BALADA

BALADA

Balada sau cantecul batranesc este unul dintre genurile cele mai studiate, dar si controversate de catre cercetatori, deoarece acest gen prezinta o serie de probleme ca: originea, legatura cu viata sociala, eposul altor popoare, raportul cu alte genuri, valoarea artistica si documentara, trasaturile specific nationale, conditiile si prilejul de manifestare, frecventa tematica si clasificarea acesteia. S-au facut cercetari minutioase, dar numai asupra aspectelor literare, latura muzicala fiind considerata ca o rezenta in executie si aceasta tot numai din viziunea literara, muzica fiind considerata 'complementul melodic al baladei'.[1] Alteori, partea muzicala a fost pur si simplu ignorata.

In 1910, istoricul N. lorga a inteles valoarea expresiva a impletirii textului cu muzica, lasand posteritatii o caracterizare deosebita a modului de manifestare a acestui gen: 'Balada se canta sau mai bine se zice. Zicerea acestor melodii este o recitare melodica. Putem spune ca partea de cantec intovaraseste partea de poezie, o recheama in minte - caci altfel omul nu e in stare a da nimic -o intretine, indemnand si incalzind pe 'zicator', o adauga si o preschimba insa, prin caldura creatoare care-1 cuprinde pe acesta incetul cu incetul'.[2]

Ultimele cercetari vizeaza latura muzicala a baladei evidentiindu-se elemente interesante in ceea ce priveste organizarea materialului sonor.

Este un gen epic in care rolul predominant il are discursul epic, dar legatura dintre text si muzica fiind indestructibila. In sustinerea acestei idei, prezentam o relatare a unui interpret caruia un cercetator i-a cerut sa recite o balada, fara a o canta: 'Nu merge dom-le, basmit, pana n-oi avea tar de melodie in el'.[3]

Balada sau cantecul batranesc se canta numai la cerere, in fata unui auditoriu, in trecut balada era intalnita la tot pasul, la orice fel de petrecere, in prezent, ea se canta din ce in ce mai rar, la logodne, cumetrii, carciumi sau la nunta, care constituie un prilej principal de a se canta, alaturi de alte genuri. Astazi ea este apreciata in mod deosebit de batrani, fiind ceruta rar ca urmare a prezentei unui public cunoscator al repertoriului. Interpretarea baladei este prepoderent masculina, dar poate fi cantata si de femei sau numai de lautari.

Prima atestare a baladei pe teritoriul tarii noastre a fost facuta de cronicarul polon Matej Strykowski (1574 - 1875) care strabatand tarile romane afirma ca 'in toate adunarile acelor popoare () faptele oamenilor reuniti sunt celebrate in cantece cu acompaniamentul viorilor, a lautelor, cobzelor si arfelor, caci poporul de jos se desfateaza peste masura ascultand ,marile vitejii ale principilor si voinicilor' .

De asemenea cronicarul maghiar Stefan Szamoskozi mentioneaza in 1570, in scrierile sale' balada fetei de pastor care si-a pierdut oile', interpretata de un taraf de lautari, la l noiembrie 1599, cu ocazia intrarii domnitorului Mihai Viteazul in Alba lulia. Relatari despre balada populara gasim si in scrierile stolnicului Constantin Cantacuzino si ale cronicarului Miron Costin, care amintesc despre obiceiul vechi de a se canta la mesele domnitorilor ' Cantecele Domnilor din trecut'[4].Aceste creatii, imbogatite cu teme noi, cizelate si desavarsite in decursul veacurilor, sau altele pe cale de disparitie, continua sa vietuiasca si astazi.

Termenul de balada a fost folosit pentru prima oara de V. Alecsandri in 1852 si provine din cuvantul italian ballare, care inseamna a dansa. Forma dansanta a baladei se mai intalneste, in prezent, doar la cateva popoare europene (la macedo-romanii si la scandinavi).

Termenul provensal ballada inseamna un poem liric popular, oral, avand destinatie coregrafica. Pentru romani reprezinta un gen 'de ascultare'. Exceptie de la aceasta o constituie cantecul despre lancu Jianu, ale carui motive se mai intalnesc uneori in jocul 'Jianul'.

Definitia baladei, data de E. Comisel: 'cantec epic, narativ, de mari dimensiuni care exprima atitudinea poporului, in diferite perioade, fata de natura si societate, lupta sa impotriva fortelor naturii si asupritorilor [], cantecul povestitor de ascultare, cantec prin excelenta eroic si amplu, despre actiuni vitejesti si senzationale, cu personaje infatisate in desfasurarea [] unui subiect adecvat. '[5]

Nicolae lorga sustinea ideea originii occidentale a baladei; in conceptia sa balada ar fi existat initial sub forma unei epopei care prin sfaramare a dat nastere baladelor, venind dinspre Franta catre regatul Neapolelui, spre Spania, Serbo-Croatia si ajunse in Principatele Dunarene, iar de aici mai departe catre Polonia. Acestei ipoteze a importului baladei i se alatura si Ov. Densusianu. Cercetarile arata ca numai 13 % din subiectele baladei romanesti se intalnesc si in balada iugoslava, neogreaca, albaneza, macedoneana si istroromana. Influentele se datoreaza conditiilor social-economice similare in care au trait poporul roman si cele balcanice, la care se adauga expansiunea otomana si trebuie facute delimitari clare intre influenta si import.

O a doua teorie referitoare la originea baladei este cea aristocratica in temeiul careia balada s-a nascut la curtea domnilor, unde, la ospete, se preamareau faptele de vitejie ale inaintasilor.

In sprijinul originii vechi a eposului popular vin si scrierile lui lordanes (sec. al-VI-lea d.Hr.) care mentioneaza cantecul epic la geto-daci, fapt ce plaseaza existenta lui inainte de incheierea procesului de etnogeneza la romani, moment in care se poate vorbi de un folclor romanesc.

Aceasta idee este preluata de etnomuzicologul Emilia Comisel care afirma ca balada romaneasca ' a luat nastere pe baza unor elemente autohtone stravechi, care dupa formarea limbii romane s-au dezvoltat in formele ajunse partial pana la noi'.[6]

Matej Strykowski afirma, referindu-se la romani, ca poporul 'se delecteaza peste masura ascultand marile vitejii ale principilor si voinicilor', martuire ce demonstreaza un gust deja format pentru acest gen'.[7]

In completarea acestei idei, pro f. Octavian Lazar Cosma demonstreaza cu argumente evidente faptul ca ' fondul autohton traco-daco-get, se afla la temelia procesului de etnogeneza, inraurind masiv asupra constitutiei a ceea ce va deveni ulterir muzica romaneasca .Scari muzicale, formule melodice, structuri ritmice si metrice geto-dace se vor transmite in decursul stadiului de cristalizare a noii muzici, conjugandu-se cu sistemul declamatiei si metrica vorbirii latine ea insasi supusa unor metamorfozari considerabile.

