Muzica Luchian Mihalea

Muzica

Luchian Mihaleaskip to main | skip to sidebar

Ioan Luchian MIHALEA si Grupul SONG - o singura simtire incremenita in nemurire

Parca-l vad si acum, era in toamna lui 1989, eram proaspat 'boboc' in anul I la Politehnica si ma aflam la Casa de Cultura a Studentilor 'Grigore Preoteasa'.
Ma gaseam in culise, participand la pregatirile pentru desemnarea castigatoarei din acel an la traditionalul concurs 'Miss Boboc' al Facultatii de Mecanica.
Tot in acel spatiu din spatele scenei roiau ca albinele in stup, componentii grupului Song si 'sufletul' lui sclipitor, Ioan Luchian Mihalea.
S-a indreptat spre mine si fara alta introducere, m-a intrebat direct si familiar: 'Ce marime porti la pantofi ?' Eu i-am raspuns, zambind putin suprinsa si apoi am asteptat sa vina cineva sa mi-i ceara cu imprumut. Probabil ca n-am corespuns cu geometria piciorului coristei, caci schimbul de incaltari nu s-a mai facut si problema cu siguranta ca a fost rezolvata. Putin mai lipsea sa ma gasesc si eu pe scena, facand parte din corul celebrului Song, prin amprentele pantofilor mei de atunci Port si acum la piept aceasta amintire ca pe un pretios odor, dar scriind aceste randuri ma surprinde cat a ramas de vie dupa aproape 20 de ani.


'Jurnalul National' i-a dedicat o editie de colectie emotionanta la inceputul acestui an.

Ioan Luchian Mihalea stia sa certe, sa ceara, stia sa laude, sa dea curaj si satisfactie celor care-si atinteau privirea catre ochii si mainile dirijorului.
Song-ul a fost viata lui Ioan Luchian Mihalea.
'Mai, n-ati fi nimic fara mine Dar nici eu n-as fi nimic fara voi!', le-a zis Oanta tinerilor din grupul sau coral.
Fara Mihalea, Song-ul n-ar fi putut exista, asa cum fara el este doar o prezenta. Au ramas aceiasi oameni, cu acelasi talent, dar nu pe scena. Le lipseste Oanta. El i-a invatat sa fie discreti, respectuosi. El ii facea sa se simta tineri, frumosi si liberi. El i-a invatat sa zambeasca si sa aiba atitudine. El era mentorul, iar ei, Dinastia Song. Legatura lor s-a pastrat peste timp. Unora li s-a aratat in vis, de aceea multi nici nu spun ca Mihalea nu mai este, ci doar c-a plecat putin. Iar '«Perioada Oanta» revine in memorie ca un vis splendid, irepetabil ca si adolescenta', asa cum spune Ioana Bogdan.
MANÅ DE FIER. A castigat publicul de toate varstele, l-a sedus, l-a fermecat oferindu-i un program vesel, antrenant, uneori interactiv, performante interpretative de cea mai buna calitate din repertoriul clasic sau modern. Stia sa conduca cu mana de fier 'multimea coristilor studenti' sau pe cea a 'prichindeilor'. Telefona, convingea, antrena directori de fabrici de pantofi, de confectii, sa faca numai costumase originale pentru copiii Minisong-ului sau camasi colorate asortate pentru blugii studentilor lui. Nici tu urma de masini fitoase, concedii in insule exotice, desi poate ca si le-ar fi dorit!
Nimic nu era prea mult sau prea bun cand venea vorba de copii. Intr-un cartier cu multi pitici, cum era Drumul Taberei, Ioan Luchian Mihalea, prin firma sa, Bazart SRL, a vrut sa amenajeze un castel construit in jurul unei scene din Parcul Moghioros. Cu doar o luna inainte de a muri, Consiliul local al Sectorului 6 ii raspunde afirmativ, cerand un proiect detaliat in vederea eliberarii autorizatiei de constructie. Castelul a ramas, insa, doar un vis pe hartie.
SUFERINTÅ SI BUCURII. 'M-a sunat cu o seara sau doua inainte de noaptea aceea funesta in care a fost ucis - isi aminteste Ioana Bogdan. Avea lacrimi in glas. Imi spunea disperat si dezamagit ca nu mai are sustinere pentru corurile lui, ca pentru a trai este nevoit sa cante in restaurant si ca onorariul pe o saptamana «e mai mare decat salariul lui lunar de profesor de muzica». Suferea cumplit'.
Ioan Luchian Mihalea a vrut sa faca foarte multe intr-un timp foarte scurt. Parca ar fi stiut ca viata i se va termina 'inainte de vreme'. A reusit totusi sa traiasca bucuria de a fi parinte. In ziua in care a devenit tatic, Mihalea plangea de fericire. Cand a aflat, a venit ca o furtuna la spital. 'Am nascut foarte repede, desi aveam 34 de ani. Si-a pus mainile la ochi, ii dadusera lacrimile. Il adora pe Ionut. Il ridicase pe un piedestal', dezvaluie fosta lui sotie Adina Mihalea. Da, Oanta a fost casatorit. Doar trei ani.
'In 1977 am intrat in Song si ne-am casatorit abia in 1990, spune Adina. Nu s-a aprins scanteia. A fost ceva neasteptat Ne-am casatorit la Pitesti, doar noi doi, fara martori. La biserica n-am ajuns. Am amanat Adina Mihalea nu s-a impacat cu soarta sotului ei, spune ca viata este nedreapta si ca singuratatea e mai buna in unul decat in doi. Isi duce crucea, n-a renuntat la statutul de vaduva, pastrandu-si pe degetul de la mana stanga inelul care a legat-o in urma cu 17 ani de Ioan Luchian Mihalea.
FÅRÅ AMORURI
'Song-ul este singura mea dragoste, ratand astfel multe alte «amoruri»: de aici capacitatea de a realiza niste lucruri care mi se potrivesc, asa cum si eu ma potrivesc lor. Si inca ceva, ma intreb in fiecare seara daca ceea ce am facut, am facut bine' - Ioan Luchian Mihalea
FRONTMAN
'Amintirea mea despre Ioan Luchian Mihalea este urmatoarea: o persoana extrem de tonica, extrem de energica si intotdeauna pusa pe cantat si pe glume. Pana a murit, eu nici n-am stiut ca e gay. N-am simtit nimic, decat o mare camaraderie din partea lui si un foarte accentuat simt al umorului. Si era si un bun lider un frontman'
Ioan Gyuri Pascu
DE VALOARE
'Cand suna telefonul, dupa miezul noptii, stiam ca el este. Sub pretextul ca ravneste la un bors de loboda sau o supa de rosii, ne prindea dimineata in bucatarie punand la cale tot felul de proiecte de emisiuni tv. Gratie calitatii muncii sale si a colaboratorilor sai, a lasat in arhiva de aur a TVR numeroase materiale de certa valoare artistica'
Ioana Bogdan
Format in anul 1975, grupul SONG in formula sa initiala s-a aflat sub coordonarea lui Bibi Coman si Ioan Luchian Mihalea. Grupul a iesit de sub umbrela Coservatorului, marindu-se dupa 1975 si devenit afiliat CCS. Datorita ideilor inovative pe care acest grup le-a adus (elemente de coregrafie, momente corale alternand cu cele solistice) acesta a reusit sa obtina "scutire" de la piesele patriotice si de propaganda. Dupa disparitia lui Mihalea, SONG-ul a devenit Sound- o formatie a celor pasionti de muzica corala chiar daca nu au studii de specialitate la Conservator care a reusit sa obtina medaliile de aur si argint la prima Olimpiada Corala, la Linz, in 2000.
A fost odata povestea MiniSONG
In anul 1973, compozitorul si dirijorul Ioan Luchian Mihalea a infiintat corul de copii MINISONG, ca o expresie in miniatura a cunoscutului cor SONG, compus din studenti de la Facultatea de limbi germanice de la Universitatea din Bucuresti.
Corul de copii MINISONG a prezentat de fiecare data, cu inalta maiestrie artistica un repertoriu bogat format din piese de larga audienta din folclorul romanesc si universal, titluri celebre din muzica de film, cantonete, muzica din operete.


