NORMATIVITATEA IN EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Realizarea obiectivelor specifice procesului de educatie fizica presupune respectarea unor reguli si norme, care alcatuiesc un cadru de referinta ce delimiteaza si orienteaza actiunile formative ale activitatii.

Conceptul de norma pedagogica exprima o formula abstracta care admite o judecata de valoare, prin raportarea actiunii formative la o finalitate anumita, la un sistem de principii si reguli colective care servesc drept ghid in orientarea actiunii.

Norma didactica se raporteaza, de regula, la principiile procesului de invatamant si reuneste un ansamblu de reguli aplicabile in relatia profesor-elev, care conditioneaza eficienta procesului formativ. Acest ansamblu se dezvolta particular in cazul fiecarei discipline prin metodicile de specialitate care evidentiaza comportamentele socioprofesionale caracteristice acestora.

Principiile didactice sunt formulate la nivelul dimensiunii concrete a procesului de invatamant, care angajeaza raspunderea profesorilor de toate specialitatile, operabila in actiunea de proiectare pedagogica eficienta a fiecarei activitati de predare-invatare-evaluare.

Functii ale principiilor didactice:

orienteaza demersul didactic in functie de obiectivele stabilite;

normeaza activitatea practica, prin impunerea respectarii unor reguli psiho-pedagogice sau de alta natura stiintifica, specifice domeniului de activitate;

recomanda abordari specifice in raport cu anumite situatii de invatare cunoscute;

regleaza activitatea profesorului in functie de nivelul indeplinirii obiectivelor propuse.

1. Principii cu caracter general: 

Principiul interactiunii teoriei cu practica

In activitatea de educatie fizica,  trecerea de la a cunoaste si a sti, la a sti sa faci si a fi capabil, reprezinta insasi finalitatea procesului si impune din partea elevului corelari ale cunostintelor anterior dobandite (nu numai la educatie fizica), iar din partea profesorului ca insusirea mecanismelor de executie a unor deprinderi specifice activitatii, sa fie urmata de aplicarea acestora in conditii practice diferite, reunite in parcursuri si trasee aplicative, secvente tactice, jocuri de miscare, jocuri sportive etc.

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale

Acest principiu scoate in evidenta importanta si necesitatea predarii continutului in concordanta cu particularitatile colectivului, care in cazul educatiei fizice, spre deosebire de alte discipline, urmaresc aspectele legate de:

virsta;

sex;

dezvoltare bio-motrica;

nivel de pregatire in anumite cazuri.

Principii care se impun cu dominanta asupra continutului invatamantului

Principiul accesibilitatii cunostintelor, priceperilor, deprinderilor (continutului)

Accesibilizarea continutului nu inseamna o subsolicitare a elevilor prin propunerea unor situatii deosebit de usoare, ci dimpotriva implica o dificultate realista a acestora, care se inscrie in limitele posibilului si necesarului, invitand elevul la interogatie, exersare si aplicare in practica.

Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare

Acest principiu exprima necesitatea predarii integrate a cunostintelor, prin corelarea informatiilor interdisciplinare si transdisciplinare, folosindu-se experienta anterioara a individului.

Actiunea de sistematizare a continutul activitatii presupune din partea profesorului organizarea informatiilor intr-un sistem, a carui coerenta trebuie sa asigure conditiile psiho-pedagogice favorabile integrarii acestora in experienta anterioara a individului.

Aspectul de continuitate a procesului apare mai mult ca o consecinta fireasca a sistematizarii, decat ca o conditie necesara progresului, intrucat aceasta nu vizeaza numai ritmicitatea participarii elevilor la programul de pregatire propus, ci se remarca mai ales prin logica interna a educatiei fizice si a locului ei in cadrul disciplinelor formative din planul de invatamant.

