FOLCLORUL ROMANESC IN CONTEMPORANEITATE

FOLCLORUL ROMANESC IN CONTEMPORANEITATE

Procesul de transformare, adaptare a folclorului traditional la conditiile societatii moderne

Convingerea ca in sfera culturii europene sunt din ce in ce mai putine zone in care folclorul isi pastreaza rosturile traditionale este azi dominanta.

Din aceasta cauza, in anii din urma au devenit tot mai frecvente cele doua tendinte aparent contradictorii, cea a cercetarilor urgente, menite sa salveze acele bunuri ale folclorului traditionale care n-au disparut inca sau nu s-au transformat cu totul si cea a cercetarii fenomenelor contemporane, care urmareste tocmai procesele de transformare, de adaptare a folclorului traditional la conditiile vietii sociale, industriale, in aceasta situatie in care contradictia intre cele doua tendinte este mediata tocmai de procesul de transformare, necesitatea de a defini statutul folclorului in diferite ipostaze in care el devine in lumea moderna, pare a se impune cu necesitate. Definirea poate fi facuta cu succes in domeniul folclorului romanesc in care toate ipostazele actuale isi pot gasi planuri de referire in traditia folclorica,

inca vie.

Sub acest aspect, privind folclorul ca un bun de continua comunicare intre

oameni, ca un bun de schimb, putem emite ipoteza existentei, la doua extreme, a folclorului traditional al societatii rurale autentice si a folclorului bun de consum al societatii industriale de astazi : - in acest context au aparut in folcloristica germana, de pilda, manifestari care , sub semnul interesului pentru rosturile folclorului in cultura contemporana, pun in discutie vechile orientari ale cercetarii folcloristice si cer o cat mai larga deschidere spre fenomenele contemporane, dar si spre principiile si metodele cercetarilor moderne din domeniul stiintelor sociale.

Societatea rurala romaneasca a fost, intr-un trecut indepartat, o societate autarhica. Ea isi producea si isi consuma singura toate bunurile. Avea inlauntrul comunitatilor, a diferitelor zone etnografice, o viata culturala bine conturata. Folclorul intra in aceasta viata prin riturile stravechi, prin obiceiuri, prin poezia si proza orala, prin dansuri si cantece. Era parte integranta a limbajului cultural -artistic al fiecarei comunitati.

Prin limbajul lui se satisfaceau necesitatile de comunicare dintre membrii colectivitatii, se produceau si se receptau mesajele rituale, ceremoniale sau artistice, circulau bunurile literare, muzicale si coregrafice pe care le numim azi populare. Acest stadiu al folclorului romanesc n-a fost niciodata consemnat ca atare, fiindca a premers interesului pentru cercetarea stiintifica a culturii populare .

S-a incercat doar reconstituirea diferitelor lui aspecte si a fost exaltat romantic de catre cercetatorii traditionalisti. Noi ii putem considera doar limita inferioara a procesului prin care s-a ajuns la stadiul actual al vietii culturale, in care folclorul devine si bun de consum.

Tendinte in repertoriul actual

Fara sa se excluda, din vremuri foarte vechi, posibilitatea de contact intre limbajul folcloric al comunitatilor autarhice apropiate, de imbogatire a repertoriului si mijloacelor de expresie prin asimilare de bunuri eterogene nu numai rurale ci si urbane, se socoteste in general, ca in folclorul romanesc, contactul masiv cu limbajele eterogene urbane occidentale, deci cu ceea ce mai tarziu va deveni cultura societatii industriale, incepe in sec al XVUI-lea.

Deci, inceputul procesului de trecere de la folclorul traditional la folclorul contemporan, in care costumul, cantecul si dansul, poezia si proza chiar, devin bun de consum, se situeaza in urma cu doua veacuri. El a inceput o data cu inceputul patrunderii bunurilor materiale manufacturate, cu inceputurile scolarizarii, cu cartea, cu armata, cu modernizarea cailor de comunicatie, cu trecerea oraselor de la forma de viata feudala la cea capitalista, etc.

