Distributia nivelului dinamic al semnalului telefonic - Coeficientul de activitate a canalului - Inteligibilitatea vorbirii

Distributia nivelului dinamic al semnalului telefonic - Coeficientul de activitate a canalului - Inteligibilitatea vorbirii

Numeroase lucrari teoretice si experimentale arata ca distributia nivelului dinamic are loc dupa o lege normala:

(2.10)

unde valoarea medie a volumului ( dBm0),

abaterea patratica medie ( dB), in functie de lungimea liniei de abonat, calitatea microfonului, taria vorbirii.

Curba densitatii de probabilitate a volumului fiind normala, probabilitatea ca volumul sa se afle in limitele este:

(2.11)

adica 99,7%.

Pentru semnalul telefonic se considera de obicei ca factorul de varf, adica diferenta intre nivelul corespunzator amplitudinii maxime si nivelul corespunzator valorii efective este dB, cu o probabilitate de depasire a acestei valori mult mai mica decat 1%.

1.        Coeficientul de activitate a canalului

Pentru calculul caracteristicilor semnalului de grup in sistemele de transmisiuni analogice, ca si in conceperea unor metode eficiente de utilizare a canalelor scumpe (pe cablu submarin, prin satelit etc.) este importanta cunoasterea coeficientului de activitate . Se considera ca in timpul convorbirii, calea este libera aproximativ 50% din timp pentru ascultarea interlocutorului, la care se adauga durata pauzelor intre cuvinte, fraze - de ordinul a msec - ce reprezinta inca ( din timp. Astfel se poate spune ca in medie calea de transmisiuni este ocupata aproximativ % din timp (

2. Inteligibilitatea vorbirii

Calitatea comunicatiei telefonice este determinata in primul rand de inteligibilitatea vorbirii si putem distinge: inteligibilitatea sunetelor, a cuvintelor si a frazelor. In majoritatea cazurilor inteligibilitatea se determina experimental dupa o metodologie anume (de exemplu, pentru sunete cu ajutorul listelor de logatomi ) si se acorda calificative in functie de numarul sunetelor, cuvintelor, frazelor percepute corect: 'foarte bine' ( %), 'bine' ( %), 'satisfacator' ( %); o inteligibilitate sub % conduce la intreruperea comunicatiei (calificativ 'rau').

3. Modulatia Impulsurilor in Cod

Inventata de Reeves in 1937, Modulatia Impulsurilor in Cod, MIC (PCM Pulse Code Modulation), constituie metoda clasica de codare numerica a semnalelor analogice si se realizeaza conform schemei bloc din Fig. 4-3.1.

Semnalul este esantionat cu o frecventa  , unde este frecventa maxima din spectrul semnalului Ca urmare este generata o succesiune de esantioane , ce in general pot lua o multime continua de valori.

Prin operatia de cuantizare, amplitudinea fiecarui esantion este aproximata cu un nivel dintre cele L nivele posibile, numarul de nivele L fiind finit si obtinand succesiunea de esantioane .Operatia de codare face ca fiecarui esantion sa-i corespunda un cuvant de cod . Cel mai adesea se foloseste pentru codare un alfabet binar.Cu B simboluri binare in cuvantul de cod pot fi codate si transmise nivele ale semnalului

Intrucat numarul de nivele L ce pot fi transmise este finit, cuantizarea esantionului introduce o distorsiune specifica acestei operatii, ce poate fi privita ca rezultat al adaugarii unui zgomot - zgomot de cuantizare:

(3.1)