Elita politica la nivelul administratiei locale

Elita politica la nivelul administratiei locale

1. Conducerea personalului din administratia publica

Formarea, recrutarea, promovarea si perfectionarea personalului din administratia publica au o deosebita insemnatate in asigurarea unei calitati corespunzatoare a tuturor celor care sunt salariati ai autoritatilor administrasiei publice. Eficienta administratiei depinde in egala masura si de modul cum acest personal este gestionat, in ultima instanta, de managementul resurselor umane din administratia publica. Reprezentand o functie sociala, gestionarea stiintifica manageriala a personalului urmareste rezolvarea problemelor ce pot facilita actiunea clara asupra personalului, cu scopul de a se crea o ambianta favorabila desfasurarii unor activitati eficiente.

Relatiile interumane ce apar in cadrul autoritatilor administratiei publice pot fi formale(in sensul ca sunt stabilite prin norme de conduita obligatorii)sau informale(cele care au la baza comportamentul determinat nu de regului sau numai de gandirea sistematica si logica, ci si sentimentale).

Autoritatile administratiei publice sunt formate din colective de oameni, organizate prin lege, investite cu atributiuni si competente in vedrea realizarii anumitor scopuri. Eficienta activitatii acestor colective va fi determinata in mod cert de felul in care se deruleaza cele doua tipuri de relatii interumane ce le aminteam.

Daca relatiile formale, stabilite prin acte normative, se asigura in ultima instanta prin constrangere, relatiile informale favorabile desfasurarii unei bune activitati nu pot fi determinate decat prin alt gen de factori de influenta, care tin in mare masura de stilul de munca al conducerii[1].

Referindu-ne la stilul de munca de conducere, avem conducerea tehnicista si cea bazata pe comportamente.

Daca in conducerea tehnicista se porneste de la ideea ca oamenii sunt predispusi la delasare in munca, evita responsabilitatea, nu au ambitii, si, prin urmare, este necesar a fi condusi, indrumati si controlati sau chia amenintati si constransi pentru a-si realiza sarcinile, conducerea bazata pe comportament are in vedere ca munca fizica si intelectuala a devenit o necesitate pentru om, oamenii prefera autoconducerea si autocontrolul, lipsa de idealuri profesionale si cautarea linistii sunt consecinta experientei si nu caracreristici umane si, prin urmare, propune realizarea unui climat organizational favorabil realizarii atat a obiectivelor institutiei cat si a obiectivelor personalului. Construirea unui astfel de climat presupune cooperarea intre membriicolectivului, declansarea energiilor latente ale fiecarui individ, in vederea realizarii atat a scopurilor organizatiei, cat si a celor personale. Problema cea mai importanta ce trebuie avuta in vedere in aceasta directie este aceea a motivarii personalului.

Considerand motivarea oamenilor - ca expresie a unei judecati de valoare ce are drept rezultat o anumita masura si intensitate a cheltuielii de energie pentru atingerea unui scop, drept actiunea prin care se urmareste crearea unor idei - tendinte generale care sa determine in ultima instanta schimbarea comportamentului, apreciez ca aceasta problema prezinta o importanta deosebita in procesul de conducere a personalului din administratia publica.

Facand o analiza atenta a factorilor ce pot determina motivarea personalului, specialistii in acest domeniu sunt de parere ca factorii de crestere sau de motivare intrinseci postului de munca sunt: realizarea, recunoasterea realizarii, munca propriu zisa, raspunderea, cresterea si avansarea, iar factorii care determina evitarea insatisfactiilor ("factori de igiena") sunt extrinseci muncii si cuprind: politica si conducerea unitatii, conducatorii directi, relatiile impersonale, conditiile de munca, retributia, locul in ierarhie, securitatea muncii.

Acestea sunt cateva probleme pe care stiinta administratiei le pune in fata conducatorilor din adminstratia publica pe langa cele abordate in mod traditional in lucrarile de specialitate.