Ca si toate procesele similare, ritmul a fost insesizabil de la inceput, lent, apoi, din ce in ce mai intens in ultimele decenii. Desi consumau unele bunuri eterogene, satele au continuat sa pastreze pana la primul razboi mondial, in cele mai multe zone, folclorul local, cu rosturile lui traditionale. Se poate chiar spune ca in anumite zone, in aceasta perioada, anumite categorii ale folclorului au avut momente de inflorire deosebita.

Asa se explica de ce Bartok, Bela noteaza ca a intalnit la inceputul secolului nostru in Maramures, in Bihor si in Hunedoara, "imprejurari minunate', sate in care oamenii, in afara de calatoriile de neinlaturat, nu paraseau niciodata locul de bastina, in care productia casnica indestula nevoile zilnice ale tuturor locuitorilor. Aceste sate i-au dat convingerea ca in vremuri mai vechi "muzica a fost fara indoiala o indeletnicire obsteasca'. Nici o intamplare a vietii omenesti: () seceris, nunta, moarte, etc. nu putea si nu trebuia sa aiba loc decat legata de anumite rituri traditionale . O parte integranta a acestor rituri era cantarea unor anumite cantece . Fiecare rit se desfasoara () potrivit unor reguli severe. Toate cantecele rituale se cantau, bineinteles, numai cu prilejul ceremoniilor de care tineau, nu se cadea ca asemenea cantece sa fie cantate pentru distractie.

Cu doua decenii mai tarziu, C. Brailoiu nu mai intalneste aceleasi "imprejurari minunate' pentru iubitorii de folclor traditional. Vorbind despre informatorii cu care culegatorii trebuie sa lucreze, remarca alaturi de cei de la care se pot culege cantecele traditionale, pe care ii socoteste elemente de conservare, si pe informatorul tip tanar, cu 5 clase primare, plecat din sat la varsta de 18 ani, trecut prin principalele orase ale tarii si prin diferitele indeletniciri. "Repertoriul lui sta, fireste, in stransa legatura cu biografia, este alcatuit din felurite slagare de profesie, dar si din cantecele copilariei'. Pe acesta il socoteste element de dizolvare a traditiei. Constata, deci, un vizibil proces de transformare a vietii folclorice rurale. Privind ca sociolog realitatea pe care o cerceteaza, C. Brailoiu remarca, in repertoriul folcloric al satului romanesc " tensiunea dintre cele doua forte, forta de conservare a traditiei si forta de innoire, de imbogatire a repertoriului si mijloacelor de expresie cu elemente eterogene '.

In general am constatat ca, fata de situatia dintre cele doua razboaie, transformarile erau de proportii mai mari si de alta calitate. Forta de innoire domina incontestabil forta de pastrare a traditiei.

Prin aceasta zona, al carei folclor traditional era caracterizat prin cantece ceremoniale funebre si prin doina, numai femeile batrane mai cunosteau cantecele ceremoniale funebre, desi bocetul mai persista ca un loc comun.

De vreo 10 ani doina se auzea din ce in ce mai rar. Una din cele mai bune cantarete de doine spunea ca, in tineretea ei se cantau multe doine, dar acum se canta mai multe cantece "repezi', aduse de lautari. Textele cantecelor erau altadata mai lungi, acum sunt mai scurte.

Nici cantecele epice - eroice si haiducesti nu se mai cantau. Ele au disparut odata cu ultimii lor interpreti.

Satenii mai in varsta si indeosebi femeile cantau insa cantece lirice din repertoriul traditional local, dar mai cu seama jocuri cantate, raspandite de lautari si romante.

In sat nu se mai facea hora fiindca flacaii erau plecati, fie definitiv la oras, fie sezonier pe santierele de constructii.

