Perspective de ameliorare a procesului de predare a atletismului in scoala

PERSPECTIVE DE AMELIORARE A PROCESULUI DE PREDARE A ATLETISMULUI IN SCOALA

INTRODUCERE

Atletismul este definit in lucrarea Terminologia Educatiei Fizice si Sportului(lucrare elaborata de Comisia Romana de terminologie,1973) ca fiind "un sistem de exercitii naturale si stilizate,practicat sub forma marsului,alergarilor,sariturilor si aruncarilor,in scopul dezvoltarii calitatilor motrice si obtinerii unor performante in competitiile sportive"

In zilele noastre atletismul in scoala si chiar in Cluburile Sportive Scolare nu mai este in topul preferintelor elevilor. Exista pericolul ca acesta sa devina o "marfa nevandabila". Atletismul trece in randul disciplinelor mai putin agreate de elevi,lipsite de modernism,dar totusi agreate de multi elevi chiar si numai ca mijloc de satisfacere a trebuintei intrinseci de autodepasire. Inregistrarea obiectiva a rezultatelor si posibilitatea de comparare a acestora cu propriile realizari anterioare si cu performantele obtinute de colegi poate constitui un eficient imbold de stimulare a elevilor pentru practicarea atletismului. Atletismul duce in etapa actuala o lupta foarte grea si intensa cu sporturile in voga in zilele noastre (Streetball, Inline Skating, Free-climbing etc.), care au tendinta de a deveni elemente de continut ale procesului instructiv educativ prin includerea acestora in programele scolare.

Se poate constata ca in ultimii ani atletismul s-a confruntat din ce in ce mai evident cu probleme de atractivitate care,din pacate,se pare ca nu si-au gasit rezolvarea desi foarte multi autori si specialisti ai domeniului au avut preocupari legate de aceasta problematica. In acest context Weichert (1982) asociaza probei de aruncare a greutatii, de exemplu, urmatorii termeni:"saraca din punct de vedere motric","dificila din punct de vedere tehnic","neutilizabila ca activitate de timp liber","pretentioasa din punct de vedere organizatoric","periculoasa","putin motivanta si "motivanta pentru putini". In etapa actuala se pare ca, in contextul campului favorabil care se asterne in fata curentului "body-building", tocmai aceasta proba este agreata de baietii de liceu. In conditiile in care Weichert se intreba disperat "de ce mai predau aceasta proba si de ce ii las pe elevii mei s-o practice", Hirtz(1996) constata ca "nu atletismul ca disciplina sportiva este de vina ca nu este agreat de elevi ci modul in care acesta este prezentat si predat elevilor". Putem afirma ca atletismul este o disciplina sportiva fantastica si fascinanta. Importanta atletismului rezulta din faptul ca sta, prin actele motrice pe care le inlude, la baza tuturor celorlalte discipline sportive. Si asta nu e totul: cele patru grupe de probe ale atletismului sunt tocmai deprinderile motrice de baza fara de care nici un individ un reuseste o integrare sociala eficienta:mers,alergare,saritura si aruncare.

Drept urmare ne insusim ideea lui Hirtz privind importanta modului de prezentare si de predare a atletismului.

In ultimii ani au avut loc schimbari in didactica educatiei fizice si sportului. In aceste conditii, pornind de la posibilitatea realizarii unei proiectari didactice pe baza ciclurilor tematice, este necesar sa actionam pentru cultivarea interesului pentru atletism in randul elevilor. Astfel, prin educarea unor atitudini favorabile pentru atletism vom reusi sa includem un numar sporit de elevi in grupul celor care opteaza pentru exercitiile de atletism din cadrul ciclului tematic. Consideram ca in etapa actuala atletismul in scoala s-a transformat dintr-un avut cultural general intr-un cvasinecunoscut avut al motricitatii de care profesorii trebuie sa se apropie din nou. In aceasta ordine de idei pledam pentru actiuni care vizeaza o redescoperire a atletismului in scoala.

Practicarea atletismului in regim extracurricular presupune activitate independenta, precum si concursuri de atletism. In cazul acestora din urma de cele mai multe ori este luat in considerare doar elementul performantial, cel al locului obtinut in competitie. A disparut aproape total ideea importantei participarii. Aprecierea performantei se face, in mod evident, pe criterii de performanta (loc ocupat, numar de medalii obtinute, etc.). Tehnica de executie (ofera latura estetica, frumusetea gestului motric), corectarea recordului personal (satisface trebuinta de autodepasire) si comportamentul integrativ din punct de vedere social nu sunt luate aproape de loc in considerare.