Un ultim aspect pe care doresc sa-l mentionez se refera la calitatile si functiile conducatorului in administratia publica. Literatura de specialitate retine doua functii mai importante ce trebuie indeplinite de conducatorul unei autoritati a administratiei publice, si anume: functia executiva (presupune stabilirea scopurilor si a mijloacelor de realizare a acestora, precum si asigurarea bunei functionalitati) si functia psihologica (care trebuie sa determine transformarea conducatorului intr-un adevarat centru polarizator, care sa asigure coeziunea in actiune a tuturor membrilor colectivului).

Eficienta conducatorului in realizarea acestor functii depinde in mare masura de calitatile acestuia. In general, se considera ca orice conducator de nivel mediu sau superior trebuie sa depaseasca in inteligenta, intruire, siguranta in exercitiu, media colectivului pe care il conduce.

Pornind de la complexitatea sarcinilor administratiei publice, avand in vedere diversitatea acesteia, calitatile conducatorului trebuie privite in functie de conditiile specifice in care urmeaza a se realiza conducerea, recunoscut fiind faptul ca autoritatea personala a conducatorului unei autoritati a administratiei publice depinde de: programul sau de activitate, competenta personala si caracterul relatiilor sale cu membrii colectivului.

Studiile de psihologie pot oferi concluzii interesante si utile pentru activitatea manageriala a administratiei publice. Astfel, conturand profilul psihosocioprofesional al personalului de conducere, se pot retine urmatoarele trei grupari de conditii care, intrunite ar putea defini modelul conducatorului in administratia publica:

pregatirea: in specialitate si in domeniul managementului administratiei publice;

experienta: de conducere, dobandita nu prin aplicatii practice sau programe de pregatire, ci prin ocuparea efectiva a unor functii de conducere in administratia publica;

calitati psihologice: inteligenta, flexibilitatea gandirii, capacitate creatoare, personalitate.

Regimul juridic al salariatilor din administratia publica la noi constituie o problema complexa, a carei tratare apare ca dificila in conditiile in care doctrina de specialitate si legiuitorul nu au reusit sa defineasca notiunea functionarului public si sa elaboreze un statut al acestuia.

2. Conceptia legiuitorului constituant privind functia publica si functionarul public

Regimul de drept public aplicabil functiei publice are o determinare constitutionala, care urmeaza a fi dezvoltata prin viitoarea lege privind statutul functionarilor publici, cu recunoatterea existentei, in statutul functionarului, a unor dimensiuni specifice statutului salariatului.

Nu orice detinator de functie publica, cu excluderea celor care au statut de demnitar, intra in categoria functionarilor de cariera.

Conceptul de demnitate publica apatine dreptului constitutional. Ea este de fond pentru ca demnitarii nu sunt simpli funtionari publici in sensul strict al dreptului administrativ.

Functia publica reprezinta o institutie de baza a statului de drepr si un mijloc de realizare in concret a valorilor specifice statului de drept si calificate ca supreme si garantate. Notiunea de "functie publica" poate ingloba totalitatea persoanelor supuse unui statut de drept public, dar si o parte din cele supuse unui statut de

drept privat. Astfel, insasi notiunea de "functionar" este departe de a avea un

inteles uniform, ea cuprinzand persoane aflate in ipostaze diferite, in functie de legislatia fiecarui stat si care sunt angajate cu titlu permanent sau temporar. Este exclus ca o functie publica, oricare ar fi aceasta, sa fie ocupata de o persoana care are numai cetatenia straina sau de un apatrid. Chiar si numai de aici decurge importanta foarte mare, nu numai din punct de vedere teoretic, ci si practic, pentru clarificarea sferei notiunii de "functie publica". Oricum sarcina principala a revenit legiuitorului intrucat Statutul functionarilor publici este

nominalizat expres de Constitutie ca fiind o materie pentru care trebuie adoptata o lege organica. Optiunea legiuitorului constituant releva semnificatia deosebita pe care acesta a acordat-o institutiei functionarului public, care se afla in stransa legatura cu semnificatia legilor organice in sistemul constitutional actual. Este indeobste recunoscut ca legile organice reprezinta acea categorie de legi care reglementeaza numai anumite institutii, limitativ determinate de legea fundamentala si care se aproba cu o majoritate calificata, respectiv majoritatea membrilor organului colegial. Este de subliniat si faptul ca, asa cum am aratat, legiuitorul constituant face vorbire despre doua legi organice deosebite, una prin care sa se reglementeze regimul functionarului public si alta care sa reglementeze regimul salariatului, ceea ce a determinat pe unii autori sa se exprime in sensul ca s-au avut in vedere si doua regimuri juridice diferite, unul de drept public, aplicabil functionarului public, si un regim de drept privat aplicabil salariatului.

