Portretul

Portretul

Dictionarul explica termenul "portret" ca "redare a trasaturilor caracteristice ale unui individ, asa cum acestea sunt vazute de catre un artist".

Portretul este unul dintre genurile principale ale artei fotografice. Complexitatea lui consta in faptul ca nu presupune o simpla redare a aspectului exterior, ci, intr-o anumita masura, dezvaluie caracterul, trairile interioare, psihologia persoanei portretizate.

Cu ce sa incepem? Cum sa punem in evidenta trasaturile modelului? Aceasta este principala problema de ordin artistic pe care trebuie sa ne-o punem inainte de a apasa butonul aparatului de fotografiat. Este foarte important ca persoana fotografiata sa nu se simta stingherita in fata aparatului de fotografiat si sa nu priveasca incordata obiectivul asteptand deschiderea obturatorului. Oricine trebuie pregatit pentru fotografiere. De aceea trebuie sa incepeti o sedinta de fotografiere discutand cu modelul in mod degajat, deoarece o astfel de discutie atenueaza incordarea, linisteste persoana fotografiata si ii permite sa isi pastreze o anumita pozitie si o privire linistita. Abia dupa ce simtiti ca atentia nu ii mai este orientata catre voi trebuie sa "vanati" intuitiv momentul in care sa fotografiati. Asemanarea cu originalul este cea mai importanta conditie in realizarea unui portret. Orice neasemanare este o deteriorare a raportului dintre persoana fotografiata si imaginea acesteia. Principiul unui astfel de raport depinde de scopul si destinatia unei fotografii. In anumite cazuri imaginea unei persoane este destinata identificarii, ceea ce presupune o fixare clara si precisa a tuturor trasaturilor figurii, dar o astfel de fotografie nu poate fi numita portret. In portretul voit artistic modelul nu apare ca o copie fidela, ci ca o reprezentare a unor trasaturi caracteristice. Reflectarea personalitatii intr-un portret este determinata de anumite elemente ale fetei (ochi, buze, frunte).

Daca persoana exprima cu degajare sentimentele reale, asemanarea generala va fi perceputa chiar si atunci cand anumite elemente ale fetei apar intunecate sau neclare. Pentru obtinerea asemanarii este suficient sa puneti in evidenta cu ajutorul opticii si luminii cateva trasaturi ale fetei sau chiar sa va limitati la una mai expresiva.

Primii pasi sunt intotdeauna destul de dificili, iar daca studiati cateva exemple de portrete veti reusi sa realizati portrete la fel de relevante ca cele ale unui fotograf profesionist.

Parul

Cantitatea de par si aranjarea acestuia joaca un rol foarte important intr-o fotografie. Daca aveti de-a face cu o persoana care nu are aproape de loc par este mai bine sa va concentrati atentia asupra figurii acesteia. Nu orientati lumina prea sus, pentru a nu crea lumini si umbre pe pielea de deasupra fruntii. Daca persoana are un inceput de chelie, puteti sa aplicati o iluminare indirecta a conturilor, dar cel mai bine este sa nu asezati modelul frontal in raport cu aparatul de fotografiat.

O coafura feminina, cu bucle bogate, poate fi pusa in evidenta cu ajutorul luminii, in functie de scopul final al fotografiei. Iluminarea usoara a parului poate crea in multe cazuri un efect deosebit. Astfel, se poate folosi o sursa separata de lumina, asezata in asa fel incat lumina sa contureze doar coafura. De aceea sursa de iluminare trebuie sa fie intotdeauna amplasata in spate sau sub un unghi lateral mare.

Daca realizati o fotografie color, puteti accentua parul cu ajutorul unui filtru de lumina color, dar, in acest caz, trebuie sa lucrati cu mare grija. Daca parul este de culoare inchisa, puteti folosi multe nuante, insa fiti prudenti in cazul modelelor cu par deschis la culoare.

