CANTECE CU SEMNIFICATII DIVERSE

CANTECE CU SEMNIFICATII DIVERSE

HAULITUL.Muzicologul G.Breazu ii definea in 1943 ca un stravechi obicei de primavera ce consta, din punct de vedere musical,din 'cateva sunete,primele pe care le produce coloana de aer inchisa intr-un tub acustic'(G.Breazul - Patrum Carmen).

Este practicat de copii si se mai intalneste numai in zona Olteniei Subcarpatice si zonele invecinate.

Mai este cunoscut si sub alte denumiri:aulit,Haulit,alauit,agugulit si reprezinta atat 'chiotul' ce se situeaza la granite dintre vorbire si muzica,cat si haulitul propriu-zis,adica manifestarea de bucurie cu care tinerii ai copiii intampina primavera.

Obiceiul se manifesta mai ales in mediul pastoral.

Trasaturi caracteristice :

. Emisiunea vocala specifica este caracterizata prin alternanta repetata a registrului de piept cu cel de cap

. Sunete 'sughitate'(intalnite uneori si in doina)plasate direct in acut

. Sunt frecvente scarile formate din 3 sunete de baza -armonicele 3,4,5 sau 4,5,6(mai rar 4,5,7);prin lipsa armonicului 5 apare bitonia care este si intervalul cel mai stabil;

. Materialul sonor mai prezinta tipuri prepentatonice si oligocordice:bicordie,bitome,tritonie,tetratonie;acestea din urma se intalnesc mai ales in cantecele cu haulit din Oltenia Subcarpatica - speci muzicala aparte.

. Ritmul este construit din formule simple inrudite intre ele,predominand anapestul combinat cu piricul si uneori cu ionicul minor.

. Forma este libera,cu structura motivica,avand de obicei,doua sectiuni:

- prima este haulitul propriu-zis ce consta in repetarea variata unuia sau a doua motive;

- a doua este comp-usa dintr-un sunet prelung emis in falset,urmat

de un glissando descendent.

Exemplu:

In OlteniaJIaulitul este integrat si altor genuri:in unele cantece propriu-zis apare ca refren,iar in unele doine se intercaleaza intre strofele melodice.

Astazi,fiind pe cale de disparitie,haulitul propriu-zis patrunde tot mai multe in genurile sus mentionate,dar si in cantecul modern si nou pe ritm de joc.

HOMANUL este un catec ritual care se intalneste in Oltenia si yinutul Hunedoarei,unde mai este cunoscut si sub numele de 'Popelnic'

Fetele,insotite de baieti,merg la camp/deal pentru a cauta buruieni,mai ales human/popelnic din care obtin o fiertura cu care se spala pe cap pentru a le creste parul mai bogat.La radacina primei plante sapate,fetele pun putina paine sis are interpretand cantecul respective.Obiceiul mai cuprinde si confectionarea unor obiecte de uz casnic( furci) de catre flacai si jocul in jurul focului.

In Oltenia sunt doua tipuri melodice:

a) melodii in stil recitative,cu versuri inegale si cu durate a silabelor in care predomina optimea;

b) in al doilea tip,valorile sunt mai mari,iar versul este isometric.

Structurile sonore ale ambelor timpuri sunt pentatonice.In Hunedoara,melodiile sunt identice cu cele ale cantecului miresei,cu cantece propriu-zise sau au un character de dans.

Exemplu:

Alte obiceiuri:'De-a-n targ'(Sudul Banatului), 'Toconelele'(Oltenia si Banatul de vest) - obiceiul practicat de copii pe ziua de 9 martie, ca o invocare a venirii caldurii(Oltenia).

LIOARA are un proeminent character ceremonial si este practicat de fete sau neveste tinere.

Forma de manifestare este urmatoarea: fetele/nevestele tinere se prind intre ele de maini sau de o feleaga,formeaza un sir ce se deplaseaza inainte in pasi ceremoniosi si canta Lioara;se opresc in anumite momente si locuri pentru a permite trecerea celorlalte perechi din spate(ca un pod sau o poarta).Jocul incepe,de obicei,in cimitir,apoi se deplaseaza pe ulite sau pe camp antrenand feciori si creand un spectacol sarbatoresc al carui public este intregul sat.

