Jerome Bel - un coregraf controversat

Jerome Bel - un coregraf controversat

Aceasta lucrare artistica" nu-si gaseste locul in coregrafia traditionala si nu poarta cu sine elementele de baza ale unui spectacol de dans. Jerome Bel indrazneste sa fie radical, sa aduca in scena nespectaculosul. El se confrunta cu dorinta de a gasi un material nou de exprimare, in care corpul performerului e supus unei avalanse de cautari formale. Bel isi exprima liber ideiile avangardiste despre perceptia corpului uman, si cauta sa isi impuna in arta coregrafica propriul stil de neconfundat. Creatia lui neaga teatralitatea, transformand spatiul scenic intr-un adevarat atelier de creatie, fara design de lumina ,fara costume si decor. Coregraful nu incarca scena cu elemente teatrale spectaculoase, tocmai pentru a ajuta spectatorul sa identifice si sa focalizeze mai usor anumite imagini scenice practicate de performeri.

Conceptia coregrafica radicala reuseste sa provoace un profund impact asupra spectatorului, ne rastoarna asteptarile despre ceea ce ar trebui sa reprezinte un spectacol coregrafic. Creatiile lui irita, amuza, dau de gandit, starnesc sau nu interesul.

Coregraful confirma antagonismele si efectueaza riguroase transformari structurale ale dansului contemporan.

Bel analizeaza, sintetizeaza si deconstruieste miscarea fireasca, construita natural. Jerome Bel rejecteaza artificiile teatrale ale muzicii, luminii si decorurului si deconstruieste relatiile dintre corp, limbaj si semnificatii. Metoda lui de lucru este artistul singur, reflectand la sine. Bel se concentreaza pe cele mai mici mesaje codate si aprope invizibile ale corpului, care printr-o serie de cautari formale construiesc o structura artistica. Actiunile scenice sunt direct legate de performeri care sondeaza si se delecteaza in propria-i goliciune.

El vrea ca spectatorii sa se identifice cu performerii , sa devina receptivi fata de actul creativ prezentat scenic, nu sa fie bulversati, sa nu simta o stare de disconfort in legatura cu radicalitatea expunerii. El ne invita sa privim corpul ca materie, ca prezenta fizica masiva, care se loveste de propriile frontiere.

Pe scena corpurile sunt ceea ce sunt, iar noi le percepem prin intermediul cifrelor si numelor atribuite de Jerome Bel. In cregrafiile sale el a vrut sa evite doua lucruri corpurile erotice si corpurile perfect construite arhitectural. In locul corpului atletic, invingator, el propune un corp stangaci,aproape imobil. Bel pune accent pe corpul nou, tehnic care prin miscari structurale, riguros construite comunica mesaje , imagini si idei. Bel ne forteaza sa privim aceste trupuri dezgolite diferit, ca persoane distincte, care isi cauta propriile identitati.

In creatia coregrafica ,,Jerome Bel", scena, fara design de lumina si decor, pare un adevarat spatiu de creatie. Patru dansatori, un barbat si trei femei apar fara costume in scena. Corpurile lor sunt departe de a fi estetice, subtiri, slabe, cu musculatura perfect conturata. Priviti mai atent observi ca nu toti sunt la prima tinerete. Bel nu ascunde defectele morfologice ale artistilor, pentru ca acest spectacol vorbeste despre identitate si definirea fiintei umane ca persoana distincta, perfect individualizata. Privesti aceste trupuri goale, pozitionate strategic in scena si te intrebi ce semnificatie, ce mesaj , ce simbol incearca sa exprime Oare goliciunea trupului expus direct vederii nu semnifica pustietatea, singuratatea, golul din sufletele lor, ingradirea, limitarea individului constrans sa traiasca dupa anumite tipare, conditionat de reguli si frontiere impuse.

Prin ce se individualizeaza acesti performerii, prin ce isi fac cunoscute identitatile Bel ii identifica prin propriile lor date anatomice, numerele de telefon, contul in banca, amprente anoste, care definesc indivizii ca persoane distincte.

In celalalt spectacol ,, The show must go on", 18 actori apar complet imbracati in scena, pregatiti parca sa iasa afara, in strada. Tocmai cand noi suntem mirati de durata prelungita a unor imagini statice, fotografice, hitul ,,Let's dance" incepe si protagonistii scenei se misca independent, solicitand intens diferite parti anatomice ale corpului.

