 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alpinism | Arta cultura | Diverse | Divertisment | Film | Fotografie |
| Muzica | Pescuit | Sport |
"ISTORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI"
CAUZELE DETERMINANTE PENTRU REINTRODUCEREA
EDUCATIEI FIZICE IN SCOALA
SPORTUL SI CULTURA
Componenta esentiala a vietii, miscarea si, derivat din aceasta, exercitiul fizic se constitue intr-un adevarat izvor de sanatate, practicarea lor recomandindu-se din frageda copilarie pina la adinci batrineti.
Realizata initial in cadrul familiei, sub supravegherea parintilor, apoi la nivelul scolii, in lectiile de educatie fizica sau in activitatile sportive extrascolare, pregatirea fizica a persoanelor este strins corelata cu cea intelectuala, eficienta procesului de instruire fiind conditionata de alternarea judicioasa a orelor de intensa solicitare intelectuala cu cele practice, sub forma exercitiului fizic.
Efectele binefacatoare ale miscarii asupra starii de sanatate sunt binecunoscute, desi nu totdeauna se manifesta consecventa in practicarea exercitiilor fizice corespunzator categoriei de virsta, sexului si nivelului de pregatire fizica generala.
Sigur ca e destul de greu sa distingi momentul trecerii de la sport ca 'fapt impulsiv' la sport ca 'valoare culturala'. Integrarea se petrece atunci cind exercitiul sportiv se efecueaza cu constiinta exacta a semnificatiei educative si a treptelor ierarhiei valorice. Astfel, sportul devine 'proiect uman realizat'! Sportivul se straduieste sa creasca, sa se dezvolte ca persoana, sa-si creeze un stil de viata. In cursul acestui proces de creatie sui-generis sportul face accesibila mobilizarea acelor elemente pe care alte manifestari culturale poate ca nu le impartasesc. Sportul permite omului sa descopere si sa dezvolte resorturi de ordin cultural care zac in el insusi. Fireste ca pina la un punct cele doua acceptiuni intra in contradictie. Necesitatea istorica supunind sportul la constringeri exterioare, actul atletic pare a nu se mai impaca prea bine cu libertatea de creatie. In schimb, e sigur ca imaginea sportivului care inflacareaza inima publicului este aceea a unui campion uman.
Sportul evoca experiente exclusiv umane si independente de formele schimbatoare, modelele sau traditiile civilizatiei. Cultura sportului este proiectata, primar, in noi insine, de aici deriva reveberatia sa universala. Asa se explica audienta idealului olimpic astazi la toate popoarele, asa cum cu 3000 de ani in urma rasuna la poporul grec, in epoca civilizatiei helenice.
Elita intelectuala, influentata de dihotomia suflet- trup, a avut mereu tendinta de a crede ca formele educatiei fizice conduc exclusiv la hipertrofia musculara si a subestimat valentele spirituale ale unei institutii care si-a aflat sursa in armonie, creind de la inceputuri expresia kalokagathiei, a binelui si a frumosului sub acelasi acoperamint. Fara indoiala, trupul si sufletul trebuie abordate ca un tot, ca o unitate indisolubila. Individ si indivizibil pornesc din la aceeasi radacina.
Revenind la relatia care ne preocupa, sa convenim ca in cultura zilelor noastre sportul este elementul ludic prin excelenta. In toata gratuitatea lui (aparenta uneori), sportul este activitate creatoare de cultura.
Valorile care inalta exercitiul corporal, jocul, sportul la rang de cultura pot fi foarte bine fizice, intelectuale, morale sau spirituale. Nu degeaba sustinea cineva ca, la urma urmei, este descoperirea lumii morale pe caile disciplinei fizice. In acelasi timp, sportul - si mai ales educatia fizica - aduce o contributie originala la cunoasterea de sine si altora.
Fara a mai aminti de faptul ca, sub diverse forme, dar mai ales in cursul activitatilor in aer liber, in plina natura, sportul imbogateste sensibilitatea practicantului, contribue la dezvoltarea afectiva si estetica a individului, prin sentimentul pe care i-l furnizeaza vasta realitate fizica si armonia fireasca cu universului.
Prin exceptionale rezultate in ameliorarea conditiei biofiziologice a omului, sporturile contribue esential la dezvoltarea spiritualitatii. Intre facultatile noastre intelectuale si vitalitatea noastra fizica exista o corelatie indubitabila. Se poate, astfel, spune ca exercitiul corporal favorizeaza planul spiritual. In conditiile istorice date, prin capacitatea lor de influentare, de educare a maselor, sporturile pot deveni importante valori social-culturale, un veritabil 'ferment' de civilizatie, contribuind la imbogatirea patrimoniului uman.
Originea educatiei fizice si sportului
Educatia fizica ca activitate este deosebit de complexa, daca ne referim in primul rand la continutul, structura organizarea si desfasurarea sa.
