Muzica in Antichitate

Muzica in Antichitate

Muzica in India Antica

Muzica veche indiana este in general monodica, la baza ei aflandu-se o scara muzicala diatonica alcatuita din sapte trepte si era o arta simbolica, care era menita sa trezeasca diferite sentimente si sa armonizeze. Indienii credeau in forta magica a muzicii, in puterea ei de a vindeca, de a imblanzi animale si de a influenta fenomenele naturii. Cel mai important document despre muzica indiana veche este Natya Shastra, atribuit inteleptului Bharatha Muni. Potrivit acestei scrieri, muzica indiana era bazata pe moduri heptatonice. Baratha mentioneaza si anumite microintervale denumite shruti. Un numar de 22 dintre ele alcatuia echivalentul unei octave din teoria moderna.

Sunetele in conceptia hindusa sunt de origine divina, iar denumirea notelor se ghida dupa numele celor sapte nimfe: Sa, Ri, Ga, Ma, Pa, Dha, Ni. Aceasta scara se numeste Raga si corespunde unui anumit climat emotional. Melodia indiana este foarte ornamentata, dar ramane monodica, heterofonica, improvizatorica si solistica. Instrumentele erau impartite in patru tipuri si anume tat (instrumente cu coarde), sushir(intrumente de suflat) avanaddh(instrumente de percutie membranofone) si ghan( instrumente de percutie, altele decat cele membranofone

Instrumentele erau veena, sitarul cu 7 corzi, ravanastron cu arcus, flaut, saranghi (un instrument cu arcus al carui timbru se asemana cu vocea umana) rabab, maddalam, shanku si kuzhal

rabab sitar maddalam

-2-

Saranghi veena ravanastron

Muzica indiana era sincretica, imbinand cuvantul cu muzica vocala, instrumentala, dans, costume si podoabe, toate sub denumirea generica de sangit. Miscarile capului si ale mainilor se alaturau muzicii astfel dezvoltandu-se in mod deosebit muzica de dans 'Sulu'. Subiectele erau culese din viata de zi cu zi: scene de la pescuit, de la seceris sau din viata animalelor si a padurii. Odata cu arta dansului se dezvolta arta pantomimei cu masti si costumatii simbolice desfasurat la teatrul de papusi.
Dovezi despre muzica indiana veche ne sunt furnizate atat de cercetarile arheologice cat si de "vede" . Cuvantul veda inseamna "intelepciune" sau "cunoastere". Textele vedice sunt grupate in mod traditional in patru categorii : Samhite, Brahmane, Aranyake, si Upanisade.

Samhita este o colectie de imnuri, mantre si incantari. Exita patru Samhite "vedice" : Rig-Veda, Sama-Veda, Yajur-Veda, si Atharva-Veda, majoritatea fiind valabile in mai multe recenzii.

Brahmanele sunt texte in proza in care se discuta, intr-un stil tehnic, ritualurile solemne de sacrificare, comentand asupra semnificatiei lor si asupra unor subiecte relationate. Fiecare Brahmana este asociata cu o Samhita sau cu una din recenziile sale. Brahmanele pot forma un corp de text separat sau pot fi partial integrate in textul Samhitelor. Pot include de asemenea Aranyakale si Upanisade.

Aranyakale, sau "textele de salbaticiune", sunt partea dr concluzii ale Brahmanelor, care includ discutii si interpretari ale ritualurilor periculoase si alte materiale aditionale,

Upanisadele sunt opere filozofice in forma dialogata. Discuta problemele naturii filozofiei si destinului sufletului, si contin unele interpretari mistice si spirituale ale Vedelor.

Muzica in China Antica

In China Antica muzica insemna cea mai de seama arta. 'Cartea Cantecelor' este considerata cel mai vechi document de creatie populara chineza cuprinzand 305 povestiri in versuri, unele avand semne indicatoare de ritm de pauze sau unduiri expresive.

Exista si o muzica rigida, de templu sau cea de slavire a imparatului. De la mijlocul secolului al treilea inaintea erei noastre existau la curte orchestre de peste 800 de muzicanti si formatii de peste 100 de dansatori.

Sistemul sonor specific muzicii chinezesti este sistemul pentatonic anhemitonic, sistem modal bazat pe o scara de cinci sunete, fara semitonuri. Predominau registrele inalte sau joase, alternate cu dansul sau muzica de slavire a imparatului. La curtea imperiala existau doua tipuri de muzica yen-yueh muzica laica, pentru ocazii festive si ya-yueh muzica rituala. Chinezii considerau ca muzica are un rol educativ deosebit.