Se pare ca aceste ultime considerente reprezinta in etapa actuala principala problema cu care se confrunta atletismul scolar. In aceste conditii, apreciindu-se aproape in exclusivitate doar performanta obtinuta in concurs, majoritatea elevilor care nu reusesc sa ocupe locuri fruntase renunta la practicarea atletismului.

Apreciem ca atletismul trebuie sa-si recastige gradul de atractivitate. Acest lucru se poate realiza prin scaderea importantei acordate performantei individuale in apreciere si prin cresterea importantei realizarilor in cadrul echipei. Drept urmare apreciem ca este necesar sa creasca numarul de concursuri atletice interclase, interscolare, etc. Concomitent este necesar sa fie stimulate senzatiile benefice pe care le incearca elevul in momentul in care apreciem favorabil aspecte legate de "cat de departe sau cat de sus a zburat","cat de rapid a alergat" sau "cat de departe a aruncat"el.

Scopul final nu trebuie sa fie, deci, obtinerea neconditionata a performantei sportive ci cel legat de dezvoltarea experientei motrice pe baza senzatiilor, perceptiilor si a reprezentarilor create cu ajutorul exercitiilor de atletism. Atletismul scolar nu trebuie sa-si fixeze obiective performantiale maxime, de granita, ci sa realizeze o legatura stransa intre sport, pe deoparte si recreere si distractie, pe de alta parte.

IPOTEZA LUCRARII

Atletismul solar trece printr-o faza de regres in ceea ce priveste atractivitate si interesul pe care il trezeste in sfera de preocupari a elevilor Abordarea atletismului in predare din perspectivele oferite de metodica jocului poate constitui un nou inceput al revitalizarii atletismului scolar si al cresterii atractivitatii acestuia.

METODOLOGIA CERCETARII

S-au utilizat urmatorele metode de cercenare: 1. Observatia pedagogica; 2. Convorbirea; 3. Studierea bibliografiei de specialitate.

REZULTATELE CERCETARII

Orientari metodologice actuale in atletismul scolar

Apreciem ca in etapa actuala se manifesta 3 orientari metodologice fundamentale cu privire la predarea atletismului in scoala:

Orientarea potrivit careia prezentarea si predarea formelor de baza ale miscarilor atletice trebuie sa se faca pe baza asigurarii atractivitatii si prin asigurarea unei ambiante ludice(de joaca)

Orientarea potrivit careia atractivitatea si ludicul au o valoare in sine, dar in final ele un reprezinta decat o antecamera a atletismului "mare".

Orientarea potrivit careia formele de baza ale miscarilor din atletism sunt necesar a fi predate doar pentru practicarea in bune conditiuni a altor discipline sportive, agreate de elevi (scoala alergarii, a sariturii si, respectiv a runcarii), situatie in care atletismul inceteaza a fi o disciplina autonoma, de sine statatoare prin pierderea specificului activitatii.

 Pareri personale cu privire la aceste orientari

Apreciem ca este deosebit de important ca atletismul sa redevina o forma de baza a practicarii sportului scolar si sa redevina un centru de interes in cadrul procesului instructiv-educativ. Consideram ca este necesar ca toti elevii sa fie inclusi in practicarea exercitiilor de atletism in conditiile in care in momentul de fata se confrunta cu exercitii atletice doar odata pe an un numar foarte mic de elevi (doar cei inclusi in echipele de tetratlon si cros).

Apreciem ca la nivelul invatamantului primar si a celui gimnazial este necesar ca predarea sa se faca de pe pozitia primei orientari metodologice - cea a asigurarii atractivitatii prin asigurarea unei ambiante ludice (de joaca); este necesar ca la acest nivel sa nu se aiba cu preponderenta in vedere factorul performantial. Elevii trebuie atrasi spre atletism si introdusi in sfera multifactoriala a acestei discipline sportive pe calea jocului. Atletismul scolar un trebuie sa-i indeparteze pe cei mai slabi din punct de vedere performantial ci sa-i includa in forme alternative de miscare si exersare, inrudite cu atletismul, care sa permita si acestora trairea senzatiei succesului.