Atunci cand vrem sa analizam activitatea de educatie fizica ca fenomen social, trebuie sa avem in vedere multitudinea de componente pe care ea le implica:
Exercitiile fizice au aparut si s-au perfectionat continuu in concordanta cu comanda sociala. Aparitia si evolutia exercitiilor fizice au o conditionare clara de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instincte, de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, aparitia si evolutia exercitiilor fizice au fost determinate nu numai de latura materiala a vietii sociale ci si de alti factori; stiinta, nivel de cultura, religie, etc.
Fundamentarea stiintifica a procesului de practicare a exercitiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu aceleasi stagnari, regrese. Aceasta fundamentare, a preluat critic, deci a valorificat, unele idei, norme, reguli, apartinand antichitatii, renasterii, umanismului burghez, etc. Fundamentarea s-a accentuat odata cu aparitia "Teoriei" si "Metodicii" ca discipline stiintifice si a altor discipline care au abordat domeniul nostru din diferite unghiuri si puncte de vedere.
Evolutia in timp a bazelor sportive din aer liber sau din interior, precum si a instalatiiilor sportive, a aparatelor si mai ales a materialelor, sportive este deosebit de elocventa.
Diferenta semnificativa dintre performantele sportive remarcabile obtinute in zilele noastre si cele din perioadele anterioare se explica si prin nivelul calitativ superior al acestora.
In contextul contruirii educatiei fizice ca activitate sociala, cadrele de specialitate s-au format mult mai tarziu. In Romania procesul de formare al specializarilor pentru domeniul practicarii exercitiilor fizice, a capatat un statut clar incepand cu anul 1922 cand s-a infiintat ANEFS.
In etapa actuala procesul de pregatire al cadrelor de specialitate in educatie fizica si sportiva s-a amplificat si diversificat. A aparut si invatamantul particular in educatie fizica si sport,
perfectionarea cadrelor din domeniu intensificandu-se progresiv.
Esenta educatiei fizice
Esenta consta in aceea ca practicarea exercitiilor fizice vizeaza intotdeauna, indiferent de forma organizatorica si de formatiunea social-economica si politica in care se realizeaza perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice ale subiectiilor. Cu alte cuvinte , scopurile practicarii exercitiilor fizice au fost relativ diferite de la o formatiune social-economica si politica la alta, dar esenta a ramas mereu aceeasi.
Educatia fizica are un caracter predominant biologic si importante valente pe planurile social si cultural-educativ.
Practicarea exercitiilor fizice sub forma activitatii de educatie fizica a fost si este determinata si din necesitati de ordin recreativ, de destindere si emulatie.
Educatia fizica prin diferitele ei forme de organizare si datorita caracterului sau emotional, contribuie in mod deosebit la dezvoltarea spiritului creator , a spiritului de afirmare si de depasire sau de autodepasire..
Practicarea exercitiilor fizice, dezvolta simtul estetic, simtul dragostei pentru gestul motric executat cu maestrie, simtul gestului pentru miscare.
Functiile educatiei fizice
Functiile sunt destinatii constante ale unui fenomen si ele deriva din ideal, in sensul ca se subordoneaza acestuia.
Prin functii se realizeaza idealul educatiei fizice, se face "apropierea" fata de aceasta. Toate functiile educatiei fizice sunt foarte importante si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite in "sistem" influentandu-se si completindu-se reciproc. Functiile educatiei fizice sunt de doua feluri, specifice si asociate. Functiile specifice vizeaza cele doua coordonate ale obiceiului de studiu propriu Teoriei si Metodicii : dezvoltarea fizica si capacitatea motrica. Functiile asociate intregesc efectele practicarii exercitiilor fizice asupra fiintei umane.
Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice face parte din categoria celor specifice si are rol prioritar mai ales in educatie fizica a tinerei generatii. Rolul dezvoltarii fizice armonioase , a unor indici superiori pe plan somatic si pe cel functional , pentru viata si activitatea oamenilor de toate varstele este prea binecunoscut si nu este negat sau contestat de nimeni.
Functia de perfectionare a capacitatii motrice face parte tot din categoria celor specifice educatiei fizice. Prin aceasta functie sunt vizate cele doua elemente componente ale capacitatii motrice : calitatiile motrice, deprinderile si priceperile motrice. Rolul capacitatii motrice pentru un randament sporit pe toate planurile vietii si in intregirea personalitatii umane nu mai trebuie argumentat.
Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza cerinta fundamentala de mentinere a unei stari optime de sanatate a oamenilor. Prin educatia fizica se actioneaza prioritar preventiv pe acest plan. Se poate , cu ajutorul exercitiilor fizice sa se actioneze si pentru corectarea unor deficiente pe planul sanatatii.
Functiia recreativa este o alta functie asociata pentru educatia fizica . Ea trebuie inteleasa cel putin in urmatoarele doua sensuri:
- asigurarea , prin activitatea de educatie fizica a fondului de calitatii , deprinderi si priceperi motrice necesare, ca oameni de diferite varste sa poata petrece in mod util si placut, adica recreativ, timpul lor liber ( cotidian, sau in vacante si concedii ).