Genurile muzicale preferate de chinezi erau imnurile in onoarea cerului sau pentru cinstirea stramosilor, odele pentru imparat, iar poezia era cantata cu sau fara acompaniament. Scara muzicala folosita era de 12 liu. Instrumentele muzicale folosite erau impartite in opt categorii, in functie de materialul din care erau confectionate:

matase: er-hu (cu coarde si arcus), pipa si qin (cu coarde ciupite) si zheng

Er-hu pipa

-4-

di-zi gong

bambus: di-zi

lemn: chu

piatra: bucati folosite ca instrumente de percutie

metal: clopote si gonguri

lut: fluier globular

piele de animal: tipuri de tobe

tigve

Instrumentele de coarde erau variate avand pana la 20 de corzi ciupite sau actionate cu un arcus. Instrumentele de suflat erau din bambus din lemn sau metal dar nici unul nu avea ancie. Instrumentele de percutie erau toba, gongul, tam-tamul si clopoteii insotite de voce si poezii

Muzica in Egiptul Antic

Cultura egipteana a lasat nenumarate marturii, unele scrise (papirusuri), altele nescrise (piramide sau opere de arta).  Credinta cosmogonica a acestui popor lega fiecare sunet dintr-o scara formata dintr-o succesiune de cvarte, incepand cu nota mi, de planete si de zilele saptamanii, considerand ca acestea influenteaza viata indivizilor. Instrumentele utilizate erau palmele (pentru ritm), vocea, harpa cu 3, 12 si 21 de corzi, flautul dublu, oboiul dublu, chitara cu 2-10 corzi, lira cu 6-10 corzi si titera cu 5 corzi.

Arta muzicala era sincretica, continea momente lirice si de dans si era utilizata la festivaluri, ceremonii religioase sau funerare si in cadrul teatrului destinat zeilor (la care participa faraonul, alaturi de intreaga comunitate). Muzica consta in formule magice de fermecare sau vindecare si in imnuri procesionale, era cantata individual sau colectiv, iar melodia era preponderent diatonica, cu cromatisme ornamentale bogate executate rapid si cu portamente cantate preponderent de femei.

Cele mai importante manifestari erau cele inchinate zeului Osiris zeul naturii, ele implicau aportul sincretic al tuturor artelor, imbinandu-se poezia cu dansul si muzica, dar si cu elemente ale artelor vizuale, prin decorurile fastuoase, pregatite minutios.

Muzica in Mesopotamia

Civilizatia ebraica este prima fara zei, fara marturii picturalesau sculpturale despre practica muzicala. Vechiul Testament ne ofera informatii despre practica muzicala in Psalmii lui David sau in Cantarea cantarilor, atribuita lui Solomon.

Mesopotamia este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai vechi culturi din istoria omenirii. Din punct de vedere muzical, aceasta civilizatie a lasat in urma Cantecul de iubire al lui Susin, cea mai veche piesa muzicala cunoscuta pana in acest moment, care dateaza din anul 3.300 i. Hr. Din pictograme reiese faptul ca sumero-babilonienii utilizau harpa cu 11 corzi, flautul dublu, fluierul cu patru orificii, psalterionul si percutie (tobe si sistre). Constructia acestor instrumente se baza pe cunostinte solide de acustica. Ritmul cuvintelor se suprapunea lungimii silabelor si accentului, iar forma predilecta a cantecelor era strofa, refren.

 

Psalterion sistra

Muzica ebraica avea in principal un caracter religios, dar existau si genuri ale muzicii de divertisment,dansul.

Una din trasaturile importante ale muzicii consta in stilul responsorial (alternanta solist-cor) sau antifonic (alternanta dintre doua grupuri corale), a fost preluata de primii crestini si integrata in muzica de cult a bisericii primare, impreuna cu alte aspecte. Astfel, muzica ebraica s-a constituit intr-una din sursele principale ale muzicii culte europene.

Muzica in Grecia Antica

Muzica insotea toate manifestarile din viata grecilor. Frumosul la greci era realizat prin aplicarea unor numere, proportii sau masuri prin care se credea ca se atinge perfectiunea, aducatoare de echilibru. Acesta trebuia sa imite realitatea sau sa fie privit in perspectiva idealului.

Muzica este vocala, dar si instrumentala, la baza acesteia stand sapte moduri. Instrumentele folosite erau lira, chitara, aulos, flaut, orga hidraulica, naiul, fluierul lui Pann si sirinxul cu 7-9 tuburi.

Aulos sirinx lira

Frumosul in muzica reprezenta rigoare matematica si simetria proportiilor, imbinate cu capacitatea de a trezi placeri senzuale, forte morale pisihologice, de a imita realitatea si de a se exprima prin horeia (poezie-muzica-dans).In conceptia grecilor, muzica este fie de origine divina, ca apanaj al zeilor, fie de origine pamanteasca, nascuta din imitatia naturii.

Genurile muzicale preferate de grecii antici erau imnul, oda, poemul, teatrul, si poezia religioasa greaca, ritmul fiind cel al silabelor limbii grecesti.

Vatui Florentina

Clasa a IXa A