare si toate rolele de mers in gol sau role asociate cu transmisia prin banda. Trebuie asigurata o legatura electrica speciala intre piesele individuale si pamant, atunci cand rezistenta electrica a caii de scurgere la pamant depaseste 1 GΩ.

MARCARE

Suplimentar fata de cerintele de marcare specificate in EN 13463-1, marcajul specific necesar pentru conformitate cu acest standard, trebuie sa includa:

- simbolul 'c' (care indica tipul de protectie la explozie).

Exemplu de marcare pentru protectia impotriva exploziei pentru echipamentele din grupa II categoria 2, destinate utilizarii in atmosfere potential explozive generate de gaz:

II 2 G c T4

ANEXA 1

Evaluarea pericolului de aprindere - Raport de evaluare a pericolului de aprindere

Documentele de evaluare difera in functie de diferitele grupe si categorii de echipamente dintr-o anumita grupa. Rezultatele evaluarii pericolului de aprindere trebuie sa includa cel putin informatii legate de toate sursele potentiale de aprindere, masurile care au fost aplicate pentru ca aceste surse sa nu devina efective si protectia la aprindere utilizata. Rezultatele trebuie exprimate sub forma de tabel, asa cum este prezentat in tab de mai jos - Tabel de evaluare pentru echipamentele din grupa II

Sursa potentiala de aprindere

Masuri aplicate pentru ca sursa sa nu devina efectiva

Protectia la aprindere utilizata

Functionare normala

(1a)

Defectiune prevazuta

(1b)

Defectiune rara

(1c)

Coloanele (1b) si (1c) trebuie completate numai daca definitia de categorie a echipamentului din grupa II o cere, pentru a fi protejat in timpul unor anumite niveluri de defectiune, de exemplu, pentru echipamentele din categoria 2 sau 1.

Coloana 3 este utilizata pentru a alinia masurile adoptate in coloana 2, fie cu cerintele din standardul general, fie cu unul sau mai multe tipuri recunoscute de protectie la aprindere enumerate in domeniul acestuia. Acest lucru este necesar pentru a se asigura ca se marcheaza corect pe echipament simbolul (simbolurile) de protectie la aprindere .

Raportul de evaluare a pericolului trebuie inclus in documentatia tehnica necesara, care demonstreaza conformitatea cu acest standard .

Exemplu de evaluare a pericolului de aprindere pentru partea neelectrica a unui ventil electromagnetic

Aceasta evaluare se efectueaza pentru partea neelectrica a unui ventil electromagnetic actionat electric, care controleaza debitul unui fluid de lucru care se situeaza in limitele de inflamabilitate. Actiunea ventilului electromagnetic electric este controlata de un resort de rapel care inchide ventilul.

Sursa potentiala de aprindere			Masuri aplicate pentru a impiedica sursa sa devina efectiva	Protectia la aprindere utilizata
Functionare normala	Defectiune prevazuta	Defectiune rara
Aprindere prin frecare			Cu exceptia resortului de rapel, toate piesele in miscare sunt confectionate din aceleasi aliaj de aluminiu ca si corpul ventilului, continand mai putin de 7,5 % alte metale usoare. Resortul de rapel nu are contact de frecare cu corpul ventilului, in conditii normale de operare. Nu exista sursa de aprindere.	EN 13463-1
	Aprindere prin frecare, ca urmare a ruperii resortului		La ruperea resortului, daca acesta a ruginit, poate interactiona cu aliajul si produce o scanteie de frecare. MTBF-ulN 2) (timpul mediu intre caderile unui echipament) resortului trebuie evaluat. Daca acesta se situeaza in limitele duratei de functionare anticipate pentru ventil, trebuie schimbat materialul resortului cu un altul care nu rugineste.	EN 13463-1 Documentatie tehnica
	Aprindere datorita compresiunii / undei de soc		In timpul functionarii prevazute, piesele ventilului trebuie sa aiba o miscare usoara, pentru a controla debitul, astfel ca in cazul aparitiei unei defectiuni prognozate, alimentarea cu energie electrica se intrerupe, iar ventilul se inchide brusc, sub actiunea resortului de rapel. Analiza valorilor relative ale volumului aspirat de ansamblul cu piston si volumul mentinut obligatoriu in ventil, pe fiecare parte a pistonului, trebuie sa confirme un raport de compresie scazut. Alternativ, trebuie evaluata capacitatea resortului de rapel de a comprima volumul de gaz inclus. Pentru formele constructive obisnuite, nu sunt probleme, dar trebuie sa se confirme acest lucru.	EN 1127-1
Temperatura			Temperatura tuturor pieselor ventilului trebuie sa fie sub temperatura ventilului electric, in toate conditiile de functionare.	EN 13463-1

Concluzii : Pentru a se putea alege un material corespunzator pentru resort, ventilul electromagnetic real poate fi incadrat pe baza categoriei si clasei de temperatura pentru ventilul electric.

