Mario Lanza (1921-1959)

Mario Lanza (1921-1959)

Din parinti italieni emigranti, s-a nascut in Philadelphia, Alfredo Arnoldo Cocozza.Tatal sau, Antonio Cocozza, provenea din Filignano di Molisse, iar mama, Maria Lanza, era nascuta in Tocco Casauria din provincia Pescara. Intalnirea lor a avut loc la Philadelphia, si in 1919,

s-au casatorit.

Din unirea lor, s-a nascut la 31 ianuarie 1921 micutul Freddy, in acelasi an, cand la Napoli, a murit Enrico Caruso.

Familia Cocozza traia impreuna cu bunicul matern, Salvatore Lanza, care poseda o drogherie in Kristian Street, la nr.616. Micul Freddy a crescut in aceasta casa, unde exista o colectie completa de discuri cu imprimarile lui Caruso pe care le asculta pe vechiul "Victrola" al bunicului. Petrecea zile intregi ascultand ariile lui preferate, si se spune ca a fost descoperit ascultand mai bine de 27 de ori consecutiv, aria lui Canio "Vesti la giubba" cantata de Caruso.

De multe ori se intampla sa cante impreuna cu discul, astfel ca parintii au putut constata din vreme ca fiul lor era inzestrat cu o voce de tenor promitatoare. Mama Maria Lanza, s-a straduit sa desfasoare trei munci pe zi, pentru a se ingriji de plata costisitoarelor lectii de canto pentru fiul lor.

Ea insasi era dotata cu o frumoasa voce de soprana, dar pe atunci femeile care frecventau scenele, nu erau vazute cu ochi buni, asa ca tatal sau, bunicul Salvatore, nu a permis tinerei doamne sa imbratiseze cariera de cantareata. Poate tocmai de aceea s-a indarjit muncind din rasputeri pentru ca macar fiul ei sa se poata realiza. A inceput sa ia lectii cu Maria Margelli care i-a dat primele notiuni si exercitii de canto. In continuare a studiat cu Irene Williams, o fosta cantareata de opera, care avea relatii la Academia de Muzica din Philadelphia.

Cand noua lui profesoara, dupa un timp de studiu aprofundat, si-a dat seama ca nu mai are ce sa-l invete pe Freddy Cocozza, i-a mijlocit o auditie pe langa Academia de Muzica. Profitand de faptul ca M. Serge Koutzewitscky se afla in orasul Philadelphia pentru a dirija un concert, a facut in asa fel ca maestrul, in timpul unei pauze, sa-l auda interpretand aria "Vesti la giubba"din opera Paiate de Leoncavallo.

In acel moment, maestrul care era in cabina dirijorului, auzind o voce deosebita, a iesit uimit sa vada cine canta . Si nu mica i-a fost uimirea si placerea, sa vada un tanar placut la infatisare, cu o voce atat de impresionanta. L-a imbratisat cu toata caldura spunandu-i direct:-"Tu vei veni cu mine ca sa studiezi la Tanglewood".

In perspectiva unei cariere artistice, si-a substituit numele cu cel al mamei sale,numindu-se de aici inainte Mario Lanza. Fiind unul din cei mai buni studenti, acest fapt ii va mijloci curand participarea ca solist in opera "Nevestele vesele din Windsor" de Otto Nicolai, in rolul lui Fenton.

Dupa terminarea studiilor la Berkshire Music Center din Tanglewood, Mario Lanza trebuind sa-si indeplineasca datoria militara, a fost inrolat la baza militara din Marfa in Texas. Cand s-a aflat ca este tenor, a fost repartizat la Serviciile Speciale, in calitate de cantaret.

Acest fapt ne trimite cu gandul la Caruso care a fost radiat din evidenta militara si trimis acasa cu conditia sa-si vada de cantat. Era insa la Napoli si nu in Texas. Totusi e remarcabila si aici grija pentru o voce de exceptie.

In noua sa postura a fost angajat pentru Musicalul Winged Victory (Victoria inaripata) sau cu alte cuvinte "Victoria de la Samothrace", reprezentata de statuia cu acelasi nume gasita in insula greceasca Samothraki din Marea Egee si care acum se afla pe scara principala de la intrarea in Muzeul Louvre din Paris. (Daca o mai fi tot in acelasi loc undeam admirat-o in primul turneu parisian cu Oedip, din luna mai 1963).

Acest Musical cu care a ajuns la Hollywood, i-a prilejuit incheierea unui contract discografic, pe o durata de cinci ani, cu Casa de discuri RCA -Victor. Tot in perioada stagiului militar a mai participat la Musicalul :"On the Beam" (Pe raza).

