Mentiuni referitoare la repertoriul copiilor - folclor

Mentiuni referitoare la repertoriul copiilor - folclor

Folclorul copiilor, foarte variat si bogat in continut si forma, ne ofera posibilitatea de a privi in trecutul indepartat al omenirii -in perioada de copilarie a acesteia - deoarece pastreaza elemente si forme ale unei culturi stravechi, reminiscente ale unor forme sociale, obiceiuri si credinte arhaice.

Primele referiri la repertoriul copiilor din Romania le detinem, inca din secolul al XVIII-lea, prin Anton Maria del Chiaro (secretarul lui Constantin Brancoveanu) care semnala asemanarile jocurilor copiilor romani cu cele din tara sa. Primele culegeri propriu-zise de folclor al copiilor au fost facute in secolul al XIX-lea de: T.Pamfile, P. Ispirescu, G.Dem. Teodorescu, constituind si " materialul de baza in studierea repertoriului si evolutiei sale timp de peste 8 decenii.'.[1] Au urmat apoi culegerile lui Constantin Brailoiu si ale colaboratorilor sai (in cadrul Arhivei de Folclor), iar dupa i 944, de cercetatorii Institutului de Etnografie si Folclor si de amatori. Cea mai mare parte a culegatorilor s-a ocupat mai mult de latura literara. Chiar daca inregistrarile mecanice au fost facute mai tarziu, modul de manifestare artistica a putut fi observat, furnizand, astfel, " date noi pentru studierea integrala a acestui gen, a trasaturilor sale stilistice si structurale,, literare si muzicale, a functiei, modului sincretic de interpretare in stransa dependenta de joc, a legaturii organice dintre text si ritm sau melodie etc. ^"[2]

In interpretarea creatiilor lor, copiii folosesc un mare numar de instrumente, confectionate chiar de ei, care contribuie la imbogatirea experientei artistice. Instrumentele muzicale folosite sunt rudimentare, cu posibilitati reduse de producere a sunetelor, dar suficiente pentru cerintele lor artistice. Ei fac fluiere din lujer sau tulpina de plante ( floarea- soarelui, dovleac, cucuta, foi de ceapa, porumb, foi de secara sau grau), pene de gasca. Copiii suiera (canta) din fir de iarba, hartie, frunza ( instrumente improvizate de copil). De asemenea, isi construiesc jucarii care emit sunete sau zgomote vajaitoare ( din nasturi, coaja de nuca, linii sau scandurele), vioara din porumb, tambal din scandurele, arc, zmeu etc.

Repertoriul copiilor este deosebit de variat si cuprinde creatii cu functii diferite, uneori eterogene ca origine. Unele dintre ele au o vechime foarte mare si amintesc de practici ce candva au apartinut adultilor, altele sunt noi si au patruns fie din creatia culta romaneasca sau din creatia straina prin scoala, fie create de copii sub influenta societatii actuale. Astfel, se poate spune ca repertoriul copiilor are un caracter eterogen (piese create in perioade diferite, unele autentic populare, altele provenite din creatia culta sau straina).

Copiii, in jocurile lor, " manifesta o inventivitate deosebita in domeniul lingvistic'. Ei utilizeaza diverse procedee ca:

scindarea unor cuvinte (paparuda, ruda; Gargarita, rita);

- adaugarea de prefixe( una mana, codomana);

- framantari de limba(Tura-vura,teta-vura, sau Ulcelusa-lusa-Rasbu-cateiusa);

- deformari Intentionate ale cuvintelor (Caldarusa,B aldarusa).

Se obtine, astfel, un echilibru in sonoritatea silabelor^ legata de muzicalitatea limbii, plasandu-se " in zona de tranzitie dintre limba si

muzica'.[3]