Legiuitorul constituant foloseste doua concepte, pe care nu le regasim consacrate in legea cadru, respectiv cea de "functie publica de autoritate" si de "functie de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial".

Functia publica si functionarul public reprezinta institutii de rang constitutional. Legea noastra fundamentala nu se rezuma sa le consacre doar, ea contine si prevederi prin care se reglementeaza anumite dimensiuni ale statului si regimului lor juridic.

Actualul proiect de lege este structurat pe unsprezece capitole si 115 articole, si el isi propune, sa creeze un functionar public neutru din punct de vedere politic capabil sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu intr-o structura administrativa compatibila cu structurile similare din tarile Uniunii Europene. Proiectul isi propune sa reglementeze regimul functionarului public de cariera din administratia publica.

Functia publica este definita de Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 251/2006, ca "ansamblul atributiilor si reponsabilitatilor stabilite de lege, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome".

Functionarul public este persoana numita pentru un termen nelimitat intr-o functie publica, investita cu autoritate publica in veredea realizarii atributiilor unui serviciu public.

Personalul din administratia publica nu cuprinde numai functionari. In sensul trict nu au aceasta calitate decat titularii unor functii permanente in cadrul unei administratii publice. Alaturi de acesti titulari, cu intrebuintare permanenta, exista auxiliari si contractuali, unii investiti cu functii secundare si provizorii, altii, angajati cu contract si aflati sub regimul angajatilor sau muncitorilor din comert si din industrie.

Functionarii au fost la inceput in serviciul suveranilor, apoi au trecut in serviciul statului. Nu exista numai functionari ai statului. Exista si colectivitati locale care au funtionarii lor. Pentru a-si recruta oamenii si pentru a face sa functioneze serviciile publice, pot fi folosite diferite sisteme. In anumite perioade istorice, unele clase sau categorii sociale au fost destinate, prin puterea traditiei, unor servicii publice determinate. In Anglia, nobilimea de tara a furnizat multi functionari pentru administratia locala, cei din familiile nobile ocupand functii in administratii mai inalte. In Germania, nobilimea si burghezia mijlocie formau casta inaltilor functionari publici sau a celor mijlocii.

In epoca feudala functia publica reprezenta un mare avantaj, de aceea uneori s-a folosit procedeul tragerii la sorti pentru ocuparea functiei publice. Mai tarziu, s-a procedat la recrutarea functionarilor prin alegerea directa sau prin alegerea lor de catre camerele adunarilor alese.

Intr-o forma generala, functionarii sunt numiti de executiv, deoarece acesta are sarcina de a face sa functioneze serviciile publice, in cadrul carora functionarii constituie partea esentiala. Uneori, executivul are nevoie de incuviintarea adunarilor alese. Executivul, pentru a alege functionarii, dispune de mai multa sau mai putina libertate. Uneori o face promovand favoritismul, neglijand valoarea agentilor.

Executivul sau legislativul impun anumite conditii de nationalitate, varsta, onorabilitate, satisfacerea serviciului militar, conditii de aptitudine, anumite diplome, examene oficiale, concursuri, stagii.

Functionarul in sensul strict al cuvantului este titularul unei utilizari (activitati) permanente, dar el poate fi mentinut un timp mai mult sau mai putin indelungat in administratie si, de asemenea, el poate sa-si consacre doar o parte din activitatea sa, intr-o asemena functie.

