ERGONOMIA PRODUSELOR SI ESTETICA PRODUSELOR

ERGONOMIA PRODUSELOR SI ESTETICA PRODUSELOR

Ergonomia produsului. Notiuni generale

In mod curent se constata usor ca munca industriala a suferit modificari profunde in decursul ultimilor ani, prin introducerea automatizarii.

Unele activitati, care inainte se executau manual, au devenit astazi evocari aproape anacronice. Densitatea muncitorilor la aceste locuri de munca a fost astfel redusa incit 'supravietuitorii' nu mai au nimic comun cu predecesorii lor. Munca musculara grea se reintilneste sporadic, incarcarea fizica, impusa muschilor trunchiului si membrele muncitorului sint preluate de implusuri electrice, pneumatice si electronice. Privirea directa a procesului industrial este adesea exclusa, muncitorul avand in prezent la dispozitia sa un sistem cu mijloace complexe de semnalizare, care ii furnizeaza informatii precise si rapide pentru a putea supraveghea si controla aceste procese. Oboseala musculara face loc unei oboseli mintale datorita atentiei care este din ce in ce mai solicitata.

Pe de alta parte, concentrarea masinilor a devenit mai importanta, ambianta de lucru este astfel influentata de sporirea vibratiilor si nivelul zgomotului si cateodata prin cresterea cal­durii radiante (radiatiile calorice). In aceste cazuri, marile hale care adapostesc masinile se preteaza greu la o climatizare eficace. In toata aceasta realitate complexa, ergonomia care urmareste punerea de acord a conditiilor de desfasurare a muncii cu posibilitatile lucrative ale omului, gaseste desigur, un camp larg de aplicabilitate. Asigurarea confortului si randamentului in munca, constituie o problema care polarizeaza in jurul ei nu numai interesul specialistilor, dar si pe cel al conducatorilor de intreprinderi si institutii si bineinteles, cu atat mai mult, pe cea al executantilor insisi /1/.

Legat de toate aceste aspecte, o deosebita importanta o capata dezvoltarea bazelor teoretice si practice de la care se porneste in abordarea problemelor de ergonomie. Dupa cum este cunoscut, literatura de specialitate recomanda abordarea problemelor de ergonomie din diferite puncte de vedere, care, in timp, au generat forme specifice de ergonomie. Astfel, ergonomia activitatilor studiaza munca din punct de vedere fiziologic antropometrie si de igiena; ergonomia informationala isi desfasoara studiile in special cu ajutorul psihologiei muncii, studiind in special cunoasterea, preceperea, procesele de gandire si de decizie legate de productie; to poergonomia - vizeaza in general antropometria in scopul dimensionarii masinilor, organelor de comanda si locurilor de munca, precum si factorii de ambianta fizica; bioergonomia - studiaza aspectele legate de oboseala, repaus, programul de lucru ca durata, munca in schimburi etc.

Aceste forme specifice s-au bucurat in tara noastra de multa atentie din partea specialistilor teoreticieni si practicieni astfel incat in prezent, fiecare din ele ofera un cadru suficient pentru rezolvarea practica a problemelor specifice.

O forma a ergonomiei mai putin aprofundata, dar care prin scopul sau ofera numeroase avantaje practie-aplicative in conditiile revolutiei tehnieo-stiintifice din tara noastra este 'ergonomia produsului', care stabileste criteriile de proiectare a produselor in conformitate cu cerintele ergonomiei privind utilizarea produsului respectiv. Aceleasi criterii servesc si la analiza critica a produselor existente in vederea imbunatatirii lor.

Din cercetarile bibliografice efectuate a rezultat ca domeniul ergonomiei produsului este foarte putin conturat si sistematizat in cadrul literaturii din tara noastra si din strainatate. De regula, se gasesc referiri doar la unele laturi ale domeniului fara a se prezenta integral, chiar succint, problematica in ansamblul ei. Astfel, autori ca V.Angheleseu /2/, El.Popeseu /3/, C.Roua /4/, desi subliniaza in lucrarile lor importanta ergonomiei produsului, dau totusi orientari partiale, oprindu-se de regula asupra necesitatii instituirii 'atestatului ergonomie'. Mod de abordare similar se observa si la autori straini ca W. E.Wood-son /5/, F.Th.Kellermann /6/, M.de Montmollin /7/ si Eck Kalman /8/.

Pornind de la convingerea privind importanta practica actuala a ergonomiei produsului, folosind referirile lucrarilor de ergonomie corelate cu elemente de analiza a valorii, de economie a produsului, de creativitate, de proiectare a produselor, de sistem informational si de productivitate, in 1979 Emil I.Nicolau /9/ a definit si sistematizat pentru prima data domeniul ergonomiei produsului, in general, dupa care a aprofundat una din laturile sale cele mai importante, ergonomia produsului - mijloc de munca,' creand posibilitatea ca prin similitudine, sa poata fi tratate si celelalte laturi ale sale.

In sinteza.autorul considera ergonomia produsului acea forma specifica sau domeniu al ergonomiei, care reunind un ansamblu de cunostinte stiintifice (psihologice, medicale, tehnice, economice etc), le utilizeaza pentru realizarea unor produse corelate optim cu caracteristicile umane (psiho-flziologice, lucrative etc) in scopul cresterii confortului in utilizare si a eficacitatii acestor produse in domeniul pentru care sunt create.

Fig.1 - Schema relatiilor dintre ergonomia produsului si celelalte forme specifice (domenii,) ale ergonomiei

Pornind de la aceasta definitie, rezulta ca de fapt ergonomia produsului poate avea doua laturi de manifestare care concorda cu etapele mari ce tin de notiunea de produs. Pe de o parte putem accepta o ergonomie a realizarii produsului, iar pe de alta parte se poate vorbi de o ergonomie a utilizarii produsului (fig.1).