In ceea ce priveste 'istoricitatea acestora' - de la primele incercari de interpretare a continutului baladelor, s-a adeverit ca ele sunt adevarate izvoare istorice chiar daca nu totdeauna coincideau datele istorice. Acestei teorii i s-au alaturat N. Densusianu si V. Ontiu. impotriva acestei conceptii s-au ridicat alti

cercetatori ca: D. Caracostea, Ov. Densusianu, P. Caraman, cel din urma situandu-se pe o linie de mijloc, mai aproape de realitate. El critica valoarea documentara a baladei, recunoscand totusi ca dincolo de aparentele uneori fantastice, baladele au un substrat real si se bazeaza pe fapte ce se pot localiza in timp si spatiu sau pe personaje care au existat candva. Diluarea preciziei faptelor istorice este explicabila prin limitele memoriei populare care stocheaza amintirile timp de 150 - 200 de ani, dupa care faptele, figurile istorice se substituie cu altele pentru ca 'imaginatia ucide memoria',[8] afirma folcloristul Ov. Barlea.

Creatiile fundamentale neocazionale, persista inca in acest tinut, in variante traditionale, balada avand o tematica variata, uneori prezentand interferente, o delimitare neta fiind foarte dificila.

Alexandru Amzulescu a facut o clasificare a baladelor dupa tematica lor, astfel:[9]

1. Balade fantastice

2. Balade vitejesti - cu subgrupele:

a) cotropitorii

b) haiducii

c) hotomanii

3. Balade pastoresti

4. Balade despre Curtea feudala

5. Balade familiale - cu subgrupele :

a) indragostitii

b) sotii

c) parintii si copiii

d) fratii

6. Jurnale orale - redau intamplari iesite din comun petrecute in comunitate .

Balade pastoresti prezinta subiecte din viata pastoreasca si reprezinta adevarate capodopere ale folclorului romanesc, cum este Miorita. Desi tematica se mai gaseste si la alte popoare balcanice 'forma in care s-a cristalizat la romani nu se mai intalneste in alta parte' si reprezinta o capodopera a literaturii populare romanesti universale, capodopera genului fiind Miorita - 'cel mai desavarsit produs al maiestriei artistice a poporului romani, expresie a dragostei nemarginite de viata, in perspectiva sumbra a vietii.

Datorita faptului ca toate sau aproape toate baladele au continut fantastic, incadrarea baladei intr-un anumit ciclu este foarte dificila.

Din punct de vedere al raspandirii geografice a baladei, se constata frecventa inegala. Unele tipuri de balada (vitejesti si de la curtea feudala) cunosc o arie de raspandire mai mare in sudul tarii sau in jurul centrelor politice unde

pulsul evenimentelor deosebite era mai accentuat. In alte zone abunda baladele din ciclul familial. Difera, de asemenea, de la zona la alta: stilul de interpretare, structura muzicala, interpretii (profesionisti sau neprofesionisti).

Sub aspect muzical se decanteaza diferentieri importante determinate si de straturile evolutive ale genului. Astfel ca exista:

. balade in care predomina recitativul epic, unele sunt interpretate de tarani, altele - cele mai multe - de lautari;

. balade ale caror melodii sunt strofice, cu o structura muzicala -provin din stratul vechi si sunt interpretate de tarani;

. alte categorii - cum ar fi melodii ale cantecului propriu-zis sau romanta.

Baladele interpretate de lautari sunt considerate reprezentative pentru acest gen. Intre balada interpretata de profesionisti si cea interpretata de lautari nu exista diferentieri nete sub aspectul procedeelor esentiale folosite, numai ca in cazul profesionistilor acestea (procedeele) sunt mai dezvoltate si apar si alte aspecte noi.

Balada clasica din repertoriul lautarilor este cantata cu acompaniament instrumental (vioara, cobza, tambal sau chitara 'cobzita'), diferind uneori numarul de instrumente. Balada incepe cu un preludiu instrumental ce are o forma libera, ce inainte vreme era diferit de melodia propriu-zisa a baladei si avea un pronuntat caracter oriental. El se numea 'taxim' (de la cuvantul turcesc taksim = preludiu) si era urmat de o introducere recitata sau cantata, numita 'inchinare' cu ajutorul careia se atragea atentia asupra asistentei:

Sat.Tatarani

Inf. Piciorang Vasile, 77ani

Culeg. Constantina Boghici, 1998

'Cand oi zice de-avrameasa

Ia s-ascultati dumneavoastra

L'asta poveste frumoasa

Ca nu e' de-un lucru mare

Doar cantec de-ascultare

De bere si de mancare '.

Dupa introducere se incepe nararea propriu-zisa. Cu timpul, preludiul a imprumutat din materialul sonor al baladei, fie prin preluarea melodiei, fie folosind fragmente melodice caracteristice, improvizand si anticipand melodia

vocala. Termenul s-a pastrat pana astazi si reprezinta de fiecare data introducerea instrumentala a baladei (vezi exemplul Soarele si luna), dar forma initiala, orientala a taximului se intalneste extrem de rar, chiar si la lautarii batrani. Uneori lipseste si introducerea verbala..

Dupa preludiu, urmeaza interpretarea propriu-zisa a baladei, ce debuteaza, de regula, cu un sunet in registrul acut dupa care se continua nararea faptelor cu patos, partile cantate alternand cu cele vorbite. Din cand in cand, naratiunea este intrerupta de interventii instrumentale, ce dau posibilitatea solistului de a se odihni sau de a-si aminti textul. Aceste interludii apar la sfarsitul unui episod literar si formeaza asa-zisele 'strofe elastice'. De altfel, in improvizatia muzicala ce insoteste textul sau in preludiu si interludiu, atat solistul vocal ('guristul'), cat si instrumentistii folosesc 'anumite stereotipuri melodice cu rolul de a atrage atentia unii altora ca partea lor s-a incheiat'.[11] Cand lautarul este si 'gurist' si violonist (instrument ce nu lipseste in acompaniamentul baladei) instrmentistul intervine numai pentru a puncta cadentele finale ale strofelor. Sunt si lautari care canta deodata, cu vocea si vioara (in surdina), creandu-se heterofonia.

Din punct de vedere literar balada se incheie cu o formula prin care lautarul incurajeaza mesenii sa mai bea un paharel, cerandu-le in acelasi timp sa nu-1 uite, solicita recompensa pentru osteneala depusa si le promite un alt cantec mai frumos:

Sat. Tatarani

Inf. Piciorang Vasile, 77ani Culeg.

Constantina Boghici,1998

'V-am cantat un cantec bun

Daca sunteti oameni buni

Da-ti cu sticla si beti vin,

Si eu beau de-o tuiculita

Ca sa va cant din gurita'.

Incheierea baladei se face cu o parte instrumentala, numita de lautari 'vivart' si care este de cele mai multe ori o melodie de joc din repertoriul local.

Trasaturile muzicale ale baladei sunt determinate de functia genului. Melodia va fi predominant silabica pentru a nu acoperi continutul literar si este lipsita de ornamente, recitativul melodic si drept (recto-tono) 'jucand un rol important in structura baladei'[12]

Balada batraneasca incepe cu 'o formula initiala, in registrul acut, caracterizata prin melodicitate, deseori melismatica, urmata adesea de o pauza expresiva (si practicata totodata), caci mareste curiozitatea ascultatorilor (de fapt lautarul cand interpreteaza balada este, totodata si actor)'[13]

Formula initiala apare destul de des si la inceputul celorlalte perioade muzicale, ce corespunde fiecarui episod al actiunii. Formula se desfasoara pe un singur sens, arareori pe doua sau se repeta. Reluarea poate fi identica sau cu mici variatii.