Intr-o forma generala, predomina sistemul functionarilor premanenti si in "timp complet". Cu toate acestea, permanenta in functia publica n-a fost practicata totdeauna si pretutindeni. Exista tari si epoci in care functionarii erau schimbati uneori dupa vicisitudinile politice. Acest sistem a existat in SUA si mai exista si astazi in interiorul diferitelor state americane si la colectivitatile locale. Astazi, in lumea civilizata, acest sistem este din ce in ce mai mult abandonat. Adesea, epurarile masive care urmeaza cuceririi puterii de catre diferite formatii politice si care incep cu numirea fidelilor in locul celor suspecti, se opresc la un anumit punct, avand un caracter limitat si exceptional.

Functionarii au din functia lor avantaje morale si materiale. Importanta avantajelor variaza dupa epoci, tari sau functii. Uneori functia publica este inconjurata de un mare prestigiu, astfel incat avantajele materiale sunt lasate pe ultimul plan, putand chiar sa dispara. Prestigiul inaltelor functii publice era suficient pentru a atrage spre ele adevarate autoritati profesionale, care multa vreme au continuat sa exercite functia, facand abstracsie de modicitatea sau absenta retributiei.

Intre avantajele materiale intra mai intai si mai ales retributia. Retributia platita din fondurile bugetare a inlocuit ca mod de remuneratie, percepera de catre acestia in profitul lor a unor redevente de la cei administrati, cu ocazia exercitarii functiei.

Salariul se plateste de o maniera regulata si in transe lunare; uneori, in unele tari, se intarzie plata acestor salarii, fapt ce determina proteste.

Retributia este de regula fixa, dar adesea ea este marita prin imdemnizatii accesorii.

Salariile sunt uneori mai mici ca cele platite in intreprinderile particulare. Unele tari sunt mai generoase cu functionarii lor, altele mai putin. In general insa sunt mai zgarcite. Cu toate acestea, exista avantaje ale functionarilor din administratie in comparatie cu cei din intreprinderile particulare: garantii de stabilitate, certitudinea salariului, pensii, supraveghere contra concedierilor abuzive. Functionarii publici sunt insa supusi unor dificultati, in conditiile instabilitatii monetare si a inflatiei. Aceasta ii descurajeaza si multi migraza spre intreprinderile particulare care le asigura o remuneratie convenabila.

Salariile mici, independent de tentatiile de coruptie la care ii expun pe functionari, ii incita si la cautarea unor indeletniciri exterioare pentru a-si forma resurse suplimentare. In tarile sud-americane, in Spania, functionarii, dupa cateva ore de birou, au o slujba particulara.

Pe langa salarii si indemnizatii diferite, functionarii au ca avantaje materiale accesorii, facilitati de locuinte, posibilitati de aprovizionare exceptionale, acces pentru copiii lor la institutii de invatamant.

Pensia are la origine favoarea pe care suveranul o face slujbasilor sai dupa ce acestia se retrageau. Acum se afla in sarcina statului si functionarii platesc o contributie in timpul activitatii pentru a-si asigura pensia. Uneori, la iesirea la pensie, se da un mic dar si se organizeaza o festivitate.

In ceea ce priveste obligatiile functionarilor, amintim in primul rand ca ei sunt supusi ierarhiei si trebuie sa respecte o disciplina stricta. Functiile civile au fost supuse disciplinei dupa modelul militar. Prusia militara, Franta napoleoniana, au furnizat tipuri de administratie perfectionata. Functionarii se afla sub autoritatea sefilor si trebuie sa execute ordinile acestora. Rigoarea si acsiunea ierarhiei sunt mai mult sau mai putin acceptate, dupa tari si epoci. Sistemul cel mai rapid si riguros era in Germania imperiala, in Anglia si SUA. In tarile liberale el este mai flexibil. Functionarul trebuie sa tina seama permanent de corectitudinea conduitei sale. El trebuie sa se supuna fata de sef. Aceste indatoriri, care, cu diferite nuante, exista in toate tarile, pot antrena, in cazul necunoasterii sau a nesocotirii lor, pedepse disciplinare, pina la revocare.

In cea mai mare parte a tarilor, puterea disciplinara este ingradita de garantii. Pentru verificarea functionarii serviciilor exista preturindeni controale interioare asupra activitatii aparatului administratiei centrale, care sunt legate esential de exercitiul puterii ierarhice.