Ergonomia realizarii produsului - poate fi considerata acea latura a ergonomiei produsului care se ocupa de conceperea si realizarea produsului in spiritul principiilor si regulilor ergonomiei. Ergonomia realizarii produsului isi gaseste camp de actiune in cadrul institutelor de studii si cercetare, a institutelor de proiectare si a intreprinderilor care fabrica produsul respectiv.

Ergonomia utilizarii produsului - o poate constitui acea latura a ergonomiei produsului care se ocupa de corectarea, sub aspect ergonomie, a caracteristicilor produsului, precum si de crearea conditiilor grgonomice de mediu in vederea utilizarii eficiente a produsului respectiv. In consecinta, ergonomia utilizarii produsului este orientata spre utilizator.

Intre aceste doua laturi ale ergonomiei produsului trebuie sa existe un schimb permanent si reciproc de informatii (retea de informatii) in legatura cu produsul, in scopul perfectionarii acestuia. Acest schimb de informatii pune in evidenta intereondi-tionarea celor doua laturi, faptul ca intre ele trebuie sa existe o legatura de sistem, cu multiple-componente umane si tehnologice, care vizeaza corelarea caracteristicilor si componentelor produsului, cu posibilitatile si exigentele factorului uman, pe linia cresterii eficacitatii produsului in utilizarea sa.

Facand deci parte dintr-un sistem (sistemul ergonomiei produsului), se considera ca atat ergonomia realizarii produsului cat si ergonomia utilizarii produsului, trebuie analizate atat separat, cat si impreuna, in interconditionarea lor.

Ergonomia produsului - mijloc de munca (ergonomia mijlocului de munca), componenta a ergonomiei produsului.

Dupa cum este cunoscut, ca foifma social-economica, produsul este un rezultat al muncii individuale sau colective, obtinut in vederea satisfacerii nevoilor de intrebuintare ale societatii. Produsul ajunge la utilizator prin intermediul sistemului de aprovizionare tehnico-materiala, ceea ce il face sa iasa din sfera productiei, unde a fost obtinut, spre a intra in sfera circulatiei si a consumului (intrebuintarii) pentru a satisface necesitatile potrivit destinatiei sale.

La randul lor, fiecare din aceste .diviziuni ale ergonomiei produsului poate avea doua laturi similare cu cele mentamate in subcapitolul 1.1., respectiv in cazul mijloacelor de munca ergonomia realizarii si cea a utilizarii mijlocului de munca (fig.2). Bineinteles ca aceste doua laturi se vor interconditiona completandu-se reciproc.

Fig.2 - Schema structurala a ergonomiei produsului

2 Ergonomia realizarii produsului (mijlocului de munca)

Principalele etape de lucru pentru realizarea mijlocului de munca si localizarea problemelor de ergonomie in cadrul acestor etape

Procesul de realizare a mijlocului de munca, fie el produs nou sau produs vechi, perfectionat, parcurge de regula o serie de etape de lucru care pot fi categorisite in doua:

1). etape de natura tehnica;

2). etape de natura material organizatorica.

Localizarea problemelor de ergonomie in cadrul acestor etape (fig.3) formeaza de fapt campul de actiune al ergonomiel realizarii produsului, respectiv mijlocului de munca /9/. In legatura cu acest mod de a privi lucrurile, trebuie facute unele precizari. Din lucrarile unor specialisti in ergonomie, rezulta ca ergonomia produsului (deci si a mijocului de munca) trebuie sa constituie o preocupare numai in faza de proiectare (ergonomia de proiectie) /3/. Acest mod de abordare creeaza pericolul rezolvarii numai in parte a problemelor, intrucat proiectarea este numai o faza (ce de drept foarte importanta) din procesul complex de concepere a produsului, respectiv a mijlocului de munca. Pentru a putea aborda complet si complex intreaga problematica a ergonomiei mijlocului de munca, atunci trebuie urmarite toate fazele care se refera la realizarea acestuia. Deci, ergonomia realizarii produsului in general si implicit a mijlocului de munca nu trebuie privita ca o problema in sine, ci ca o problema care se integreaza si completeaza firesc procesul de realizare a mijlocului de munca, dand nastere unei viziuni mai complexe de realizare a mijlocului de munca, viziune ceruta de necesitatile de modernizare a mijloacelor de munca. Prin aceasta viziune, complexa, se intelege desigur, ca alaturi de ergonomie sa fie luate in considerare si alte domenii care conduc la modernizarea mijloacelor de munca., cum ar fi analiza valorii, estetica industriala etc. /9/.

Folosirea deci a denumirii de 'ergonomia realizarii mijlocului de munca'sau 'realizarea ergonomica a mijlocului de munca' (sau a oricarui alt produs) are deci, din acest punct de vedere, numai rolul de a mentiona distinct faptul ca au fost luate in considerare, in procesul de realizare a mijlocului de munca si acele elemente de natura ergonomica care sa creeze conditiile de adaptare a mijlocului de munca la particularitatile constitutionale si psiho-fiziologice ale omului, care va utiliza acele mijloace de munca. In ideea de a evidentia elementele de natura ergonomica care trebuie luate in considerare in procesul de realizare a mijlocului de munca in continuare, vor fi localizate aceste elemente pe fiecare din etapele de realizare a mijlocului de munca.

