Raporturi conjuncte de inaltime intre treptele scarii muzicale. Intervalele ton - semiton

Raporturi conjuncte de inaltime intre treptele scarii muzicale. Intervalele ton - semiton[1]

Prin interval, in sens acustic se intelege raportul de inaltime dintre un sunet si altul, cu frecventa diferita, in consecinta, sunetele care au aceeasi frecventa sunt identice, ele exprimand acelasi punct de intonatie din spatiul sonor.

Cel mai mic raport de inaltime (interval) dintre treptele alaturate ale scarii sonore octaviante - in conceptul european de utilizare - este semi­tonu,[2] din suma a doua semitonuri rezultand intervalul de ton.

O scara octavianta in care sunetele se succed numai prin semitonuri - deci folosind alteratiile - cuprinde 12 sunete diferite (scara do­decafonica).[3]

Scara dodecafonica organizata prin sistemul de diezi:

Scara dodecafonica organizata prin sistemul de bemoli:

Se considera diatonice tonurile si semitonurile care se formeaza intre trepte (sunete) cu nume diferite ale scarii sonore:

Se considera cromatice tonurile si semitonurile care se formeaza prin modificarea suitoare sau coboratoare a aceleiasi trepte:

Atat tonurile, cat si semitonurile - diatonice sau cromatice - sunt de marimi diferite, in functie, pe de o parte, de treptele (sunetele) intre care se formeaza, iar pe de alta, de sistemul de intonatie carora apartin.[4]

Importanta teoretica si practica a intervalelor ton si semiton reiese din urmatoarele:

sunt intervale de baza (primare) pentru toate sistemele europene de intonatie;[5]

- servesc drept unitati etalon in determinarea structurii intervalelor muzicale (intervale perfecte, mari, mici etc.), fiind elemente de referinta cantitativa pentru intreaga intervalica muzicala;

prin pozitia si locul ce-1 au in diferitele sisteme intonationale utili­zate in creatie, ele determina structura lor modala.