Textul cantecului adduce motive temeinice strans legate de desfasurarea jocului fetelor cu varste cuprinse intre copilarie si adolescenta,numit tot Lioara/Milioara/Lilioara (in satele de langa Beius sau 'La noi mai putine' - in celelalte parti).Apar insa,intr-o inlantuire libera si alte teme ce nu sunt strans legate de modul de desfasurare a jocului ceremonial.Orice form ear imbraca,aceste teme,ele primesc amprenta unei formule de adresare care,prin repetare,devine refren: Lioara,lioara/Ce flori de lioara

Aceste denumiri ale unor flori de primavera mintesc de refrenele colindelor de fata:Liliana,fata dalba;Lilioara Trandafir.

Functia jocului este:

a) una distractive - asa cum se manifesta el astazi,dar si din relatarile informatorilor

b) o semnificatie mai ascunsa si anume legatura cu obiceiul insuratirii asa cum atesta o consemnare folclorica mai veche(folcloristul Dumitru Coltea surprindea in satul Carasau un obicei cu joc si cantec propriu-zis ce contopea intr-un singur fapt folcloric atat 'Lioara' cat si ritualul insuratirii.

In sudul Bihorului,a doua zi dupa practicarea acestui obicei,flacaii aleg cate o fata si joaca impreuna Lioara ceea ce semnifica un legamant in vederea casatoriei:

Vina si-t alegi

Care tiie-t place!

Zic ca mie-miplace

Prin aspectele sale structurale,mai ales prin mersul tripodic si mersul

melodic, cantecul ceremonial al L loarei uneste mai multe categorii de creatii

folclorice locale sau din alte zone.Acest tip mai general se grupeaza in cateva subtipuri in functie de caracteristicile modale majore sau dorice.

CALUSUL este un obicei complex,cu mai multe sensuri,in acre dansul are un rol preponderent.Astazi se mai intalneste in judetele Dolj,Olt,Teleorman,Arges,Ialomita,Calarasi.Pana la inceputul secolului trecut s-a practicat si in zona subcarpatica a Munteniei si Olteniei,in sudul Ardealului si in Banat,pe Valea Muresului,in Tara Motilor si Nasaud,iar unele tinuturi ale Transilvaniei 1-au pastrat in cadrul obiceiurilor de iarna.

Dimitrie Cantemir, in Descripto Moldavie ii considera un spectacol popular fara sa insiste asupra functiei rituale de fertilitate si considerandu-1 ca pe un obicei practicat pentru vindecarea unor boli.

Unele cercetari intreprinse in contemporaneitate sugereaza faptul ca unele elemente ale obiceiului amintesc de riturile de initiere si de profilaxie.

Calusul este format dintr-un grup de 7-9 sau mai multi flacai sau barbate tineri ce sunt condusi de un 'Vataf',la acestia se mai adauga'mutul' si 'stegaruF'intrarea in ceata de calus se facea prin juramant,in cadrul unui ceremonial ce se tinea la marginea satului si care implica si confectionarea unui steag.Calusarii, imbracati in costume specialejucau prin tot satul(uneori si prin cele invecinate) timp de trei zile,intrand in curtile oamenilor acolo unde erau chemati.

Melodiile de calus pot fi:

- specifice calusului(sudul tarii)

- melodii din repertoriul neocazional

Melodiile de calus sunt interpretate de instrumente traditionale sau de taraf si au forme arhitectonice de suita si rondo.

Costumatia este pitoreasca,miscarile sunt spectaculoase,iar forma de desfasurare este surprinzatoare.Calusul a ramas astzi un dans de mare spectaculozitate si frumusete ce impune pe plan national si international valoarea si specificul jocului poporului roman.

Concluzii.

De-a lungul timpului,in oriceiurile de primavera si vara au disparut unele acte si practice magice sau li s-au modificat funcionalitatea in sensul ca li s-a accentuat caracterul spectacular si semnificatiile sociale si formative.

Muzica se situeaza,in continuare,in centrul ceremonialului dandu-i un character solemn si conferindu-i(ca rit oral)unele din semnificatiile sale originale.Chiar daca substratul magic dispare treptat,muzica acestor obiceiuri isi pastreaza structurile arhaice,tiparele traditionale si locul pe care colectivitatea I 1-a conferit pe parcursul anevoiosului si indelungatului process de solutie a valorilor culturale.