Formula initiala are si un sens descendent cu un ambitus mai mare decat a celorlalte formule folosite pe parcursul baladei; rareori se intalneste si formula initiala ascendenta.

Formulele mediane sunt mai variate si sunt supuse transformarilor, profilul melodic poate fi descendent sau serpuitor, alteori ascendent (deci mixt). Registrul folosit este cel mediu, sunetele inalte marcand anumite momente ale desfasurarii actiunii. Formulele se structureaza pe dipodii, cu ambitus redus, iar pe parcursul baladei formulele pot fi transpuse si unor variante, obtinandu-se un ambitus largit.

Profilul melodic a unei strofe elastice este descendent.

Din necesitatea de a obtine mai multa varietate si a mari cursivitatea discursului, apar episoade 'pariate' (vorbire melodizata), 'basmite'.

Una din baladele cu o larga circulatie in Muntenia este si creatia "Radu Calomfirescu' , ce este intalnita in zona de campie a judetului, pe care am ascultat-o, in interpretarea lui Moise Zamfir de 74 de ani din localitatea Cojasca, si care corespunde modelului clasic de balada prezentata anterior.

In episoadele 'basmite' se utilizeaza cam aceesi desfasurare melodica intalnita si la formulele mediane. Episoadele 'parlato' sunt inserate de interpret dupa bunul plac.

Posibilitatile de a improviza ale unui interpret, in sectiunea mediana sunt nelimitate si sunt conferite de combinatia formulelor melodice (transpuse, variate ritmic sau melodic) cu recitativul recto-tono si parlato. Cantaretul alterneaza recitativul melodic cu cel drept, repeta o formula pentru a sublinia o anumita idee, realizand o contopire intre continutul textului si realizarea melodica, pastrand treaza atentia auditoriului.

Muzicologii au demonstrat originea populara a improvizatiei si a recitativului, acestea patrunzand si in muzica ecleziastica bizantina si gregoriana; recitativul fiind utilizat si in muzica culta, in genurile dramatice.

Procedeele prin care se poate obtine variatia sunt:

1. largirea randului melodic prin adaugarea unui grup melismatic la   sfarsitul sau in cuprinsul randului;

2. transpunerea unei formule pe diferite trepte;

3. schimbarea inaltimii sau a valorii, pentru a reda un accent tonic   sau expresiv;

4. cromatizarea unui sunet in cadrul aceleiasi formule;

5. inversarea;

6. combinatii motivice.

Formula finala a strofei elastice este pregnanta si este mai putin supusa transformarilor. Ea are rolul de a atrage atentia acompaniatorului, atunci cand este alta persoana decat interpretul, ca urmeaza un interludiu muzical. Cadenta este de regula pe treapta I, la care se ajunge fie prin salt, fie in mod treptat.

Uneori cadenta poate fi si pe treptele VII-I sau cadenta poate fi precedata de o suspensie melodica melismatica.

Din punct de vedere ritmic exista o stransa legatura intre structura versului si cea metrica. Silabele accentuate ale versului sunt, de cele mai multe ori, reprezentate prin valori mai mari. Ritmul este liber predominand, cu precadere, valorile de patrime si optime, corespunzatoare unei silabe, iar valorile mai mici apar numai la sfarsitul strofelor elastice.

Structura generala este urmatoarea: introducerea instrumentala, perioada vocala, interludiu instrumental si postludiu instrumental.[14]

Ambitusul general al baladei este mare, iar cel al formelor melodice utilizate este mic, mersul treptat al melodiei este in general descendent pe parcursul strofei elastice (de la cea initiala pana la cea finala).

Ritmul este parlando, cu valori de optimi si patrimi, rareori divizate pe melisme. Aspectul cvasigiusto-silabic provine din parlando, prin marcarea usoara cu durate mai mari a silabelor accentuate si de ' tiuitura marunta' a instrumentelor care acompaniaza. Formulele initiale isi creeaza profilul ritmic caracteristic.

Aspectul modal este foarte variat, de la diatonic (uneori substrat pentatonic) pana la cromatizari accidentale sau constitutive, trepte mobile, paralelismul major-minor, inflexiuni modale.

Subiectele baladei 'clasice' sunt, ca pondere, diferite, predominand cele vitejesti (ce au aparut cam in aceeasi perioada cand s-a strcturat si stilul interpretativ lautaresc), urmand subiectele mai vechi (fantastice, pastorale si din ciclul familial). Modul de executie este acelasi pentru toate tipurile de balada.

Balada taraneasca. Cand baladele sunt interpretate de tarani tematica este mai restransa, stilul interpretativ taranesc fiind mai interiorizat, mai putin emfatic, mai teatral ( ostentativ al lautarilor) avand o structura ce le plaseaza in stratul vechi al folclorului romanesc. Mai circula prin anumite zone (subcarpatice) si anumite melodii strofice intalnite de Gh. Ciobanu 'baladele taranesti'. Altele sunt incluse repertoriului de colinde 'temele fiind in majoritatea cazurilor de tip arhaic si sunt interpretate de familisti sau femei, cu ocazia colindatului. Baladele se mai interpreteaza in grup, de catre femei la sezatori. Aceste melodii neincadrandu-se din punct de vedere structural repertoriilor amintite (colinde, sezatoare) sunt considerate ca fiind balade taranesti. Baladele cantate de tarani au forma fixa.

Din punct de vedere al continutului muzical se deosebesc doua categorii:

a) de factura veche - cu scari reduse, melodie silabica, lipsita de melisme, interpretare parlando, dar care nu se incadreaza in categoria cantecelor propriu-zise;

b) cantate pe melodii de cantec liric care au tematica: pastorala, familiala, jurnale orale.

Balada taraneasca este mai durabila in timp, in ciuda faptului ca numarul variantelor este mai redus decat cele interpretate de lautari.

Din categoria 'jurnalelor orale' fac parte baladele cantate pe melodiile cantecelor propriu-zise si cunosc o raspandire mai mare decat baladele clasice.

In zona subcarpatica a judetului Dambovita au fost mentionate de catre culegatorii de folclor, aproape toate categoriile de balada: pastoresti, vitejesti, fantastice,familiale, etc

Printre cele mai cunoscute balade dambovitene pot fi amintite: Miorita, Radu Anghel, Marcu, Corbea Haiducu, Saracu si Bogatu , Sarpele, Leontinul,

Mosneagul, Oancea, Milea, Valinas, Ghita Catanuta, Tomescu, Bradul si Vita. Gligorita Patrunjel, Chira Chiralina, Miu Cobiu, Era odata doi iubiti, Cibanul care si-a pierdut oile,iar dintre jurnalele orale se remarca: Tomescu, Betigas, Matei a popii, Baietii din Valea Mare, Cantecul lui Nigel etc.

Reperetoriul pastoresc poarta amprenta uneia dintre cele mai vechi, cele mai stabile si mai reprezentative indeletniciri din spatiul etnic romanesc.Organizata dupa legi precise, indatinate viata pastorilor se desfasoara intre austeritate si libertate, deschidere spre alte tinuturi. Pastoritul a favorizat transhumanta, facand posibila circulatia bunurilor economice, a schimburilor comerciale, sociale, spirituale, culturale. Implicand asadar, o anumita izolare, dar si o larga circulatie a valorilor, mediul pastoral, a generat unele creatii proprii, dar a si adecvat la specificul sau categorii folclorice din repertoriu general.