ANEXA 2

La constructia ventilatoarelor protejate la explozie trebuie utilizate una din perechile de materiale date in Tabelul 3 pentru grupele de explozie IIA si IIB sau in Tabelul 4 pentru hidrogen pentru diferite categorii.

Pentru ventilatoare de categoria 1 prezentul standard solicita masuri de suplimentare de protectie, astfel partile rotative si cele stationare ale ventilatoarelor care sunt acceptabile pentru ventilatoare de categoria 2 devin acceptabile de asemenea pentru categoria 1.

Multe din perechile de materiale date in tabelul 3 pot provoca aprinderea atmosferelor explozive sensibile, daca exista un grad ridicat de frictiune pe un timp suficient de lung. Aceste perechi au fost alese a reprezentante ale gradului de risc de aprindere pentru diferite aplicatii.

Tabelul 3 - Perechi de materiale admisibile pentru grupele de gaze explozive IIA si IIB

Ele-ment	Material (1)	Material (2)	Categoria		Cerinte (a se vedea mai jos)	Note de subsol
Ele-ment	Material (1)	Material (2)		2 si 1	Cerinte (a se vedea mai jos)	Note de subsol
	Alama cu plumb CuZn39Pb	Otel carbon sau inoxidabil sau fonta	da	da	2a, 8	a
	Cupru	Otel carbon sau inoxidabil sau fonta	da	da	2a
	Staniu (cositor)	Otel carbon sau inoxidabil sau fonta	da	da	2a	b
	Aliaj de aluminiu	Aliaj de aluminiu	da	da	1, 2b	c
	Aliaj de aluminiu	Alama navala CuZn39Sn	dda	da	1, 2b	c
	Aliaj de aluminiu	Alama cu plumb CuZnPb3 / CuZn39Pb	da	da	1, 2b	a, c
	Aliaj pe baza de nichel	Aliaj pe baza de nichel	da	da		f
	Otel inoxidabil	Otel inoxidabil	da	da		f
	Orice alt aliaj de otel sau fonta	Orice alt aliaj de otel sau fonta	da	da		f
	Orice alt aliaj de otel	CuZn37	da	nu		f
	Material plastic	Material plastic	da	da		d
	Material plastic	Alama navala CuZn39Sn	da	da		d
	Material plastic	Aliaj de aluminiu	da	da		c, d
	Material plastic	Aliaj pe baza de nichel sau aliaj de otel pe baza de nichel	da	da		c, d
	Material plastic	Alama cu plumb CuZnPb3	da	da		a, d
	Material plastic	Orice aliaj de otel sau fonta	da	da		d
	Material plastic	Otel inoxidabil	da	da		d
	Cauciuc	Orice aliaj de otel sau fonta	da	da
	Metal acoperit cu cauciuc	Metal acoperit cu cauciuc	da	da		e
a Utilizarea aliajelor care contin plumb poate fi interzisa sau limitata de autoritatile nationale sau locale, daca acestea nu sunt acceptabile din punct de vedere al mediului inconjurator. b Utilizarea staniului poate fi singura combinatie admisibila cand este prezent un praf exploziv (a se vedea mai jos), pentru a se indeplini cerintele de temperatura date in EN 1127-1. El se va topi inainte sa fie atinse temperaturile de suprafata periculoase. Pe de alta parte, o temperatura de topire scazuta poate reprezenta un risc de atingere a materialelor de sub staniu. c Aliajele de aluminiu care contin aproximativ 12% silicon, de exemplu siluminul sunt adecvate din punctul de vedere al coroziunii ai antiscantei, pentru ca aliajul este fragil si se sparge la contact, prevenind astfel frecarea. d Daca este ales materialul plastic, se atentioneaza ca nu toate tipurile sunt admisibile automat, pentru ca ele au conductivitate scazuta la caldura si conduc relativ usor la suprafete fierbinti. Trebuie observat ca proprietatile mecanice ale materialului plastic pot limita folosirea lui la rotoare (a se vedea 4.12). e Cauciucul poate fi natural sau sintetic. Grosimea minima a stratului de cauciuc trebuie sa fie in conformitate cu tabelul 4. f. Normativele nationale pot exclude utilizarea ventilatoarelor cuprinzand aceste perechi.

NOTA - Multe din perechile de materiale date in tabelul 3 pot provoca aprinderea atmosferelor explozive sensibile, daca exista un grad ridicat de frictiune pe un timp suficient de lung.

Cerinte conform Tabelului 3:

1) Trebuie adoptate trepte (pasi) pentru a se asigura ca pe suprafetele care intra in contact intre ele nu pot fi depozitate particule de rugina sau scame.