-asigurarea conditiilor si dezvoltarea interesului pentru urmarirea, tot in timpul liber , direct sau prin mass-media , a intrecerilor motrice de buna calitate sau a unor activitatii motrice desfasurate necompetitiv.
Functia de emulatie face parte tot din categoria celor asociate pentru educatia fizica. Aceasta functie trebuie sa se materializeze prin dezvoltarea spiritului competitiv care caracterizeaza in general fiinta umana, a dorintei permanente de "depasire" si "autodepasire" dar numai in limitele regulamentare corecte si cu atitudine de fair-play. In acest sens se impune promovarea frecventa in educatia fizica a intrecerii prin jocuri de miscare sau jocuri sportive, stafete, parcursuri aplicative, concursuri, etc. Prin aceasta modalitate se dezvolta si creativitatea subiectilor, dorinta de a castiga, de a obtine victoria, de a se situa pe primele locuri, etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru elevi.
Functia educativa este tot o functie asociata a educatiei fizice dar este considerata ca fiind mai complexa prin prisma influentelor asupra dezvoltarii personalitatii umane in integritatea sa. Influenta educatiei fizice este evidentiata pe planul dezvoltarii laturii "fizice" a personalitatii. Ιn acelasi timp, insa sunt influente deosebite pe care le poate avea educatia fizica, bine conceputa si realizata asupra dezvoltarii celorlate laturi ale personalitatii umane: intelectuala, morala, estetica si tehnico-profesionala.
Pe plan intelectal se pot desprinde cel putin urmatoarele doua directii evidente:
Inarmarea subiectiilor cu cunostinte de baza din domeniul fiziologiei si igiena efortului fizic, al biomecanicii de executie a actelor si actiunilor motrice, psihologiei activitatilor motrice, metodicii, etc., toate aceste cunostiinte, transmise conform si cerintelor principiului accesabilitatii, asigura fondul de baza pentru cunoasterea stiintifica a practicarii exercitiilor fizice pentru constientizarea acesteia.
Contribuie in procesul direct de practicare a exercitiilor fizice la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale foarte importante cum sunt: atentia, memoria, spiritul de observatie, imaginatia, rapiditatea gandirii, etc.
Pe plan moral se poate realiza, de asemenea, o actionare eficienta prin toate activitatiile de educatie fizica. Accentul trebuie pus pe formarea unor deprinderi si obiceiuri de comportament corect in intreceri si competitii, in spiritul respectarii adversarilor si partenerilor de intrecere, al acceptarii deciziilor arbitrilor, a disciplinei in munca.
Pe plan estetic, prin exercitiile tehnice si tactice, situate uneori la nivelul de maiestrie, se contribuie cu eficienta la educarea gustului pentru frumos. Practicarea exercitiilor fizice pe fond muzical, atat in lectiile de educatie fizica cat si in alte forme de organizare, sporeste evident influentele educatiei fizice asupra unor calitati si trasaturi de ordin estetic (ritm, armonie, gratie, etc.).
Pe plan tehnico-profesional, contributia educatiei fizice este de asemenea evidenta. Ιn primul rand este expresiv aportul la cresterea indicilor unor calitati motrice necesare exercitiului cu eficienta a profesiilor social-economice. De asemenea, acelasi aport este vizibil si in sensul asigurarii unor indici superiori de dezvoltare morfo-functionala si de capacitatea cu temeinice deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative implicate in desfasurarea eficienta a majoritatii profesiilor.
Idealul educatiei fizice
Idealul este un model prospectiv spre care trebuie sa se intrepte intreaga activitate teoretica si practica specifica. El depaseste intotdeauna cerintele prezentului si vizeaza perspectiva. Se refera nu numai la educatia fizica ci si la toate activitatile motrice din domeniu.
Idealul este determinat de comanda sociala, deci si de nivelul acestuia, de conceptia factorilor de decizie pe plan national in privinta practicari exercitiilor fizice. Teoretic exista in legi, decrete guvernamentale, intructiuni si alte acte normative, ideile fundamentale care definesc conceptia pe plan national privind acest fenomen.
Rezumativ aceste idei fundamentale sunt urmatoarele:
Educatia fizica, antrenametul sportiv, activitatea competitionala, etc., fac parte integranta din masurile privind dezvoltarea fizica armonioasa si mentinerea unei stari optime de sanatate pentru toate categoriile de populatie ale tarii noastre;
Educatia fizica si celelalte activitati motrice fundamentale se subordoneaza pregatirii pentru munca si viata; trebuie urmarita cu prioritate afirmarea talentelor - mai ales pe planul activitatii competitional-sportive, atat la nivel national cat si la nivel international;
Petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite varste si profesii sa se realizeze in mod util si recreativ si prin practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme organizatorice;
Sa fie pus accent pe educatia fizica si sportiva a tinerei generatii (mai ales cea scolara), premiza si pentru o activitate sportiva de calitate superioara;
Asigurarea unei conduceri militare a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice pe fondul unei autonomii in plina afirmare.