O varianta simplificata dar interesanta si cu unele secvente traditionale ale poemului ' Ciobanul care si-a pierdut oile' am intalnit-o in zona nordica a judetului. Raspandita in toate tinuturile cu pastorit din spatiul etnic romanesc, povestea ciobanului care si-a pierdut oile reprezinta, dupa cum se stie, si una dintre primele atestari documentare ale folclorului autohton. Poetul maghiar Balassa Balint (1551 - 1594) chiar a creat o poezie pe melodia piesei 'Ciobanita romana isi plange oile ratacite', iar din mentiunea unui cronicar rezulta ca melodia pe aceasta tema a fost intonata de lautarii care insoteau armata lui Mihai Viteazul la intrarea in Alba-Iulia.

Forma completa a poemului presupune textul in proza, uneori in versuri, mai rar chiar cantat, in care se relateaza pierderea, cautarea si gasirea oilor, ce alterneaza cu episoade muzicale contrastante, ilustrand jalea ciobanului si, apoi bucuria acestuia. De multe ori se canta doar muzica, programul poemului fiind in general cunoscut. Relatarea ciobanului lipseste si in varianta prezentata mai jos continutul rezultand din textul literar concentrat precum si din finalul poemului care anunta gasirea oilor pierdute si care constituie singura parte a poemului interpretata vocal.

specific pastoresc din zona. Constructiile sonore sunt echilibrate, apaetinand atat tipului diatonic cat si celui cromatic. Cele trei melodii sunt, in ordine: modul mixolidic, pentacordie starea a-IV-a, modul cromatic lidico-mixolidic cu treapta a-II-a urcata.

Balada Miorita a circulat in mai multe variante, in aceasta zona geografica, specifica transhumantei din Muntenia spre Ardeal si invers.

Aceasta creatie celebra este singurul cantec batranesc cu muzica proprie, pe care nu o imprumuta si altor subiecte de balada. Asadar in orizonturile mediului pastoral s-a faurit capodopera spiritualitatii autohtone - Miorita -creatia care ilustreaza in mod stralucit geniul neamului romanesc. Trebuie amintit ca Miorita a cunoscut numeroase interpretari si exegeze prin cele mai autorizate condee, de la Eminescu la Hasdeu, la Densusianu si Caracostea la lorga si Blaga, la Brailoiu si Heliade, neamul romanesc intruchipandu-si '

ceva esential din faptura lui in mesajul complex al poemului'[15]

Subliniem totodata ca, in interpretarea textului poetic s-a evoluat de la conceptia pesimista a resemnarii in fata mortii, la analiza in lumina riturilor si simbolurilor traditionale, eseul lui C. Brailoiu ("Sur une ballade romaine') marcand decisiv destinul ciobanului fiind corelat cu mitul marii treceri.

Exemplarul oferit spre ilustrare reda, in ansamblu, varianta Alecsandri cu motivele poetice cunoscute ( conflictul dintre ciobani, mioara nazdravana,

testamentul ciobanului, mama batrana, mai putin alegoria moarte - nunta ). In varianta culeasa de la Nicolae Ciucioiu din Pietrari Dambovita, exista cateva deosebiri fata de variantele ' clasice' ale baladei Miorita. Astfel primul vers ' Pe un picior de plai' este precedat de inca doua versuri:

' Pai, bob de lint

Nainte nainte'

Cu rol de captare a atentiei auditorului, in loc de ' trei turme de oi' varianta damboviteana spune:

' Coboara oi multe

Vreo mie cinci sute'

Ciobanul moldovean este insotit de ' alti doi de la Bran' in loc de ungurean si vrancean. Aceasta mentiune, ca si versurile

' Ca pe la stramtoare

Un sa mi-1 omoare

........

Vrea sa te omoare

La cap de stramtoare'

in loc de:

'La apus de soare

Vor sa mi te-omoare'

localizeaza drama in apropierea judetului Dambovita, in stramtoarea (trecatoarea) Bran.

Deasemenea ciobanul Moldovean se adreseaza mioritei cu cuvintele: ' Floare si-o lalea

Miorita mea'

in loc de:

'Miorita laie

Laie bucalaie

'Oita fermecata '

in loc de " nazdravana ' ii pune ciobanului la cap:

' Naframa udata

De vanturi uscata'

in loc de:

' Fluieras de fag

Mult zice cu drag

Fluieras de soc

........"

In varianta damboviteana, asa cum am amintit anterior, lipseste alegoria mortii - insuratoarea ciobanului cu o fata frumoasa - balada trecand direct la final:

' Si-n lume pleca

Maicuta batrana

Cu naframa-n mana '

Diferentierile de exprimare artistica nu schimba cu nimic mesajul  poetic al acestei balade, in varianta damboviteana a baladei Miorita, intalnim limbajul obisnuit al oamenilor acestor locuri. Versurile se inlantuie dupa rima, de obicei catre doua, dar se intalnesc si versuri razlete:

' Cei trei ciobanei

Si cel moldovean

Dara el zicea

Sa-mi puna la cap '

Versurile - de cinci si sase silabe - corespund tiparului metric hexasilabic( catalectic si acatalectic ) specifice recitativului epic.

Din considerente de tehnodactilografiere voi prezenta cea de a treia varianta a "Mioritei' si anume cea prezentata de Nicolae Ungureanu, 78 ani, din satul Manesti.

"Pai,bob de linte,

'Nainte, 'nainte

P-un picior de plai,

P-o gura de rai,

Coboara oi multe

Vre-o mie cincisute

Si mai multe sute.

Si cin le tragea

Si cin le mana?

Cei trei ciobanei,

Unui-i moldovean,

Altii doi da la Bran,

Neam da neam ciobani,

Neam de neam mocani,

Si cel moldovean

Avea o iota,

Pai, lui de credinta,

Si ai doi ciobani,

Neam de neam mocani,

Mare, s-a vorbit,

Si s-a sfatuit

Ca pa la stramtoare,

Un' sa mi-1 omoare

Pe cel moldovean,

Ca-i mai bogatoan

Si-are oi mai multe,

Mandre si cornute

Si cai numarati

Si caini mai coltati

Si cea miorita Pai,

lui da credinta,

Unde sa-ntrista,

Nimic nu manca.

- Floare si-o lalea,

Miorita mea,

Da trei zile-coa,

Iarba nu-ti mai place,

Sila ti sa face

Si oaia-1 privea

Fermece-i graia:

- Pai, cei doi,

- Neam da neam mocani,

Vrea sa te omoare,

La cap de stramtoare.

Dar el ce zicea?

-De m-or omori,

De m-or chinui,

Spunele sa ma ingroape

Acilea, aproape,

In strunga de oi,

Sa fiu tot cu voi,

In dosu stanii,

Sa auz canii.

Sa-mi puna la cap

Naframa udata,

Da vanturi uscata.

Si iar fir lalea,

Naframa sa vanzolea

Si sa auzea,

Mama-sa venea

Si ca mi-1 striga

Si ca mi-1 gasea

Si-n lume pleca,

Maicuta batrana

Cu naframa-n mana.'

Balada Miorita reprezinta, in oricare varianta a sa, un cumul de metafore, epitete, comparatii si parabole, alegorii - reflectand contopirea in viata si in moarte a omului cu natura.