Pentru iluminarea usoara a parului se folosesc destul de des nuantele de albastru si chiar de rosu. Lumina rosie are tendinta de a crea, mai ales la iluminarea parului, o fermecatoare aurora romantica. In acest scop puteti desfasura un film color in fata becului, dar fiti foarte atenti. Aveti grija sa nu se incalzeasca, deoarece isi poate pierde culoarea sau poate chiar sa arda. Nu incercati aceasta metoda la o lampa fulger, deoarece energia necesara iluminarii obiectului va fi prea mica.

Urechile

Desi urechile nu sunt o componenta a fetei, trebuie sa le acordati o atentie deosebita. Se poate intampla sa fie nevoie sa fotografiati un om cu urechile clapauge. Imaginati-va cum va arata portretul daca persoana va fi fotografiata cu o iluminare facuta din fata. Pentru a obtine un portret reusit, puteti modifica pozitia modelului in raport cu aparatul. Daca rasuciti modelul cu 45 fata de aparat, veti observa ca perechea vizibila nu mai iese atat de tare in evidenta, ci devine un element armonios al portretului. Linia de contur a fetei nu se mai intrerupe, urechea vizibila nu mai apare in mod neplacut, in timp ce urechea opusa practic nu se mai vede.

O alta solutie poate fi reprezentata de fotografierea modelului din profil, astfel incat urechea va capata proportii mai putin suparatoare, fara a depasi conturul fetei. Aveti grija ca lumina principala sa nu fie indreptata direct spre urechi. Intrucat urechile sunt un cartilagiu subtire, intr-o lumina destul de puternica pot aparea in fotografie chiar usor transparente, nefiresti. Incercati sa evitati o astfel de iluminare.

La persoanele care poarta cercei mari puteti pune accent asupra urechilor. Cerceii sunt un element important al fortei de expresie a unui portret si o parte importanta a coafurii, dar fotografierea podoabelor cere multa atentie. Cerceii atarnati de-a-ndoaselea produc o impresie foarte neplacuta intr-o fotografie, iar daca acest lucru se intampla, vinovat este doar fotograful.

Ochii

Se stie ca ochii pot avea orice expresie. Pot exprima dusmanie, iubire, spaima, teama, mirare si multe alte sentimente, iar acest lucru se intampla in permanenta. Este imposibil sa treaca un moment in care ochii sa nu exprime nimic, de aceea este foarte important ca expresia lor sa fie cea dorita in momentul cand apasati butonul aparatului de fotografiat. Fiti atenti si la frecventa cu care clipesc persoanele pe care vreti sa le fotografiati. Nu este un secret faptul ca, la un om care asteapta aprinderea lampii fulger, creste frecventa de clipire. Se poate intampla sa faceti fotografia chiar in momentul in care modelul inchide ochii, de aceea incercati sa evitati o astfel de greseala.

Dupa ce pregatiti modelul pentru fotografiere, il puteti ruga sa isi intoarca privirea intr-o parte si sa priveasca din nou in directia voastra inaintea momentului de expunere. In acel interval scurt in care modelul isi muta privirea apare o stralucire placuta in ochii larg deschisi. Ochii lasati in jos confera portretului o expresie dramatica sau trista. O privire orientata in sus face fotografia interogativa, da o nuanta de speranta. O privire mai fixa apare adesea indragostita. Ochii inchisi pe jumatate dau fotografiei un caracter grav, iar ochii larg deschisi transmit teama sau uimire. Puteti exprima multe alte emotii dupa cat sunt ochii de deschisi. Aceste detalii sunt foarte importante daca vreti sa creati un portret cat mai expresiv, care sa reflecte intreaga lume interioara a modelului.

Fiti atenti si la sprancene, intrucat acestea joaca un rol esential in expresivitatea ochilor. Deoarece sunt plasate in apropierea ochilor, miscarea lor se reflecta in expresivitatea acestora.

Trebuie sa observati si cat de adanciti sunt ochii in orbita. Pentru oamenii cu ochii bombati si doar putin adanciti trebuie sa fixati lumina de lucru care poate evidentia acesta caracteristica. Nu va sfatuiesc sa faceti un portret din profil in cazul unor ochi iesiti din orbite, deoarece nu se vor vedea foarte placut.