Idelaul educatiei fizice si al celorlalte activitati motrice trebuie sa fie in concordanta cu idelaul general educational al societatii. Ιn consecinta el s-a modificat si se va modifica in functie de evolutia social-istorica a fiecarei societati, de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.
Obiectivele educatiei fizice si sportului
In orice activitate umana obiectivele sunt prioritati de diferite niveluri sau ranguri prin care se realizeaza functiile activitatii respective. Totul presupune insa actionare continua in timp. Deci, obiectivele educatiei fizice deriva din functiile sale specifice si asociate se subordoneaza acestora. Exista multeclasificari ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile si pntru educatia fizica. Cea mai raspandita clasificare este in functie de laturile procesului de practicare a exercitiilor fizice: instruirea si educatia.
Ca urmare, avem doua tipuri de obiective:
- de intruire
- de educatie
O alta clasificare foarte raspandita a obiectivelor fizice este cea care le grupeaza in cognitive, psihomotorii, sociale si afective.
Obiectivele generale ale educatiei fizice, adica cele considerate ca fiind de rangul I, sunt urmatoarele:
Mentinerea unei stari optime de sanatate a participantilor (de diverse varste), a exercitiilor fizice si cresterea potentialului lor de munca si viata;
Favorizarea proceselor de crestere si optimizarea dezvoltarii fizice a organismului celor care practica exercitiile fizice;
Dezvoltarea calitatilor motrice de baza, in primul rand si a celor specifice unor ramuri sau probe de sport, in al doilea rand;
Formarea unui sistem larg de deprinderi si priceperi motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor ramuri sau probe sportive;
Formarea capacitatii si mai ales a obisnuintei de practicare sistematica si corecta a exercitiilor fizice, inclusiv sau mai ales in timpul liber;
Contributia eficienta la dezvoltarea unor calitati si trasaturi moral-volitive si intelectuale a gustului pentru miscare si simtului estetic, a responsabilitatii sociale, etc.
Obiectivele de rang 2, specifice fiecarui subsistem al educatiei fizice nu exclud pe cele generale, ci le presupun, le "particularizeaza";
Obiectivele de rangul 3 sunt cele specifice fiecarei lectii sau altei forme de organizare a practicarii exercitiilor fizice.
Notiuni principale ale teoriei si metodicii educatiei fizice si sportului
Educatia fizica
In terminologia educatiei fizice si sportului se prezinta urmatoarea definitie pentru educatia fizica: "activitatea care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul maririi in principal a potentialului biologic al omului in concordanta cu cerintele sociale."
Educatia fizica este o activitate deliberat contruita si desfasurata in principal pentru perfectionarea dezvoltarii fizice si capacitatii motrice, ale fiintei umane in functie de particularitatile de varsta si sex, cerinte de intregare sociala, specificul unor profesii, etc.
Se atribuie educatiei fizice urmatoarele caracteristici fundamentale:
este fiziologica prin natura exercitiilor;
este pedagogica prin metoda;
este biologica prin efecte;
este sociabila prin organizare;
Educatia fizica se desfasoara in doua modalitati:
a) ca proces bilateral;
b) ca activitate independenta
Ca proces bilateral, educatia fizica se desfasoara in timp, permanent, continuu. Conducatorul procesului are raspunderi sau responsabilitati precise asupra unui proces. El trebuie sa fie competent, sa fie capacitat cu cunostinte si metodologie petntru a putea face o prelucrare cat mai corecta a celor intrati in procesul respectiv, adica a subiectilor. Subiectii, constituiti in grupuri, de diferite masuri (in educatia fizica scolara, grupul este clasa de elevi), trebuie sa fie pe receptie, sa fie atenti si sa incerce prin efort fizic si intelectual sa insuseascaa ceea ce este transmis de conducatorul procesului. Aceasta insusire trebuie sa fie dublata de participarea constienta si activa a subiectilor.
Ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, educatia fizica se desfasoara uneori in timpul liber al subiectilor si in absenta fizica a conducatorului procesului, a profesorului in majoritatea cazurilor. Aceasta activitate independenta de educatie fizica trebuie, insa, sa fie pregatita in cadrul procesului bilateral instructiv-educativ.
Educatia fizica are obiective generale precis formulate, specifice fiecarui subsistem al sau: educatia fizica a tinerei generatii (prescolara, scolara, studenteasca), educatia fizica militara, educatia fizica profesionala, educatia fizica a adultilor, educatia fizica a varstnicilor sau auto-educatia fizica, educatia fizica independenta. Intre aceste subsisteme exista legaturi logice determinate si de ontogeneza individului uman.