In ianuarie 1945, Mario Lanza s-a eliberat din armata si s-a casatorit cu Betty Hicks in Beverly Hills, intemeindu-si o familie. Cariera lui l-a indrumat spre New-York, pentru a-si perfectiona vocea. Aici a cunoscut pe agentul sau viitor Sam Weiler, care si-a luat sarcina tuturor cheltuelilor pe care Lanza trebuia sa le sustina. Acesta i-a mijlocit studiul de canto cu Enrico Rosati care a fost maestrul lui Beniamino Gigli, si l-a facut sa semneze un contract cu Columbia Concert, care l-a purtat prin Statele Unite, Canada si Mexic, cu o serie de concerte in care Mario Lanza, a fost tenorul unui Trio, alaturi de soprana Francis Yeend si de cunoscutul bariton George London.

In august 1947, a sustinut doua concerte la Hollywood Bowl. La prima serata a fost prezenta in sala secretara lui Louis B. Mayer, domnisoara Covermann, care era in tema ca MGM are in santier o serie de filme muzicale carora le lipseste insa interpretul masculin. Personalul de conducere se gandea la un tenor care sa fie tanar si frumos. Interesul si insistenta secretarei Covermann, au facut ca in seara urmatoare, in publicul de la concert, sa se afle si Louis B. Mayer. -"S-a facut"! Mario este foarte frumos, este tanar si are in plus o voce incredibila.

Ziua urmatoare, Mario Lanza, semna contractul cu MGM care a gasit un Clark Gable cantaret. Contractul prevedea sapte filme in tot atatia ani. In timpul pauzelor de la filmare, Lanza putea sa sustina concerte, sa participe la programele de Radio--Tele-viziune, sau sa inregistreze discuri. Dupa realizarea primului sau film Sarutul de la miezul noptii",

Lanza si-a realizat marele vis, acela pentru care a studiat si pentru care mama sa a facut atatea eforturi si sacrificii: -sa debuteze in Opera.

A interpretat alaturi de soprana Tomiko Kanazawa, pe scena Teatrului din New Orleans Madame Butterfly" de Puccini, rolul lui Pinkerton. Fiind angajat in doua recitaluri, in finalul acestora, criticii au spus rareori am avut ocazia sa vedem un atat de frumos si romantic tenor.

Totusi, popularitatea crescanda, enormul sau succes si sporirea obligatiilor sale cinematografice, au facut ca posibilitatile de a canta pe scene de opera sa se indeparteze din ce in ce mai mult, aceasta fiind o mare pierdere pentru lumea dornica sa-l poata asculta pe Lanza in spectacole complete de opera .

MGM a organizat un turneu de concerte care s-a incheiat cu marele concert din ziua de 24 iulie 1948 la Hollywood Bowl, cu soprana Cathryn Grayson. La data de 5 mai 1949, sub conducerea lui Constantine Callinicos a inregistrat patru arii printre care "Che gelida manina" din Boema. Aceasta a fost aleasa ca inregistrarea operistica a anului de catre "National Records Critics Association", si a fost introdusa in RCA Hall of Fame (Sala celebritatilor).

In 1950 a turnat filmul "Il pescatore della Louissiana", care contine cea mai frumoasa melodie interpretata de Mario Lanza: "Be my Love". A urmat apoi filmul cu care toti au fost de acord in a-l defini cel mai bine interpretat de Lanza: "Il grande Caruso". Discul care continea ariile cantate in film, s-a vandut in mai mult de un milion de cópii, castigand astfel discul de aur.

Dupa terminarea filmului, Lanza, sub conducerea lui M. Callinicos, a facut un turneu de concerte pentru popularizarea filmului. Dupa circa o ora de la deschiderea chioscurilor, nu se mai gasea nici un bilet pentru concert. In acelasi timp, Mario Lanza, a primit mari si atragatoare propuneri pentru participari la radio-programe; una dintre oferte venea din partea corporatiei Coca Cola, pentru un program saptamanal carte urma sa se cheme The Mario Lanza Show ".

Oferta a fost acceptata si astfel intre 26 iunie 1951 si 22 august 1952, au fost realizate 59 de programe transmise de CBS si NBC. In program Mario canta patru piese si a avut intotdeauna oaspeti cantareti, printre care soprana canadiana Giselle Mc Kenzie. Ray Sinatra avea grije de cantece in timp ce lui M. Callinicos i s-a incredintat sarcina de a se ingriji de ariile clasice si de opera.

Shows-urile trebuiau sa fie realizate pe viu, dar dupa primul experiment, s-au transmis in unda preinregistrate. Entuziasmul publicului era prea mare iar aplauzele interminabile. Aceste transmisiuni au reusit sa demonstreze talentul lui Mario Lanza, care putea sa cante de la Verdi la Cole Porter, cantece populare, sau religioase si arii de opera.