Spectacolul ofera o serie de secvente scenice care surprind, provoaca stupefactie, confuzie sau iritare. Secventele se succed si nimeni nu poate prevedea ce se va intampla in scena urmatoare. ,, The show must go on", este plin de secvente bulversante, care se succed unele dupa altele. Creatia scenica a lui Bel este o piesa despre singuratate, despre fragilitatea existentei noastre ca individ. Si nimeni nu se simte mai singur, decat atunci cand se afla in colectivitate, in compania unui grup de indivizi, fiecare preocupat de propriile interese si nevoi.

Creatorul spectacolului spune ca nu a intentionat sa provoace violenta, sau diferite moduri de reactii specifice ale audientei. El a prezentat o comunitate de indivizi pe scena, un grup de oameni care traiesc dupa un cod, sau set de reguli, care se manifesta liber, specific, in diferite contexte create,sau in anumite inprejurari.

Creatiile coregrafice a lui Bel nu au pretentia de a fi estetice, de a fi pe gustul publicului spectator; ele te fac sa meditezi, sa reflectezi, sa-ti pui intrebari, sa iei act de sine, ca persoana. Bel ne indeamna sa privim dincolo de aparente, sa facem abstractie de indecenta, de radicalitatea expunerii , sa privim in ansamblu aceste elemente definitorii si sa incercam sa gasim numitorul comun.

Bel in creatiile lui coregrafice se confrunta cu dorinta de a fi original, de a gasi un material nou de exprimare, in care corpul performerului pare un obiect de studiu, supus unei serii de cautari formale. Scena transformata in atelier de lucru, ofera o serie de imagini aproape statice, care surprind, provoaca stupefactie, confuzie sau furie si pun la grea incercare rabdarea spectatorului, care printr-un efort sporit de abordare , incearca sa descifreze masajul artistic al operei coregrafului avangardist francez.

Stilul lui este vadit provocativ, contrariaza audienta si o face sa-si puna intrebari despre intentiile si motivatiile autorului, despre virtuozitate si natura dansului.

Intr-unul din interviuri, Bel spune ca nu a vrut, in mod intentionat, sa provoace sau sa socheze spectatorul, ci a dorit sa plaseze privitorul intr-o pozitie mai putin confortabila, sperand astfel sa-l faca sa gandeasca diferit la propriul corp, la propria parabola , sa-l faca constient de locul si pozitia lui ca individ in societate.

Creatiile lui coregrafice reprezinta o tentativa indrazneata de a transforma, de a remodela miscarea , de a ne face constienti de multitudinea formelor in care ne putem privi si exprima. La Bel , sesizam o idee avangardista, bazata pe conceptia formalista a corpului, conduita tributara dorintei de a gasi un nou mod de exprimare in arta.

Spectacolul lui intitulat ,, Jerome Bel a provocat un adevarat seism in coregrafia contemporana prin modul in care, autorul rejecta conventiile coregrafice si ale spectacolului in general, dar si prin viziunea proprie autorului, despre ceea ce ar trebui sa faca trupurile in anumite contexte, al dansului, sau al nostru personal.

Controversat sau nu, Jerome Bel s-a impus, ca un nume aparte, in arta coregrafica contemporana. Exista oameni de arta, critici, coregrafi, dansatori absorbiti de ideiile si stilul lui Jerome Bel, dar in acelasi timp, sunt si multi aceia care resping drastic conceptiile avangardiste ale coregrafului francez.

In opinia mea, ceea ce fac si cum se prezinta performerii in scena, in productiile coregrafice ale lui Bel, par actiunile unor oameni care nu mai rationeaza, care nu au discernamant, care nu au nici o legatura cu scena.

Ai impresia ca sunt imagini decupate din activitatea unui spital de nebuni, dintr-o aripa cu regim special.

Jerome Bel expune vederii miscarea scenica ordinara, care socheza, si provoaca disconfortul. Stilul lui vadit provocativ, contrariaza si te face sa-ti pui intrebari despre intentiile si motivatiile autorului, despre virtuozitate si natura dansului.

Cu sau fara punctul meu de vedere, Jerome Bel exista, evolueaza pe marile scene ale lumii, impunandu-si propriul stil de neconfundat.