Forme specifice ale vietii afective interesand in mod deosebit muzica

Forme specifice ale vietii afective interesand in mod deosebit muzica

Viata afectiva (afectivitatea) are, desigur, multiple forme (aspecte), pentru muzica mai importante fiind insa: emotia, sentimentul, pasiunea, sensib­litatea, intelectul si vointa.

a) Starile emotive (emotia), definite in psihologie ca manifestari de mai mica durata ale afectivitatii, insotesc actul artistic muzical in toate cele trei ipostaze ale sale: creatie, interpretare, auditie. Cu alte cuvinte, ele sunt proprii tuturor celor trei factori ce iau parte la elaborarea si aprecierea (consumarea) actului artistic : compozitor, interpret si auditor.

b) Emotiile genereaza stari afective mai durabile, cum sunt sentimentul si pasiunea, care canalizeaza viata noastra psihica spre directii principale,spre formarea constiintei si a personalitatii umane, de unde rolul deosebit ce revine artei muzicale in a influenta si directiona prin operele sale asemenea laturi ale psihicului.

Acele opere de arta care nu trezesc stari emotive in inima auditorului si care nu imbie fiinta umana spre sentimente nobile, inaltatoare sau care nu dezvolta pasiunile in directii constructive, nici nu pot fi considerate ca atare.

c) Cat priveste sensibilitatea, ea cuprinde un intreg ansamblu de star iafective, fin nuantate si mult mai personale, in muzica, sensibilitate este o notiune strans legata de profesiunea artistului, de temperamentul si forta sa de convingere, de daruirea si talentul pe care le demonstreaza in redarea operei de arta.

Trairea estetica "are o puternica rezonanta in adancul personalitatii noastre, cuprinzand intregul nostru sistem de valori, dorinte si inclinatii; ea detine tot ceea ce constituie structura spirituala a fiintei umane'.[1]

d) in evoluarea fenomenului sonor sub forma actului artistic, tot asa de important ca si emotia, sentimentul, pasiunea, sensibilitatea, ni se prezinta intelectul capacitatea noastra de a gandi si supune ratiunii opera de arta respectiva.

"A organiza sunetele in forme de coerenta artistica este o functie esentialmente intelectuala. Muzica este inainte de toate constructie, si aceasta demonstreaza, in orice moment, interventia activa a intelectului'.

"Nu numai inima - spune Schonberg in Style and Idea - este cea care creeaza frumosul, emotivul, pateticul, afectivul si incantatorul; nici numai cerebralul (intelectul) are capacitatea de a produce o buna constructie, solid orga­nizata, logica si complexa. Tot ceea ce este de o suprema valoare in arta demonstreaza interventia atat a inimii, cat si a intelectului'.[2]

Din notiunea de intelect deriva, de asemenea, intregul concept si sistem de idei filosofice, istorice, estetice si teoretice despre muzica, urmare faptului ca operele sale de arta sunt supuse continuu unui proces de observare si cercetare pe cale rational-intelectuala.

e) Fenomenul sonor in stadiul de act artistic se confrunta, totodata, si cu vointa (atitudinea volitionala), acea functie psihica ce dirijeaza si orienteaza constient pe om spre realizarea unui scop. Compunem, interpretam sau asculta mmuzica pentru ca dorim si ne propunem acest lucru, ceea ce presupune efortul de a ne pregati in vederea unor asemenea activitati, deci vointa de a le si realiza.

Conchizand, efectul evoluarii fenomenului sonor in lumea psihicului se traduce prin sentiment, pasiune, sensibilitate - intr-un cuvant prin afectivitate - iar in subsidiar prin intelect si vointa, toate acestea tinand de viata psihica a omului, de manifestarile lui spirituale.

Mai poate fi acum definit fenomenul sonor numai prin cele doua laturi - fizica si fiziologica ? Desigur ca nu ! O asemenea definire ar fi nu numai incompleta, dar s-ar situa in afara artei.

Sunetul (materialul sonor) va deveni element generator de imagini artistice - unii il numesc, cand are acest rol. drept "eveniment sonor'[3] numai daca va depasi cele doua faze fizica si fiziologica si va actiona in zona constiintei si a psihicului uman."Domeniul muzicii este sensibilitatea, ea este aici atotputernica si exercita o putere absoluta'.[4]