' Rien de plus naif et rien de plus grand' remarca in 1854 Jules Michelet , referindu-se la aceasta creatie, sublimare a spiritualitatii poporului roman. Referitor la aceasta capodopera doamna Zoe Dumitrescu Busuleanga, publica in 'Editura Albatros' - Bucuresti in 1972 - anul international al cartii, sub patronajul UNESCO:' intr-o balada de o rara simplitate, balada de concentrari extreme ale imaginii si cuvantului , ale mijloacelor prozodiei se strange intreaga viziune despre lume a pastorului aflat in mijlocul cosmosului si inrudit tainic si

launtric cu el. Echilibrat si luminos in dacica sa descendenta, de tarie si stapanire de sine in fata mortii, ciobanul o intampina cu o simplitate fireasca si o inconjura cu poezie, dandu-i sensul alegoric al mortii '.' In alegorii si metafore cosmice, ciobanul roman si-a concentrat conceptia de viata, contemplativa si activa totodata, intr-o imanentizare impresionanta, tipica, atat de complexa, atat de inteleapta, din care avea sa iasa plecandu-se in fata modelelor eposului stramosesc - cu smerita evlavie si Eminescu '.

Balada ' Radu Iu Anghel din Greci ' ocupa un loc aparte in creatia folclorica damboviteana. Radu Anghel s-a nascut pe aceste meleaguri (in satul Greci in anul 1827) si a haiducii in judetul Dambovita si in judetele invecinate:

Arges, Valcea, Campulung. In 1850 Radu Anghel este arestat si intemnitat la inchisoarea din Dealu- Spirii din Bucuresti, dearece luase apararea taranilor din satul sau, nedreptatiti de autoritati. Aici il cunoaste pe Soare Vlad, cu care va deveni tovaras, nedespartiti pana la moarte. Iesind din inchisoare, Radu Anghel isi va inchina tot restul vietii, haiduciei din dor de razbunare si dreptate '. Banii luati ca prada erau impartiti, in cea mai mare parte, saracilor, fetelor fara zestre, oamenilor nepastuiti.

Pus in urmarire de catre autoritati, Radu Anghel si haiducii lui isi muta raza de actiune pe valea superioara a lalomitei, unde, pe culmea de langa satul Tata ( azi, Dealul Frumos), avea o ascunzatoare intr-un bunget intunecos.

Hartuit de potere, haiducul este prins in 1859 si judecat la Campulung, unde declara : ' eu nu fac decat dreptate taranilor, celor saraci, asupriti de voi'.

In drum spre inchisoare reuseste sa evadeze si sa se intoarca la haiducii sai, cu care continua atacurile la casele celor avuti.

O potera de dorobanti , din patru judete (Dambovita, Arges. Muscel. Prahova ) sub comanda ofiterului targovistean Negoiescu, pleaca pe urmele haiducului, formand un cordon de la Afumati la Brebu, in octombrie 1865. pe cand pleca de la stana lui Marin Parnca , Radu Anghel este inconjurat de dorobanti si intr-o lupta inegala, cade impuscat, pe dealul Carstienilor de langa Rancaciov - Dambovita.

Una dintre cele mai complexe variante (literare) ale baladei Radu Iu Anghel, este cuprinsa in culegerea de folclor ' Din Muscel ' a lui C. Radulescu-Codin, publicata in anul 1896 in Bucuresti ( Socec). in comparatie cu aceasta, variantele actuale sunt mult mai scurte, relatand doar una sau doua din intamplari, legate de zona unde se mai pastreaza varianta.

Balada Radu Iu Anghel, interpretata de Vasile Piciorang,77 de ani din Tatarani, povesteste doar finalul vietii haiducului, care, hartuit de potere, este nevoit sa paraseasca ascunzatoarea din codrul care il adapostea:

Poterasii pornesc pe urmele lui, somandu-1 sa se predea:

' Da-te Radule legat

Ca sa nu mori impuscat'.

Dar haiducul sfideaza cu mandrie, potera si moartea:

' Eu, ce nu ma dau legat, mai

La niste ciocoi ca voi.'

Radu Anghel, capitanul de haiduci, va fi rapus de pusca unui dorobant, dar nu cu un glonte obisnuit, ci cu un sfant de argint, taiat in patru:

' Doar un hot de dorobant

A taiat un sfant in patru

Ce, un sfant, ce, doi arginti

Pe Radu 1-a nimerit'

Balada se incheie cu versurile :

' Ochisori la rasarit

Si-apoi, Radu mi-a murit'

care consfintesc moartea haiducului.

Doric pur

Ai, Li-la,li-la,li-la, lea, mai

Ce,neica, Si-am zis verde de-avrameasa

Ai, Sub fagul cu frunza deasa

Sub fagul cu frunza deasa

Sade Radu ca-ntr-o casa

C-o hoata de prioteasa.

Ai, Prioteasa popii Ghita,

Ai, Popii Ghita din Priboi, mai,

Care venea pe la noi, mai,

Care venea pe la noi,mai

Ai, neica of, La tulpina fagului, mai,

Carabina Radului, mai,

Pistoalele Radului, mai

Pistoalele Radului, mai

Ai, Ia Radule, ia de bea, mai

Ia Radule , ia de bea, mai

Ca e potera colea, mai

Ca e potera colea.

Ai, Da' Radu cand auzea, mai

Mana pe plosca punea,

Ai, neica of, De-o vadra si cinci oca, mai

Ai, De-o vadra si cinci oca, mai

Si la gura mi-o punea, mai

Si-o data mi-o saruta.

Bine vorba nu sfarsea, mai

Bine vorba nu sfarsea, mai

Poterasii ca venea, mai

Pe Radu'1-nconj ura, mai

Ai, Da' Radu ca ce facea, mai

Mana pe durda punea, mai

O data, ce, ca-mi tragea, mai

Drum prin potera-si facea, mai

Drum prin potera-si facea, mai.

S-apoi Radu ca pleca, mai

S-apoi Radu ca pleca, mai

La popa Gheorghe sa ducea, mai

La popa Gheorghe din Manesti, mai

Si-ntru-un pod ca se pitea, mai

Poterasii ca venea

Pe Radu mi-1 cauta

Si de Radu ei nu da.

Of, neica, de-apoi, Ciuca-al Leanchii dupa vale

Care-i ducea da mancare, mai

Care-i ducea da mancare.

Hei, S-apoi Radu iar pleca, mai

Hei, S-apoi Radu iar pleca, mai

Poterasii-1 cauta

Dupa Radu ca striga, mai

Dupa Radu ca striga.

Of, da-te Radule legat, mai

Ca sa nu fii impuscat, mai

Ca sa nu fii impuscat.

Ce , Eu, ce, nu ma dau legat, mai

La niste ciocoi ca voi, mai

Ai, La niste ciocoi ca voi.

Ai, Raducane capitane

Raducane capitane.

Ce, Capitanii sunt la targ, mai

Si-apoi sade in papuci

Eu sunt Radu cel din crang, mai

Ai, Cu opinci cu catarama

Sa nu-mi bage lumea seama

Sa nu-mi bage lumea seama.

Of, Sa nu bage lumea seama

Ai, neica of, Dar un hot de dorobant, mai

Dar un hot de dorobant, mai

A taiat un sfant in patru

Ce, un sfant, ce doi arginti

Pe Radu 1-a nimerit.

Ochisori la rasarit

Si-apoi Radu mi-a murit'.