Nu este suficienta abordarea minimala (din perspectiva probelor la care se realizeaza evaluarea - alergarea de viteza, aruncarea mingii de oina, saritura in lungime cu elan, alergarea de rezistenta) a continutului programei scolare pentru a se putea vorbi de practicarea atletismului in scoala. Motivatia si entuziasmul elevilor un pot fi mentinute o perioada indelungata de timp in aceste conditii. Atletismul ofera o paleta mult mai larga de probe (alergarea peste garduri, saritura in inaltime, ca sa amintim doar pe cele mai accesibile), care practicate in conditii simplificate pot duce la atragerea elevilor spre practicarea atletismului deoarece ele ofera acea componenta de "extrem"deosebit de agreata de elevii zilelor noastre.

Numai in aceste conditii vom reusi sa recastigam interesul elevilor pentru atletism, sa recladim baza de masa a atletismului, sa oprim scaderea numarului elevilor atleti din cluburile sportive scolare si a numarului elevilor atleti participanti la campionatele scolare.

Reducerea notiunii de atletism scolar la participarea la concursurile din cadrul Olimpiadei Nationale a Sportului Scolar sau la parcurgerea probelor la care se realizeaza evaluare va pastra statutul acestei discipline sportive scolare la nivelul conceptului de "marfa nevandabila".

Consideram drept posibile cauze ale situatiei actuale urmatoarele:

scaderea populatiei scolare;

aparitia altor discipline sportive la moda;

caracterul de relativa rigiditate si non atractivitate al probelor atletice;

scaderea interesului elevilor si al profesorilor pentru probele de atletism;

distantele mari intre domiciliul sau scoala elevilor fata de bazele sportive;

 realitatile sitemului de invatamant actual , concretizate in faptul ca: baza materiala pentru atletism este aproape inexistenta;toti participantii la fenomen (deopotriva elevi,cat si profesori) se feresc de activitati care implica o serie de procese de predare si invatare, optand pentru activitati in care mirajul mingii asigura o participare mai motivata si conditii de insusire mai rapida a continutului invatarii;

atletismul scolar este redus de catre majoritatea cadrelor didactice la dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice viteza si rezistenta; din cele mai atractive discipline ale atletismului (alergarea peste garduri, aruncarea sulitei, saritura cu prajina, saritura in inaltime, triplusalt) un se stabilesc teme de lectie; cauza o reprezinta in primul rand faptul ca in etapa actuala sistemul de invatamant romanesc un este capabil sa asigure baza materiala propice practicarii acestor probe deosebit de atractive.

multe cadre didactice au lipsuri (stiintifice, de cunoastere si organizatorice) privind predarea atletismului in scoala;

atletismul scolar se reduce aproape in exclusivitate la sfera competitionala si este orientat cu preponderenta spre obtinerea unor locuri fruntase in intreceri (performanta nici macar un conteaza,doar locul obtinut).   

Propuneri privind ameliorarea fenomenului de practicare a atletismului scolar

In cele ce urmeaza vom incerca sa emitem unele pareri cu privire la modalitatile de ameliorare a prezentarii si predarii atletismului in scoala.

Formele traditionale de practicare a atletismului in scoala trebuie completate cu urmatorele directii de actionare, care sa asigure o redescoperire a lumii fantastice si fascinante a atletismului(dupa Treutlein,1996):

cultivarea perceptiilor motrice si a experintelor corporale;

integrarea elementelor de individualitate ale atletismului intr-un context al trairilor colective;

considerarea atletismului ca o disciplina sportiva care valorifica miscari naturale ale omului necesar a fi aplicate intr-un mediu natural sanatos si atragator;

constientizarea propriei individualitati si educarea personalitatii prin individualizarea efortului.

Urmare a acestor considerente apreciem ca la nivelul atletismului scolar sunt necesare urmatoarele masuri:

conceperea unor oferte individualizate pentru elevii mai putin inzestrati aptitudinal,concretizate in pograme, materiale si aparatura de specialitate simplificate;

sa se faca abstractie de modelele tehnicii ideale si sa se accepte stilul personal realizat in conditiile respectarii cerintelor fundamentale de executie a procedeului tehnic respectiv;

utilizarea unor reglatori metodici in scopul scaderii gradului de dificultate al executiilor (de exemplu, trambulina in cazul saiturilor, astfel incat chiar si incepatorii sa traiasca senzatia usurintei si a zborului la cote inalte).