Pentru a se evita unele confuzii legate de interferenta problemelor de ergonomie cu etapele de realizare a mijlocului de munca, trebuie precizate urmatoarele : daca se examineaza schema din fig.3, rezulta ca de fapt avem doua domenii de actiune ale ergonomie! realizarii mijlocului de munca, respectiv domeniul care se refera la realizarea carac­teristicilor de natura ergonomica ale mijlocului de munca si domeniul care se refera la organizarea ergonomica a muncii de realizare a mijlocului de munca, ambele fiind considerate ca facand parte din ergonomia mijlocului de munca.

Fig.3 - Principalele etape de realizare a mijlocului de munca /9/

De altfel, in mod similar se va trata ergonomia utilizarii mijlocului de munca, vom avea manifestarea ergonomiei mijlocului de munca tot pe doua domenii, respectiv domeniul care se refera la imbunatatirea (corectarea) caracteristicilor de natura ergonomica ale mijlocului de munca si domeniul care se refera la organizarea ergonomica a procesului de munca, care foloseste mijlocul respectiv de munca. Schematic aceste domenii sunt prezentate in figura 4.

Fig.4 - Schema generala de manifestare a ergonomiei mijlocului de munca /9/

3 Ergonomia utilizarii produsului

Procesul de utilizare a produsului, respectiv a mijlocului de munca presupune, ca si procesul de realizare a acestuia, parcurgerea mai multor etape de lucru care in esenta pot fi si ele de natura tehnica si de natura material-organizatorica, conditlonandu-se reciproc.

Amplasarea este prima etapa de natura tehnica, in cadrul ei realizandu-se stabilizarea, sau fixarea mijlocului de munca cu respectarea unor conditii care sa permita utilizarea corespunzatoare a lui in scopul pentru care a fost creat. Printre aceste conditii, se afla si conditiile de mediu ambiant, respectiv caracteristicile de ambianta fizica si ambianta psiho-sociala si organizatorica precizate in cadrul atestatului ergonomie. Dar in practica, aceste conditii nu se regasesc integral in faza initiala de amplasare, fapt pentru care asigurarea lor se face in cadrul unei etape distincte de pregatire a utilizarii mijlocului de munca. In aceasta etapa, pe linga desavarslrea asigurarii conditiilor de mediu ambiant mal au loc si operatii de reglare, revizii si verificarea posibilitatilor de incarcare in timpul functionarii.

Modul cum raspundel mijlocul de munca scopului pentru care a fost creat, respectiv verificarea caracteristicilor sale, inclusiv a caracteristicilor ergonomice, se constata in cadrul etapei de utilizare a sa. Utilizarea constituie de fapt si confirmarea de lunga durata a atestatului ergonomie, sau din contra, necesitatea operarii unor modificari in cadrul acestuia, ca urmare a necesitatii schimbarii unor caracteristici ce definesc - din punct de vedere ergonomie - mijlocul de munca. De regula, aceste schimbari imbraca forma unor 'corectii' reclamate de considerente practice de utilizare. O parte din aceste corectii se pot realiza 'din mers' pe parcursul utilizarii mijlocului de munca, dar de regula ele se realizeaza mai multe deodata in cadrul etapelor de reparatii si revizii periodice. Uneori modifcarea caracteristicilor mijlocului de munca este substantiala, cee-i ce reclama o noua omologare (atestare) a acestuia si din punct de vedere ergonomie.

Fig.5 - Principalele etape ale utilizarii mijlocului de munca' /9/

In aceasta situatie, din echipa de atestare vor trebui sa faca parte si specialisti din unitatea care utilizeaza mijlocul de munca, alaturi de specialistii care l-au realizat si urmeaza a-1 perfectiona. Eeutilizarea mijlocului de munca cu noi caracteristici marcheaza de fapt o etapa de sporire a eficacitatii lui atat sub aspect economic, cat si sub aspect ergonomie.

Alaturi de etapele de natura tehnica asa cum s-a mentionat, procesul de utilizare a mijlocului de munca mai cuprinde si o serie de etape de natura materiai-organizatorica, respectiv: aprovizionarea cu 'materii prime, materiale, semifabricate, combustibil, energie, organizarea conducerii, productiei si a muncii; perfectionarea pregatirii personalului care utilizeaza mijlocul de munca; depozitarea productiei obtinute cu mijlocul de munca si expedierea (livrarea) productiei la beneficiar. Toate aceste etape au un caracter complementar aflindu-se totodata in relatii de influenta reciproca cu etapele de natura tehnica. Datorita continutului lor, de regula, destul de cunoscut, prezenta lucrare nu-si propune sa insiste asupra nici uneia din aceste etape, limitandu-se doar la prezentarea lor sistematica, sub forma unei scheme logice ce poate oricind constitui obiect de analiza detaliata (fig. 5).

4. Proiectarea constructiva a produsului

4.1. Elaborarea studiului ergonomic al produsului

Revenind la schema prezentata in fig.3, din cadrul procesului de realizare a mijlocului de munca vor fi analizate numai etapele de natura tehnica, abordandu-se doar domeniul care se refera la realizarea caracteristicilor de natura ergonomica ale mijlocului de munca.

Asa cum rezulta din fig.3 in cadrul proiectarii constructive a mijlocului de munca se disting trei faze principale de lucru, respectiv intocmirea studiului tehnico-economic (STE), in cadrul careia sint stabilite caracteristicile tehnice si cele economice care definesc mijlocul de munca; intocmirea proiectului tehnic, in cadrul caruia sint proiectate principalele caracteristici tehnice ale mijlocului de munca; intocmirea proiectului de executie, in cadrul caruia se proiecteaza detaliile tehnice de executie ale mijlocului de munca.