Este un exemplar tipic de balada pe melodica de doina, fenomen specific zonei subcarpatice a Munteniei. Sistemul sonor este pentatonic anhemitonic cu pienul Do, aproape emancipat. De altfel intreaga structura tinde spre modul doric, ce este caracteristic pentru doina clasica. Sistemul ritmic este parlando- rubato, iar forma libera.

Numerosi rapsozi anonimi au cantat faptele haiducului Radu Anghel, amplificandu-i calitatile, inzestrandu-1 cu puteri neobisnuite, conferindu-i aura eroilor poporului care s-au jertfit ajutandu-i pe cei oropsiti.

Din repertoriul baladelor dambovitene, se distinge prin tematica si originalitate melodica si balada Marcu, culeasa de la Aurel Anghel, 77ani din satul Aninoasa, ce face parte din ciclul cotropitorilor:

' La casele Sandrului

La carciuma Marcului

Imi bea Marcu cu turcu

Imi beau vin pe ramaseala'

Care din ei, se va imbata primul, i se va taia capul. La masa ii serveste mama Marcului, ibovnica turcului. Ea isi imbata fiul, dar lonita, sluga credincioasa a lui Marcu, isi trezeste stapanul, palmuindu-1. Marcu se razbuna taind capul turcului, iar pe mama lui care 1-a tradat o infasoara intr-o rogojina si ii da foc.

Marcu

Sat Valeni Dambovita

Inf. Aurel Anghel, 77 ani

Culeg. Constantina Boghici, 1998

"La casele Sandrului,

La carciuma Marcului,

Bea Marcu cu turcu

Si bea vin pa ramaseala

Pana-n dalba primavara,

Care din ei s-ombata

Frumos capu' i-o taia.

Da servit cine sarvea?

Savai, mama Marcului,

Ibovnica turcului,

Ca si bea Marcu cu carambu

Si turcu bea cu papucu,

Pahrelul Marcului,

Cu tuica anjumatatea

Si cu vin il implinea

Si-i da Marcului si bea.

Paharelul turcului

Cu vin injumatatea

Si cu apa implinea

Si-i da turcului sa bea.

Dar bea Marcu cat imi bea,

Dapa scaun jos cadea,

Atunci ma-sa ce-i spunea :

-Turcule, boierule, mai mare stapanule,

Acu' Marcu este beat

Si acu' e bun da taiat.

Dar mi-avea Marcu-o slugulita,

Care-1 chema lonita

Si la Marcu sa ducea

Si o palma cand ii da,

Atunci Marcu sa trezea :

- Cine mi-a dat mie palma ?

C-asa palma n-am vazut

Da cand mama m-a facut!

lonita ca-i spunea:

-Io ti-am dat stapane, palma

Ca-ti lua turcu averea

Averea si puterea.

Si atunci Marcu ce facea ?

El la turc ca se ducea,

Frumos capu ca-i taia

Si la ma-sa se ducea,

Intr-o rogojina o invaluia

Si foc cu chibritu-i da.

Ardea ma-sa si trozneste,

Marcu bea si chefuieste,

Ardea ma-sa si troznea,

Marcu bea si chefuia.'

Balada se bazeaza pe un recitativ epic cu formule caracteristice, melodice si recto-tono.Din punct de vedere sonor se pliaza pe un eolic cu subton pe Re.

Din vinerea pastilor,

Din sambata oualelor,

Sorita haiducilor.

Foaie verde viorea,

Muma Corbii ce facea?

Oulii-n poala-si lua,

Dupa Corbea cand pleca,

Tot pa apa Putnii-n sus,

Unde sade Corbea-nchis,

La cea temnita de piatra,

Din pamant nevatamata,

Ca-i da Dumnezeu lasata,

De multi domni afurisita,

Cu muschi verde-acoperita.

Muma Corbii ce facea?

Acolo ea cand sosea,

La fereastra se duce

Si din gura il striga:

-Corbeo, Corbeo, dragul mamii,

Ai plecat da mic copil

Si da tine nu mai stiu.

De esti viu ca sa-mi raspunzi,

De esti mort sa te jelesc,

La popi sa te pomenesc,

Sarindare sa-ti platesc.

Colo-n dosu grajdului,

In bataia soarelui,  

-Maica, maiculita mea

Nu sant mort sa ma jelesti,

Dar nici viu,

Ca sa mai stiu,

Eu aicea cand am intrat,

Eram tinerel baiat,

Acu sant mosneag batran

Cu barbuta pan-la brau.

Nu poci, maica, a mai trai.

I-o hotoaica

Da serpoaica

Si ea, maica, mi-a ouat

In poala caftanului,

In locu buzunarului.

Ea, maica, cand sa lungeste

Puii-si imbucatureste

Si cand, mama, sa zgarceste,

Inimioara mi-o topeste.

Haide, maica, nu mai sta

Ca mi-a sosit pieirea.

Azi e luni si maine-i marti,

Du-mi-te maicuta-acas'!

Sapa, lopata s-o iei,

Si maicuta sa te duci

Drept la dom' Stefan in curte,

Stefan Voda mi-1 vedea

Si mi-o intreba:

Tu, maicuta, sa te duci

Sa te-apuci sa sapi adanc,

Dai de grajdul Rosului,

Rosului, nebunului.

Din cal bun, ii zici nebun.

Si tu, maica, ca sa-1 scoti

Sa-i pui capastru-n cap

Sa te duci maica la el

Tot in targ la Nagoveti,

Un' sa vand juncani cu pret

Si cu pret si fara pret.

Dom' Stefan cin te-o vedea

Pe tine te-o intreba:

-'Baba slaba

Si de traba,

De ti-e Rosu de vanzare

iti dau galbeni si parale,

Sau camasa de schimbare'.

Iara tu, maicuta mea,

Sa-i spui din gurita asa:

-'Ca ti-e Rosu de vanzare

Nici pe bani, nici pe parale.

Nici camasa da schimbare,

Sa-mi scoti fiu de la-nchisoare'

Atunci, maiculita mea,

Daca ti-o fagadui

-Ca ti-e Rosu de vanzare

-Da-mi pe Rosu , baba buna

Ca tu mi 1-ai fagaduit.

Corbea-al tau e logodit

Si-o sa mi ti-1 dau eu afara

-E logodit, fratioare,

Tot cu Visa Carpenisa,

Adusa din gara-n gara,

Cioplita, sulemenita

Si la varf bine-ascutita

Pentru Corbea e gatita.

Mama Corbii, ce facea

Ea pa Rosu cs i-1 da

Si la Corbea se ducea,

La fereastra ca-1 striga:

-Corbeo, Corbeo, dragul mamii

Io pa Rosu tau 1-am dat,

Asa dupa cum mi-ai spus.

Dom' Stefan mi-a fagaduit,

Ca tu , mama, esti logodit

Tot cu Visa,

Carpinisa,

Cioplita,

Sulemenita,

Si la varf bine-ascutita,

Pentru tine e gatita.

-Maica, maiculita mea,

Daruie-1 Mariei Sale.

Iara baba ce facea?

Acasa ca se ducea.

Sapa, lopata c-o lua,

La Stefan Voda sa ducea,

Tocmai-n dosul grajdului,

in bataia soarelui.

Si sapa adanc taia

Pana cinu da Rosu da.