Din anul 1994, la 5 luni dupa disparitia prematura a dirijorului Ioan Luchian Mihalea, conducerea artistica si dirijorala a corului este preluata de soprana Bianca Ionescu, absolventa a Conservatorului 'Ciprian Porumbescu' din Bucuresti, la clasa de canto a profesorului universitar Arta Florescu, ea insasi membra activa a grupului SONG dupa infiintarea acestuia in 1973.


De 14 ani incoace, fara incetare, membrii formatiei Song se intalnesc la Casa Preoteasa. Ziua care-i aduna: 15 decembrie, cand s-a nascut dirijorul lor, Ioan Luchian Mihalea.
Anul acesta, Ioan Luchian Mihalea ar fi implinit 56 de ani. Cei care au fost odata tineri si care au ramas de-a pururi song-isti au sarbatorit ziua de nastere a mentorului lor. Si ce daca acesta a lipsit? E doar o absenta fizica. Spiritual traieste. Traieste prin toate vietile lor, nu i-a parasit nici o clipa. Face parte din ei, prin semintele pe care le-a sadit cu truda in fiecare. Song-ul traieste! Si ce frumos traieste! Ar putea fi o lectie de viata pentru multi tineri.
'Poate inainte de toate Song-ul inseamna mereu 20 de ani. Chiar daca ne-am aflat in 1973, sau 1979, sau 1986. Timpul pare nemiscat cand aerul care te inconjoara e proaspat si merita respirat' spunea Ioan Luchian Mihalea.
Prin tragica sa plecare din aceasta lume parca s-a dus ceva din tineretea noastra
Pacat ca generatiile de azi nu au amintiri despre irepetabila minune a Songului condus magistral de un mare artist: Ioan Luchian Mihalea.


'Eu am murit. Cum? Inca n-ati aflat
ca de acum eu nu mai sunt pe stat?
Si nu v-a spus vecina de la trei
Ca nu mai vin la mine-n vizita femei?
Ca m-ati vazut trecand la paine, e exclus
Nu se mananca paine acolo unde-s dus.
Sau ca eram la coada, la benzina?!
Nu cred. Pe drumul asta, nu circula masina.
Pe strada spuneti ca m-ati observat?
Era-ntuneric si m-ati confundat!
si cum de nu e in ziare anuntul?
Iertati-ma e clar
credeam ca nu e cazul si-acolo sa apar!
Dar ce? Va-nchipuiti ca-mi era greu
sa dau o suta din salariul meu?
Si-afar' de asta, eu sunt un proscris
Se pare ca m-am sinucis
Cantam, mi-ati spus ca nu e bine
Si-atunci mi s-a facut rusine,
Dar nu oricum
Mi s-a facut rusine
De nu am mai iesit pe strazi cu tine!
Prietene, esti singurul din lume
ce stie ultimul meu nume'