Pentru ca mijlocul de munca sa fie proiectat in concordanta cu cerintele ergonomiel, deci pentru a avea o proiectare constructiva ergonomica a mijloc ului de munca, alaturi de cele trei faze de lucru precizate anterior trebuie sa se intocmeasca si un studiji ejgqnpmic. al mijlocului de mu nca, ale carui rezultate sa fie corelate cu celelalte faze de lucru intregind astfel proiectarea constructiva a mijlocului de munca.

Dupa cum s-a mentionat anterior, studiul ergonomie al mijlocului de munca constituie o faza de lucru care se adauga si completeaza faza obisnuita de proiectare constructiva a mijlocului de munca din cadrul procesului de realizare a acestuia.

Prin studiul ergonomie al mijlocului de munca se intelege o analiza complexa efectuata pe criterii ergonomice in scopul realizarii sau perfectionarii unui mijloc de munca, care sa satisfaca optim caracteristicile constitutionale si psihofiziologice ale executantilor care le vor utiliza in conditiile unei productivitati inalte.

Aceasta definitie corespunde punctului de vedere al mai multor specialisti, referitor la faptul ca orice studiu ergonomie trebuie sa fie realizat de regula de catre un colectiv (echipa) complex. Din acest colectiv complex se considera ca nu trebuie sa lipseasca specialisti generallsti (de sinteza), specialisti in ergonomie (medici, psihologi, ingineri, economisti etc), proiectanti si specialisti in organizarea productiei si a muncii. Toti acesti specialisti trebuie sa posede o bogata experienta profesionala, intrucat practica a aratat ca folosirea unor specialisti insu-i ficient pregatiti a creat dificultati de lucru sau chiar a condus la compromiterea studiului /9/.

Practica arata ca studiul ergonomie al mijlocului de munca poate fi general sau partial (specific), in functie de complexitatea constructiva a respectivului mijloc de munca. Studil ergonomic general abordeaza studierea caracteristicilor mijlocului de munca ale mediului ambiant in care acesta este folosit sl ale exei culantului care il foloseste privindu-le ca un sistem complex. Studiul ergonomie partial sau specific, urmarind realizarea sau, perfectionarea unor parti ale mijlocului de munca, abordeaza problematica tot ca pe un subsistem ai sistemului complex care s-a referit la mijlocul de munca. In legatura cu aceasta abordare sistemica se vor face precizari in continuare.

Principalele etape de lucru necesare intr-un studiu ergonomie al mijlocului de munca sunt prezentate in fig.6. Aceste etape vor fi detaliate pe rand in continuarea prezentului capitol.

In legatura cu efectuarea studiilor ergonomice ale mijlocului de munca, trebuie mentionat si urmatorul aspect. Uneori, din lipsa de timp sau datorita specificului mijlocului de munca, studiul ergonomie al mijlocului de munca nu poate fi elaborat prea analitic si se limiteaza doar la unele aspecte principale de care trebuie tinut seama la realizarea mijlocului de munca. In aceasta forma, studiul are caracteristicile unui diagnostic ergonomic al mijlocului de munca, care prin natura lui este mai putin analitic si mai mult sintetic.

De multe ori, chiar daca se efectueaza studiul ergonomie, apare necesitatea ca acesta sa fie precedat de un diagnostic ergonomie, pentru o mai clara punere in tema asupra mijlocului de munca /11, 12/.

Fig.6 - Principalele etape de lucru ale unui studiu ergonomie al produsului (mijlocului de munca) /9/

4.2. Abordarea sistemica a ergonomiel produsului (mijlocului de munca)

Dupa cum s-a mentionat anterior, studiul ergonomie al mijlocului de munca presupune o abordare sistemica, ceea ce creeaza multiple avantaje de analiza si de rezolvare caracterizai te printr-o cuprindere complexa si cat mai completa a problematicii.

Conceptia de analiza moderna arata ca orice fenomen, proces sau obiect poate fi privit ca un sistem de elemente interdependente sau de subsisteme interconectate ale unui sistem mai mare. Pornind de la aceasta premisa, teoria generala a sistemelor se ocupa, de cercetarea fenomenelor si a obiectelor aflate in; interactiune efectiva sau potentiala, ce pot fi identificate in toate domeniile de activitate (tehnic, economic, social, conceptual, biologic etc.)

Cibernetica, ca domeniu aplicativ cu rezultate deosebite ale teoriei sistemelor, care studiaza ansamblul de elemente interdependente printr-un lant de actiuni cauza-efect, poate fi definita ca o stiinta generala despre legile de functionare a sistemelor complexe /3/.

Fig. 7 - Schema simplificata a unui sistem si a fenomenului de conexiune inversa (feed-back) /3/

Aplicand trasaturile ciberneticii la specificul domeniului ergonomiei mijlocului de munca, conceptul de sistem ergonomic al mijlocului de munca se defineste ca un ansamblu - om executant) - mijloc de munca - mediu ambiant de utilizare a mijlocului de munca, cu o organizare informationala decizionala proprie (eventual pe subsisteme componente), actianand in sensul realizarii anumitor obiective bine definite, in conditii ergonomice si caracterizat prin fenomenul de conexiune inversa (feed-back) /9/.

Pentru a explicita fenomenul de conexiune inversa, se va urmari fig.7 in care este reprezentat schematic, in forma cea mai simpla, un sistem 'S' care a fost luat ca baza de referinta.

In cadrul sistemului 'S' elementele de intrare in sistem (input) de marime 'x', trebuie ca in urma prelucrarii (tranformarii etc.) in cadrul sistemului sa conduca la elementele de iesire (output) 'y' a caror marime sa fie egala cu 'z'.