Alte cateva caracteristici ale educatiei fizice trebuie sa fie mentionate, mai ales pentru o analiza comparativa cu celelalte activitati motrice fundamentale:
a) Educatia fizica este accesibila tuturor indivizilor umani, indiferent de varsta, sex, ocupatie, credinta religioasa, apartenenta politica, etc.
b) Educatia fizica are un pronuntat caracter formativ in sensul ca pregateste subiectii pentru viata. Ea se adreseaza cu precadere corpului uman (armonie, rezistenta, etc.), calitatilor motrice ale omului practicant, pentru un randament eficient in munca, deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar aplicative. Acest caracter predominant formativ nu exclude prezenta in educatie fizica a elementului competitiv, care se realizeaza pe baza de intrecere, respectandu-se unele reguli precise.
c) Educatia fizica dispune de un numar foarte mare de exercitii fizice. in diferitele sale forme de organizare educatia fizica "opereaza" cu exercitii din diferite ramuri si probe sportive, exercitii pentru calitatile motrice, exercitii pentru influentarea dezvoltarii corpului executantilor.
Sportul
Sportul este o notiune, un termen, un concept, o categorie, etc., cu care in ultimul timp, nu mai opereaza direct Teoria si Metodica Educatiei Fizice. Informatiile principale despre aceasta notiune, care apartine Teoriei si Metodicii Educatiei Fizice si Sportului ca discipline generice - sunt necesare deoarece intotdeauna educatia fizica va fi legata si comparata cu sportul. In foarte multe situatii, sportul este folosit ca mijloc al educatiei fizice. Se apreciaza ca in asemenea situatii se sportivizeaza educatia fizica.
Folosirea sportului in activitatea de educatie fizica ca mijloc al acesteia, constituie argumentul principal de a denumi activitatea sportiva ca fiind educatie fizica si sportiva.
Sportul este un fenomen social aparut in istoria societatii dupa educatia fizica. El a capatat o amploare deosebita dupa reluarea Jocurilor Olimpice in anul 1896 si sub impulsul acestora.
Sportul este deosebit de complex, atat sub aspectul structurii cat si al functiilor.
Ca structura remarcam cele patru subsisteme ale sale:
sportul pentru toti;
baza de masa a sportului de performanta;
sportul la copii si juniori;
sportul de inalta performanta.
Intre cele patru subsisteme exista legaturi evidente si logice, dar si diferente specifice, inclusiv din punct de vedere al caracteristicilor competitiei.
Ca functii ale sportului mentionam urmatoarele:
contributiile la dezvoltarea fizica armoniaosa a practicantilor (daca fenomenul este dirijat stiintific);
contributie la dezvoltarea gustului specific si specializat al omului - practicant sau spectator - pentru miscare si practicare a unor ramuri sau probe sportive;
contributie la integrarea sociala a practicantilor.
Sportul are ca trasatura fundamentala competitia.
El are prin aceasta un caracter preponderent competitiv, nefiind exclus insa caracterul formativ. Competitia este prezenta in toate subsistemele sau esaloanele sportului, avand caracteristici diferentiale.
Sportul se clasifica in multe feluri, dupa criterii diferite si numeroase. Nici o alta clasificare nu poate fi absolutizata si nu exista o ierarhizare a acestor clasificari. Iata de exemplu, cateva clasificari:
sportul pentru barbati (asa cum au fost initial concepute), pentru femei (gimnastica ritmica, innotul sincron, etc.) si pentru ambele sexe;
sporturi clasice, moderne si contemporane;
sporturi olimpice si neolimpice;
sporturi nationale (la noi oina si tranta) si internationale;
sporturi individuale, pe echipe si mixte;
sporturi cu caracter motric (majoritatea) si cu caracter amotric (sah, aeromodelism, etc.).
Antrenamentul sportiv
Antrenamentul sportiv este o notiune fundamentala a Teoriei si Metodicii Educatiei Fizice si Sportului. De acest termen se ocupa in detaliu, inclusiv de procesul pe care il desemneaza, o disciplina specializata ulterior: Teoria si Metodica Antreamentului Sportiv.
Educatia fizica ca proces intructiv-educativ este comparata frecvent cu antrenamentul sportiv sau invers.
Antrenamentul sportiv, este in majoritatea situatiilor proces intructiv-educativ bilateral. Relatia dintre cei doi factori implicati in acest proces este relativ asemanatoare cu cea din educatia fizica. Note specifice: pot fi si doi antrenori, sportivii sunt mai putini ca numar fata de elevii unei clase, relatia dintre cei doi factori este mai puternica fiindca antrenamentul sportiv se desfasoara cu o frecventa mult mai mare fata de educatia fizica scolara.
In terminologia educatiei fizice si sportului, se mentioneaza ca antrenamentul sportiv este procesul instructiv-educativ desfasurat sistematic si continuu, gradat pe adaptarea organismului omenesc la eforturile fizice si psihice intense, in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice.
In procesul de antrenament sportiv sau in antrenamentul sportiv independent se realizeaza pregatirea pentru evolutia in competitiile sportive.
Deci antrenamentul sportiv se subordoneaza sportului, este un fel de laborator pentru sport, neconfruntandu-se cu acesta.