Da capastru ca mi-1 lua

Si la Nagoveti pornea,

Stefan Voda ce-o facea?

Dac-o vedea si vedea

El pe tine te-o-ntreba:

-Ce sa-i fac, babuta mea?

Calul asta-i naravas,

Ne-a topit atati soldati.

Tu sa-i spui maicuta mea:

-Dom' Stefan, Maria Ta,

Scoate-mi fiu de la-nchisoare,

Sa-i vezi mersu fratioare.

Stefan Voda, ce facea?

Zece-argati ca trimitea,

Pe Corbea ca-1 aducea

Si-n curte ca-1 aseza.

Iara, Corbea ce zicea?

-Domn Stefan, Maria Ta,

Aia mi-i logodnica,

Sa stii si tu mama mea

Aia este teapa mea,

Care sa ma-nfiga-n ea.

Dar tu, maiculita mea,

Du-te la Stefan in curte

Si-apoi spune-i tot asa,

Vorbeste pa latineste.

Ca cine 1-o-ncalica

In picioare l-o juca,

Cu dintii l-o sfarama.

Pa cal cin' incalica

La Stefan Voda striga:

-Domn Stefan, Mria Ta,

De ti-e frica c-oi scapa,

Zavoreste-ti portile

Cu fiarele plugului,

Puterea pamantului.

Asa Corbea ca-1 mintea

Si pa cal incalica,

Face-o roata, face doua,

Pana facu si noua;

Si d-a zecea c-o facea,

Pa langa ma-sa ca sa da,

Mana-n brau ca-i infigea,

Cu norii s-amesteca

Si din gura asa zicea:

Calu nu m-o cunostea,

Aduceti frizerii-ncoa,

Sa ma tunza, Sa ma raza,

C-atunci calu m-o lasa

Pe dansu d-a-ncalica.

Stefan Voda ce facea?

Orden la frizer ca da,

Mi-1 tundea, mi-1 barbierea,

Haine da argintii da,

Hainili da cununie

Si-a Iu voda tichie.

Dupa ce ca sa-mbraca,

Langa Rosu sa ducea,

Iara Rosu, ce facea?

Pa frunte ca-1 saruta,

Apai jos se aseza.

Corbea Rosu incalica,

Calu in picioare se scula,

El cu ma-sa vorba-avea,

Sa stea sus pa scara-a mare,

Pintre lume,fratioare.

Asa vorba el avea,

Mama-sa asa facea.

-Dom' Stefan, Maria ta.

La buna mana ti-am fost

Si darnicu nu mi-ai fost,

Ramai, doamne, sanatos.

-Du-te Corbeo, sanatos.

La buna mana ne-ai fost,

Si darnicu nu ti-am fost.

Versul este octosilabic iar scara muzicala se incadreaza intr-un mod doric cu inflexiune cromatica intre treptele 3-4, melodie tipica doinei in care intalnim treapta a patra alterata suitor. Avem de aface cu o instabilitate a treptei a-IV-a care, de regula, se afla la interval de cvarta perfecta fata de fundamentala. Sistemul ritmic este parlando- rubato iar forma arhitectoniuca este libera.

Balada ' Sarpele ' , cu o tematica ce penduleaza intre fantastic si familial, povesteste despre lupta dintre voinic si sarpele care s-a nascut odata cu el. in lupta cu sarpele, voinicul, urmarit de blestemul mamei sale, este inghitit pe jumatate, dar este salvat de un calator moldovean care taie sarpele pe jumatate, apoi se ascunde in manastire pana la asfintitul soarelui, cand sarpele trebuia sa moara.

Mixolidic

'Foaie verde salcioara,

Intr-un colt de tarisoara,

E-o femeie vaduvioara, mai,

Cat ai zice marulet,

Pa un varf da pisculet,

imi nascu un prunculet.

Pai, pruncu mai crestea in casa

Si sarpili pe sub talpa

Cand pruncul mi-era de-o luna

Sarpili mi-era de-un an.

Salta sub talpa morman ;

Cand pruncul mi-erea de-un an

Sarpili mi-erea da doi,

E gros ca un putinei;

Cand pruncul mi-erea da doi,

Sarpili mi-erea da trei,

Salta talpa din temei;

Cand pruncul era da trei

Sarpili era da patru,

Mi-a saltat talpa cu capu ;

Cand pruncu' era da patru

Sarpili era da cinci,

Tot cu solzii ruginiti;

Cand pruncul era da cinci,

Sarpili era da sase

Lucea solzii ca matase ;

Dar cand pruncul era da sase

Sarpili era da sapte,

Salta talpa jumatate ;

Cand pruncul mi-erea da sapte,

Sarpili mi-erea da opt

Mi-a saltat talpa da tot;

Pai, cand pruncul era da opt,

Sarpili mi-erea da noua,

Salta talpilii amandoua;

Cand pruncul era da noua,

Sarpili mi-erea da zece,

A iesit afar' sa plece,

Sa sa duca la padure

Sa manance fragi si mure.

Si baiatu'ramanea

Da optispe ani crestea,

La padure sa ducea,

Cu sarpili sa-ntalnea

Da' sarpili ce-i spunea:

-Mai, baiete, asculta-ncoa

La mine esti randuit,

Da cand erai copil mic,

Baietel, sa te mananc.

Dar baiatu' ce-i spunea:

-Stai, sarpe, nu ma manca

Sa ma duc pana la mama,

S-o intreb daca-i asa.

Si-atunci sarpe , m-oi manca.

Si la ma-sa se ducea

Si pa ma-sa o intreba

Si-atunci ma-sa ce-i spunea:

-Maica, eu te blestemai,

Ca tatili nu le sugeai,

Sfarcurile le muscai,

Io, mama te blestemai:

'Suge, maica, tatili

Nu musca sfarcurili

Suge-mi-te-ar sarpili,

Dara blestemele mele,

Caza pa lemne si pietre'.

Pai, da' baiatu ce facea?

Intr-o camera intra,

Frumos, bine, se-narma,

Pe le piept si pa la spate,

Tot da arme incrucisate

Si-n padure sa ducea,

Cu sarpili se-ntalnea,

Sarpili rm'-l inghitea

Da la brau nu mai putea

Tot da arme lucitoare,

Ce lucea-n sfintitul soare,

Pai si trei saptamani statea,

Cand sa uita dintr-o parte

Tare vine-un moldoven

Pe-un cal negru dobrogean.

D'a baiatu' ce zicea :

-Moldovene asculta-ncoa,

Vino de-mi scapa viata.

Pai, dar sarpili ce-i spunea ?

-Moldovene asculta-ncoa,

Ia sa-ti vezi de drumul tau,

Lasa-ma cu darul meu

Caci pa el mi 1-oi lasa

Si pa tine te-oi manca.

Moldoveanu' ca trecea

Si amite-si aducea

C-o ploscuta mica-avea

D-o vadra si cinci oca

Si la gura o punea

Si-n fund c-o rasufla

Si la sarpe se-ntorcea.

Sa scot sarpe da la cap,

Mi-e frica sa stric baiat,

Dar sa tai sarpe pa jumatate

Sa scap voinic de la moarte.

Si pa jumatate-1 taia

Pinteni calului-i dadea.

Dar sarpili ce facea ?

Pa baiat mi-1 lapada,

Dupa moldovean sa lua,

Dar era capul sarpelui

La copita calului

Pai, nici in cer si nici pa pamant.