Atunci cand fotografiati un om cu ochii adanciti in orbite, puteti folosi o gama larga de unghiuri de fotografiere. Daca sprancenele sunt intunecate si puternice trebuie sa fiti atenti, intrucat la alegerea unui unghi incorect sau a unui punct de statie inalt figura modelului devine mai putin expresiva. Aveti grija ca ambii ochi sa fie bine luminati, iar lumina sa nu fie plasata prea sus si nici sa nu fie prea puternica din lateral.

Trebuie sa va mai atragem atentia asupra accesoriilor pentru ochi. Lentilele de contact, de exemplu, sunt o piedica in realizarea portretelor. Se poate intampla ca, la fixarea laterala a sursei de lumina, contururile lentilelor de contact sa devina vizibile. Lentilele ochelarilor nu devin o problema pentru fotografi in cazul unor lumini orientate cu indemanare. Lentilele sunt un model simplificat al lentilelor obiectivului aparatului de fotografiat, adica lasa sa treaca lumina prin suprafata lor, iar ochii persoanei care poarta ochelari se comporta la fel ca obiectivul aparatului, adica pot transforma o imagine virtuala intr-una reala. Cand va hotarati sa faceti portretul unei persoane cu ochelari, urmariti cum vin ochelarii pe conturul obrajilor. Deoarece privim si prin sistemul optic al obiectivului, si prin sticla ochelarilor, se poate intampla ca si aceste lentile sa contribuie la formarea imaginii. Daca ochelarii se vad frontal prin obiectiv, nu exista diferente semnificative in redarea imaginii prin sistemul optic al aparatului. Trebuie sa urmariti cu grija ca la lentilele cu dubla focalizare axa de trecere de la un tip de lentile la celalalt sa nu cada in dreptul pupilelor. Ochelarii care au lentile cu dubla focalizare sunt usor de identificat dupa taietura sub forma de arc de pe suprafata lentilei, dar intr-o fotografie nu vor fi vizibil la orice scara.

Daca va hotarati sa fotografiati o persoana cu ochelari, nu din fata, ci din lateral, aveti grija sa nu apara nici o deformare pe conturul obrajilor. Acesta poate fi modificat deoarece obiectivul aparatului acopera toata fata, deteriorand anumite elemente ale imaginii care se vad in aparat dupa ce sunt reflectate prin sticla ochelarilor. In acest caz, linia de contur a obrajilor se modifica usor. La schimbare unghiului sub care se realizeaza fotografiile se modifica si liniile de contur ale obrajilor. Umbra ramelor poate crea pe obraz efectul de marire exagerata a ochilor in cazul unui portret frontal, deoarece lentilele ochelarilor influenteaza imaginea care se formeaza in obiectivul aparatului de fotografiat. Chiar si fara un aparat de fotografiat putem observa o anumita marire a ochilor daca privim persoana cu atentie prin ochelarii acesteia.

Iluminarea unei persoane cu ochelari poate fi realizata in mai multe feluri. Nu uitati regula conform careia unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie, ceea ce inseamna ca daca asezati una dintre sursele de lumina direct spre fata persoanei, aceasta poate fi reflectata de una sau ambele lentile ale ochelarilor. Acelasi lucru se poate intampla si atunci cand lentilele ochelarilor sunt acoperite cu un strat de reflexie.

Una dintre metodele recomandate pentru organizarea luminii in cazul realizarii portretului unei persoane cu ochelari este folosirea unei lumini difuze care cade din lateral pe modelul fotografiat. Pentru reflectarea fasciculului de lumina, fixati un ecran de reflexie in cealalta parte a obrazului. Veti obtine o lumina difuza, uniforma si placuta, si nu vor aparea nici un fel de pete de lumina sau de umbre.

Nasul

Daca cineva are un nas proeminent nu inseamna neaparat ca trebuie sa-l redam asa intr-o fotografie.