Fetele ramase in sat cantau cantece de larga circulatie azi in intreaga tara, raspandite prin radio sau aduse de cei ce lucreaza pe santiere. Mai cantau uneori, ca si altadata, in grup, dar cantecul lor ramanea foarte fidel formei pe care au auzit-o la radio.

Dar faptul cel mai semnificativ este ca in viata culturala actuala a satului cantatul, hora sl povestitul nu mai erau manifestari predominante. Desi prezente in repertoriul latent al oamenilor, cantecele, dansurile si povestile apartineau mai mult trecutului.

Coexistenta folclorului traditional cu cel modern

Coexistenta folclorului traditional cu folclorul bun de consum prezinta forme diferite in diferite zone folclorice, dominanta unuia fata de celalalt este si ea diferita dupa diferitele categorii a ceea ce numim global cultura populara.

Sunt inca multe zone si multe insule in care viata folclorica locala se desfasoara pe langa schimbarile social-economice inerente, in formele ei traditionale, dupa cum sunt unele categorii traditionale foarte rezistente si altele care se pastreaza datorita mutatiilor functionale pe care le-au suferit.

Apoi aproape peste tot este o mare parte a repertoriului folcloric traditional, care, desi nu mai este factor activ in viata culturala a satelor, este intr-o stare latenta, de unde poate fi reactualizat.

Unele categorii traditionale supravietuiesc prin schimbarea de functie. In Maramures, de pilda, doina veche, pe cale de disparitie din repertoriul liric, se pastreaza in cadrul ceremonialului de nunta.

Mai multe texte de balada se pastreaza in repertoriul de colinde. Nordul Transilvaniei a pastrat pe aceasta cale probabil formele cele mai vechi ale Mioritei si ale cantecului cu tema jertfei zidirii.

Dar daca in Maramures doina este pe cale de disparitie, in zona vecina a

Lapusului ea este inca prezenta in repertoriul cotidian al femeilor mature. In cele mai multe zone, chiar in unele unde sub forma vocala, nu se canta, doina este melodia de virtuozitate a cantaretilor din instrumente de suflat, fluier, clarinet.

in general, se poate spune ca muzica instrumentala este mai rezistenta decat cea vocala,

O mentiune particulara merita cantecul popular din repertoriul tarafurilor de lautari. Muzicanti profesionisti sau semiprofesionisti, lautarii canta la nunti si petreceri ceea ce le cer cei ce-i asculta. Memoria satelor pastrand in ansamblu un mare numar de cantece, lautarii, pentru a putea face fata cererii, sunt obligati sa le cunoasca. Ei pastreaza deci multe melodii de cantece si jocuri din zonele in care traiesc. Este un aspect particular zonelor in care sunt numite tarafuri lautaresti, muzica instrumentala se pastreaza mai mult decat cea vocala, cantata neacompaniat de tarani.

Pentru categoriile folclorice pe care O. Densusianu le numeste de ordine ideala, pentru ca se raporta la sfera superioara de ganduri si simtire a omului simplu, la partea poetica a vietii lui (basme, traditii, legende, poezii), situatia este diversificata zonal.

In general se afirma tendinta de diminuare a repertoriului traditional local. Situatia este cu totul alta pentru cantecele si dansurile din cadrai obiceiurilor. Moduri proprii de a marca momentele importante din viata omului, zilele importante ale anului, obiceiurile traditionale se dovedesc a fi foarte tenace.

In aproape toate zonele ele rezista procesului de modernizare de cele mai multe ori prin mutatii functionale, ce nu impieteaza prea mult asupra desfasurarii lor fastuoase, in unele zone si pentru unele obiceiuri se observa chiar fenomene de inflorire.

Astfel, de pilda, se pastreaza in intreaga tara obiceiurile de Anul Nou, cu bogatul si foarte interesantul lor repertoriu de colinde, cu pitorestile jocuri cu masti. Se pastreaza, de asemenea, unele obiceiuri legate de muncile agricole sau de pastorit, unele moduri traditionale de a sarbatori zilele insemnate ale anului.

