TEORIA GENERALA A MUZICII

TEORIA GENERALA A MUZICII

Arta muzicala dispune de un sistem teoretic propriu, ce se cuprinde intr-un numar de discipline cu preocupari distincte - fiecare tratand una sau alta din la­turile sale.

- Teoria muzicii prezinta fenomenul muzical sub aspect melodic si ritmic, precum si o serie de principii necesare intelegerii si cunoasterii celorlalte laturi ale fenomenului (dinamica, timbrul, reprezentarile grafice, elemente de sintaxa melodica etc.).

- Armonia are drept obiect studiul acordurilor - explicandu-le morfologic si functional si trecand apoi la inlantuirea lor artistica.

- Polifonia studiaza arta conducerii simultane a mai multor melodii prin variatele mijloace oferite de tehnica contrapunctului si a fugii.

- Formele au ca obiect studiul tiparelor componistice (arhitectura lucrarilor) si relatia acestora cu continutul emotional al operelor de arta.

- Instrumentatia si orchestratia au in unghiul lor de observare si studiu elementele de tehnica vocala si instrumentala, precum si utilizarea lor in arta compozitiei.

- Estetica muzicala, stiinta complexa, studiaza legile generale ale artei su­netelor; problemele privitoare la esenta acestei arte si raporturile ei cu realitatea ; relatia dintre continutul si forma expresiei artistice; conceptiile estetice ale diferitelor scoli muzicale de creatie etc., revenindu-i in final rolul de a formula criteriile de orientare in aprecierea si selectarea valorilor artistice de nonvalori.

- Compozitia, studiu teoretico-practic de chintesenta, are drept scop utilizarea cu maiestrie a tuturor mijloacelor de expresie ale artei muzicale in procesul creatiei.

Ideile, tezele si principiile ce dezvolta si trateaza fiecare dintre aceste discipline alcatuiesc laolalta teoria generala a artei muzicale.

Metoda de lucru in acest vast domeniu al gandirii teoretice muzicale poate fi:

- analitica in cazul ca se procedeaza la cercetarea si studierea fenome­nului artistic deja elaborat;

- sintetica, imbinata cu cea imaginativ-creatoare, daca este vorba de insusi procesul de elaborare a operei de arta.

Se fac, de asemenea, operatii de comparare, abstractizare si generalizare, avand permanent ca punct de referinta practica artistica de creatie si interpretare.