3.Principii care actioneaza asupra metodologiei didactice si formelor de organizare a activitatilor

Principiul corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract in procesul de predare-invatare (intuitiei)

In educatie fizica respectarea acestui principiu se impune la orice nivel, si presupune stimularea unui numar cat mai mare de analizatori, in vederea formarii unei reprezentari clare a mecanismului miscarii sau actiunilor supuse invatarii.

Stimularea senzoriala se realizeaza in planuri diferite (vizual, auditiv, kinestezic, tactil) in functie de natura informatiei transmise, de nivelul si tipul de subiect caruia i se adreseaza (normal sau cu nevoi speciale).

Principiul participarii constiente si active

Acest principiu presupune aprecierea individului ca subiect al propriei deveniri.

El impune implicarea elevului in propriul proces de asimilare a cunostintelor si de formare a personalitatii sale, invatarea devenind un proces de structurare si restructurare continua, in care dinamica interna a personalitatii reprezinta atat un rezultat cat si o conditie a participarii active din partea elevului.

Constientizarea actiunilor desfasurate de catre elev conduce la integrarea achizitiilor de orice natura in structuri cat mai ample si cu o aplicabilitate cat mai mare.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor si deprinderilor

Calitatea procesului instructiv-educativ desfasurat se apreciaza prin posibilitatea utilizarii informatiei in situatii diferite, de natura practica sau orientate tot catre acumularea de noi informatii.

Acest lucru reclama o buna insusire a cunostintelor specifice, ceea ce presupune in ultima instanta, respectarea tuturor celorlalte principii.Respectarea acestui principiu nu poate fi dovedita decat in timp, prin mentinerea posibilitatilor de exprimare motrica specifica si nespecifica a individului la un nivel cat mai inalt, si implicit a unei calitati a vietii cat mai ridicata.

4. Principii specifice activitatii de educatie fizica

Principiul solicitarii gradate a organismului

Acest principiu are in vedere respectarea unor aspecte impuse de caracteristicile fiziologice ale organismului, care nu permit o abordare brusca a activitatii atata timp cat aceasta se desfasoara pe baze stiintifice si are obiective bine determinate.

In primul rand in cadrul fiecarei lectii, cand intrarea in efort a subiectilor trebuie realizata gradat, printr-o pregatire a organismului ce respecta particularitatile fiziologice ale varstei si ale efortului ce urmeaza a fi prestat.

In al doilea rand, principiul trebuie respectat in programarea continutului lectiilor pe termen lung, asigurandu-se astfel o adaptare treptata a organismului la solicitarile specifice activitatii si un progres continuu fara sincope si fara problemele fiziologice ce pot fi generate de abordarea neadecvata a efortului.

Principiul solicitarii optime

Principiul face referire la parametrii solicitarii psiho-fizice la care este supus subiectul in timpul activitatilor motrice. El vizeaza activitatea desfasurata in partea fundamentala a lectiei, unde se actioneaza in vederea realizarii obiectivelor operationale propuse.

In activitatile de educatie fizica si sport optimizarea solicitarii se impune ca o cerinta importanta in demersul specific pentru indeplinirea obiectivelor, atat a celor de dezvoltare morfo-functionala cat si de invatare, si poate fi respectata prin stabilirea mijloacelor adecvate si a raportului optim dintre parametrii efortului.

Principiul frecventei si duratei solicitarii (iteratiei optime a solicitarii)

Acest principiu are in vedere necesitatea impusa de specificul activitatilor motrice privind prezenta solicitarii pe parcursul unei saptamani si a duratei acestei solicitari atat in lectie cat si in timp.

Practica exercitiului fizic a demonstrat ca pentru realizarea unei adaptari functionale corespunzatoare si a unei invatari eficiente, este necesar ca solicitarea specifica sa se regaseasca de minim doua ori pe parcursul unei saptamani, timp de minim 8 saptamani.

Respectarea acestui principiu in educatie fizica si sport impune o programare si planificare judicioasa a activitatilor, atat la nivelul lectiei cat si pe termen lung.