Antrenamentul sportiv are la dispozitie pentru fiecare ramura sau proba sportiva un numar mult mai mic de exercitii fizice, comparativ cu educatia fizica. Aceste exercitii fizice sunt, insa executate la un nivel ridicat pe plan tehnic si tactic, nu volum, intensitate si complexitate mult mai deosebite fata de exercitiile fizice folosite in educatia fizica.
Cultura fizica
Este o componenta deosebit de importanta si interesanta a culturii universale. Cultura universala sintetizeaza toate valorile materiale si spirituale puse in slujba dezvoltarii personalitatii umane.
Cultura fizica sintetizeaza toate valorile (legitati, categorii, institutii, bunuri materiale si informationale, etc.), menite a fructifica exercitiile fizice in scopul perfectionarii petentialelor biologice, spirituale si motrice al omului.
Sfera culturii este deosebit de larga.
In aceasta sfera, dupa opinia majoritatii specialistilor, intra urmatoarele categorii de valori:
valori create in scopul organizarii superioare a practicarii exercitiilor fizice de-a lungul istoriei sociale, concretizate in discipline stiintifice in domeniu, regulamente competitionale, imbunatatite permanent, performante, maestria tehnica si tactica, etc.
valori create in dezvoltarea filogenetica a omului, concretizate in : armonioasa dezvoltare fizica a acestuia, idealul despre dezvoltarea armonioasa corporala, reflectat in unele opere clasice, cum este de exemplu Discobolul lui Miron, etc.
Nu tot ceea ce cuprinde cultura fizica se creeaza in procesele concrete de educatie fizica, antrenament sportiv, activitate competitionala, activitate recuperatorie. Exista si creatii adica valori in ultima instanta de ordin spiritual, ganduri si reactii scrise (teorii, idei, cursuri, etc.) despre practicarea exercitiilor fizice. La acestea se pot adauga unele proiecte de baze sportive materiale sau instalatii sportive si alte idei sau realizari pentru domeniul sportiv.
Capacitatea motrica
Capacitatea motrica mai este denumita si "capacitate fizica" sau capacitate psiho-motrica.
Prin capacitatea motrica se intelege ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite prin care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare. Capacitatea motrica este un potential uman dinamic (progresiv sau regresiv) dat de unitatea dialectiva dintre calitatile si deprinderile sau priceperile motrice. Capacitatea motrica este - logic si legic - influentata de "sarcina" de indeplinit si de o multitudine de alti factori, intre care se remarca procesele psihice, procesele biochimice si nivelul indicilor de dezvoltare fizica. Faptul ca acesti factori o influenteaza, "o conditioneaza", nu inseamna, nu presupune ca ei sa intre obligatoriu in definitia capacitatii motrice.
Din definitie rezulta ca avem doua tipuri de capacitate motrica:
generala
specifica
Capacitatea motrica generala este formata din calitatile motrice de baza si din deprinderile si priceperile motrice de baza si utilitar aplicative.
Capacitatea motrica specifica este formata din calitati motrice specifice unor sporturi sau unor profesii si din deprinderi si priceperi motrice specifice.
In educatia fizica la toate esaloanele sau subsistemele sale, imbunatatirea capacitatii motrice generale se constituie intr-un element al obiectivelor de rangul I.
Miscarea omului
Se mai numeste si motricitatea omului, adica capacitatea de a se efectua miscari, acte si actiuni care implica un predominant efort fizic. Este reprezentata de totalitatea miscarilor efectuate de om pentru intretinerea relatiilor sale cu mediul natural sau social in care exista, inclusiv prin practicarea unor sporturi. Trebuie precizat ca este vorba numai de acele miscari care se realizeaza cu ajutorul muschilor scheletici, nu de cele realizate cu ajutorul mijloacelor mecanice.
Miscarea omului este de diferite tipuri (ciclica, aciclica, voluntara, involuntara, automata, activa, pasiva, uniforma, neuniforma, etc.) si are caracteristici spatiale, temporale, energetice, etc.
Ea se concretizeaza in urmatoarele elemente componente:
Actul motric, care este un fapt simplu de comportare realizat prin actiunea muschilor scheletici in mod voluntar, pentru realizarea unei actiuni sau a unei activitati motrice. Termenul poate sa indice si alte reflexe, instinctuale si automatizate. Un act motric special este exercitiul fizic.
Actiunea motrica, care este un ansamblu de acte motrice asftel structurat incat realizeaza un tot unitar in scopul realizarii unor sarcini imediate. Actiunea motrica este o deprindere, cu un mecanism de baza bine pus la punct (mersul, alergarea, saritura, etc.)
Activitatea motrica, care este un ansamblu de actiuni motrice, incadrate intr-un sistem de reguli si forme de organizare in vederea obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului uman si de perfectionare a organismului uman si de perfectionare a dinamici acestuia. Cele mai reprezentative activitati motrice sunt: educatia fizica, antrenamentul sportiv si activitatea competitionala.