Exagerarea si minutiozitatea acestor controale asupra activitatii normale a functionarului au uneori ca efect incetineala si paralizarea administratiei. Daca ele sunt rare si superficiale, faciliteaza abuzul. Exista diferente in aceasta privinta intre diferitele tari. Dar ele pacatuiesc adesea prin exces. Multa vreme, administratia americana a fost apropiata de administratia intreprinderilor particulare si mai putin supusa unor reguli complicate si de control excesiv, cum exista in administratiile de veche traditie, ca cele din Franta, Austria, Germania. Pe masura ce a crescut administratia americana, s-au complicat si formele controlului.

In toate tarile, in ciuda campaniilor menite simplificarii, marimea administratiei se extinde si activitatile lor se ingreuneaza.

Functionarul, in ciuda eforturilor facute pentru a determina cresterea responsabilitatii, se simte din ce in ce mai mult prizonier intr-o retea de reguli, de ordine, de controale.

Pretutindeni numarul functionarilor a crescut din cauza dezvoltarii actiunii administrative, uneori datorita unor presiuni politice si din dorinta asigurarii clientelei politice. Auxiliarii, contractualii, adesea personalul muncitor plasat sub regim de drept civil, tind sa devina functionari veritabili. Aceasta este una din cauzele umflarii efectivelor. Functionarii colectivitatilor locale tind sa obtina acelasi statut cu functionarii de stat. Este o miscare generala. Pretutindeni functionarii s-au grupat, au facut asociatii recunoscute. In unele tari, aceste asociatii au obtinut o participare la gestiunea serviciilor. In unele tari, a fost obtinut de functionari chiar dreptul la greva.

Altadata servitori docili si fara aparare, functionarii, au obtinut garantii care limiteaza subordonarea lor fata de putere.

Prin masa lor electorala si prin organizatiile sindicale, ei exercita in statele liberale presiuni asupra guvernului.

Un punct de vedere privind "cariera" functionarului public si necesitatea formarii unui corp de inalti functionari publici

Exista doua mari categorii de sisteme de serviciu public.

Sistemul de tip "post" este construit dintr-un ansamblu de functii sau meserii, definit prin nivelul si caracteristicile lui; functionarii sunt numiti in una din aceste functii, putand apoi fi numiti in alta (alte) functie (functii), fara a fi investiti cu un drept in acest sens. In acest sistem, mobilitatea functionarilor de la o administratie la alta, sau chiar intre administratii si sectorul particular, este mai mare.

Sistemul de tip "cariera" este bazat pe conceptul de stabilitate si de continuitate in cariera, fie in intriorul aceluiasi corp, ceea ce permite accesul la un anumit numar de functii, fie trecand de la un corp la altul.

Serviciul public este asfel impartit intr-un anumit numar de corpuri, in care se intra in general prin concurs, si in care functionarul poate ramane pe toata durata vietii sale active.

Este adevarat ca cele doua sisteme nu exista niciodata in stare pura, de aceea se impune imperios a se cristaliza si marca totodata exact nivelul de convietuire al celor doua sisteme.

Resursele umane sunt piatra unghiulara a progresului serviciului public in mileniul Este esential pentru bunastarea oamenilor ca functia publica sa fie compusa din profesionisti si oameni de cariera, capabili sa atraga si sa conserve serviciile oamenilor talentati, angajati si imaginativi.

Guvernul, care initiaza si gestioneaza reforma administrativa, va trebui sa ia masurile necesare pentru a pastra increderea cetatenilor si a guvernelor ce vor urma fata de profesionalism si fata de caracterul nepartizan al fuctiei publice.

Carierele sunt mai intai si inainte de toate responsabilitatea fiecaruia. In consecinta, ii revine functiei publice, in calitate de institutie, sa ii ajute pe indivizi sa isi gireze cariera.

Guvernul va trebui sa insiste de acum inainte perfectionarea functionarilor superiori; va trebui sa stabileasca in fiecare an nevoile de formare si perfectionare a functionarilor.

