Inotul - activitate oportuna pentru studentii invalizi din mai multe motive

Inotul - activitate oportuna pentru studentii invalizi din mai multe motive.

Instructia si programul de activitati in natatie inbunatateste conditia fizica, formeaza deprinderi sigure si oportune prin activitatile recreative in apa, asigura buna dipozitie si recreatie binefacatoare si serveste indivizilor cu invaliditate in special pentru a interactiona cu indivizi normali. In plus flotabilitatea apei permite indivizilor cu probleme ortopedice sau musculare sa faca miscari pe care in mod normal nu le pot face.

Majoritatea indivizilor cu handicap pot sa invete sa inoate si sa se mentina la suprafata apei. Nivelul la care poate ajunge individul este conditionat de probleme de invaliditate. Multi inotatori cu handicap la un nivel inalt. Aceste performante se datoreaza efortului personal dar si programelor de instructie.

Un instructaj bun presupune realizarea sarcinilor si gruparea lor in functie de dificultate. Sistemul de evaluare il ajuta pe istructor sa stabileasca progresele elevilor. Instructorii de inot trebuie sa fie creativi in alternarea miscarilor si, cand este necesar in utilizarea selectiva a mecanismelor ajutatoare.

Mecanismle de plutire pot fi foarte folositoare pentru invalizii cu handicap in sensul ca ii ajuta sa se mentina la suprafata si asfel diverse miscari pot fi realizate.

Un element important in programul de inot pentru inotatorii cu invaliditate este mediul ambiant care trebuie sa fie conform nevoilor lor speciale.

Astfel piscina trebuie sa fie accesibilizata si de asemenea vestiarele. Totodata temperatura apei sa fie ridicata pentru ca inotatorul sa fie relazat si sa poata realiza miscari lente. Mecanismele ajutatoare precum: aripioare, ochelari de protectie, dopuri, clipsuri pentru nas sunt necesare pentru desfasurarea programului.

Un obiectiv important al programului de inot este de a-i face pe invalizii cu deficiente sa fie in siguranta in apa.

De subliniat faptul ca invalidul trebuie sa inteleaga calitatea apei ( de flotabilitate ) si efectul ei asupra deficientei.

In ceea ce priveste accesibilitatea bazinului exista o serie de factori care o conditioneaza precum:

platformele trebuie sa fie plate si sa nu alunece; platforma nu

trebuie sa fie mai inalta de 30 cm;

adancimea apei trebuie sa permita antrenamentul invalizilor cu

deficiente si nu trebuie sa depaseasca 3⅓, 4⅓ picioare; bancile folosite ca platforme pentru relaj trebuie plasate in apa astfel incat sa se reduca adancimea apei pentru paralizati si cei infirmi de ambele picioare. Sau pentru cei cu cele doua picioare amputate, carora o adancime de 3 picioare nu le permite sa se mentina;

platformele de la capatul mic al bazinului sunt utile elevilor cu

deficiente ortopedice pentru a intra si iesi din piscina; o mare grija este necesara la intrarea gradata de pe platforma in apa;

fundul bazinului, pe cat posibil, nu trebuie sa fie alunecos si

trebuie sa existe o inclinatie gradata la capatul mic al bazinului iar fiecare inclinatie trebuie sa fie de 1 picior si jumatate;

adancimea bazinului trebuie sa fie notata pe peretele bazinului

sau pe platforma. Marcajele trebuie sa fie mari si clare pentru a fi usor identificate.

O alta corelatie pentru buna desfasurare a activitatii indivizilor cu nevoi speciale este accesibilizarea vestiarelor. Astfel ele trebuie sa fie spatioase pentru a permite instalarea protezelor sau altor dispozitive. Mesele si bancile trebuie sa fie compatibile pentru cei ce se imbraca si se dezbraca stand intinsi pe spate.

De asemenea mesele si scaunele trebuie sa permita transferul din scaunul cu rotile. Balustradele montate pe pereti, precum si in dus si la toaleta vin in sprijinul elevilor.

Procedeul obitnuit de intrare si iesire a elevilor din apa necesita 2 asistenti. Unul sta in spate, celalalt in fata scaunului. Astfel elevul este ridicat din scaun, asezat pe platforma cu fata la bazin, cu picioarele in apa si incet este coborat in apa.

Inotul detine un loc important in ierarhia activitatilor fizice care sunt cu succes predate elevilor cu nevoi speciale. Succesul se datoreaza in mare parte flotabilitatii apei, care functioneaza ca un suport pentru cei care isi formeaza noi deprinderi.

Instructajul trebuie sa fie pragramat in mod regulat pentru elevii care sunt inclusi in program. Efectivul de elevi variaza in functie de gradul deficientei. Daca handicapul nu este mare, profesorul va fi capabil sa se descurce cu un numar mai mare de elevi intr-o sedinta.

Cei cu deficiente medii de obicei sunt inclusi in efctivul elevilor normali; cand deficientele sunt majore, efectivul fiecarui profesor se reduce pentru ca elevii sa fie in siguranta in apa si programul sa dea rezultate.

Majoritatea elevilor care nu stiu sa inoate se tem sa intre in apa la inceput. Acest fapt este valabil pentru elevii cu deficiente, pentru ca nu au incredere in capacitatea lor de a se misca.

Activitatile introductive pot fi pline de divertisment daca atitudinea profesorului este sincera si prietenoasa. Astfel profesorul trebuie trebuie sa vorbasca calm si clar; atitudinea lui sa fie in conformitate cu particularitatile indivizilor si sa transmita entuziasmul lui si participantilor.

Profesorul trebuie sa asigure participantilor ezperiente care le permite acestora sa treaca de la activitati stiute la unele noi si mai dificile.

De exemplu o activitate familiara pe care elevii o executa fara teama este aceea de a sta pe marginea bazinului batand apa cu piciorul. Elevii pot trece de la leganarea picioarelor in apa la posibilitatea de aintra in apa pana la mijloc, si mai depare pana la umeri si chiar pana la barbie. Pasul final consta in scufundare inchizand ochii sub apa