Legi si reglementari specifice privitoare la activitatile portuare

Legi si reglementari specifice privitoare la activitatile portuare

In tarile cu legislatie statutara mai ales, functie de natura si importanta prevederilor adoptate, aceste instrumente sunt uneori legislative si uneori administrative. In Franta, Codul Porturilor Maritime constituie principalul document cu privire la dezvoltarea si managementul porturilor. El cuprinde sapte volume care trateaza despre:

stabilirea, organizarea si dezvoltarea porturilor maritime;

taxele portuare si de navigatie;

activitatea politiei in porturile maritime;

linii de cale ferata in docuri;

organizarea muncii in porturile maritime;

porturi in domeniul public;

Consiliul National al Comunitatilor portuare.

Paragrafele din preambulul reglementarilor nu au nici un efect asupra legalitatii lor. Scopul lor este de a specifica contextul in care legea sau reglementarea este adoptata. Referintele din aceste paragrafe sunt deseori incomplete. Trebuie retinut ca legile sau reglementarile ulterioare pot suplimenta, amenda sau revoca pe cele initiale.

In Spania, se afla in curs de elaborare un proiect de lege cu privire la porturile de stat si porturile maritime comerciale. Acest proiect prevede infiintarea autoritatilor portuare care sunt entitati publice investite cu personalitate juridica, management autonom si bugete proprii. Ele vor fi responsabile pentru toate operatiunile de transport maritim si cele cu baza la uscat legate de traficul portuar, dar ele pot acorda concesiuni pentru operarea anumitor servicii specializate. Managementul autoritatilor portuare va fi coordonat si supervizat de o agentie nationala care va fi responsabila si pentru planificarea nationala a investitorilor si va concepe sisteme informationale si de gestionare. Toate functiile porturilor se vor conduce in conditiile legii private, atat in ce priveste operarea facilitatilor cat si in probleme de port. In Spania, in prezent, exista patru porturi autonome cu un regim juridic aproape similar celui francez.

Managementul celorlalte porturi intra in competenta statului. In Portugalia, toate porturile comerciale sunt autonome. Porturile Lisabona si Leixoes revin autoritatilor. Aceste porturi se bucura de o larga autonomie fata de stat, dar statul fara indoiala exercita supraveghere financiara asupra institutiilor portuare.

Pentru ca un port sa-si poata desfasura activitatea si sa-si indeplineasca functiile sale in conditii corespunzatoare trebuie sa existe un cadru adecvat de reglementari care sa asigure transparenta necesara, promovarea liberei concurente, un tratament unitar si nediscriminatoriu pentru toti agentii economici portuari, in conditiile cresterii calitatii serviciilor.

Activitatea de autorizare este reglementata in prezent de Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 508/1999[1]. Autorizarea este necesara pentru toti agentii economici ce presteaza servicii publice portuare si pentru cei ce presteaza serviciile portuare mentionate la art. 10, lit. b), punctele 1, 7, 8, 9, 10 si 12 precum si pentru cei ce efectueaza lucrari de asistenta si salvarea navelor sau executa constructii si reparatii hidrotehnice. Autorizatia pentru prestarea serviciilor in porturi se elibereaza de catre Inspectoratul Navigatiei Civile la solicitarea agentilor economici care indeplinesc conditiile prevazute in normele metodologice. Indeplinirea acestor conditii este atestata de o serie de documente solicitate de I.N.C. pentru eliberarea autorizatiei, printre care si acordul preliminar al administratiei portului privind utilizarea infrastructurii portului.

Autorizatia se acorda pe o perioada de 5 ani de la data eliberarii cu conditia avizarii anuale a acesteia.

I.N.C. verifica prin echipe de control modul de respectare a conditiilor de obtinere a autorizatiei si a vizelor anuale. In cazul in care se constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile de acordare a autorizatiilor acestea se suspenda pe o perioada de 30 de zile, timp in care agentul economic respectiv trebuie sa ia masuri pentru respectarea conditiilor de autorizare si sa faca dovada lor; in caz contrar autorizatia se retrage.

Autorizatia se mai poate retrage si la propunerea capitaniilor de port daca acestea constata incalcari repetate si cu buna stiinta ale reglementarilor privind navigatia civila, la solicitarea organelor abilitate sa urmareasca modul de respectare a reglementarilor privind protectia mediului, protectia muncii, a regimului vamal si al frontierei de stat, a reglementarilor sanitare, in cazul in care agentul economic nu cere in scris acordarea vizei anuale sau daca acesta nu a inceput activitatea in 6 luni de la acordarea autorizatiei sau si-a intrerupt activitatea pe o perioada de 6 luni consecutive. Agentului economic caruia i s-a retras de doua ori autorizatia nu i se mai acorda o noua autorizatie.

Pentru serviciile portuare nesupuse autorizarii administratiile portuare elibereaza permise de lucru in conditii similare celor pentru acordarea autorizatiilor insa printr-o procedura simplificata.

Dupa cum se observa legislatia romana acorda o importanta deosebita serviciilor esentiale pentru un port (care sunt incadrate conform OG 22/1999 in categoria serviciilor publice) pentru care autorizarea este o conditie obligatorie; de asemenea autorizarea este necesara pentru celelalte servicii principale furnizate navelor cum ar fi cele privind operarea acestora (incarcare, descarcare, stivuire, amarare etc.) care sunt direct legate de functia primara a unui port, aceea de a transfera marfa intre transportul maritim si cel interior cat mai rapid si mai eficient.