Natura umana a creat nasul in multe forme si marimi, transformandu-l intr-un detaliu vizibil al infatisarii omului. Exista oameni cu nasul acvilin, drept, carn. Problema de rezolvat este sa redati cat mai bine aceasta varietate de tipuri.

Fireste, nu ii puteti spune unei persoane cu un nas foarte mare sau coroiat ca nu trebuie fotografiata din profil, acest lucru nu-i va face nici o placere.

Dupa ce studiati cu atentie modelul, incercati sa va imaginati cum vor iesi tipul si dimensiunea nasului in fotografie. Un om cu un nas mare si drept este mai bine sa fie fotografiat sub un unghi de aproximativ 45 , pentru ca asa nasul nu va domina figura. La un nas mare sau coroiat puteti renunta la fotografierea din profil, cu exceptia cazurilor in care chiar persoana in cauza doreste sa fie fotografiata. Dati-i de inteles cu delicatete persoanei respective ca sub un astfel de unghi nasul va fi disproportionat si va sari in ochi. Daca persoana fotografiata are un nas carn, o puteti reda cel mai bine dintr-un unghi ales cu grija, astfel incat persoana sa fie asezata diferit fata de aparat si lumina. Fotografierea frontala a unui model cu nas carn nu este indicata.

Dupa ce priviti prin vizorul aparatului de fotografiat si rugati modelul sa ridice usor capul, alegeti intotdeauna unghiul sub care imperfectiunea formelor figurii nu va sari in ochi si nu fotografiati niciodata  dintr-un punct din care devin vizibile orificiile narilor.

Gura

Formele gurii pot varia de la o gura mica cu buze subtiri pana la o gura mare cu buze groase. Fiecare in parte are farmecul ei. Studiati cu atentie daca dintii persoanei fotografiate sunt frumosi, dar aceasta nu inseamna ca toate persoanele trebuie sa zambeasca. Multi fotografi, in special atunci cand fac primele portrete, incearca sa obtina de la modelele lor un zambet cat de mic, insa acest lucru se face doar in acele cazuri in care vreti neaparat ca persoana din fotografie sa priveasca cu prietenie. O imagine simpla ofera mai multe elemente pentru dezvaluirea starii sufletesti a modelului. Observarea vizuala este principala metoda de evidentiere a caracteristicilor acesteia, prin rasucirea capului modelului in raport cu camera. Toate aceste recomandari pleaca de la faptul ca, la fotografiere, un obiect tridimensional (modelul) este redat in doua dimensiuni (fotografia). In fotografie trebuie sa cream o senzatie de profunzime prin stabilirea unghiului de fotografiere si a unei lumini potrivite.

Portretele de copii

Fotografiile facute copiilor trebuie sa fie neaparat luminoase si pline de viata, de aceea necesita o buna iluminare. Folositi o lumina usoara, difuza, dar destul de luminoasa pentru fotografii cu expunere scurta. Expresia figurii este atat de schimbatoare, incat se poate sa nici nu observati cum inchid pentru o clipa ochii.

Cine isi imagineaza ca sunt foarte usor de fotografiat copii se inseala foarte tare. Mobilitatea, dinamica, modificarea permanenta a expresiei figurii unui copil cer o anumita indemanare in realizarea portretelor. In principiu, tuturor copiilor le place sa fie fotografiati. Le place sa se dichiseasca si stau cu placere in orice pozitie, dar aceasta disponibilitate obliga fotograful sa-si concentreze intreaga atentie asupra copilului. Incercati sa faceti mai multe cadre deodata pentru a obtine rezultate cat mai bune. Cel mai bine este sa asezati aparatul de fotografiat la nivelul ochilor copilului. Cand copilul va priveste de jos in sus, apare in fotografie mic si nesemnificativ.

Bebelusii prea mici ca sa mearga pot fi asezati pe burta. Asezati aparatul la nivelul ochilor copilului, iar pentru ca bebelusul sa nu stea cu fata in jos ii puteti aseza mainile in fata. Pentru fotografierea copiilor este mai bine sa folositi un obiectiv standard.