Notiuni privind fotografia judiciara

Notiuni privind fotografia judiciara

Fotografia judiciara detine o pozitie particulara bine conturata in ansamblul investigatiilor criminalistice. Adaptarea tehnicii fotografice la specificul procesului judiciar a reprezentat , fara indoiala, o necesitate obiectiva , tot asa cum aparitia criminalisticii , in calitate de stiinta judiciara , a fost impusa de nevoia combaterii infractionalitatii. Fotografia judiciara ''va fi un document..care va reproduce fidel faptele.Ea va permite magistratului insarcinat cu ancheta de a avea in fata ochilor, in orice moment , imaginea exacta a locului sau a locurilor unde s-a savarsit crima . Fototgrafia va constitui deci un fel de memoriu artificial al magistratului care conduce ancheta'' . Astazi fotografia judiciara nu vizeaza numai cercetarea la fata locului, ci si din activitati desfasurate pentru descoperirea si probarea activitatii infractionale.

Fotografia judiciara reprezinta un complex de procedee generale de fotografiere adaptate la nevoile specifice unor activitati ale procesului penal si face parte din metodele tehnice stiintifice cele mai frecvente, folosite in cercetarea criminalistica.

Romania s-a situat printre primele tari europene care au apelat la serviciile fotografiei judiciare, practicarea ei fiind semnalata inca din anul 1879 la Politia Capitalei. Un merit incontestabil in domeniul identificarii persoanelor dupa semnalmente revine lui Nicolae Minovici.

Fotografia judiciara ''sta la baza majoritatii activitatilor specifice criminalistice fiind un ajutor indispensabil organelor de ancheta".

In cercetarea la fata locului, fotografia judiciara prezinta urmatoarele avantaje:

-rapiditatea inregistrarii imaginii si a prelucrarii materialelor fotosensibile;

-obiectivitatea imaginilor transpuse pe pelicula;

-exactitatea cu care sunt fixate detaliile;

-inregistrarea tuturor obiectelor incluse in campul de vizibilitate al operatorului;

-rolul probator si demonstrativ al imaginilor fotografice si posibilitatea utilizarii fotografiilor.

Fotografia judiciara este un sistem de metode si procedee tehnice speciale de fotografiere cu aplicatie in activitatea de prevenire si descoperire a infractiunilor, in efectuarea actelor de urmarire penala, investigatie, supraveghere operativa, expertiza si constatare tehnico-stiintifice criminalistice.

Fotografia judiciara prezinta pentru munca practica o serie de avantaje, uneori impunandu-se ca metoda unica in rezolvarea unor probleme.

Astfel, stabilirea unor caracteristici, a insusirilor, a relatiilor dintre doua sau mai multe obiecte, stabilirea detaliilor de forma, starea, situarea obiectelor a victimei la fata locului, pot fi facute prin simpla percepere vizuala si apoi descrise in procesul - verbal de cercetare la fata locului. Dar, este greu de presupus ca in timpul cercetarii la fata locului pot fi observate, selectionate, retinute si descrise in modul cel mai obiectiv, in procesul - verbal, toate datele esentiale, sau care pot capata ulterior o relevanta deosebita in rezolvarea cauzei.

Rezumand necesitatea si avantajele aplicarii fotografiei judiciare, in activitatea organelor de urmarire putem enumera, in primul rand faptul ca fotografia inregistreaza informatia esentiala, completa, cu privire la obiectul cercetat. In cazul cercetarii la fata locului se inregistreaza, ambianta acestuia, situarea fata de imprejurimi, caracteristicile sale, situarea si starea individuala, in ansamblu a obiectelor de la fata locului.

In al doilea rand, fotografia judiciara prezinta inportanta pentru faptul ca subiectele supuse fotografierii raman si aparatul foto nu are loc un contact direct. Asadar se obtine o imagine obiectiva a acestuia.

In al treilea rand, fotografia prezinta importanta si din urmatoarele considerente : inregistrarea rapida, spontana si usoara a unui mare numar de stari de fapt, imprejurari, posibilitatea ulterioara de a studia starile de fapt, fara a mai fi necesara reproducerea lor.[2]

Aplicarea metodelor fotografice in diferite activitati de cercetare criminalistica s-a impus datorita : rapiditatii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau persoane ce intereseaza cercetarea; exactitatii cu care sunt fixate detaliile, obiectivitatii cu care este redata imaginea, excluzand eventualele obiecte prinse in campul fotografiei, indiferent de gradul de importanta care li s-ar acorda pentru moment si in sfarsit evidentei probatorii si caracterul demonstrativ al oricarei imagini fotografice .[3]

Fotografia judiciara isi gaseste o larga aplicare atat in munca anchetatorului cat si a expertului criminalistic.