Dezvoltarea fizica
Este o notiune deosebit de importanta pentru Teoria si Metodica educatiei fizice si sportului, perfectionarea dezvoltarii fizicului a dezvoltarii corpului omului fiind una din cele doua laturi ale obiectivului lor de studiu, de cercetare.
Dezvoltarea fizica este frecvent confundata cu pregatirea fizica sau conditia fizica. De cele mai multe ori se include in dezvoltarea fizica si calitatile motrice (fizice), o greseala cu efecte negative in planul practicii domeniului.
In Terminologia educatiei fizice si sportului se face precizarea ca prin dezvoltare fizica se intelege rezultatul, precum si actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si armonioase a organismului uman, concretizata in indici: morfologici (somatici) si functionali, cat mai apropiati de valorile atribuite in acest sens organismului sanatos la diferite varste. Dezvoltarea fizica presupune deci, doua categorii de indici: somatici, morfologici (care se vad, se observa cu ochiul sau se obtin prin masurare, inaltimea corporala, perimetrele sau diametrele la anumite niveluri, greutatea corporala, lungimea segmentelor corpului, etc.) si functionali, fiziologici, care nu se vad cu ochiul liber dar care constituie motorul organismului, frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, capacitate vitala, tensiune arteriala, timolul, etc.
Nivelul dezvoltarii fizice umane este multifactorial determinant. Acest nivel este un rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu ( natural, ambiental si social). Practicarea exercitiilor fizice daca se realizeaza pe baze stiintifice (in antrenamentul sportiv, de foarte multe ori se actioneaza in detrimentul unor indici de dezvoltarefizica si cu scopul imediat de obtienre doar a performantelor maxine). Organismul uman se dezvolta, creste - pana la o anumita vartsa - odata cu derularea ontogenezei. Aceasta crestere poate fi influentata in sens de accelerare si mai ales de armonizare prin practicarea speciala a exercitiilor fizice. De aceea se foloseste frecvent expresia :Dezvoltare Fízica Armonioasa.
Exercitiul fizic
In educatia fízica si in antrenamentul sportiv sau in activitatea competitional sportiva, exercitiul fizic se constituie in mijlocul specific de baza. exercitiul inseamna a deschide, a elibera, a permite miscarea.
Exercitiile fizice sunt modele operationale, cele mai frecvente cu care se lucreaza se opereaza pentru realizarea obiectivelor educatiei fizice la diferitele sale niveluri. Ele structureaza intr-o imbinare optima, influentele instructiv-Educative programate de conducatorul activitatii.
Prin exercitiu se intelege: repetarea sistematica si constienta a unei actiuni in scopul formarii sau perfectionarii unei priceperi sau deprinderi.
Repetarea exercitiului fizic intr-un mod stiintific este conditia fundamentala pentu obtinerea eficientei optime pe linia indeplinirii obiectivelor educatiei fizice. ca atare, repetarea respectiva trebuie insotita de reguli metodologice riguroase in functie de scopurile propuse.
Exercitiul fizic isi are originea in actul motric general al omului efectuat pentru ca acesta sa poata avea o relatie cu mediul in care exista si activeaza.
Sistemul formelor de organizare a practicarii exercitiilor fizice de catre elevi
In acceptiunea didactica, exercitiul reprezinta unul din cele mai importante instrumente didactice, avand largi aplicatii si numeroase functii in programarea si organizarea procesului de invatamant. Cu ajutorul exercitiului se obtine atat consolidarea sistemului de cunostinte, priceperi si deprinderi cat si intelegerea si insusirea unor regulu, teoreme cu valoare practica, care constituie premisele rezolvarii problematicii specific fiecarui domeniu in parte.
Activitatile de educatie fizica si sport organizate pentru masa larga a elevilor au ca obiectiv principal mentinerea si intarirea sanatatii acestora, dezvoltarea si formarea trasaturilor positive de caracter, dezvoltarea aptitudinilor motrice si a deprinderilor necesare pentru munca si viata.
Formele principale de organizare a exercitiilor fizice sunt:
I. In regimul zilei de scoala- care pot fi:
a. cuprinse in planul de invatamant (lectia de educatie fizica, lectia de activitati sportive, cercul sportive);
b. necuprinse in planul de invatamant (gimnastica de inviorare, in regimul zilei de scoala, recreatia organizata).
II. In timpul liber al elevilor- care pot fi:
a. activitati sportive de recreere, destindere, compensare
competitionale (campionatul scolii, cros, cupe traditionale, sporturi tehnico aplicative)
necompetitionale (activitate turistica, tabere, serbari sportive)
b. activitatea sportivilor de performanta (activitatea din cluburi si ascociatii sportive din scoli generale si licee cu program sportive).
