DEFECTELE IMBINARILOR SUDATE

DEFECTELE IMBINARILOR SUDATE

Defectele imbinarilor sudate sunt abateri de la continuitatea, forma, dimensiunile, aspectul exterior, structura si compozitia chimica, prescrise, pentru o anumita cusatura in documentatia tehnologica.

Pentru aprecierea faptului daca un defect poate sau nu sa fie admis, trebuie corelate marimea si numarul acestor defecte cu rezistenta admisibila pentru constructia in cauza.

In prezent, cand proiectarea asigura securitatea in exploatare luand in considerare studiile de fiabilitate, este necesar sa se cunoasca temeinic cauzele defectelor imbinarilor sudate si influenta acestora asupra rezistentei in exploatare a produselor, pentru a fi posibil sa se evite pierderi materiale si sa se poata interpreta obiectiv daca un defect poate sau nu sa fie admis.

Aprecierea defectelor si caracterizarea lor globala trebuie sa tina seama de urmatoarele elemente: tipul defectului, pozitia de imbinare, marimea si forma, sectiunea materialului in care se afla defectul, numarul de defecte pe o anumita suprafata, solicitarile prescrise constructiei etc.

Defectele pot fi superficiale, deschise, uneori vizibile sau in interior, inchise, fara vizibilitate. Unele pot fi remediate prin lucrari suplimentare, in timp ce altele nu mai pot fi remediate.

Producerea defectelor se datoreaza unor greseli de proiectare, tehnologie sau alegerea materialului de adaos, iar alteori greselilor de executie.

1.1 Caracterizarea defectelor, cauze si metode de prevenire

Crapaturi, fisuri

Fisurile sunt defecte care se manifesta sub forma unor discontinuitati cu dimensiuni microscopice. Atunci cand se observa cu ochiul liber si au dimensiuni mari ele devin crapaturi.

Fisurile sunt considerate ca un defect periculos si nu sunt admise. Singura norma care admite fisurile este cea pentru elemente de constructii metalice, unde se admit la clasa a V-a, fisuri transversale cordonului de sudura si paralele cu directia de solicitare pe cel mult 20% din grosimea cordonului. Remedierea in acest caz presupune o tehnologie care urmareste indepartarea completa a defectului, fara producerea unor tensiuni suplimentare, resudarea cu grija si apoi controlul final.

Fisurile pot sa se produca la cald, adica intr-o perioada cand materialul este incalzit sau parcurge intervalul de solidificare. Fisurile la cald au contur neregulat, dezvoltandu-se intercristalin si sunt oxidate atunci cand se observa sub microscop.

Se observa ca fisurarea este mai intensa la concentratii mai mari de carbon si de sulf. Pe de alta parte, descresteea continutului in sulf nu se poate realiza decat cu procese tehnologice costisitoare, ajungand pana la 0,001%, dar asemenea proportii aduc si ele otelul intr-o stare de fisurabilitate excesiva, contrar presupunerilor teoretice.

O alta cauza a fisurilor sunt gazele, care atunci cand nu sunt eliminate din baile de sudura, raman in metalul solidificat si creeaza amorse de rupere, daca depasesc rezistentele admisibile.

Hidrogenul, spre exemplu, la sudarea cu arc electric poate atinge concentratii de 28 cm³/100 g metal, fiind preluat din invelisul ceramic al electrozilor, din atmosfera inconjuratoare sau din alte substante care acopera metalul de baza care il genereaza ca: uleiul, vopseaua, rugina etc. De asemenea, la sudarea sub flux hidrogenul poate fi absorbit din invelisul oxidant sau umed al sarmei precum si din flux.

Datorita acestor situatii este necesar ca metalul de baza si cel de adaos sa fie curate iar electrozii inveliti si fluxurile sa fie uscate inainte de sudare pentru eliminarea umiditatii.

Fisurile care se formeaza datorita hidrogenului sunt insotite si de defectul "ochi de peste", care are o forma circulara sub forma unei pete albe cu dimensiuni de pana la 10 mm.

Fisurile la cald sunt localizate mai ales in zona influentata termic. O influenta asupra gradului de fisurare o au si factorii de natura tehnologica sau constructiva. Factorii tehnologici produc fisurarea daca regimurile de lucru sunt necorespunzatoare ca, spre exemplu cresteea excesiva a temperaturilor de lucru, care duc la supraincalzirea metalului de baza si prin viteza de racire mare la structuri modificate, fragile si, de aici, tensiuni mari; participarea in exces a metalului de baza la formarea cusaturii atunci cand acesta are tendinta de a se fragiliza; sudarea intr-un singur strat a cordoanelor inalte cu sectiune mica, ceea ce face a ultimul metal care solidifica, fie in mijlocul sectiunii unde pot apare fisuri etc.

Factorii de natura constructiva, de asemenea, pot da nastere la fisuri cand nu asigura o contractie libera cordonului in perioada de solidificare.

Fisurile care se produc la rece sunt neoxidate, aratand ca o linie dreapta, fara ramificatii, intracristaline.

Tensiunile remanente contribuie si ele la defectul de fisurare la rece. Aceste tensiuni pot fi directe, care sunt determinate de material adica au in vedere dimensiunile acestuia, sau rezulta din impiedicarea deplasarii pieselor in cursul operatiei de sudare datorita prinderii rigide cu alte piese. De exemplu, modul de asamblare al tablelor poate influenta asupra aparitiei fisurilor cum este cazul imbinarilor in unghi a unor table groase, care fiind sudate fara rost de prelucrare au tendinta de fisurare.

Se recomanda ca asamblarea sa lase inainte de sudare un spatiu pentru a da libertate de actiune contractiilor ce se produc.

Printre masurile tehnologice care se pot lua in vederea evitarii fisurarii la rece sunt: preincalzirea si tratamentele termice dupa sudare.

Preincalzirea micsoreaza gradientul temperaturii la racire si deci, viteza de racire, ceea ce influenteaza evitarea aparitiei unor structuri fragile. De asemenea, se reduc tensiunile si se usureaza conditiile de eliminare a hidrogenului.

Tratamentele termice duap sudare se pot efectua pentru imbunatatirea caracteristiilor mecanice ale imbinarii sudate si pentru detensionare.

Pori si sufluri

Porii si suflurile sunt cavitati umplute cu gaze, avand suprafata lucie, de cele mai multe ori, de forma sferica. Mecanismul formarii porilor si suflurilor este determinat de conditiile de lucru. Daca viteza de evacuare a bulelor de gaz este mai mica decat viteza de inaintare a frontului de cristalizare, bulele de gaz raman prinse si metalul solidifica in jurul lor. In imbinarile la care gazele reusesc sa se evacueze la solidificarea baii topite, nu se inregistreaza pori.

Gazele aflate in pori si fisuri sunt: bioxidul de carbon, oxidul de carbon, metanul, hidrogenul sulfurat etc.

Dupa modul de repartitie porii pot fi uniform distribuiti, localizati in anumite zone, dispusi in sir etc.

Suflurile au forme alungite, dimensiunea maxima fiind paralela cu axa cordonului.

Cauzele principale ale aparitiei defectului sub forma de pori si metodele de evitare sunt aratate in tabel.

Incluziuni

Incluziunile sunt defecte de compozitie chimica diferita de a metalului din cusatura. Ele pot fi metalice sau nemetalice, iar din punct de vedere chimic pot fi oxizi, silicati, sulfuri, nitruri etc. In imbinari sudate mai frecvente sunt incluziunile nemetalice ca cele de zgura, oxizi, nitruri si sulfuri.

Incluziunile de zgura sau flux sunt resturi (de zgura sau flux) ramase dupa solidificare ca urmare a faptului ca nu s-a executat curatirea dupa fiecare cordon. Marimea acestora este de la microni la milimetri, iar forma rotunda, plana, alungita etc.

Incluziunile de oxizi metalici, nitruri si sulfuri se formeaza prin reactiile oxigenului, azotului si sulfului cu metalul baii.

Dintre incluziunile metalice intalnim mai ales wolframul, care se foloseste in calitate de electrod, neconsumabil, pentru intretinerea arcului.

Cauzele principale ale aparitiei incluziunilor si metodele de evitare sunt prezentate in tabel.

Incluziunile ca si celelalte defecte au influenta negativa asupra comportarii in exploatare a imbinarilor sudate.

Forma incluziunilor este mai periculoasa atunci cand este poligonala, cu muchii si varfuri ascutite, situatie care introduce tensiuni suplimentare in imbinare, fata de situatia cand forma este sferica sau dispunerea se face in siruri.

Pozitia incluziunilor este mai periculoasa cand se afla in apropierea marginilor fata de cele care sunt in interior.

Dimensiunile si calitatea incluziunilor sunt, de asemenea, elemente principale care influenteaza proprietatile imbinarilor.

Indepartarea incluziunilor din imbinarile sudate, se face prin curatire si resudare.

Lipsa de patrundere

Lipsa de patrundere caracterizeaza defectul la care materialul topit nu acopera toata sectiunea necesara sudurii, astfel incat ramane un interstitiu intre metalul depus si metalul de baza.

Lipsa de patrundere micsoreaza rezistenta mecanica statica, datorita modificarii sectiunii active a imbinarii. Cercetarile experimentale au aratat ca nepatrunderile care micsoreaza sectiunea cu mai putin de 10-15% nu influenteaza o scadere semnificativa, asupra rezistentei statice, dar reduc inschimb mult rezistenta la oboseala si plasticitatea. La solicitari dinamice, chiar la nepatrunderi mici apar varfuri importante de eforturi unitare care creeaza pericolul de rupere.

In tabel se arata principalele cauze ca si consecintele si metodele de evitare a acestui defect.

Lipsa de patrundere se remediaza prin inlaturarea stratului de sudura pe o singura parte prin craituire pana la zona cu defect si apoi resudarea cu atentie.

Lipsa de topire

Lipsa de topire apare ca o legatura incompleta intre metalul de baza si cel de adaos sau intre straturile metalului depus.

Locurile unde pot fi situate lipsa de topire: laterala, intre straturi si la radacina.

Depistarea lipsei de topire se face prin controlul cu raze X sau ultrasunete.

In tabel se arata cauzele, consecintele si metodele de evitare ale acestui defect.

Remedierea se face prin craituire pana la zona cu defect, resudare si apoi controlul pentru confirmarea indepartarii.

Supraincalzirea

Supraincalzirea in imbinarile sudate apare ca urmare a solicitarilo la care este supus metalul in ciclurile termice de incalzire-racire. Structura supraincalzita se caracterizeaza prin cresteea granulatiei si aparitia formelor acciculare de ferita.

Supraincalzirea datorata ciclurilor de incalzire-racire la sudare, se manifesta in metalul de baza intr-o portiune a zonei influentate termic care este solicitata la temperaturi intre 1100-1400˚C, avand particularitati in functie de tehnologia de sudare si parametrii tehnologici de lucru.

Efectul de supraincalzire caracterizeaza mai ales otelurile susceptibile cum sunt cele aliate cu proprietati anticorozive, sau aliate cu structura feritica. La sudarea acestora este necesar sa se lucreze cu curentul de sudare la limita minima, cu electrozi adecvati si cordoane cu mai multe structuri.

Remedierea pieselor cu defecte de supraincalzire este posibila prin tratamente termice cu conditia ca acestea sa nu afecteze precizia dimensionala a pieselor prin deformatii.

Arderea

O incalzire care depaseste temperatura de fuziune, produce arderea, care se manifesta sub forma de zgura sau pelicula de oxizi, precum si particul de metal caracteristice efectului de topire.

Arderile sunt asociate de cele mai multe ori cu strapungeri ale materialelor prelucrate.

Principala cauza care produce arderea materialului este intensitatea mare de curent si viteza de sudare prea mica. De asemenea, arderile sunt determinate si de geometrii necorespunzatoare alese pentru resturi. La sudarea in mediu de argon sau bioxid de carbon, in afara cauzelor amintite mai inainte, arderile sunt provocate si de intreruperea circuitului gazului de protectie.

Arderile sunt defecte care conduc la rebutarea pieselor fara posibilitati de remediere.

1.2 Defecte de forma

Latimea neregulata a cusaturii

Atunci cand rostul este mai mare fata de cel prescris, se obtin cusaturi cu latime necorespunzatoare. Defectul apare mai frecvent la sudarea automata.

Factorii principali care produc acest defect sunt urmatorii: variatia tensiunii in retea, dereglarea vitezei de inaintare a tractorului sau electrodului, schimbarea pozitiei electrodului. Micsorarea latimii se regleaza prin reducerea tensiunii si cresteea vitezei de inaintare.

Latimea neregulata duce la cresteea sau scaderea dimensiunilor si de aici la un consum suplimentar de materiale, modificari ale rezistentei mecanice, generarea altor defecte in imbinare.

Suprainaltare si convexitate excesiva

Suprainaltarea este o ingrosare excesiva prin depunerea ultimului strat, determinata de viteza de inaintare si curentul de sudare mici, de calitatea fluxurilor.

Convexitatea excesiva este un defect al sudurilor de colt.

Cauza acestui defect este fie valoarea prea mica a curentului fie avansul electrodului nesincronizat cu viteza de sudare.

Ambele defecte produc depasirea normelor pentru consumul materialelor si se pot remedia prin polizare daca au lungimi restranse.

Abateri ale pozitiei relative a semifabricatelor fata de prescriptiile tehnice

Nerespectarea unghiului prescris intre cele doua axe sau lipsa de coaxialitate atunci cand nu se prevad denivelari se reprezinta in figuri.

Cauzele acestor defecte si metodele de prevenire sunt aratate in tabel.

Alte defecte de forma

Craterul final apare la intreruperea arcului la capatul cordonului. Se evidentiaza ca o adancitura aplatisata.

Cauzele producerii acestuia sunt urmatoarele: lipsa de experienta profesionala, conducerea gresita a arcului, variatia curentului si tensiunii etc.

Radacina nesudata are forma unei retasuri, evidentiind o grosime incompleta a imbinarii.

Cauzele care produc acest defect sunt: dimensiuni de prindere necorespunzatoare, deformatii, repartizarea neuniforma a presiunii asupra fluxului in cazul sudarii automate etc. remedierea se face prin curatire si completare pana la obtinerea dimensiunilor normale.

Scobitura este concavitatea in cordon produsa de o topire excesiva. Forma acesteia are in vedere planul in care se lucreaza si felul imbinarii putand fi la sudura in cornise, la sudura de colt, la sudura cap la cap, la sudura cu suprapunere.

Aparitia unor asemenea defecte este cauza pregatirii incorecte a capetelor, rostul prea mare, nerespectarea regimului de sudare. Defectul micsoreaza rezistenta semifabricatelor sudate solicitate mecanic in exploatare, ceea ce face sa nu fie acceptat. Imbinarile cu asemenea defecte trebuie completate prin sudare pana la dimensiunile normale.

Alte defecte de forma sunt scurgerea si strapungerea. Datorita scurgerii materialului topit se revarsa pe suprafata metalului de baza in afara conturului rostului, ca in figuri, pentru o imbinare cap la cap sau pentru o imbinare in unghi.

Defectul de scurgere este generat de folosirea unui curent prea mare, pozitia de lucru incorecta a electrodului sau viteza de sudare prea mica necorelata cu viteza de topire prea mare. Scurgerea este intensa mai ales la suduri realizate in plan vertical si de plafon unde trebuie sa se foloseasca electrozi cu diametrul cel mult de 4 mm si sa se ia masuri tehnologice suplimentare in ceea ce priveste manuirea.

Depunerea scurgerilor pe material provoaca in acesta efecte de crestatura pronuntata care influenteaza negativ rezistenta la solicitari dinamice.

Remedierea se face cu inlaturarea scurgerii prin polizare.

Daca materialul sudat se perforeaza se produce defectul numit "strapungere". Zona cordonului este umpluta partial iar la radacina atarna picaturi solidificate. Cauzele acestui defect sunt urmatoarele: grosimea materialului mica in comparatie cu regimul de lucru folosit; diametrul materialului de adaos prea mare; rostul capetelor prea mare, situatie inalnita mai ales la sudarea automata; conducerea cu viteza neuniforma a electrodului.

Evitarea acestui defect presupune o dimensiune uniforma a rostului, folosirea unor dispozitive de prindere eficiente, asigurarea bazei cu placi, regimuri de lucru corespunzatoare.

Suprafata neregulata a cusaturii reprezinta un alt defect de forma, cand cordonul are o latime neregulata, reliefata prin strangulari sau latiri mari. Exista o legatura directa intre vascozitatea baii si gradul de reliefare a solzilor cordonului. Acestia sunt cu atat mai mari si mai aspri cu cat vascozitatea baii este mai mare.

Asupra formarii acestora are influenta curentul de intensitate mare, conducerea neuniforma a electrodului si natura electrodului utilizat. La sudarea automata sub flux suprafata neregulata apare mai ales in dreptul prinderilor. Remedierea suprafetei neregulate a cusaturii se face prin polizare si resudare pentru uniformizare.

Crestatura este o lipsa de material de forma unui sant, pe lungimea partiala sau totala a cordonului.

La imbinarile in unghi crestaturile se produc cu predilectie de materialul in pozitie verticala iar la sudarea in cornise de-a lungul marginii superioare.

Cauzele care duc la aparitia acestui defect sunt urmatoarele: miscarea rapida a electrodului, curentul de sudare prea mare, calitatea electrodului, viteza mare de inaintare la sudarea automata.

Starea de curatire a materialului langa rost influenteaza insasi aparitia defectului care se    produce mai ales datorita pojghitei de oxizi ramasi din laminare.

Crestaturile sunt defecte care reprezinta amorse puternice de rupere prin fragilizare si ca atare nu sunt admise.

Remedierea se face prin inlaturarea lor prin polizare, pe toata lungimea in care s-au format si apoi resudarea si controlul.

Stropii sunt parti din metalul lichid care adera in mateialul de baza in afara cordonului. Gradul de stropire este mai accentuat la folosirea curentului alternativ fata de cel continuu sau cand utilizam electrozi acizi fata de bazici. Un efect puternic asupra gradului de stropire il are cantitatea de gaze care se degaja ca urmare a reactiei metalului lichi cu cel solid.

Cu cat cantitatea de gaze care se degaja este mai mare, cu atat si gradul de stropire este mai intens.

La sudarea otelurilor cu proprietati anticorosive stropii nu sunt admisi deoarece constituie amorse, fapt pentru care se recomanda protectia pieselor in timpul sudarii pe ambele parti ale cordonului.

1.3 Defectele imbinarilor sudate electric prin presiune

Defecte la sudarea prin presiunea in capete

Sudarea prin topire intermediara fata de cea fara topire, asigura calitatii superioare imbinarilor si caracteristici mecanice mai bune. Acest lucru se datoreste posibilitatii de eliminare a oxizilor si impuritatilor de pe suprafetele frontale ale pieselor care se sudeaza. Pe de alta parte, conditiile de incalzire aduc mai usor capetele intr-o stare plastica la sudarea cu topire intermediara, pastrand si o centrare mai buna la refulare.

Principalele defecte la acest gen de sudare sunt: portiunea nesudata cu lipsa de patrundere, expulzare de metal, pelicula si incluziuni nemetalice, cratere, fisuri, deplasarea axelor, pori etc.

Portiune nesudata cu lipsa de patrundere se produce fie datorita unui curent sau timp la sudare mici care aduc capetele intr-o stare lipsita de plasticitate, fie curatirea neingrijita a suprafetelor, fie presiunea insuficienta la refulare.

Intr-o situatie inversa cand, fie curentul, fie forta de refulare, sunt prea mari, se produce expulzarea de metal sub forma de bavura.

Peliculele si incluziunile nemetalice apar in zona metalului refulat, datorita oxidarii intense in timpul incalzirii, viteza mica la refulare, durata prea mare la incalzire, material cu impuritati pe suprafata, intreruperea curentului, forta de refulare necorespunzatoare.

Oxidarea suprafetei de contact este cu atat mai intensa cu cat materialul din piese contine elemente cu afinitate mai mare fata de oxigen. Din aceasta cauza viteza de refulare este mai mica la otelurile obisnuite si slab aliate si mai mare la otelurile inalt aliate.

Fisuri la sudura in capete se inalnesc in special la otelurile susceptibile la care se fac incalziri peste cele necesare, se practica forte si viteze necorespunzatoare la refulare, se face o racire prea fortata dupa imbinare. Fisurile pot fi superficiale sau in adancime.

Alte defecte mai sunt: deplasarea capetelor cu obtinerea unei imbinari de forma necorespunzatoare, exfolieri, pori.

Deplasarea capetelor produce nesimetria piesei sudate si este determinat de uzura dispozitivelor de prindere, rigiditatea mecanica insuficienta, absenta unor elemente de centraj etc. Exfolierile se produc pe suprafata metalului de baza, pe care il afecteaza datorita solicitarii termice sau existentei in acesta a unor defecte de elaborare. Porii iau nastere datorita conditiilor de reactie, umiditate si temperatura in timpul incalzirii, topirii si solidificarii capetelor. Este necesar sa avem capete curate si uscate care sa nu aduca umiditate in timpul topirii si refularii.

Defecte la sudarea in puncte

Sudarea in puncte este caracteristica tablelor subtiri. Defectele caracteristice imbinarilor de acest gen sunt urmatoarele: lipsa formarii nucleului topit, supraincalzire, patrunderea necorespunzatoare, fisuri, distorsiuni, expulzari, amprenta, retasura etc.

Nucleul topit necorespunzator poate fi de dimensiuni inferioare celui prescris, poate sa se produca in interiorul pieselor si nu in zona de legatura sau poate sa nu se formeze.

Asupra acestui defect influenteaza numeroase cauze: electrod cu suprafata uzata, forta de apasare mica, urata de incalzire insuficienta, stare de curatire necorespunzatoare etc.

Diametrul electrodului de contact prea mic ales in raport cu grosimea piesei de sudat, face ca uneori suprafata de contact sa fie mai mare intre piese decat cea dintre electrod si piesa si atunci nucleul topit va aparea in interiorul pieselor ca in figura a doua.

La piesele cu grosimi diferite sau de natura chimica diferita echilibrarea repartitiei energiei trebuie sa se faca prin folosirea unor electrozi cu dimensiuni diferite, care sa aiba suprafata de contact mai mare la piesa cu rezistenta electrica superioara sau conductivitate electrica inferioara.

Supraincalzirea se recunoaste dupa zona de influenta termica extinsa in metalul de baza.

Se produce datorita unui regim de lucru necorespunzator in ceea ce priveste curentul, durata sau forta de apasare.

Patrunderea necorespunzatoare poate fi uneori prea mare, alteori neuniforma.

Patrunderea prea mare este determinata de curentul de sudare prea puternic, durata de contact prea lunga, suprafata neregulata a capatului electrodului, forta de apasare mare.

Daca materialul sau electrodul au conductivitate termica neuniforma se inregistreaza mai ales patrunderile neuniforme. La acest defect este important si profilul neregulat al capatului electrodului.

Fisurile sunt datorate in special curentului prea mare cand materialul topit expulzeaza intre tablele de sudat si produce fisuri ramificate, sau electrodului tesit cu suprafata de contact prea mica fata de dimensiunea prescrisa punctului.

Fisurile pot fi in interiorul punctului sau in material in afara punctului, datorita solicitarilor termice. Pentru otelurile cu sensibilitate mare la fisurare se recomanda un regim de lucru mai moale (curent mai mic cu durata de contact mai mare). De asemenea, este bine sa se lucreze cu masini care au posibilitatea sa regleze impulsurile si sa execute tratamente de detensionare imediat dupa sudare. Fisurile la imbinarile sudate in puncte nu se pot remedia.

Distorsiunea apare ca un interstitiu intre tablele care se sudeaza cu deformatii. Ele apar datorita duratei de contact prea mari, precum si curentului.

Se evita prin alegerea unei durate de lucru potrivite cu scurtarea duratei de contact si cresterea curentului in limitele posibile

Expulzarile pot sa se produca intre tablele care se imbina sau la suprafata unei table si electrod.

Cauzele principale ale expulzarii sunt: alegerea necorespunzatoare a regimului, punctul de fuziune al materialelor inferior celui considerat, electrod prea ascutit, conductivitate termica mica influentata eventual si oxizi sau impuritati in zona de contact.

Amprenta produce in tablele care se sudeaza o deformare remanenta de forma concava, care duce la scaderea rezistentei mecanice.

Amprenta se produce datorita unei suprafete de contact prea mari, curent mare si forta de apasare peste limita.

Un alt defect la imbinarile sudate in puncte este retasura, care se produce intre table drept urmare a existentei in aceasta zona a unor impuritati abundente sau datorita fortei de apasare prea mici sau duratei de apasare prea scurte.

1.4 Defectele sudurilor cu flacara de gaze

Principalele defecte ale sudurilor cu flacara de gaze sunt:

Ø      nepatrunderea, figura a, datorita fixarii gresite a componentelor, putere mica a arzatorului fata de grosimea componentelor, viteza mare de sudare, calificare slaba a operatorului. Defectul constatat, radacina se scobeste in zona defecta si se completeaza cu sudura;

Ø      crestaturi, figura b, continue sau intrerupte pe ambele margini cauzate de arzatoare de putere prea mare si viteza de sudare mica. Remediu - completarea defectului prin sudare;

Ø      lipsa de topire, figura c, datorita formei necorespunzatoare a rostului sau slaba calificare a operatorului sudor. Defectul se remediaza prin resudarea completa a cusaturii;

Ø      incluziuni de gaze sau incluziuni solide, figura d, cauzata de viteza mare de sudare sau flacara gresit reglata. Portiunea defecta se scobeste si se resudeaza;

Ø      fisuri de diverse forme si localizari, figura e, datorita metalului de adaos necorespunzator calitatii metalului de baza al componentelor si vitezei de racire mari dupa sudare. Portiunea defecta se indeparteaza si se completeaza cu sudura;

Ø      nepatrundere la radacina, figura f, care apare mai ales la sudarea tevilor;

Ø      exces de patrundere, figura g, apare la sudarea tevilor datorita unui arzator de putere mare, viteza mica de sudare sau slaba calificare a operatorului sudor.

1.5 Defecte specifice la sudarea in baie de zgura

Principalele defecte ce apar la sudarea in baie de zgura sunt:

Ø      fisuri in cusatura, in general fisuri la cald, aparute la cristalizare, dispusa in axa fara a iesi la suprafata. Se datoresc tensiunilor introduse de neuniformitatea incalzirii componentelor, continutul ridicat in carbon (peste 350 m/h) sau faptului ca nu s-a indepartat retasura la reinceperea operatiei de sudare. Preincalzirea componentelor la 200˚C si indepartarea retasurii formate la intreruperea procesului elimina riscul formarii fisurilor.

Ø      Fisuri in zona de influenta termica plasate la cca 1-1,5 mm de linia de topire, fara a iesi la suprafata, insa patrunzand spre metalul cusaturii. Apar datorita patrunderii reduse a metalului cusaturii in metalul componentelor, la reducerea brusca a adancimii de patrundere a cusaturii, rigidizarii create de imbinarea sudata la reinceperea procesului de sudare sau prin propagarea unei fisuri aparute la inceputul procesului de sudare pe placuta de capat.

Ø      Pori in cusatura de dimensiuni microscopice la diametre de 5-7 mm. Se datoresc oxizilor de pe suprafata componentelor, abaterilor de la compozitia chimica prevazuta, din cauza reducerii continutului de Si si Mn, sau reducerii adancimii de patrundere a cusaturii in metalul componentelor.

Ø      Incluziuni nemetalice, dispuse de regula la margina cusaturii, mai rar in axa cusaturii. Se datoresc unei bai de zgura de adancime prea mare, folosirii unui flux greu fuzibil sau la sudarea unui material de conductibilitate termica redusa.

Ø      Lipsa de topire care poate fi:

lipsa de topire la ambele muchii ale rostului de sudare, determinata de tensiunea de sudare mica, viteza de inaintare a sarmei electrod mare sau grosime mare de material ce revine la un electrod;

lipsa de topire la una din muchii, datorita deplasarii incorecte a electrodului de-a lungul axei rostului de sudare;

lipsa de topire la suprafata componentelor din cauza maririi distantei dintre pozitiile extreme ale electrodului si patinei de cupru sau micsorarii tensiunii de sudare la unul din electrozi.

Ø      Defecte pe suprafata sudurii ca:

crestaturi in metalul componentelor determinate de tensiunea de sudare prea mare, racire nesatisfacatoare a patinelor etc.;

suprainaltari exagerate aparute cand patinele de cupru nu sunt stranse suficient;

suprafata neregulata a sudurii ca urmare a racirii insuficiente a patinelor de cupru sau instabilitatii pocesului de sudare;

neuniformitatea latimii sudurii datorita variatiei tensiunii de sudare, vitezei de sudare neuniforma, variatiei distantei de la pozitia extrema a electrodului la patina de cupru.