-Moldovene te mananc !

Sarpili cand il prindea

Pa moldovean il oprea,

Sarpelui ce-i zicea:

-Mai sarpe, asculta-ncoa

Lasa-ma-ntr-o manastire

Ca sa-mi fac da rugaciune.

Rugaciune mi-oi facea

Si atunci sarpre mi-oi manca.

Si sarpili ca-1 lasa

Moldoveanu' nu iesea

Pan' ce soarele n'asfintea

Si sarpili afar-murea.

Versul baladei citate este construit pe tiparul octosilabic, avand, atat

forma catalectica cat si acatalectica. intalnim anacruze :'pai, mai, si, da''. Melodia este specifica baladei, cu recitativ epic, formule melodice si recto-tono. Structura sonora imbraca tiparul mixolidicului in stare pura. Sistemul ritmic este parlando-rubato iar forma arhitectonica este libera, bazata pe improvizatii.

In alta varianta, voinicul (Milea), il striga pe tatal sau, apoi pe mama sa. rugandu-i sa-i ia sarpele din san, dar acestia nu-1 vor ajuta. Mandruta insa, ii va sari in ajutor spunand :

' Decat Mileo fara tine

Mult mai bine fara mana '

"Striga bietul cat putea,

Nimeni nu-1 auzea

Doara taica-sau 1-auzea

Fuga la el ca dedea

Si din gura-1 intreba:

-Daoleo, Mileo, Mile al tatii,

Ce strigi Mileo ragusit

Hainele le-ai ponosit,

Galbiorii i-ai sfarsit,

Sau calu' 1-ai obosit?

-Nici haine n-am ponosit,

Nici galbeni nu am sfarsit,

Nici calu' n-am obosit

Si eu taica-am adormit,

Sub un pom mare inflorit,

Pe-o pala de fan cosit,

Vant de vara-a adiat

Florile a scuturat,

Pui de sarpe mi-a picat

Si-n san taica mi-a intrat,

Carne din mine-a mancat,

Rupeti, taica, maneca

infofoleste-ti mana

Baga mana-n san de-1 ia,

Ca mi-a secat inima.

-Decat, Mileo, fara mana,

Mai bine fara tine,

Traiasca ma-ta si cu mine,

Ca mai facem multi ca tine.

Milea si mai suparat,

Iarasi s-a pus pa strigat,

Striga bietul cat putea,

Niminea nu-1 auzea,

Doar maica-sa 1-auzea,

Fuga la el sa ducea

Si din gura-1 intreba:

-Daoleo, Mileo, Mile-al mamii

Ce strigi, Mileo, ragusit

Hainele le-ai ponosit,

Galbiorii i-ai sfarsit,

Sau calul 1-ai obosit?

-Nici haine n-am ponosit

Nici galbeni nu am sfarsit,

Nici calu' n-am obosit

Si eu maica-am, adormit,

Sub un pom mare inflorit,

Pe-o pala de fan cosit,

Vant de vara-a adiat

Florile a scuturat,

Pui de sarpe mi-a picat

Si-n san maica mi-a intrat,

Carne din mine-a mancat,

Cand cu gura maa ciupeste,

Sangele suvoi tasneste.

El mi-1 suge paganeste,

Suge si se hraneste,

Rup-ti, maica, maneca

Infofoleste-ti mana

Baga mana-n san de-1 ia,

Ca mi-a cuprins inima.

-Decat, Mileo, fara mana,

Mult mai bine fara tine,

Traiasca tac-tu cu mine,

Ca mai mai facem multi ca tine.

Milea si mai suparat,

Iarasi s-a pus pa strigat,

Striga bietul cat putea,

Doara mandra-1 auzea,

Fuga la el se ducea

Si din gura-1 intreba:

-Daoleo,Mileo,Milea-l tatii,

Ce strigi, Mileo, ragusit

Hainele le-ai ponosit,

Galbiorii i-ai sfarsit,

Sau calul 1-ai obosit?

-Nici haine n-am ponosit

Nici galbeni nu am sfarsit,

Nici calu' n-am obosit

Si eu mandro-am adormit

Sub un pom mare inflorit,

Pe-o pala de fan cosit,

Vant de vara-a adiat

Florile a scuturat,

Pui de sarpe mi-a picat

Si-n san mandro mi-a intrat,

Carne din mine-a mancat,

Rupeti, mandro, maneca

infofoleste-ti mana

Baga mana-n san de-1 ia,

Ca mi-a cuprins inima.

Decat Mileo fara tine

Mult mai bine fara mana,

Maneca si-o sfasia,

Mana dreapta-n fasura,

in san frate o vara,

Apuca ce apuca

Si pe iarba arunca,

Dar nu sarpe veninos

Ci bucati aur lucios.

Foicica si-o lalea

Milea mandra-mbratosa

Si din gura-asa zicea:

-Decat rai tata si mama,

Mai bine-o sotie buna.'

Melodica pe recitativ epic arhaic, datorata diatonismului si simplitatii constructiei, incadrandu-se intr-un eolic pur.

Dintre jurnalele orale remarcam balada lui Tomescu, haiduc dambovitean care prada cu ceata lui de haiduci in zona satului Bezdead, unde a si murit impuscat de jandarmi, in prezent balada populara damboviteana are pondere tot mai scazuta, in repertoriul lautarilor. Ea persista totusi, in unele sate din zona subcarpatica a judetului, unde, rapsozi populari, pastreaza in repertoriul lor, aceste creatii, marturie de spiritualitate si istorie a poporului nostru.

Schimbarile aduse de evolutia societatii se rasfrang implicit asupra culturii populare, marcand-o sub aspectul manifestarilor, dar si sub aspectul structural sau al continutului, modificandu-i de cele mai multe ori destinatia; unele genuri disparand partial sau total din uz.

Daca in vremurile trecute balada era frecvent intalnita si cantata in ocazii diverse, astazi ea se intalneste din ce in ce mai rar.

'Modernitatea' prezentului a provocat schimbari si in ceea ce priveste balada:

sunt cerute din ce in ce mai rar in cadrul nuntii, la masa mare (uneori in mod obligatoriu, deoarece se potrivesc in continut cu momentul respectiv); sunt considerate ca fiind:

cantece ale nunului mare;

socrului mare.

altele sunt cantate cu texte mai scurte, ajungand la dimensiunea unui cantec;

in anumite centre lautaresti, unde balada era foarte apreciata, aceasta a disparut aproape in totalitate,sau este cunoscuta numai de anumite persoane varstnice, lautarii tineri nemaifiind interesati s-o preia si s-o transmita mai departe nemaiexistand cererea;

balada se mai intalneste in mediul taranesc, rapsozii modificand stilul interpretativ dat de lautari.

Ca si in alte tinuturi subcarpatice balada damboviteana circula pe melodii de doina clasica propriu-zisa ale carei caracteristici sunt: pendularile intre doua sunete ( treptele VI-VII; V-VI) precum si incadrarea melodiilor in modul doric. Interesant este ca doina clasica se intalneste mai putin decat balada, care i-a preluat trasaturile.

Considerate un adevarat letopiset al trecutului poporului roman, baladele constituie un document si totodata, o sursa de inspiratie pentru creatorii profesionisti, care folosesc uneori recitativul epic al baladei in lucrarile lor.