Registrele sonore

Registrele sonore

O a doua forma de organizare si cunoastere a materialului acustic, in ordinea cuprinderii, are in vedere divizarea scarii generale sonore in trei mari re­gistre, fiecare registru intinzandu-se pe cea. 1/3 din sunete, astfel:

- registrul grav = sunetele de la baza;

- registrul mediu = sunetele de la mijloc;

- registrul acut = sunetele din regiunea superioara.

Limitele (granitele) fiecarui registru nu sunt de o rigoare absoluta:

Conditii speciale de emitere a sunetelor la diferite frecvente (inaltimi) cer ca fiecare registru sa fie reprezentat de unul sau mai multe instrumente muzicale (in aceasta categorie considerandu-se si vocea) in masura a reda si cuprinde toata masa sonora ce poate fi perceputa pe cale auditiva.

La randul lui. orice instrument muzical poseda cele trei registre acustice proprii - grav, mediu si acut - , sunetele dintr-un anumit registru distingandu-se nu numai ca acuitate, ci si ca timbru fata de sunetele din alt registru (s-a aratat mai inainte cum pozitia unui sunet fundamental pe o anumita treapta de acuitate in scara sonora are consecinte de natura timbrala).

La instrumentele electronice, care pot emite intregul diapazon sonor al scarii generale, limitele celor trei registre sunt in general aceleasi, dar mai greu de precizat in scris, intrucat trecerile de la o frecventa la alta se fac aici pe o scara micrometrica (glissando-ul electronic).