Promovarea eficienta a carierei este o conditie fundamentala a succesului reformei administratiei publice. Promovarea carierei individuale va permiete sa se ocupe posturile mult mai repede decat in prezent, va face ca promovarile sa fie intemeiate strict pe merit si permite redesfasurarea rapida a resurselor pentru a raspunde nevoilor in continua schimbare.

Pentru a simplifica procesele si a asigura posibilitasi mai mari de cariera si de suplete in desfasurare, guvernul trebuie sa isi propuna sa simplifice structura posturilor si a grupurilor profesionale. In acest sens, guvernul va trebui sa reduca numarul de paliere de gestiune, atat in cadrul ministerelor, cat si in cadrul structurii autoritatilor publice.

Obictivele cresterii calitatii actului de administratie nu vor fi atinse pana cand functionarii nu vor intelege ca pot avea avantaje personale din perfectionarea profesionala.

Important pentru cresterea calitatii functionarilor publici ar fi si recrutarea primilor 10% din absolventii fiecarui an, dar trebuie sa se ofere, totodata, posibilitati atragatoare de a se face cariera.

De asemenea, trebuie schimbata mentalitatea cadrelor superioare din aparatul administratiilor, in sensul ca nu poate fi tolerat randamentul inferior unei norme calitative.

Trebuie avuta in vedere si reformarea sistemului de plata si avantaje, fara a creste costul global.

Daca trebuie facuta distinctie intre functia publica superioara si restul functiilor publice sau se poate stabili un sistem integrat, unitar sau daca functia publica ar trebui sa comporte neutralitate din punct de vedere politic si daca administratia are nevoie de oameni cu o pregatire oarecare sau sunt necesari specialisti.

Notiunea de "regim juridic" evoca ansamblul normelor juridice care reglementeaza institutia functionarului public, respectiv drepturile si obligatiile acestuia, natura actului de numire in functia publica, raspunderea juridica a acestuia, modificarea si incetarea raportului de serviciu al functionarului public.

Intelegem astfel ca totalitatea normelor referitoare la regimul ocuparii si exercitarii functiei publice, al drepturilor si obligatiilor care ii privesc pe acestia reprezinta statutul juridic al functionarilor publici.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ. STATUTUL SOCIO-PROFESIONAL AL MEMBRILOR ELITEI POLITICE LOCALE DIN IASI

Pentru analiza statutului socio-profesional al membrilor elitei politice locale din Iasi, am aplicat o serie de chestionare la functionarii din Primarie.

STATUTUL SOCIO - PROFESIONAL AL MEMBRILOR ELITEI POLITICE DIN IASI

1.Numele si prenumele -

2. Ce functie ocupati?

a) Consiliul judetean;

b) Primarie;

c) Serviciu public;

d) Filiala/sector companie nationala.

3. Varsta:

a)intre 20 si 35 ani;

b)intre 35 si 45 ani;

c)peste 45 ani.

4. Durata experientei profesionale totale:

a)sub 10 ani;

b)intre 10 si 20 ani;

c)peste 20 ani.

5. Durata experientei profesionale administrative:

a)sub 10 ani;

b)intre 10 si 20 ani;

c)peste 20 ani.

6. Studii:

a) superioare de specialitate;

b)superioare;

c)liceale.

7. Formarea profesionala:

a) administrativa;

b) juridica;

c)tehnica;

d)economica;

e) altele.

8. Functia cu care ati inceput activitatea administrativa: ..

9. Functia pe care o ocupati in prezent: ..

10. Aspirati la ocuparea unei functii mai inalte in primarie?

Numele si prenumele nu a fost mentionat. Media de varsta este intre 35-45 ani, majoritatea avand o experienta profesionala ,mare, de peste 20 ani. Durata experientei profesionale in domeniu este in medie de 10 ani, putini fiind cei cu experienta de peste 20 ani. Doar 10% au studii liceale, majoritatea fiind cu studii superioare sau superioare de specialitate. Formarea profesionala este la majoritatea administrativa sau economica. La intrebarea daca aspira la ocuparea unei functii mai mari in primarie, majoritatea au raspuns afirmativ.

