FUNCTIILE COMPETITIILOR SPORTIVE

FUNCTIILE COMPETITIILOR SPORTIVE

Prin functie intelegem esenta unei activitati orientata in vederea atingerii diferitelor scopuri. In cazul competitiei functiile acesteia constau in satisfacerea unor cerinte legate de intrecere. Acestea nu se confunda decat partial cu cele ale sportului, in general si ale antrenamentului, in special. De exemplu functia de dezvoltare a capacitatii de performanta apartine antrenamentului, in timp ce functia de valorificare maxima a capacitatii de performanta este specifica competitiei. In opinia noastra competitiile au functii in mai multe planuri : biologic si al capacitatii de miscare, psiho-social, cultural, economic si politic.

1. Functia de valorificare a capacitatii de performanta este principala destinatie a competitiei, motiv pentru care s-au elaborat regulamente de desfasurare, tipuri si faze ale acestora, personal specializat care asigura respectarea regulilor ( arbitri, asistenta, oficiali, etc. ), baza materiala de un anumit tip ( terenuri, mingi, aparate, etc. ).

O alta directie in care actioneaza competitia este cea de mijloc si metoda de antrenament. Astfel, se concep sau se includ in calendarele competitionale concursuri de verificare, de clasificare, de dobandirea experientei competitionale, de optimizare a randamentului si altele.

Aceste tipuri de concursuri au destinatia principala ( in cele mai dese cazuri ) de a modela pregatirea in vederea participarii la concursurile de obiectiv, la care randamentul trebuie sa fie maxim. Numarul competitiilor de constructie a capacitatii de performanta este diferit in functie de categoriile de clasificare, de timpul avut la dispozitie pentru intrarea in forma sportiva. Coachii si antrenorii aleg aceste concursuri tinand seama de mai multi factori. :

alegerea adversarilor in functie de obiectivele pregatirii ( mai slabi, egali ca valoare, mai puternici );

atitudinea sportivilor fata de concurs sa fie optima, adica in concordanta cu obiectivele stabilite pentru acesta;

conditiile competitionale regulamentare trebuie sa fie respectate integral ( arbitri, terenuri, aparatura etc. );

factorii de mediu (conditiile) nu trebuie sa influenteze defavorabil realizarea performantei ( temperatura apei, starea terenurilor, vant puternic, luminozitate scazuta, suprafata de gheata cu denivelari etc );

competitiile au rol important in ceea ce priveste dezvoltarea capacitatilor biologice. Gradul ridicat de solicitare la care este supus corpul implica procese de adaptare profunde, care determina modificari morfo-functionale esentiale ( cresterea masei musculare, sinteza proteica de adaptare etc ); totodata creste rezistenta organismului la imbolnaviri, pe baza capacitatii superioare de adaptare.

2. Functia de pregatire psihologica si favorizare a integrarii sociale. Competitia ca si antrenamentul sportiv indeplineste functia de dezvoltare a tuturor proceselor psihice dar si de valorificare, in primul rand a achizitiilor pe plan psihologic. Capacitatea perceptiva, atentia, memoria, procesele afective, volitive, motivationale, aptitudinile, caracterul, etc. Se valorifica in competitii. Daca procesul de coach-ing s-a desfasurat normal in mod corespunzator, reactiile sportivilor in concurs vor fi adecvate, nu vor mai fi surprinsi de un stadion ostil, nu vor raspunde la provocarile adversarilor, vor analiza cu exactitate situatiile critice, vor persevera in realizarea scopului etc.. Nu trebuie uitat ca marile competitii , prin festivitatile de deschidere si inchidere, au o mare incarcatura emotionala si motivationala, care produce modificari in plan psihologic ( receptionarea ideilor privind practicarea sportului, importanta fair-play-ului etc. ) prin achizitionarea de cunostinte, intelegerea rolului intrecerii etc.. Omagierea invingatorilor este de natura sa-i mobilizeze pe ceilalti participanti la intrecere.

Din punct de vedere social competitiile actioneaza pe doua planuri:

Unul ce priveste relatiile in cadul grupului de sportivi si cu antrenorul, iar celalalt se refera la relatiile cu alte grupuri de sportivi, cu arbitri, spectatori, presa etc.