Inainte de a trece la aprofundarea sistemului ergonomie al mijlocului de munca si de a-i cunoaste caracteristicile, se considera necesar a se mentiona ca abordarea sistemica a domeniului ergonomiei nu este noua. Autori ca M.De Montmollin (Franta) G.S.E.Burger si J.B.de Young (Olanda), J;L.Kennedy si E.S.Mc.Cormick (S.U.A.) subliniaza in lucrarile lor ca ergonomia prin obiectul ei are in vedere un sistem om-masina, respectiv un sistem cu doua componente de baza 'omul' si 'masina'. Mult timp si chiar in prezent, in literatura de specialitate straina si din tara noastra, s-a vehiculat de asemenea conceptul de sistem al ergonomiei care are la baza cele doua componente amintite /3/.

In ultimii ani in tara noastra autori ca dr.Gh.Iosif /3,13/ si prof.dr.Iacob Mihaila /14/ au abordat mai pe larg in lucrarile lor teoria sistemica. Astfel, in lucrarile sale, dr.Gh.Iosif prezinta sistemul ergonomie ca fiind structurat pe'trei componente respectiv 'om-masina-mediu ambiant', iar prof.dr. Mihaila desi sustinea doua componente 'om-productie' una din ele, respectiv 'productia' are o structura complexa incluzand conditiile de munca, componenta umana, componenta tehnica, aspectele de conducere si organizare, precum si materia prima sau obiectul muncii.

Avand in vedere caracterul de unicat (specific) al mijlocului de munca, faptul ca de regula cu el se realizeaza numai o parte din operatiile tehnologice si ca din punct de vedere tehnic are o dinamica evolutiva mai mare, s-a considerat ca abordarea sistemica regasita in lucrarile dr.Gh.Iosif corespunde mai bine scopului si caracterului analizelor ce se efectueaza asupra mijlocului de munca. Ca atare, a fost sustinut acest punct de vedere, adaptandu-l si tratand in continuare sistemul ergonomie prin componentele 'om-mijloc de munca - mediu ambiant (fizic si social).

In acelasi timp, conceptul de sistem al prof.dr.Mihaila care se apreciaza a fi mai larg, mai complex decat cele intilnite pana in prezent in literatura, este considerat mai potrivit pentru analizele ergonomice de ansamblu privind grupari de mijloace de munca, ateliere, sectii, sectoare sau chiar intreprinderi.

4.3 Principalele caracteristici ale sistemului om-produs (mijloc de munca) - mediu ambiant

Realizarea ergonomica a mijlocului de munca presupune, asa cum s-a mai aratat, abordarea intregului sistem om - produs (mijloc de munca) - mediu ambiant, pentru ca numai cunoasterea; caracteristicilor mijlocului de munca in strinsa corelatie cu celelalte doua componente ale sistemului poate fi considerata reala si completa. Daca se face abstractie de aceasta necesitate, mijlocul de munca va produce perturbatii frecvente in cadrul sistemului (dereglari), care vor avea efecte negative in procesul muncii. Uneori, perturbatiile pot fi atat de mari incat practic mijlocul de munca nu se va integra in sistem si procesul de munca nu va avea loc. In mod concret, acest aspect apare cand mijlocul de munca este total necorespunzator expunand la accidente pe utilizator.

Fig.8 - Functiile realizate de sistemul om-mijloc de munca -mediu ambiant (adaptare dupa K.F.H.Murrel)

Pornind de la aceste considerente, studiul ergonomie al mijlocului de munca are in vedere toate cele trei componente ale sistemului in interactiunea lor. Prin aceasta interactiune componentele sistemului realizeaza un scop comun, ceea ce reprezinta insasi ratiunea de a fi a sistemului (fig.8).

De calitatea informatiei primite de catre om si mijloc de munca, de modul cum actioneaza sistemul ca urmare a informatiei primite si de viteza cu care sint realizate principalele functii ale sistemului depinde eficacitatea intregului sistem.

Realizarea functiilor de baza ale sistemului se face in diferite modalitati specifice atit omului cit si mijlocului de munca. In schema din fig.9 sunt redate unele din principalele modalitati de realizare a functiilor de sistem atat pentru om, cat si pentru mijlocul de munca.

In practica, dupa felul in care se repartizeaza functiile intre om si mijlocul de munca, respectiv dupa gradul de participare al omului si al mijlocului de munca la realizarea functiilor sistemului, se disting: sisteme manuale, sisteme semiautomate, sisteme automate.

Fig.9 - Principalele modalitati de realizare a functiilor 'sistemului om - mijloc de munca -mediu ambiant

4.4 Omologarea (atestarea) produsului (mijlocului de munca), atestarea ergonomica

Elementele prezentate in cadrul etapei de proiectare constructiva a mijlocului de munca si in mod deosebit in legatura cu studiul ergonomie privind mijlocul de munca, au avut scopul de a sublinia complexitatea problematicii ergonomiei realizarii mijlocului de munca, marcata chiar de catre prima etapa de lucru.

In ceea ce priveste celelalte etape de lucru pentru realizarea mijlocului de munca (etape de natura tehnica) - proiectare tehnologica, proiectarea SDV-urilor, executia prototipului si testarea lui, executia seriei zero, omologarea mijlocului de munca, intocmirea cartii tehnice si introducerea in fabricatie a mijlocului de munca - acestea sunt influentate si ele de cresterea sau simplificarea complexitatii mijlocului de munca, ca urmare a conceperii lui ergonomice.

Dintre toate aceste etape de natura tehnica se va insista doar asupra 'omologarii (atestarii) mijlocului de munca', considerand ca pentru fiecare din celelalte etape, realizarea unei corelatii cu principiile si regulile de ergonomie si adaptarea corespunzatoare, nu ridica probleme deosebite.