Dupa Treutlein (1995) este necesar, din punct de vedere psihomotric, sa avem in vedere educarea si formarea urmatoarelor senzatii, perceptii si reprezentari:

Pentru alergari

- Deplasarea spre inainte pe orizontala, insotita de perceperea vitezei generate prin efort muscular propriu si a lejeritatii in alergare determinata de o optima coordonare a segmentelor corporale ; in acelasi timp este necesar sa se actioneze pentru constientizarea capacitatii de a sustine un efort rapid cu o durata cat mai lunga, concomitent cu cresterea increderii in fortele proprii.

Pentru sarituri

- Trairea senzatiei de desprindere rapida de la sol, perceperea inaltarii si a zborului la inaltimea si, respectiv lungimea obtinute; elevul sa «simta » si sa « guste » senzatiile placute ale fazei de zbor, ale catapultarii din momentul desprinderii, ale invingerii fortelor gravitationale. Desprinderea de la sol si zborul obtinute prin efort muscular propriu, folosind propriile membre pe post de catapulta pot oferi senzatii unice de percepere a sentimentului libertatii si trairi intense.

Pentru aruncari

- La nivelul acestui grup de probe se va urmari educarea perceperii eliberarii unui obiect de aruncat si a reprezentarilor privind zborul acelui obiect, care pot genera satisfactii deosebite avand in vedere ca acel obiect zboara la o distanta cat mai mare urmare a aplicarii efortului muscular propriu; se formeaza in aceste conditii un sentiment al potentei fizice si va creste increderea in fortele proprii.

In acest sense suntem de acord cu ideea formulata de Hirtz(1996),precum ca la nivelul invatamantului gimnazial trebuie sa aiba prioritate exercitiile de mare varietate, simple si accesibile pentru majoritateta elevilor. Astfel putem conchide ca bucuria generata de miscare, trebuinta de joc si curiozitatea trezita la nivelul elevilor pot constitui baza ideala pentru invatarea si practicarea poliatloanelor pe care specialistii le recomanda aproape in unanimitate pentru invatamantul gimnazial

In continuare ne vom referi la aspectele legate de posibilitatile care stau la dispozitia sportului scolar pentru ca disciplina sportiva atletism sa fie prezentata si predata in mod atractiv si motivant in lectia de educatie fizica si in activitatile extracurriculare.

In mod concret vom aborda prezentarea si predarea atletismului in scoala din perspective celei dintai orientari metodologice prezentate mai sus si anume cea referitoare la predarea atletismului sub forma de joc , pe care o agream apreciind ca astfel se obtin cele mai eficiente si perene efecte.

In continuare ne vom stradui sa infatisam ce experiente de miscare si ce fel de posibilitati creative ofera atletismul conceput sub forma de joc.

Un nou inceput

Dorim sa subliniem faptul ca noul inceput va trebui realizat pe baza conceptului de "atletism prin joc" sau, mai exact "atletism cu multe continuturi ludice"   

De la inceputul anilor 90 multi autori au dovedit preocupari legate de abordarea metodelor si procedeelor metodice bazate pe conceptia jocului in predarea atletismului. Ceea ce se subliniaza a fi deosebit de important este legat de utilizarea mijloacelor altor discipline sportive in pregatirea atletica. Se reuseste astfel eliminarea caracterului de rigiditate al exercitiilor de atletismo si cresterea gradului de atractivitate al lectiei. Se considera, in acest sens ca pana la varsta de 11 ani trebuie sa se acorde o atentie deosebita coordonarii, vitezei si supletei, calitati care se pot dezvolta foarte bine prin utilizarea exercitiilor din gimnastica, mijloace care sunt indispensabile pentru pregatirea multor probe de atletism.