Definitiile date fotografieri judiciare de catre diversi autori, cu anumite nunatari, converg spre ideea ca aceasta nu reprezinta o simpla preluare a metodelor curente de fotografiere, ci o adaptare a lor la specificul cercetarilor criminalistice. Mai mult, prin initierea de noi procedee si conceperea unor noi tehnici de fotografiere, care sa serveasca necesitatilor criminalisticii, fotografia judiciara a devenit o noua ramura a fotografiei stiintifice .

Astfel, reputatul profesor M. Basarab apreciaza fotografia judiciara ca fiind "acea ramura a tehnicii criminalistice care are drept obiect studiul si aplicarea procesului de fotografiere in activitatea de descoperire, fixare si examinare judicioasa a urmelor si semnalmentelor infractorului Nu orice fotografie este fotografie judiciara si nici orice executie tehnica fotografica nu este executie tehnica fotografica judiciara. Numai aplicand sistemul de reguli metodologice cu privire la: cand, unde, in ce faza a urmaririi si de mijloace si metode tehnice pe care criminalistica le-a preluat din alte domenii de stiinta si le-a adaptat nevoilor sale sau le-a creat putem spune ca exista o fotografie judiciara

Dupa alti autori, fotografia judiciara este "totalitatea metodelor fotografice aplicate in cercetarile criminalistice, atat in munca de teren, cat si in activitatea de laborator, prin adaptarea la necesitatile de cercetare a metodelor folosite in tehnica fotografica sau "un ansamblu de procedee tehnico-stiintifice, necesare investigarii, fixarii si redarii rezultatelor cercetarilor criminalistice sub forma imaginilorfotografice".

in opinia noastra, fotografia judiciara este un sistem de procedee si metode tehnice speciale de fotografiere, aplicabil atat in efectuarea constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor criminalistice, cat si in activitatile de prevenire si descoperire a infractiunilor, fixarea rezultatelor unor activitati de urmarire penala sau de interes operatii.

In raport cu domeniul de aplicare, sfera fotografiei judiciare cuprinde:

Fotografia judiciara operativa;

Fotografia judiciara de examinare.

Subliniem faptul ca aceasta impartire are drept criteriu destinatia imediata a fotografiei judiciare, intre cele doua categorii nefiind diferentieri nete.

Fotografia judiciara operativa se executa cu ocazia cercetarii locului faptei sau in imprejurari similare, de catre organele de urmarire penala.

Ea se inscrie printre procedeele importante de fixare a rezultatelor cercetarii, reprezentand un auxiliar pretios al procesului-verbal.

Fotografia judiciara de examinare este cea de-a doua ramura a fotografiei judiciare. Cu ajutorul ei se pot fixa detaliile unor obiecte, corpuri delicte, imperceptibile cu ochiul liber.

Fotografia de examinare este un complex de metode de fotografiere adaptate concret la examinarea corpurilor delicte, in scopul relevarii, fixarii unor elemente caracteristice, slab vizibile sau deloc vizibile cu ochiul liber, elemente care servesc pentru comparari sau pot sta la baza concluziilor unor constatari sau expertize tehnico-stiintifice.

Obiectul fotografiei de examinare il constituie corpurile delicte supuse cercetarii criminalistice.

Fotografia de examinare se foloseste foarte frecvent in cercetarea urmelor digitale, a inscrisurilor ,a urmelor uneltelor folosite la spargere, a urmelor armelor de foc, a urmelor mijloacelor de transport si altor corpuri delicte.

De regula se executa in laboratorul criminalistic de catre specialisti, deoarece necesita mijloace tehnice mai complicate.

In raport de obiectul supus examinarii si de scopul urmarit, fotografia de examinare se poate realiza folosind o gama larga de metode, procedee si tehnici fotografice, si anume:

a)-fotografia de umbre si fotografia de reflexie;

b)-fotografia de contrast;

c) -fotografia de reproducere;

d)-fotografia prin transparenta;

e)-macrofotografia;

f)-microfotografia;

g)-fotografia separatoare de culori;

h)-fotografia in radiatii ultraviolete,infrarosii, gama sau beta;