I. a. Exercitii fizice cuprinse in planul de invatamant:
lectia de educatie fizica reprezinta principala forma de acivitate care cuprinde toti elevii. Obiectivele lectiei de educatie fizica sunt: intarirea sanatatii, sporirea capacitatii de munca fizica si intelectuala a elevilor, dezvoltarea fizica armonioasa, perfectionarea calitatilor motrice de baza, asigurarea cunoasterii unei ramuri de sport si formarea deprinderii de a le practica independent, dezvoltarea capacitatii de adaptare la cerintele activitatii sociale etc.
lectia de activitati sportive - activitatile sportive sunt orientate, in general spre insusirea si perfectionarea tehnicii si tacticii ramurii de sport alese de catre elev. Organizarea se face sub diverse forme: lectii de initiere si perfectionare intr-o ramura de sport, lectii de pregatire a elevilor care participa in competitiile prevazute in calendarul scolar. Fiind o forma de activitate prin care scoala contribuie la dezvoltarea sportului de performanta, se vor selection elevii care au aptitudini intr-o anumita ramura. Continutul activitatii sportive si metodica conducerii lor difera de cele ale lectiilor de educatie fizica.
b. exercitii fizice necuprise in planul de invatamant:
1. gimastica de inviorare- exercitiile de gimnastica practicate dimineata reprezinta cele mai utile si simple forme de practicare sistematica a exercitiilor fizice. Ele contribuie la asigurarea unui regim correct de viata, stimuleaza buna functionare a aparatului respirator, circulator, imbunatateste activitatea sistemului nervos, mobilizeaza si pregateste organismul pentru efortul din timpul zilei. Unele exercitii pot fi utile si pentru corectarea anumitor atitudini deficiente ale corpului (cifoze, scolioze, lordoze etc.).
. gimnastica in regimul zilei de scoala- se poate efectua inaintea inceperii primei ore de curs sau la sfarsitul celei de a doua sau a treia ore, in prezenta si sub conducerea celui care urmeaza sa desfasoare ora respectiva. Exercitiile trebuie sa fie simple, usoare, accesibile, sa se adreseze principalelor grupe muscular.
. recreatia organizata- jocurile din timpul recreatiilor se desfasoara din initiativa elevilor. Initierea in scoli a unor actiuni care urmaresc practicarea exercitiilor fizice este cu atat mai necesara cu cat activitatea anterioara (participarea la lectiile teoretice, in clasa) solicita din partea elevilor o concentrare prelungita, un efort de atentie si mentinerea pozitie statice timp indelungat.
II. a. Activitati sportive de recreere, destindere, compensare
competitionale
campionatul scolii urmareste atragerea tuturor elevilor la practicarea exercitiilor fizice si a sportului in scopul intaririi sanatatii, dezvoltarii armonioase, formare unor deprinderi motrice pentru munca si viata etc. totodata campionatul scolii contribuie la depistarea elevilor cu aptitudini deosebite pentru sportul de performanta.
crosul este o intrecere de alergare pe teren variat organizat, de obice, toamna sau primavera. Marcarea traseului se face cu stegulete, fanioane colorate sau alte mijloace usor vizibile. Lungimea traseului se stabileste in functie de varsta concurentilor, sex, de dificultatea traseului si gradul de pregatire al elevilor.
jocurile sportive- la intrecerile sportive de baschet, fotbal, handball, volei etc., organizate la nivel de scoala, participa indeosebi echipe selectionate pe clase, ani. Acestea vor fi alcatuite din cei mai buni elevi participant ai ramurii respective de sport. O competitive scolara la jocurile sportive se desfasoara confrm prevederilor cuprinse in regulamentele oficiale ale federatiilor sportive. Aceste prevederi sun in excusivitate valabile atunci cand jocurile se desfasoara pe terenuri de dimensiuni normale. Cand jocurile se desfasoara pe terenuri reduse trebuie intocmit un regulament propriu, care sa cuprinda toate precizarile necesare disputarii normale a jocului.
necompetitionale
serbari si demonstratii sportive- se organizeaza cu prilejul actiunilor ce marcheaza inceputul sau sfarsitul anului scolar, cu ocazia unor zile festive sau sarbatori traditionale. Programul sportiv poate fi axat pe exercitii de gimnastica de baza, ritmica, moderna, elemente de gimnastica acrobata etc. pot fi incluse si intreceri la diferite discipline sportive (atletism, baschet, fotbal etc.).
tabere, actiuni turistice- vacantele scolare trebuie sa contribuie la reconfortarea fizica si intelectuala a elevilor. Organizarea unor excursii, tabere de scurta durata in corturi, cabane, campinguri conduce la antrenarea unui numar mare de elevi. Prin organizarea unor activitati turustice se asigura formarea unor deprinderi practice necesare in viata si munca, precum si petrecerea timpul lober intr-un mod util si placut.
b.activitati sportive de performanta cuprind activitatea din cluburi si asociatii sportive, activitatea din scoli generale si licee cu program sportiv , din scoli si licee cu clase special de sport. Toate acestea cuprind elevi cu o pregatire motrica superioara si cu inclinatii catre diverse ramuri de sport.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