Medler si Katzenbogner(1993) recomanda, printre altele, urmatoarele forme de exersare pentru invatamantul gimnazial, grupate pe grupe de probe:

Pentru "saritura cu prajina" (dorim sa precizam ca un se utilizeaza prajina din concursurile de atletismo ci un bat oarecare, cu conditia ca acesta sa prezinte siguranta pentru elevi):

saritura in lungime cu ajutorul "prajinii";

saritura cu "prajina" cu bataie pe cubul de bataie;

saritura cu "prajina" cu aterizare la punct fix;

saritura cu "prajina" cu urcare pe o suprafata situata la altitudine;

Pentru saritura in lungime

sarituri cu aterizare in zone diferite;

saritura in lungime cu bataie pe trambuluina semielastica;

saritura in lungime peste diferite obstacole;

saritura in lungime cu elan variat;

saritura in lungime cu atreizare la punct fix;

Pentru saritura in inaltime

utilizarea diferitelor tehnici de saritura ;

sarituri cu bataie pe diferite obiecte elastice(trambulina elastica si semielastica) si pe cubul de bataie;

sarituri peste diferite obstacole;

Pentru alergarea peste garduri

invatarea tehnicii de alergare;

alergarea peste diferite obstacole

alergarea peste garduri cu gardurile situate la diferite distante intre ele;

alergarea sub forma de slalom;

Pentru aruncari

"aruncarea discului"cu utilizarea diferitelor obiecte de aruncat(cercuri din plastic, cayere de bicicleta,etc.);

aruncarea sulitei;

aruncarea grutatii;

aruncarea mingii mici si a celor medicinale la tinta;

Pentru alergarea de rezistenta

- utilizarea biatlonului(mers pe bicicleta si alergare);- alergarea peste obstacole;- alergare de durata pe teren variat.

CONCLUZII 

Este necesar ca in contextul aparitiei unor discipline sportive alternative, unele incluse chiar in programa scolara si a transformarilor economico-sociale pe care le parcurgem atletismul sa accepete unele schimbari la nivelul prezentarii si predarii sale in scoala. In acest sens trebuie sa creasca atractivitatea exercitiilor de atletism, care trebuie sa provoace trairi intense, palpitante si profunde. Conform unor autori francezi "atletismul va muri prin utilizarea excesiva a ruletei si cronometrului".

Atletismul prezentat si predat sub forma ludica poate constitui un nou inceput in recastigarea elevilor pentru probele de atletism. In aceste conditii este posibila imbinarea tendintei spre peformanta cu factorul recreativ- distractiv.

Un alt pas care trebuie facut este cel al renuntarii la cerintele de respectare a tehnicilor de executiei utilizate de marii performeri ai atletismului. Trebuie sa se mearga pana acolo incat la nivelul atletismului scolar sa se invete tehici de executie simplificate, particularizate in functie de nivelul de pregatire si cel al dezvoltarii somatofunctionale. Important este ca toti elevii sa reuseasca executia, astfel incat toti sa poata trai satisfactia generata de reusita.

Este deosebit de important, pentru cresterea gradului de atractivitate a exercitiilor atletice sa introducem in continuturile de invatat asanumitele discipline "exotice" ale atletismului scolar: saritura cu prajina, alergarea peste garduri, aruncarea discului si a sulitei. O alta modalitate de a creste gradul de atractivitate este cea data de utilizarea reglatorilor metodici(trambuline,cuburi de bataie,etc.), care permit elevilor obtinerea unor rezultate superioare, cresterea increderii in fortele proprii, precum si perceperea amplificata a unor senzatii determinate de diferitele faze ale sariturilor si, respectiv aruncarilor.

In conditiile transformarilor economico-sociale actuale(lipsa de miscare, scadera gradului de supraveghere a copiilor-sindromul copilului cu cheia la gat, scaderea capacitatilor coordinative, mass media, etc.) devine din ce in ce mai important ca in centrul activitatilor pe care la implica educatia fizica si sportul scolar sa fie puse activitati legate de formarea senzatiilor si perceptiilor benefice generate de activitatea motrica si de trairea unor experiente corporale generatoare de emulatie si satisfactie. Atletismul, prin complexitatea sa poate constitui un teren propice de realizare a acestor deziderate ale in vatamantului modern de educatie fizica si sport.

Prin specificul de a fi disciplina sportiva practicata cu prepondernta in aer liber atletismul ofera posibilitatea de a desfasura activitatea didactica intr-un ambient natural, placut si generator de sanatate. Alergarea monotona de pe pista de atletism va trebui inlocuita cu alegarea in cadru natural,eventual combinat cu orientarea turistica.