Din cele expuse trebuie sa se inteleaga ca sportul nu este o activitate exclusiv motrica ( implicit concursul ) si prin intermediul sau se obtin modificari progresive in capacitatea de analiza a competitiilor, in posibilitatea de a rezolva probleme, de a lua decizii, de a actiona, de a colabora, de a accepta etc. Sportivii in competitii isi dezvolta sentimentul de apartenenta la grup, capacitatea de colaborare, isi verifica ideile si actiunile personale, recunoscanduli-se sau recunoscand valoarea personala.

3. Functia culturala. Competitiile sportive si in special cele de mare amploare au devenit evenimente culturale, mult indragite si solicitate de numerosi oameni. Aceasta inseamna o noua semnificatie ce i se da sportului competitional generator de valori morale si estetice. O saritura in inaltime frumos executata, o schema tactica cursiva, o piruieta sau un intreg program la gimnastica sunt exemple ale unei estetici asociate cu perfectiunea tehnica, eficacitatea competitionala sau realizarea performantelor inalte.

Competitia, desi are rol de a evidentia performanta, devine si obiect al constiintei estetice, in sensul ca " jucatorul de tenis resimte precizia loviturilor, schiorul senzatia alternarii ritmice a miscarilor si completei libertati, gimnastul resimte echilibrul expresiv al atitudinilor si armonia interioara a gesturilor; frumusetii traita kinestezic, tehnic, tactic, i se adauga frumusetea plastica a corpului uman. Pierre de Coubertin asemuia sportivul cu o sculptura vie cu norme, forme si proportii perfecte, dar si cu capacitate superioara de adaptare. Sportivul nu doreste sa para frumos, el chiar este frumos, perfect si prin actiunile pe care le realizeaza creeaza satisfactii estetice, emotionale, prin tensiunea, lupta, conflictul pe care le implica.

Functia culturala a competitiilor este stralucit ilustrata de Jocurile Olimpice prin momentele de sublim pe care le produc, prin festivitatile de deschidere si inchidere, in care intensitatea emotionala este greu de egalat. Competitiile sunt surse de inspiratie pentru artistii plastici, scriitori, ziaristi si alti oameni de cultura.

4. Functia economica. In domeniul sportului, ca in orice activitate sociala, eficienta se apreciaza prin prisma efectelor, raportate la investitiile facute. Competitiile sunt adevarate forme de bilant, care fac posibila evaluarea produsului comparativ cu cheltuielile realizate.

Competitiile, mai ales din zona sportului de performanta si mare performanta, sunt producatoare de venituri pentru o gama larga de beneficiari, incepand cu organizatorii, sportivii, antrenorii, oficialitatile locale, media, etc.. Ele constituie zone foarte importante pentru investitii si de aceea se indreapta asupra lor atentia economistilor, managerilor si specialistilor din alte domenii de activitate, decat cel sportiv. Amintim aici uriasele investitii facute de tarile organizatoare ale Jocurilor Olimpice, care privesc nu numai bazele sportive, ci si dezvoltarea transportului urban, constructia de cartiere ( sat olimpic) care pe timpul desfasurarii servesc la cazarea sportivilor si oficialilor, apoi sunt vandute, furnizarea de echipamente si alimente, aparatura de specialitate, turism si numeroase alte obiective.

O mare competitie este in acelasi timp si o mare actiune economica, o adevarata industrie a sportului care este stimulata sa produca echipamente, aparatura de specialitate si multe altele necesare sportului.

5. Functia politica. Multa vreme s-a promovat ideea apolitismului in domeniul sportului, idee care s-a dovedit a nu fi conforma cu realitatea. Alcatuirea clasamentelor (neoficiale) pe natiuni la diferite mari competitii, campionate, intonarea imnurilor de stat ale castigatorilor, recunoasterea si sprijinul acordat de guvern sportului, sunt suficiente exemple ale implicarii politicului in sport. Sportul este o activitate desfasurata in societati guvernate pe baza diferitelor ideologii si acesta nu se poate desfasura in afara acestora. Acest adevar a aparut mai pregnant in fostele tari comuniste si in prezent in China, Cuba, Coreea de Nord si altele, in care exista regimuri politice totalitare, care includ sportul in cadrul programului de afirmare a propriilor ideologii.