In nordul si sudul Transilvaniei se pastreaza obiceiul de a sarbatori pe plugarul care iese primul primavara cu plugul pe ogor.

In sudul si nordul Transilvaniei se pastreaza sezatorile si obiceiul cununii de secerat, care incheie muncile de recoltare.

In Campia Dunarii este intr-o etapa de inflorire "Calusul' .

Casatoriile se fac in toate zonele folclorice dupa randuiala obiceiurilor locale si ceremonialul lor pastreaza inca pitorescul, culoarea traditionala. Obiceiurile de inmormantare au ramas pana astazi peste tot nealterate m manifestarile lor esentiale, fiindca asupra sensului lor adanc si deci, a practicii planeaza o nota de sacralitate, chiar daca aceasta sacralitate a capatat in unele locuri valente noi, mai larg si mai profund umane.

Cantecele si jocurile ceremoniale, direct legate de diferitele obiceiuri sau cele ce intra in desfasurarea lor in repertoriul neceremonial, numai pentru a potenta veselia, a colora petrecerea, sunt inca foarte numeroase. Se poate spune, sub acest aspect, ca nu s-a pierdut inca, pe ansamblul teritoriului folcloric romanesc, nici o veriga din lantul bine structurat al actelor rituale si ceremoniale.

Prin obiceiuri se pastreaza, deci, o mare parte a bogatului si variatului repertoriu de cantece si dansuri traditionale.

Cu toate aceste constatari ce arata forta de pastrare a traditiei mai functioneaza inca in domeniul folclorului, satele care au lichidat astazi pe plan social si economic, ultimele urme ale structurii lor arhaice. Societatea rurala, devine, ca si cea urbana, societate de consum. Ea produce pentru piata si consuma de pe piata. Satenii nu isi fac singuri casele de lemn, ci prefera sa cumpere de pe piata materiale moderne de constructie. Ei isi cumpara si o mare parte a elementelor de decoratie de interior. Se imbraca in lucruri cumparate de la oras. Consuma produsele industriei alimentare.

Schimbarile ce au intervenit in modul de trai se reflecta si pe plan cultural, influentand si viata folclorica. Consumul folclorului transmis prin posturile de

radio si de televiziune, a cantecelor raspandite in tiraje de milioane prin discurile de gramofon, a poeziei, povestirilor, proverbelor, raspandite prin antologii de folclor si ele in tiraje de masa, este un fenomen pe cale de generalizare.

Se consuma, de asemenea, folclorul pe care il ofera orchestrele populare, ansamblurile si echipele artistice de amatori. Datorita mijloacelor moderne de comunicare culturala cu masele, mediile rurale pot sa consume acelasi folclor pe care pot sa-1 consume si mediile urbane. Ele pot, fireste prin mass-media, sa consume si consuma bunuri culturale nefolclorice, muzica usoara si chiar simfonica filme, spectacole de teatru, romane, poezie culta, etc.

Sub aspectul consumului de folclor, diferentele dintre mediile rurale si mediile urbane se sterg treptat. La aceasta contribuie, fara indoiala, si faptul ca mediile urbane romanesti arata astazi un mult mai larg interes pentru folclor decat intre cele doua razboaie, de pilda.

Orasele au astazi mai mult folclor ca altadata.

Fara indoiala ca si inainte orasele romanesti aveau o viata folclorica proprie, in mediile lor populare se creau si raspandeau unele bunuri culturale cu caracter oral ce aveau rosturi similare cu cele din medii rurale. Dar, in general, interesul pentru folclor al celor integrati in cultura urbana era mai redus decat astazi si era de alta natura, tindea spre alte finalitati. Dupa primul razboi o schimbare importanta a intervenit in viata oraselor noastre. Odata cu cresterea numarului orasenilor, cei veniti de la sat, de cele mai multe ori pentru munca necalificata, au dat marilor orase si mai cu seama Bucurestilor, o viata folclorica singulara.