BIBLIOGRAFIE

1. ALBU C., LUCA A.(1977)- Exercitii si jocuri in doi,Bucuresti,Edit. CNEFS

2. ARDELEAN,T.(1990)- Particularitatile dezvoltarii calitatilor motrice in atletism,IEFS,Bucuresti.

3. BADIU, C.(1994)- Studiu comparativ privind eficienta dezvoltarii rezistentei la elevii ciclului gimnazial, Galati

4. BRAU-ANTONY, St. (2005)-L'évaluation en EPS : concepts et contributions actuelles , Paris : Éd. Actio

5. BARBU,C.(1999)-Predarea exercitiilor de atletism la copii si juniori,Bucuresti,Edit.Atlantis.

6.BARBU,H.,POPESCU,E.,SERBAN,F.(1994)-Activitati de joc si recreativ distractive,Bucuresti,Edit. Didactica si Pedagogica.

7. CAILEANU,T.(1984) - Mic dictionar al sporturilor, Bucuresti ,Edit. Albatros.

8. CHIRIAC, I.(1989)- Unele caracteristici ale dezvoltarii capacitatii de efort fizic la varstele de 11-18 ani, Bucuresti, Conferinta stiintifica a CCST: pentru tineret   9. 9.CIOSICI,D.;PENTIA,D.;GONCZIRAICU,M.;FAUR,M.;GRADINARU,S.(2004)- "Educatia fizica si sportul scolar incotro?", Analele Universitatii de Vest Timisoara, Seria Educatie Fizica si Sport.

10.DRABIK , Jozef(1997). Children and Sports Training: How Your Future Champions Should Exercise to Be Healthy, Fit, and Happy. Stadion.

11. DRAGNEA, A.; BOTA, A.(1999)- Teoria activitatilor motrice: Educatie fizica, sport, activitati de timp liber, activitati de expresie corporala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica R.A., 283 pag.

12. *** Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educatie fizica si sport (2000), MEC-SNEE.

13. GOGU,L.(2006)- Ar trebui copilul meu sa practice sportul?,pe www.topsanatate.ro

14. HINTEREGGER, Monika (2005)- Trendsportarten und Wegefreiheit,Wien : Verl. Österreich

15.HIRTZ,P.(1996): Die Attraktivität der Leichtathletik in der Schule erhöhen! In: "Körpererziehung", Heft 4 S. 122 - 141

16. IONESCU,R.(2005)- Educatie fizica-mijloace operationale folosite pentru rezolvarea temelor lectiei,Bucuresti,Edit. Humanitas Educational.

17, *** 'Kids, Sports, and Exercise.' (June 2001). KidsHealth. (https://kidshealth.org/parent/nutrition_fit/fitness/kid_sports.html)

18. KATZENBOGNER,H./ MEDLER,M.(1993) "Spielleichtathletik Teil 1:Laufen und Werfen". Sportbuch Verlag, Neumünster; 1993.

19. KATZENBOGNER,H./ MEDLER,M.(1993): "Spielleichtathletik Teil 2: Springen und Wettkämpfe". Sportbuch Verlag, Neumünster; 1993.

20. KELLER,J.(1992)- Activite physique et sportive et motricite de l`enfant,Ed.Vigot.

21. MAROLICARU , Mariana (2003) - Abordarea sistemica in educatia fizica, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint.

22. NICORIUC M.(1982)-"Unele aspecte metodice de petrecere a timpului liber prin educatie fizica si sport si practicarea turismului", E.F.S. nr.IX.

23. PERSONNE, Jacques(1993)- Le sport pour l'enfant. Ni records, ni médailles. Conseils aux parents. L'Harmattan, 233 p.

24. SABAU,E.(2003)- Jocurile de miscare. Fundamente teoretice si metodice,Bucuresti,Edit.Arvin Press.

25. SCARLAT,E.(1993)- Educatia fizica a copiilor de varsta scolara,Craiova,Editura pentru tineret si sport.

26. TODEA,S.F.(2002) - Jocuri de miscare, Bucuresti , Editura Fundatiei 'Romania de Maine'.

TREUTLEIN,G.(1995): Leichtathletik in der Schule neu entdecken. In: "sportpädagogik", Heft 3 S. 12- 20

27. UTIU,I.;ALMASAN,D.(1993) - Culegere de jocuri dinamice : pentru clasele I-XII ,Cluj-Napoca : Atelierul de multiplicare al Universitatii