Alpinism | Arta cultura | Diverse | Divertisment | Film | Fotografie | |
Muzica | Pescuit | Sport |
Sistemul octavelor
Continuand sa observam din aproape in aproape organizarea acustico-matematica a materialului sonor, ajungem la o a treia si cea mai importanta forma a acestei organizari, si anume, aceea care are la baza intervalul de octava.[1]
Ca notiune de ordin acustic, octava se defineste
prin spatiul sonor (intervalul) cuprins
intre un sunet si dublul frecventei lui, asa cum rezulta
din rezonanta naturala a corpurilor (legea
fizica a armonicelor);
În scara de ordin functional artistic (scara muzicala), octava se defineste prin intervalul cuprins intre un sunet si reaparitia aceluiasi sunet, ca al optulea, in ordinea succesiva a treptelor naturale:
Plecandu-se de la constatarea ca, prin dublarea vibratiilor, sunetele se reproduc de mai multe ori pe toata lungimea scarii generale, intregul spatiu sonor a fost periodizat (sectionat) in mai multe octave (de unde si numele de sistem al octavelor), fiecare octava incepand cu sunetul Do si terminandu-se cu sunetul Si. Aparitia unui nou sunet Do marcheaza inceputul unei noi octave, procedandu-se in acest fel pana la epuizarea si asezarea intregului material sonor pe cadrul octaviant.
Pentru identificare, octavele de la cea mai grava pana la cea mai acuta - au primit urmatoarele denumiri: subcontraoctava, contraoctava, octava mare, octava mica, octava l, octava 2, octava 3, octava 4 etc. Apoi, prin cifre sau litere au fost notate - pentru a le deosebi - sunetele apartinand fiecarei octave, dupa un cod (consemn) raspandit azi aproape in intreaga literatura de specialitate. Sunetele din primele doua octave (subcontraoctava si contraoctava), fiind mai putin utilizate in muzica si chiar in acustica, sunt notate prin minus algebric, iar celelalte prin cifre arabe, care redau ordinea de succesiune a octavelor in scara generala sonora.
Organizarea si dispunerea materialului sonor intr-un sistem al octavelor prezinta urmatoarele avantaje:
- restrange domeniul cercetarilor si observatiilor acustico-matematice la spatiul unei octave;[2]
- ofera posibilitatea de a se patrunde, teoretic, in relatiile cele mai apropiate dintre sunete, care, ca si in muzica, sunt subordonate cadrului octaviant;
- materialul sonor astfel dispus isi contureaza primul sau cadru functional - octava - element important de interferenta a domeniului acustico-matematic cu cel muzical;
- dispunerea sunetelor in seria de octave, precum si insemnarea lor prin indici proprii fiecarei octave, permit utilizarea sistemului, pe plan universal ca limbaj stiintific comun atat pentru oamenii de stiinta, cit si pentru muzicieni, oricat de mare ar fi spatiul geografic despartitor (importanta de ordinsemantic).
Organizarea materialului sonor dupa acest criteriu permite analize si deductii ce apropie cu mult stiinta despre sunet de muzica. Actul informational stiintific si muzical se arata - in acest cadru - mai bogat in consideratiuni, depasindu-se astfel acea prezentare grosso modo a materialului sonor pe care ne-au prilejuit-o formele anterioare de analiza (scara generala si registrele sonore).
Apropierea stiintei despre sunet de muzica se face prin cadrul octaviant si pentru motivul ca octava constituie, de asemenea, in aceasta arta, criteriul organizarii celor mai multe sisteme de intonatie utilizate in creatie, ea suprapunandu-se, ca spatiu sonor, pe scheletul si limitele gamei muzicale clasice.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate