DESIGN INDUSTRIAL

DESIGN INDUSTRIAL

DEFINITIE, OBIECT, CONCEPTIE DE BAZA

Generalitati; Definitie

Tendinta omului de a modela lumea, .de a o transforma in folosul sau este straveche. Dar insemnatatea pe care o capata lumea obiectelor in conditiile productiei industriale nu este comparabila cu nimic din trecut. Intreaga istorie premasinieta fusese caracisrizata de valoarea pana la fetisizarea obiectelor, datorita raritatii lor.

Fabricatia in serie mare a dus la ieftinirea obiectelor si ca urmare la democratizarea consumulu. In aceste conditii, pentru a fi dorit, obiectul trebuie sa placa. Ca o consecinta secolul XX a cunoscut o adevarata reasesare in ierarhia categoriilor estetice. Esteticianul italian Gillo Dorfles constata: Pana mai ieri ar fi fost de neconceput sa se discute intr-un volum de estetica, de filozofie sau in general de cultura, despre unele elemente aparent triviale, ca cele privind aparatajul casnic electric. Azi trebuie sa acceptam ca un fapt implinit patrunderea mereu mai densa si capilara a acestor elemente plastice-figurale in toate fibrele existentei noastre. Si aceasta patrundere nu poate sa nu-si exercite inrauririle asupra structurii mentale a individului si asupra, comportamentului sau, asupra mecanismului sau perceptiv si reprezentativ.

Insasi prezenta unui univers formal produs artificial, in serie, pentru nevoile omului si evident, dupa imaginea precum si dupa dorintele si cererile sala, atat .practice cit si estetice face ca obiectul produs in industrie sa patrunda mereu, majoritar in domeniile obiectelor artistice.

De aici deriva caracterul artistic, in cel mai larg sens al cuvandului al "industrial design"-ului, cat si marea sa responsabilitate social educativa.

Dar nu numai atat. Designer-ului i se pun astazi mari probleme de concepere a intregului mediu ambiental, care isi pierde din ce in ce mai mult caracterul natural in favoarea celui artificial tehnic. Amenajarea mediului (environment) este azi una din problele cele mai grave ce stau in fata urbanistilor, a sociologilor, biologilor, economistilor, ergonomistilor si designer-ilor.

Deci, de la obiectul curent de uz cotidian, pana la cele mai complexe aparaturi, de la ansamblul coerent al locuintei pana la intreg environment-ul uman, iata uriasa intindere a domeniului ia care designerii trebuie sa activeze cu toata responsabilitatea. Designul industrial ocupa un loc de prim ordin in societatea de azi, atat din punc de vedere economic - ca factor de seama a productiei - cat si din punct de vedere social - ca factor educativ, estetic si creator de mediu. El reprezinta in ultima analiza "chintesenta fuziunii dintre arta si tehnica" dupa Paul Constantin.

Problemele legate da mediul ambiental nu fac obiectul cursului de fata. Ne vom ocupa aici de "stiinta frumosului implicat in domeniul productiei industriale".

Problemele referitoare la estetica industriala precum si relatiile cu alte stiinte sau viata ecomoaico-sociala a unei tari au suscitat numeroase discutii si controverse. Definirea design-ului este deci o problema dificila. Vom cita o varianta a acesteia din "Dictionarul de estetica generala" Editura Politica, Bucuresti 1972: '0 disciplina de sinteza la confluenta unor domenii ca stiintele tehnice, matematice, psihologia industriala (mai ales ergonomia), stiintele socio-economice precum si teoria si practica artistica'.

Implicarea design-ului de calitate in orice domeniu a isemnat un factor de progres, contribuind la umanizarea produselor,.activitatii si vietii.

Pentru intelegerea cat mai corecta a ceea ce poate fi un design de calitate sunt necesare anumite precizari. Azi apare evidenta preocuparea ca obiectul cu destinatie practica, produs industrial, sa retina atentia si prin infatisarea sa placuta. Se disting mai multe modalitati utilizate in acest scop:

a.     Folosirea ornamentului si decoratiei aplicate produsului deja conceput la parametri functionali acceptabili. 0 astfel de decorare a formei obiectului face ca aceasta operatie suplimentara sa nu aiba utilitate decat de a-i conferi calitati estetice. In acest caz functionalitatea si calitatea estetica a obiectului sunt doua atribute paralele. Configuratia decoratiei se alege aleatoriu, e supusa unor mode sau tendinte ale momentului, functie de dorinta creatorului, rezultatele fiind deci discutabile si putand avea chiar efecte estetice negative.

b.     Proiectarea estetica a produsului concomitent cu prciectarea sa tehnica e o modalitate care confera obiectului calitati estetice inerente. Forma obiectului apare in acest caz determinata de functionalitatea la care acesta trebuie sa raspunda.

c.      Exista si e situatie intermediara in cazul formelor care desi nu cuprind ornamente aplicate, sunt concepute independent de functionalitate, ca un fel de invelis autonom, situatie in care forma premerge functiunii.

Semnificative pentru produsele industriale ale sec. XX se dovedesc formele care sunt totodata functionale si estetice, excluzand ornamentatia si decoratia (aceasta chiar in contextul redescoperiri sarmului de factura "retro" a produselor inceputului perioadei industriale).

Se foloseste acum aproape unanim termenul de design pentru a denumi crearea de obiecte functionale, fabricate, capabile sa incante privirea fara aportul decoratiei. Termenul prezinta insa o oarecare ambiguitate. Pe de alta parte fenomenul insusi este prea putin inteles la nivelul conceptiei comune, a nespecialistilor si conduce la controverse si in randul specialistilor cu privire la domeniul, general al design-ului.

Terminologie

In ceea ce priveste terminologia se poate face o filiatie incepand din latina - DESIGNATIO, trecand prin italiana - DISEGNO (desen, proiect) trecand prin franceza - DESSIN (desen) si DESSEIN. (plan, scop) si ajungand la engleza - DESIGN cu numeroase acceptiuni. Conform dictionarelor termenul ar insemna "plan mental", 'schema de abordare a unui lucru', 'crochiu', 'intentie', 'scop final avut in vedere cand se intreprinde o actiune', 'idee generala', 'constructie', 'compozitie', 'intriga', 'inventie' 'proiectare'. Cea din urma este principala semnificatie, dar si aici subzista ambiguitatea: proiectarea in sensul de proiect desenat, desen in sine autonom, cat si in sensul proiectarii, in viitor a unei conceptii dupa care urmeaza a fi realizat un lucru.

ANTHOHY BERTRAM, autor american, in cartea: 'Design' - 1938-s pune: 'El (cuvintul design) desemneaza de fapt un proces ce marcheaza parcurgerea drumului de la conceptie prin proiectare si producere pana la obiectul finit. Prin design in acest caz nu vom intelege un desen facut in biroul sau de catre un proiectant, ci mai curand lucrul insusi, care, odata realizat presupune o anumita idee ce a stat la baza realizarii respectivului lucru, ca si procesul obtinerii lui ca obiect.

1.2 Domeniul Design-ului, necesitatea aparitiei designului

a. Desi termenul de design poate fi considerat, in acceptiunea actuala si in sens restrans ca desemnand un proces complex de CONCEPERE, PROIECTARE si REALIZARE cu mijloace industriale a formelor concomtent functionale si estetice, aceasta definitie ar trebui amendata cu urmatoarea completare: design-ul industrial se aplica unor produse iin serii industriale pe baza unui prototip.

DAVID PYE, designer englez, in lucrarea 'The nature of Deoign (London 1964) e de parere ca produsele industriale nu trebuie sa se supuna rigorilor estetice ale artei in general, ci amendandu-le prin cerintele modului de executie bazat pe folosirea tehnologiilor inaintate si a utilajelor perfectionate. Astfel logica formei nu trebuie sa raspunda numai calitatilor functionale ale produsului ca obiect ci si cerintelor tehnologiei de executie, precum si posibilitatilor materialului din care este confectionat, executat.

Procesul de realizare si materialul trebuie sa implice un pret de cost rezonabil atat pentru producator cat si pentru cumparator. De asemenea in cadrul criteriilor de apreciere a unui design bun ar intra si usurinta si siguranta de folosire si manevrare, de intretinere, toate acestea considerate ca fiind obtinute in configuratie optima, cu minimul de cheltuieli pentru situatia momentului respectiv. Este motivul pentru care in creatia unor produse industriale care sa raspunda atat cerintelor estetice cat si a celorlalte enuntate, doar pregatirea artistica nu este suficienta.

Conceptia lui DAYID PYE asupra design-ului se refera in fond la design-ul industrial care viseaza in mare parte sfera economicului, tendinta actualmente depasita si datorita deosebitelor posibilitati actuale ale tehnologiilor.

b. In ziua de azi exista o serie de conceptii conform carora sfera design-ului ar trebui extinsa la intregul proces de concepere si realizare manuala sau industriala a formelor vizuale, implicand o corespondenta si o coerenta intre produsul industrial functional si capabil sa impresioneze estetic si planul creatiei artistice. Artele vizuale nu pot ignora tendintale actuale estetice din productia materiala si aceasta conceptie mai larga ar fi inclusa in design. 0 astfel de conceptie risca insa sa saraceasca ambientul modern de prezente care sa sfideze principiile eficientei si economicitatii, care sa inlocuiasca prin fantezie logica si functionalitatea, aducand elemente neasteptate si insolite. Design-ul nu trebuie neaparat sa impuna artei rigorile formelor sale industriale prin 'spiritul epocii

Pe de alta parte formele designate fiind direct dependente de progresul tehnologic se perimeaza moral, in timp ce creatia artistica este judecata de posteritate tocmai prin calitatea ei de perenitate, prin faptul ca poate fi 'permanent actuala', chiai si peste veacuri. Deci, design-ul isi pierde din caracteristicile sale prin incercarea de a-i largi domeniul, iar arta de asemenea ar avea de pierdut din aservirea la principiile progresului tehnic si stiintific (pe care de altfel nu trebuie sa le ignore).

Totusi design-ul nu trebuie inteles, asa cum se va vedea in cursurile care urmeaza, numai ca un fenomen cu implicatii economice, ci si ca un fenomen de civilizatie. Aceasta caracteristica a design-ului creste ca importanta in ultima perioada, cu toate implicatiile sociale derivind din ea, tinand cont de extraordinara perfectionare a mijloacelor de realizare tehnica, diversificarea si perfectionarea materialelor precum si de aparitia unui public din ce in ce mai avizat si pretuind in cunostiinta de cauza sau din snobism produsele reusite Un exemplu minor dar care scoate in evidenta o situatie de fapt; schiurile de marca austriaca BLIZZARD a caror design grafic a fost schimbat, innoit in 1984-85_f cuprind in desen semnatura designer-ului 'creation Caza'. Aceasta, in superabundenta de design grafic a materialului sportiv actual implica cel putin speranta intr-un public avizat.

Design-ul ca domeniu plastic prezent in viata de fiecare zi devine un mediator pentru intelegerea artelor plastice, un intermediar in informatia vizuala intre emitator gi receptor.

Necesitatea aparitiei design-ului

Design-ul s-a nascut, virtual, odata cu MASINA, care a determinat trecerea de la productia mestesugareasca la cea industriala si implicit, saltul de la unicat si serie mica la serie mare. Munca de conceptie nu mai poate depasi faza de proiect, macheta sau unicat, incheindu-se acolo unde incepe lucrul masinii, cea care fabrica propriu-zis obiectele, identice si in numar nelimitat.

O serie de activitati de conceptie in diferite domenii se incheie acolo unde Incepe executia. Proiectantul obiectului in serie asista neputincios la felul cum masina repeta la nesfarsit cele mai mici erori de conceptie.

Design-ul industrial se naste din:

relativa independenta a masinii;

necesitatea de a creea obiecte care nu sunt concepute pentru un individ anume, ci pentru o multitudine de anonimi, cu toata diversitatea de caracteristici care decurge de aici.

Omul nu creaza numai conform legilor NECESITATII, ci si dupa legile FRUMOSULUI. Granita dintre MESTESUG ci ARTA este incerta de-a lungul istoriei, ceea ce se obeerva si din etimologia cuvantului arta, deci ce s-a inteles pana relativ de curand, cind s-a deformat sensul initial al notiunii. In limbile romanice: "are-artis" inseamna: pricepere, indemanare; 'artifex' inseama: mestesugar sau muncitor. In limbile germanice:    'Kunst' - arta - deriva din verbul 'können' care inseamna: ,a fi in stare, a putea.

Pe de alta parte arta si tehnica se interfereaza structural. Orice arta cuprinde si un procedeu tehnic de realizare, si orice obiect creat printr-o anume tehnica tinde catre o oarecare valoare estetica.

Populand mediul natural in decursul istoriei cu obiecte facute de el, omul a creat o lume noua. Odata cu masinismul, numarul obiectelor create de om si patura de pameni care le pot procura a crescut vertiginos, obiectele produse de om devenind omniprezente in anturajul nostru.

Noua lume a obiectelor nu a ramas fara urmari in constiinta oamenilor. Sec. XX a cunoscut o adevarata reasezare in ierarhia categoriilor estetice, prin reconsiderarea si patrunderea in domeniul filosofiei, gandirii si civilizatiei a obiectului utilitar.

Primele produse ale industriei au.fost inadecvate ca forma tehnologiei de executie si functionalitatii lor, stranii si chiar rizibile, omul cramponandu-se de formele cu care era obisnuit si imbracand inadecvat produse industriale noi, fara modele din trecut, in forme vechi: strunguri sau alte masini unelte au fost imbracate in carcase gotice, dorice sau chiar cu motive egiptene; masini 'de cusut. au fost mascate, in piese de mobilier Louis XVI; lampi electrice au imitat candelabre cu lumanari sau lampi de . gaz; automobilele aratau ca niste trasuri fara cai; vapoarele'' mitau corabiile. Nu toate piesele unei masini .puteau fi insa .mascate: elicea, volanul, vibrochenul, etc., scoteau la iveala frumusetea formei derivand din functie.

Viteza si amploarea cresterii productiei industriale de la inceputurile erei masiniste sunt greu de imaginat. Ele sunt ilustrate de expozitiile nationale (prima organizata la Paris in 1799).si expozitiile universale (prima organizata la Londra in 1851). In ultimul sfert de veac XIX, expozitiile universale s-au succedat la fiecare 2 ani in Europa, America sau Australia, iar amploarea lor a crescut mereu. Cu ocazia expozitiei din 1889 de la Paris, expozitie jubiliara organizata cu prilejul aniversarii centenarului revolutiei franceze, au aparut doua din cele mai indraznete si originale constrictii metalice: turnul de 500 de m inaltime ce poarta numele creatorului sau Gustave. Eiffel si Galeria Masinilor, opera arhitectului Ferdinand Dutert si a inginerilor Dion si Contamin. Hala uriasa pentru acea perioada_f avea 428m lungime si o bolta cu deschiderea de 115m, sustinuta de arce metalice cu tripla articulatie, inalte de 45 de metri, pavilioanele de expozitie ilustrau pentru prima data tehnica noua, creand implicit noi valori formale estetice.

0 serie de inventii tehnice mai vechi isi gasesc abia la afirsitul secolului trecut acel echilibru intre tehnic, economic, ergonomie, functional si formal care face ca un obiect sa poata fi produs industrial in serie si folosit eficient. In acest sens se pot da doua exemple graitoare:

inventia MASINI DE CUSU, in realitate un sir de inventii care incep cu acul de cusut cu doua varfuri si un ochi de centru (1775 Carlos Weisenthal) si care s-a produs industrial abia in 1850, de catre americanul ISSAC MERRIT SINGER. Opera lui Singer nu mai are decat in foarte mica masura o inventie, ci doar o utilizare rationala, posibil de realizat industrial, usor de folosit si intretinut, a tuturor inventiilor anterioare, deci o opera de design. Masina de cusut a intrat din acel moment in atmosfera casnica a milioane de familii.

BICICLETA a inceput sa fie produsa abia la sfarsitul secolului XIX in atelierul din strada Releigh din Nottingham. Istoria ei incepe in epoca modenrna (idei vechi datau din antichitate) in 1790, cand francezul Sivrac realizeaza velociferul, o jucarie cu sa si doua roti, actionata impingandu-se cu picioarele pe pamant. In 1817 baronul Drais von Sauerbronn inventeaza drezina, cu roata din fata pivotanta. Condusa de un levier de directie. In 1855, apare velocipedul cu pedale al lui Henry Michaux. In 1879 apare transmisia cu lant - H.Lawsen. In 1905 se echipeaza bici cleta cu anvelope pneumatice inventate de John Dunlop. Bicicleta de azi nu se deosebste esential de cea produsa la sfarsitul secolului XIX, cand din toate inventiile intinse pe un secol, fondatorii lui Raleigh Cycle Company ( a carei promotor a fost Frank Bowden) au realizat cel mai popular vehicol din lume, usor de actionat, rapid si ieftin.

Inventatorii secolului trecut erau ei insisi mirati cand realizarile lor tehnico-industriale au fost considerate ca valori estetice, prin interactiunea profunda, structurala dintre tehnica si arta, aceste produse avand forme rationale, folosind adecvat materialele, adaptate functiei si carora creatorii, mai mult sau mai putin constient le compuneau formele, creau un ritm, armonizau culorile datorita aspiratiei catre frumos a oricaruia dintre noi, au reprezentat premisele Design-ului.

Pe aceeasi linie se inscriu realizarile design-ului timpuriu american, descoperit de europeni cu ocazia Expozitiei Universale de la Londra din 1851. Produsele americane se caracterizau prin simplitate in forma si conceptie, adaptare la functie, lipsa de conformism (necopiind exemplele istorice), standardizarea componentelor, etc.