Dupa succesul filmului "Marele Caruso", urmatoare ecranizare trebuia sa fie "Il Principe Studente", versiunea cinematografica a operetei omonime a lui Romberg.

Termernul de realizare trebuia sa fie foarte rapid. Mari Lanza era intr-u stare de excitatie pentru ca si-a dorit intotdeauna sa interpreteze un film in costume de epoca. Dar au fost probleme, astfel ca se tot amana inceperea turnarii. Studiourile i-au propus o alta interpretare in "Da quando sei mia". Partenera lui Mario Lanza a fost soprana Doretta Morrow, care obtinuse un mare succes la Hollywood cu Musicalul "Regele si eu". Lanza era impotriva acestei pelicule: film lejer, cu prea putine momente muzicale.Dar filmul s-a realizat si a fost apoi ales ca cel mai bun film al anului, pentru a fi prezentat reginei Elisabeta.

Insfarsit, dupa "Da quando sei mia", au inceput pregatirile mult asteptate pentru filmarile la "Il Principe Studente". Lanza a imprimat imediat coloana sonora a filmului si rezultatul a fost incredibil: discul ce s-a pus in vanzare, chiar mult inaintea aparitiei filmului pe piata, era aproape epuizat.

De fapt, din cauza diferitelor dificultati, filmarile nu au inceput la data fixata, fiind mereu amanate, si din pacate, la un an dupa aceea, in 1954, a intervenit ruptura intre Metro Goldwin Mayer si Mario Lanza.

Aceasta ruptura a facut ca filmul sa fie incredintat actorului englez Pardom, care a trebuit sa dubleze cantecele si ariile de opereta deja imprimate de Lanza. Rezultatul, cum era si firesc, nu a fost satisfacator, iar filmul nu a avut succesul pe care MGM l-a presupus prin rapida vanzare a discurilor, care a motivat oarecum aceasta speranta.

Lui Lanza i-a fost interzisa turnarea de filme cu alte case cinematografice ca si imprimarea de discuri sau participarea la concerte. Abia dupa doi ani, in 1956, a putut sa se elibereze de obligatiile fata de MGM, dupa care a inceput filmarile la "Serenata " in studiourile Warner Bross.

In anul 1957, s-a transferat cu familia in Italia cu hotararea de a relua lucrul. Printre primele sale proiecte se inscria intentia de a canta in spectacole de opera. Teatrul Scala prin persoana maestrului Victor Sabata, i-a oferit oportunitatea de a deschide stagiunea lirica a Teatrului milanez din anul 1960, cu opera "Rigoletto".

In acelasi timp, Teatrul San Carlo din Napoli i-a oferit posibilitatea de a canta o opera la alegerea sa. Toate acestea sunt documentate intr-un interviu acordat de tenor in programul:"Ed Sullivan Show" si filmat la Roma.

Din pacate Mario Lanza a fost chemat si el prematur spre alte sfere, abia ajuns in "Cetatea Eterna", si toate programele si proiectele sale s-au spulberat.

Intr-un document care relateaza ultima sa activitate se vorbeste despre un alt film realizat de tenor, probabil dupa revenirea in Italia Fata din Capri". Este o istorioara care face apel la dragoste la drama si la comedie, furnizand odata mai mult celebrului tenor, ocazia de a demonstra talentul sau dramatic si de a se face auzita vocea sa magnifica. De fapt, nu intamplator a fost ales protagonist in marea ecranizare inchinata memoriei lui Caruso.

Dupa ce a terminat ultimul sau film, Mario Lanza, in plina forma vocala si glorie, la numai 38 de ani, moare intr-o criza cardiaca, la clinica Valle Giulia din Roma Funeraliile au avut loc la Roma in 12 octombrie 1959.

Daca el nu a fost mentionat in cartea lui Rodolfo Celletti ca tenor de opera, se datoreaza probabil faptului ca nu a avut ocazia sa cante spectacole de opera inafara de Pinkerton din "M-me Butterfly" de la New Orleans., ca si Fenton din "Nevestele vesele din Windsor", intentiile ramanand doar in proiect.

Dar numai faptul ca l-a intruchipat pe Caruso merita sa fie mentionat ca unul din potentialii mari tenori ai vremii, daca tinem cont ca la 38 de ani a disparut, in momentul cand avea deja invitatii atat la Scala cat si la San Carlo, de fapte cele mai prestigioase Teatre de Opera din intreaga Italie. Si vorba poetului Nu cate au fost imi vin in minte ci cate ar fi putut sa fie"!.