Ei traiau grupati in mici comunitati corespunzatoare zonelor folclorice de unde proveneau. Continuau sa-si cante cantecele locale, duminica se adunau in diferite cartiere periferice pentru a dansa ca la hora satelor din care au plecat, insa repertoriul lor muzical se completa necontenit cu elemente eterogene, pe care le vehiculau apoi spre sate.

Astazi, situatia este radical alta. in procesul intinsei industrializari, milioane de oameni s-au mutat de la sat la oras, dand o noua componenta demografica, mai cu seama marilor centre urbane. Acestia au adus cu ei un capital cultural traditional in care interesul pentru folclor constituie un element important.

Cei mai multi dintre oraseni au familii, neamuri apropiate, prieteni in satele de bastina sau in cele prin care au trecut datorita profesiei. Ruralii devenind urbani si-au asimilat noul mod de viata, s-au integrat culturii urbane, nu se mai simt outsideri dar si-au pastrat fata de mediile rurale din care au plecat calitatea de insideri. Pentru ei folclorul nu este un domeniu exotic, ci face parte din sfera culturii lor. Limbajul folcloric le este familiar si, dincolo de imboldurile ruraliste nostalgice, pot sa-1 guste sau sa-1 inteleaga in plinatatea lui. Ceea ce altadata se petrecea numai in anumite cercuri de intelectuali, cu grija pentru legatura culturii romane moderne cu traditiile si folclorul, este un fenomen general al societatii romanesti contemporane, un fapt ce o caracterizeaza. Aceasta explica de ce se consuma atat folclor in mediile urbane.

in viata culturala folclorul traditional se intalneste cu folclorul bun de consuni si se influenteaza reciproc. Uneori bunurile vehiculate pe caile moderne fiind un autentic limbaj popular, fac ca acolo unde radacinile unor anumite categorii folclorice nu s-au uscat cu totul si aceste categorii au trecut doar in stare latenta, ele sa inmugureasca din nou. Acest fenomen apare cu pregnanta deosebita in cadrul manifestarilor folclorice locale, care dau sensuri noi si mare amploare obiceiurilor traditionale sau creeaza pentru acestea noi prilejuri de manifestare.

Cele doua forme sub care folclorul traieste astazi sunt deci menite sa convietuiasca inca un timp. Functia lor insa este diferita si va ramane ca atare.

Faptele de folclor traditional sunt mesaje ale celor ce le creeaza adresate lor insisi sau membrilor colectivitatii egali cu ei, cu scopuri foarte diverse dar intotdeauna bine precizate de ansamblul contextului traditional in care se produc.

Bunurile folclorice de consum au deocamdata statutul replicilor, al reproducerilor din artele plastice. Ele se adreseaza intregii comunitati nationale. Deci rolul diferentelor zonale a disparut, tinde sa dispara diferenta sat-oras, dar apar noi diferente ce deriva din structura complexa a societatii industriale. Acestea creeaza diferente in nivele de receptare, diversifica functional consumul folcloric. Cei ce le reproduc artizanal sau profesional nu urmaresc comunicarea unui mesaj folcloric traditional, ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat de la petrecerea placuta a timpului liber pana la o mare, esentializata, traire artistica.

Statutul folclorului bun de consum nu se defineste deci decat in ansamblul culturii contemporane. Definirea nu se poate face numai prin raportarea la folclorul traditional, ci trebuie facuta si prin raportarea la celelalte manifestari artistice cu care se intalneste in viata culturala de astazi.

Definirea lui, pe aceste coordonate, presupune o explicitare a limbajului, prin care se realizeaza si cunoasterea conditiilor in care functioneaza, a multiplelor si complexelor articulatii prin care este integrat in cultura zilelor noastre.