2) a) Vopselele continand aluminiu nu trebuie sa fie utilizate din cauza riscului de scantei termitice (EN 1127-1)

b) Vopselele continand oxizi de fier nu trebuie sa fie utilizate din cauza riscului de scantei termitice (EN 1127-1)

3) Aliajele pe baza de nichel trebuie sa contina minim 60% in masa nichel. Aliajele pe baza de nichel si aliajele de otel pe baza de nichel trebuie sa contina maxim 4% in masa, in total magneziu, titan si zirconiu. Toate aliajele trebuie sa aiba o structura omogena.

NOTA - Chiar daca aceste aliaje nu produc scantei, ele pot cu usurinta forma puncte fierbinti datorita frictiunii si conductivitatii scazute a caldurii.

4) Otelul inoxidabil trebuie sa fie austenitic intr-o anumita masura si nemagnetic. Trebuie avuta grija deosebita la fabricare, prelucrare etc. pentru a se asigura ca nu este indus magnetism.

5) Aceste perechi pot provoca aprinderea unei atmosfere explozive cand apare frecarea. Acest lucru trebuie cuprins in documentatia tehnica asigurata utilizatorului. Ele trebuie utilizate numai cand interstitiul intre partile rotative si cele stationare pot fi asigurate dupa punerea in functiune si in timpul utilizarii. Instructiunile date de fabricant trebuie sa cuprinda masuri de intretinere pentru a se asigura ca se pastreaza interstitiul corespunzator.

Aceste perechi trebuie limitate la ventilatoare avand motoare ce nu depasesc 5,5 kW si o viteza relativa de frecare intre partile stationare si rotative care nu depaseste 40 m/s, cu conditia ca interstitiul in toate punctele posibile de contact specificate la punctul 4.15. sunt asigurate. Daca sunt utilizate motoare de puteri mai mari sau viteze relative de frecare mai mari sunt necesare masuri suplimentare pentru a controla interstitiul (de exemplu controlul vibratiilor).

In aceasta pereche de materiale otelul austenitic trebuie sa aiba minim 18,1% in masa de crom, respectiv 16,5% crom (a se vedea [2], [9]), pentru a minimiza probabilitatea de aparitie a scanteilor generate mecanic in caz de frictiune.

NOTA - Chiar daca acest aliaj nu genereaza scantei, in caz de frictiune genereaza cu usurinta suprafete fierbinti din cauza conductivitatii termice scazute.

6) Componentele din material plastic trebuie sa indeplineasca cerintele din EN 13463-1. Fabricantul trebuie sa ofere detalii de specificatie a materialului, anduranta termica si propietati electrostatice in documentatia tehnica. Materialele plastice pentru ventilatoare de categoria 2 si categoria 1 trebuie sa reziste la expunerea pe termen scurt la flacara fara sa arda, de exemplu cand sunt incercate conform ISO/DIS 1210.

7) Acesta trebuie limitat la viteze de varf mai mici de 70 m/s.

8) Aceasta combinatie trebuie utilizata numai atunci cand la partea stationara este utilizat CuZn37.

9) In ventilatoare destinate categoriilor 1, 2 si 3, materialul plastic sau cauciucul poate fi utilizat la fabricarea captuselilor, inelelor sau benzilor de contact, ca extensie a partilor metalice (de exemplu o extensie de varf la o lama metalica) sau pentru a fabrica rotorul in intregime, in carcasa sa in ambele. In toate cazurile interstitiile minime specificate la 4.15 trebuie asigurate intre partile rotative si partile stationare.

Pentru ventilatoare de categoriile 2 si 1, cand se folosesccauciuc sau material plastic ca extensie de varf la una sau la ambele suprafete de posibil contact, distanta intre oricare parte metalica rotativa si parte metalica stationara trebuie sa nu fie niciodata mai mica de 20 mm.

Tabelul 4 - Perechi de materiale admisibile pentru amestecuri de gaze care contin hidrogen

Element	Material 1	Material 2	Cerinte conform Tabelului 3 (a se vedea mai sus)	Note de subsol conform Tabelului 3
	Otel sau aliaj de otel	Staniu sau plumb		a, b
	Nichel sau aliaj de nichel	Staniu sau plumb		a, b
	Fonta	Staniu sau plumb		a, b
	Aliaje de aluminiu	Staniu sau plumb	1, 2b	a, b, c
	Oricare din cele de mai sus	Metal acoperit cu material plastic sau cauciuc		e
Pentru cele mai multe ventilatoare urmatoarele perechi sunt aplicabile
	Aliaje de otel, aliaje pe baza de nichel, fonta	Aliaje de alama usoara, cupru, aterial plastic sau cauciuc		a, c, d
	Aluminiu sau aliaj de aluminiu	Aliaje de alama usoara, cupru, aterial plastic sau cauciuc, aluminiu sau aliaj de aluminiu		a, c, d, e
	Material plastic	Material plastic

Perechi de materiale alternative sau masuri de securitate alternative

Pot fi utilizate alte perechi de materiale sau abateri de la restrictiile din Tabelul 3, daca fabricantul demonstrat ca ele nu prezinta risc de aprindere de la frecare sau contact in conditiile relevante pentru categoria respectiva sau ca au fost asigurate masuri de securitate suplimentare. Aceasta informatie trebuie inclusa in documentatia tehnica si trebuie sa fie disponibile utilizatorului daca sunt cerute.