Daca testarile facute asupra prototipului (modelului) si asupra seriei zero (experimentale) confirma incadrarea rezultatelor in normele prevazute, se poate hotara omologarea mijlocului de munca. In cadrul omologarii mijlocului de munca un capitol distinct trebuie sa-l ocupe omologarea sau atestarea ergonomica a mijlocului de munca. Literatura de specialitate prezinta atestarea ergonomica ca o problema de sine statatoare, ceea ce nu este corect, deoarece integrarea atestarii ergonomice a mijlocului de munca in cadrul etapei de omologare face ca atestarea ergonomica sa raspunda, mai bine scopului ei, asigurandu-se si o corelatie mai stransa intre caracteristicile ergonomice ale produsului si celelalte caracteristici ale mijlocului de munca (tehnice, economice etc.).

Atestarea ergonomica a mijlocului de munca se finalizeaza printr-un atestat ergonomie. Atestatul ergonomie al mijlocului de munca este un document care confirma principalele caracteristici ergonomice ale respectivului mijloc de munca (evidentiate de regula prin nivele medii sau superioare nivelelor medii), caracteristici care sunt corelate cu particularitatile constitutionale si psihofiziologice ale executantului, dandu-i acestuia posibilitatea sa lucreze confortabil cu mijlocul de munca si concomitent sa obtina o productivitate a muncii superioare /9/.

Continutul atestatului ergonomie este tratat in mod diferit pe plan international de catre specialistii din domeniul ergonomiei. Astfel, in Franta, accentul este pus mai pregnant pe aspectul medical al problemei. In Germania, se insista mai mult pe comoditatea in minuire in scopul obtinerii unui randament maxim, cu o forma adecvata a elementelor de comanda. In S.U.A., se aprofundeaza economisirea miscarilor in scopul obtinerii unei productivitati mai mari, accentuandu-se latura psihologica a problemei.

Oricare din aceste modalitati de abordare a atestatului ergonomie rezolva insa numai in parte problemele, subliniind doar cateva din caracteristicile mijlocului de munca. Atestatul ergonomie, trebuie privit mult mai complex. Asa cum rezulta din definitia prezentata anterior in cadrul atestatului ergonomie, beneficiarul mijlocului de munca trebuie sa gaseasca sub forma convigatoare (de regula sub forma cuantificata), caracteristicile ergonomice ale mijlocului de munca. El trebuie sa gaseasca, de asemenea, precizari in legatura cu un minim de insusiri, pe care sa le aiba initial executantul care va lucra cu respectivul mijloc de munca , (urmand ca aceste insusiri sa se perfectioneze pe masura utilizarii mijlocului de munca). In acest fel, atestatul ergonomie va putea contribui la asigurarea realizarii in practica a principiului de personal 'omul potrivit la locul potrivit'. Totodata, in cadrul atestatului, este necesar sa se faca si unele precizari privind caracteristicile mediului ambiant in care se va folosi mijlocul de munca.

Legat de caracteristicile executantului care utilizeaza mijlocul de munca, precum si de caracteristicile in care se foloseste mijlocul de munca, trebuie mentionat ca nivelul acestor caracteristici poate fi stabilit prin sisteme de notare specifice, in mod similar cu sistemul recomandat pentru utilizare in cazul caracte risticilor ergonomice ale mijlocului de munca.

In ceea ce priveste caracteristicile ergonomice ale mijlocului de munca, care trebuie mentionate in cadrul atestatului ergonomie, se apreciaza ca cele cuprinse in reprezentarea grafica din fig. 10 pot constitui o orientare in acest sens. Aceste carac­teristici pot fi selectionate si detaliate in functie de specificul mijlocului de munca care este atestat /9/.

Referitor la executant, atestatul ergonomie trebuie sa contina cat mai multe precizari privind particularitatile constitutionale si psihofiziologice ale acestuia, precum si elemente de pregatire profesionala.

Pentru mediul ambiant cateva precizari privind ambianta fizica si ambianta psiho-sociala si organizatorica sunt satisfacatoare.

Un model de atestat ergonomie, conceput in viziunea celor prezentate, este cel din fig.10.

Dupa cum se observa, modelul de atestat are trei parti componente distincte.

Prima parte contine date referitoare la denumirea mijlocului de munca, a proiectului in baza caruia, a fost realizat, precum si a unitatii economice care l-a realizat.

A doua parte contine criteriile de atestare a mijlocului de munca, respectiv caracteristicile ergonomice, ale mijlocului de munca, caracteristicile executantului care utilizeaza mijlocul de munca si caracteristicile mediului ambiant in care se foloseste mijlocul de munca.

A treia parte contine numele, locul de munca si semnaturile membrilor comisiei de atestare a mijlocului de munca. Din comisia de atestare trebuie sa faca parte reprezentantii proiectului, reprezentantii unitatii care a realizat mijlocul de munca si reprezentantii beneficiarului, toti fiind cunoscatori in domeniul ergonomiei mijlocului de munca.

Comisia de atestare constata nivelul fiecarui criteriu de atestare, in parte comparativ cu nivelul necesar, sau luat ca baza in proiectare si atesteaza mijlocul de munca prin mentiunile 'da' in cazul in care nivelul constatat coincide cu cel necesar (proiectat), sau este superior acestuia si 'nu' in cazul in care nivelul constatat se abate nefavorabil si de la nivelul necesar.

De mentionat ca nivelul fiecarui criteriu, respectiv caracteristici, se stabileste pornindu-se de la sistemul de notare sau de la marimea caracteristicii, respectiv cu note de la 1 la     Modul de stabilire a nivelului fiecarei caracteristici in parte, precum si a nivelului grupei de caracteristici este prezentat in tabelul 1.