Consiliul local al municipiului Iasi cuprinde:

CONSILIUL LOCAL MUNICIPAL IASI
COMISIILE DE SPECIALITATE

I. Comisia de protectia mediului, turism, agricultura:   

1. Jitareanu Gerard  - presedinte
2. Nedelcu Adrian - secretar
3. Botez Radu - membru
4. Angheluta Cristian - membru
5. Busoi Aurel - membru
6. Ciubotariu Petru - membru
7. Giosanu Sorina Marilena - membru
8. Iacoban Sorin-Avram - membru
9. Stadoleanu Ovidiu Virgil - membru

II.Comisia economico - financiara :         

1. Munteanu Vasile - presedinte 
2. Carp Petra - secretar
3. Nazarie Elena-Eliza - membru
4. Dumitriu Vasile - membru
5. Oancea Ionel-Corneliu - membru
6. Stadoleanu Ovidiu Virgil - membru
7. Bojor Marius Daniel - membru
8. Axinia Constantin - membru
9. Brailean Tiberiu - membru

Comisia social culturala, Invatamant, culte:        

1. Talpalaru Seryl - presedinte
2. Jeflea Vita-Alexandrina - secretar
3. Anghel Ficu - membru
4. Brailean Tiberiu - membru
5. Ciubotariu Petru - membru
6. Gavrila Camelia - membru
7. Jitareanu Gerard - membru
8. Manolache Aneta - membru
9. Nazarie Elena-Eliza - membru

IV. Comisia de sanatate si familie, protectie copii:

1. Ivan Catalin Sorin - presedinte
2. Manolache Aneta - secretar
3. Anghel Ficu - membru
4. Angheluta Cristian Marian - membru
5. Busoi Aurel - membru
6. Gavrila Camelia - membru
7. Giosanu Sorina Marilena - membru
8. Jeflea Vita-Alexandrina - membru
9. Nedelcu Adrian - membru

V.Comisia de amenajarea teritoriului si urbanism:

1. Oancea Corneliu-Ionel - presedinte
2. Dasu Antimir - secretar
3. Romeo Olteanu- membru
4. Caliman Adrian - membru
5. Botez Radu - membru
6. Busoi Aurel - membru
7. Dumitriu Vasile - membru
8. Munteanu Vasile - membru
9. Oajdea Daniel - membru

VI.Comisia de munca si protectie sociala:

1. Nedelcu Adrian - presedinte
2. Manolache Aneta - secretar
3. Romeo Olteanu- membru
4. Axinia Constantin - membru
5. Carp Petra - membru
6. Caliman Adrian - membru
7. Bojor Marius Daniel - membru
8. Nazarie Elena-Eliza - membru
9. Oajdea Daniel - membru

VII. Comisia pentru tineret si sport:

1. Iacoban Sorin-Avram  - presedinte
2. Giosanu Sorina Marilena - secretar
3. Botez Radu - membru
4. Caliman Adrian - membru
5. Jitareanu Gerard - membru
6. Oajdea Daniel - membru
7. Talpalaru Seryl - membru

VComisia juridica si de disciplina:

1. Dumitriu Vasile - presedinte
2. Ivan Catalin - Sorin - secretar
3. Angheluta Cristian Marian - membru
4. Anghel Ficu - membru
5. Dasu Antimir - membru
6. Gavrila Camelia - membru
7. Jeflea Vita-Alexandrina - membru
8. Munteanu Vasile - membru
9. Oancea Ionel-Corneliu - membru

Hotarari ale Consiliului Local

CONCLUZII

Lucrarea a prezentat ce inseamna elitele in general si administratia publica.

BIBLIOGRAFIE:

-Alexandru Ioan, Aspecte privind evolutia tipurilor de analiza a fenomenului administrativ, in "Administratia publica si societatea romaneasca la cumpana dintre secole si milenii", Editura Constantin Brancusi, Targu Jiu, 1997, pp.1-9.

-Bodique Luc Lean, La fonction publique europeene, en Revue Internationale des Sciences Administratives, vol. 61, No. 3, Septembre 1995.