ANEXA 3

Exemple de marcare completa (informativ

Exemplu de echipament neelectric din grupa II, in conformitate cu acest standard

Echipamentul corespunde unei utilizari continue, intr-o atmosfera exploziva de gaz, cu doua tipuri independente de protectie la aprindere, din care unul ramane in functiune, chiar si in eventualitatea aparitiei unei defectiuni rare. Cele doua tipuri independente de protectie la aprindere sunt - securitate constructiva "c", cu temperatura maxima de suprafata de 135 ⁰C (T4) si imersie in lichid "k"

BEDELE, FR - Paris, Rue Napoleon = numele si adresa producatorului

Tip A B 5 - 2001 = tip de echipament si anul de fabricatie

II 1 G = marcare conform grupei II, categorie 1, gaze

c / k T4 = marcare esentiala pentru utilizare sigura

Ser. Nr. 32567 = numar de serie

Cert. Nr. EECS 01.32209 = numar certificat (cu anul de certificare

indicat primul)

NOTA - Se atrage atentia asupra simbolului "/" dintre cele doua tipuri independente de protectie la aprindere.

Exemplu de echipament din grupa II, categoria 2

Echipamentul corespunde utilizarii in atmosfera potential exploziva de gaz si utilizeaza doua forme de protectie la aprindere, pentru diferite piese ale echipamentului.

BEDELE, FR - Paris, Rue Napoleon = numele si adresa producatorului

Tip A B 6 - 2001 = tip de echipament si anul de fabricatie

II 2 G = marcare conform grupei II, categorie 2, gaze

c k T4 = marcare esentiala pentru utilizare sigura

Ser. Nr. 32567 = numar de serie

Ref. Documentatie tehnica 12345 = numar de referinta a documentatiei tehnice a producatorului

NOTA - Nu exista nici un simbol "/" intre cele doua tipuri combinate de protectie la aprindere.

Alte exemple de marcare numai a protectiei la aprindere (informativ)

NOTA - Simbolurile prezentate mai jos sunt in analiza standardelor referitoare la protectia la aprindere, in curs de elaborare.

Exemplu de echipament din grupa II categoria 2, pentru protectie antideflagranta la aprinderea gazului, corespunzator pentru gazele explozive din grupa IIB, cu o temperatura maxima de suprafata din clasa T4.

II 2G d II B T4

Exemplu de echipament din grupa II categoria 3, pentru atmosfere gazoase explozive, cu o temperatura maxima de suprafata din clasa T4, fara nici un tip de protectie la aprindere

II 3G T4

Exemplu de echipament din grupa II categoria 2, pentru atmosfere explozive cu praf, cu securitate constructiva de protectie la aprindere si temperatura maxima de suprafata de 110 ⁰C.

II 2D c 110 ⁰C

Exemplu de marcare pentru atmosfere cu gaz si praf

II 2GD c 230 ⁰C

Exemplu de marcare pentru echipamente cu doua categorii, de exemplu, pentru diferite piese ale acestuia

II 2G d T3 / 1G c T2

N 2) NOTA NATIONALA : MTBF este prescurtarea termenului in limba engleza "meantime between failure" ("timpul mediu intre caderile unui echipament")

Politica de confidentialitate

Diverse

Jurnalism

TESTUL DE APTITUDINI MECANICE MAC-QUARRIE

PRELUCRAREA STATISTICA A DATELOR EXPERIMENTALE

Law, Culture and Conventions. Answers from the Others Of the Effects of Custom from A TREATISE OF HUMAN NATURE by David Hume

PROIECT Horticultura/Specializarea Peisagistica - ARTA SI CULTURA IN INTEGRAREA SOCIALA A COMUNITATILOR DEFAVORIZATE

O vacanta de neuitat!

THE ESSAY - Guidelines in academic writing

Man as Artist - The Listener, by John Berry

Law, Culture and Conventions. Answers from the Others from Crome Yellow by Aldous Huxley

SUCURSALA DE CERCETARI NUCLEARE PITESTI

Lucrarea scrisa a unei cercetari (articolul, raportul de cercetare)