Dupa cum rezulta din tabelul 1 la stabilirea acestor nivele pentru fiecare caracteristica in parte se iau in considerare pe baza sistemelor de notare, urmatoarele marimi:

M = mamarimea maxima a caracteristicii (3 respectiv 1, daca caracteristica se imbunatateste prin valori reduse). Marimea maxima se stabileste pe baza documentarii sau cercetarilor si reprezinta ultimele cuceriri stiintifice cunoscute in domeniul respectivei caracteristici.

M_r = marimea realizata a caracteristicii de catre cei ce produc mijlocul de munca (note intre 3 si 1). Pe baza acestor marimi se stabileste 'indicele caracteristicii (I_C)' ca raport intre marimea realizata si marimea maxima a caracteristicii, respectiv:

Dupa caz, unele rapoarte pot fi exprimate invers, daca caracteristicile se imbunatatesc prin valori reduse.

In oricare situatie, marimea lui porneste de la 0,33 (respectiv I/3) si tinde catre 1.

Indicele caracteristicii astfel stabilit se inmulteste cu numarul de puncte acordate in functie de importanta caracteristicii (P). Importanta caracteristicii reprezinta o ponderare a fiecarei caracteristici ca necesitate de rezolvare din punct de vedere ergonomie. Suma ponderilor tuturor caracteristicilor trebuie sa fie 100. In urma inmultirii efectuate rezulta punctele ce revin in functie de importanta si marimea caracteristicii, respectiv nivelul caracteristicii (criteriul de atestare) <N ). Ca formula de calcul, rezulta:

Suma nivelelor caracteristicilor da un punctaj total care se considera ca fiind nivelul grupei de caracteristici. In cazul grupei caracteristicilor ergonomice ale mijlocului de munca, nivelul de grupa poate fi considerat canivelul ergonomie al mijlocului de munca (N ) respectiv:

In functie de specificul mijlocului de munca si de punctajul respectiv se poate stabili sintetic ca exista mijloc de munca de nivelul ergonomie I, II si III in care cele mai multe puncte, respectiv cerinte ergonomice bine indeplinite, se regasesc la nivelul ergonomie EI (ex. N_eI = pana la 50 puncte; N_eII = intre 50 si 80 puncte, N_eIII = peste 80 puncte).

In mod similar, dupa acelasi procedeu, se vor stabili si nivelul de cerinte ergonomice pentru executantul care deserveste mijlocul de munca, respectiv nivelul de cerinte ergonomice pentru mediul ambiant in care este amplasat mijlocul de munca.

Conceput in acest fel, atestatul ergonomic propus vine sa raspunda unor cerinte de cuantificare a modului cum sunt satisfacute caracteristicile mijlocului de munca din punct de vedere ergonomic. Desigur, sistemul propus pentru stabilirea nivelului acestor caracteristici si a nivelului ergonomic al mijlocului de munca nu raspunde in totalitate exigentelor de cuantificare a marimii caracteristicilor. Pentru inceput, acest sistem raspunde in mai mare masura cerintelor privind dinamica de perfectionare a mijlocului de munca, respectiv dinamica nivelului caracteristicilor ergonomice de la o perioada la alta. Exigentele de cuantificare a marimii caracteristicilor fiind legate de sistemele de notare, experienta unitatii de proiectare, a unitatii producatoare (furnizorul), precum si a beneficiarului pot conduce la intocmirea unor sisteme (tabele) de notare din ce in ce mai precise.

Atestatul ergonomic constituind de fapt un camp de restrictii legate de mijlocul de munca, se cere a fi confirmat de produs in sine si respectat de utilizatorii lui.

Atestatul ergonomie trebuie sa insoteasca mijlocul de munca la livrarea ac estuia. In mod firesc el trebuie cuprins in cartea tehnica a mijlocului de munca sau in prospectul acestuia si constituie o garantie de calitate in plus /9/.

In afara procesului de realizare a mijlocului de munca, necesitatea atestatului ergonomic mai poate apare si in procesul utilizarii mijlocului de munca.

4.5 Elemente ergonomice aplicate in proiectarea produselor

Dupa cum a rezultat din subcapitolul 2 in procesul de realizare a mijlocului de munca, dintre etapele de natura tehnica in conditiile unor procese de munca organizate ergonomic /76/.

Un exemplu de analiza si proiectare ergonomica a unui proces (metoda initiala) si (metoda proiectata ergonomic) din care rezulta avantajele obtinute prin simplificarea, combinarea si reducerea unor operatii si transporturi materializate prin reamplasarea masinilor-unelte pentru prelucrare, reducerea duratei de timp a procesului si reducerea gradului de oboseala al executantilor /72/.

Designul si ergoestetica industriala

Analiza si proiectarea ergonomica a unui produs sint prin natura lor mai complexe decat o analiza a valorii in sensul curent al analizei societatilor tehnice in vederea diminuarii pretului de revenire urmarind pe langa principiile ergonomice si aportul de calitate al principiilor de marketing, estetica industriala, punctul de vedere al conducatorului de intreprindere, al specialistului in vanzare, al utilizatorului etc.

Dintre acestea estetica industriala sau 'design-ul' prezinta o importanta din ce in ce mai mare in realizarea unor produse proiectate ergonomie cu atat mai mult cu cat realizarea unor produse estetice este de natura sa influenteze favorabil starea de spirit a utilizatorului.

Estetica industriala, bine inteleasa, este, dupa cate se stie, una din metodele de creatie industriala, care comporta in mod obligatoriu, si intr-o oarecare maniera intrinsec - un mod de abordare obiectiv si mai complet al problemei: creatia si dezvoltarea unui procedeu industrial, tinandu-se seama de:

metodele de productie si de comercializare;

piata, adica contextul social-eultural in evolutie constanta;

om, fiinta complexa, nuantata si capricioasa, cum este intodeauna cumparatorul.

Nu este suficient astazi sa se execute un anumit produs bine din punct de vedere tehnic; este necesar de asemenea ca un produs sa fie remarcat, sa placa, sa fie cumparat.

4.6 Functia de educatie estetica

In formarea culturii estetice a omului contemporan, alaturi de creatie, artistica si impreuna cu ea, design-ul reprezinta on mijloc important. Fara a minimaliza rolul major al artelor vizuale in viata aglomerata si grabita din zilele noastre, prin omniprezenta obiectelor produse industrial in mediul de fiecare zi proiectarea estetica se impune fie caruia dintre noi, chiar daca inconstient, iar obiectele, mai bine sau mai prost concepute, nupot fi evitate. Daca o persoana refuza un anume gen de arta ea poate sa-l evite. Dar omul modern nu poate evita mediul de munca, mijloacele de transport sau sculele de munca.

In istoria culturii si civilizatiei umane, .primele manifestari estetice ale omului pot cu greu fi despartite de munca. Omul a insotit din cele mai vechi timpuri inventivitatea tehnico-functionala cu creativitatea estetica.

Reactia negativa a lui Ruskin si Morris fata de posibilitatile estetice ale productiei industriale avea ca si cauza inadaptabilitatea industriei de la sfarsitul secolului trecut la exigentele estetice pe de o parte, precum si inexistenta unui stil formal adecvat si propriu industriei.

Incercarea de a reproduce cu mijloace mecanice forme ce erau proprii productiei mestesugaresti a dus la exemple la fel de nereusite ca si completa linsa de preocupare pentru aspectul estetic al produselor din prima faza a revolutiei industriale.

Astazii se poate vorbi desprre un stil industrial care sa fie la inaltimea performantelor tehnice ale produselor actuale, in care se imbina armonios perfectionarea tehnica cu economicitatea si perfectiunea estetica.

Procesul educatiei estetice este foarte complex. Pentru a-l putea analiza se despart rolul artei propriu-zise de cel al esteticului din viata cotidiana, din cadrul material al vietii care cuprinde asa cum am mai spus: mediul de munca,.arhitectura, urbanisamul, vestimentatia, obiectele de larg consum, uneltele. Din pacate _;literatura de specialitate abordeaza deseori unilateral problema educatiei estetice, readucand-o exclusiv la cea legata de domeniul artistic sau el artelor plastice majore. In ziua de azi, dupa cum am mai spus, in avantul nemaiintalnit al creatiei tehnice, cand produsele industriale patrund si subjuga mediul, cand apar materiale, aparate si masini noi, acestea trebuie sa-si gaseasca locul si modalitatile de expresie estetice adecvate si proprii. Pe de alta parte trebuie data o atentie deosebita mcidului in care productia industriala influenteaza educatia estetica.

In acest sens trebuie luata in consideratie continua perfectionare a sensibilitatii estetice atat a producatorului cat si a beneficiarului produsului industrial.

In relatia subiect creator - obiect - subiect beneficiar, subiectul creator, adica designer-ul are un rol preponderent. Daca creatia sa indeplineste toate cerintele unui design de calitate, adica daca este:

o realizare tehnico-constructiva superioara;

are calitati estetice remarcabile;

e adecvata ca forma exterioara structurii sale interioare;

e adaptata functionalitatii sale si principiilor de ergonomie;

e expresiva,

atunci un astfel de obiect devine un mijloc de educatie estetica.

Am spus anterior ca design-ul ca mijloc de educatie estetica este omniprezent si de neevitat Se poate adauga faptul ca spre deosebire de arta propriu-zisa, limitata la momentele de relaxare, design-ul actioneaza in adrul procesului muncii profesionale sau casnice, in mijloacele de transport, in ambianta urbana sau in cea interioara a cladirilor. Un mediu adecvat, o scula de lucru buna si usor de manuit aduce pe langa placerea pue estetica a formei si culorii si satiafactia in munca. Cunoastem placerea fiecaarui hobby-ist pentru panoplia sa de scule.

In virtutea perfectionarii profesiei de designer, a realizarilor remarcabile din acest foarte vast domeniu, devine inadmisibila realizarea de obiecte de gust indoielnic si de proasta calitate estetica, cu atat mai mult cu cat un astfel de produs nereusit, in sistemul de productie de serie, e multiplicat de nenumarate ori.

Pe de alta parte, .tendintele estetizante care subapreciaza necesitatea corespondentei intre frumos si util, prin preocupari. formale si cromatice in. sine, submineaza intelegerea constructiei intrinseci a formelor estetice, a "logicii" proprii compouitiilor estetice si sunt la fel de derutante si cu efecte la fel de proaste asupra formarii unui gust estetic ca si o proiectare inestetica si sunt chiar mai amagitoare.

Deci design-ul e un mijloc de educatie in domeniul plastic in masura in care avem de-a face cu un design de calitate. Consumatorul care are un gust estetic format devine factor stimulator al frumosului industrial. Deci in masura in care industria creaza un public competent acesta devine judecator, promotor si colaborator al proiectarii estetice.

Relatia creatie - asimilare e insa dificila, necesitand pasi mici si angrenarea treptata a tuturor verigilor din domeniul productiei si desfacerii produselor (cadre de conducere din industrie, din economie, merciologie, cadre din comert).O formare corecta a gustului estetic. al acestora este esentiala atat pentru lansarea unor produse valoroase cat si in invingerea si scoaterea din productie si de pe piata a produselor avand calitati indoielnice.