Principiul colaborarii in infaptuirea administratiei publice locale

Principiul colaborarii in infaptuirea administratiei publice locale

Dispozitiile Legii administratiei publice locale ce consacra acest principiu au in vedere, in exclusivitate numai raporturile dintre administratia publica organizata la nivelul judetului si cea organizata la nivel de comuna si oras, statuind ca acestea au la baza principiile autonomiei, legalitatii si colaborarii in rezolvarea problemelor comune.

Textul legii mai precizeaza, in continuare ca "in relatiile intre administratia publica organizata la nivelul unitatiilor administrativ teritoriale nu exista raporturi de subordonare".

Continutul acestor dispozitii reprezinta, in esenta o circumstantiere a principiilor generale pe care se intemeiaza administratia publica in unitatile administrativ teritoriala, cu speciala privire numai la raporturile dintre administratia organizata la nivelul judetului si cea din comune si orase.

Se poate observa ca fata de dispozitiile ce consacra principiile analizate mai sus, se introduce un principiu nou in raporturile dintre administratia judeteana si cea organizata in comune si orase - principiul colaborarii in rezolvarea problemelor comune - .

Desigur acest principiu nu este specific numai acestor categorii de raporturi deoarece in fapt exista colaborare, pe diverse planuri, intre administratia judeteana si cea centrala, intre administratia centrala si cea locala, precum si intre administratiile din comune si orase ori intre cele judetene.

Cat priveste precizarea ca intre administratia judeteana si cea din unitatile administrativ teritoriale nu exista raporturi de subordonare, apreciem ca aceasta nu era neaparat necesara, intrucat subordonarea este implicit exclusa prin actiunea principiilor care stau la baza realizarii administratiei publice in unitatile administrativ teritoriale.

Ar fi fost, poate, mai necesar sa se fi precizat ca nu exista raporturi de subordonare intre primar si consiliul local, intrucat primarul este autoritate executiva iar consiliul autoritate deliberativa si, de regula, autoritatile executive se subordoneaza celor deliberative, iar la nivelul consiliului judetean sa se fi precizat ce fel de raporturi exista intre presedintele si vicepresedintii acestuia pe de o parte si consiliul judetean si delegatia permanenta a acestuia, pe de alta parte.

In legatura cu modul in care actioneaza principiul pe care il analizam sunt necesare unele precizari prealabile.

Autoritatile administratiei publice locale constituite in subdiviziunile administrativ teritoriale ale municipiilor "sunt subordonate autoritatilor administrative ale municipiilor", aceasta dispozitie constituindu-se intr-o exceptie de la principiul autonomiei locale si de la cel al inexistentei unor raporturi de subordonare ierarhica intre autoritatile administratiei publice locale.

In acelasi sens sunt si dispozitile potrivit carora "in relatiile intre administratia publica locala si cea judeteana nu exista raporturi de subordonare precum cele potrivit carora consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati administrative autonome".

In plus se prevede ca inexistenta raporturilor de subordonare priveste numai raporturile dintre unitatile administrativ teritoriale, nu si pe cele dintre aceste unitati si subdiviziunile lor administrativ teritoriale care nu au statutul de unitati administrativ teritoriale, nefiind enumerate nici de dispozitiile constitutiei si nici de cele ale legii 215/2001.

Principiul sistemului departamental

Sistemul organizarii administrative a teritoriului, are in prezent o influenta horaratoae nu numai asupra continutului autonomiei locale, dar si asupra locului si rolului autoritatilor de la nivelul unitatilor administrativ teritoriale intermediare¹.

Considerand comuna si orasul ca fiind unitati de baza si Guvernul ca fiind seful administratiei publice vom putea spune ca exista doua mari sisteme de organizare administrativa a teritoriului, dupa cum intre unitatea de baza (implicit autoritatile administratiei publice de la nivelul acesteia) si Guvern exista o unitate intermediara (sistemul departamental) sau doua unitati administrativ teritoriale intermediare (sistemul regional)

Terminologia este conventionala.Nu trebuie inteles ca in toate tarile indiferent daca au o veriga sau doua intermediare,intalnim denumirea de departament sau de regiune.

In Constitutia Spaniei,de pilda, se utilizeaza notiunea de "comunitate autonoma"si nu cea de regiune , iar alte constitutii de exemplu Constitutia Portugaliei,opereaza atat cu sintagma de regiune autonoma cat si cu cea de regiune administrativa.

Cat priveste unitatea imediat urmatoare comunei,retinem ca unele constitutii(de exemplu Constitutia Belgiei, Italiei)o evoca prin termenul de provincie.

Interesant este de semnalat ca notiunea de provincie istoric vorbind,la noi a evocat cea mai mare unitate administrativ teritoriala,judetul fiind unitatea de grad departamental.

In baza Constitutiei Romaniei din 1923,s-a instituit, prin legea de unificare administrativa din 1925, un sistem departamental,judetean ,deoarece plasa nu reprezinta o unitate administrativ teritoriala (intermediara intre comuna si judet)ci un element de desconcentrare a administratiei publice judetene,mai exact a anumitor servicii publice.

In fruntea plasilor era un prim-pretor,care il reprezenta pe prefect si functiona sub

1 A se vedea Antonie Iorgovan, idem, pag. 452 - 453

ordinele acestuia, ca ofiter de politie administrativa ,respectiv de supraveghere,tutela si control in ceea ce priveste administratia rurala.

Acest sistem a fost mentinut pana la Constitutia din1938, cand se creeaza tinuturile ca unitati administrativ superioare judetelor, care au avut ca efect inlaturarea oricarei autonomii locale, la fel ca si regiunile din perioada anilor 1950-1968.

De regula, specialistii in drept public sustin ca in sistemul regional gradul de extensie al autonomiei locale este mai mare,la nivel regional este constituit un veritabil legislativ local.

Avand in vedere traditia noastra in administratia locala, dominata de tutela administrativa, chiar si in cele mai liberale perioade,pe de o parte, precum si conceptiile generale actuale din statele democrate referitoare la departamente sau regiuni, pe de alta parte legiuitorul constituant a pus accent pe autonomia comunelor si oraselor, rezervand

Fidel acestei conceptii, in articolul 121, legiutiorul conastituant roman precizeaza, fara echivoc, ca obiectul coordonarii consiliilor comunale orasenesti de catre consiliul judetean este realizarea serviciilor publice de interes judetean.

Totodata, textul contine calificarea expresa a consiliului judetean ca autoritate a administratiei publice.

La fel ca si consiliul local, consiliul judetean are o dubla natura:

autoritate a autonomiei judetene;

autoritate a administratiei publice locale;

Rezulta ca, dincolo de semnificatile politice sau de fundamentele ideologice invocate, comparand ceea ce a fost la noi, inclusiv in baza legii din 1929, cu ceea ce presupune autonomia locala, se poate spune ca Romania practic, nu a existat niciodata o veritabila autonomie locala si ca, pentru prima oara in istoria moderna a tarii noastre, principiul autonomiei locale a fost consacrat de actuala Constitutie.

Modul in care este redactat aliniatul 2 al art. 121 ii permite, in timp o aplicare elastica, in functie de complexitatea factorilor economici sociali, politici, culturali, geografici, etnografici, raportati la ceea ce se va estima a fi bine pentru poporul roman si statul roman intr-o perioada istorica sau alta.

Astfel, in baza textului se pot face alegeri directe pentru consiliul judetean sau alegeri indirecte, se pot institui unul sau mai multe organe permanente cu rol executiv sau nu.

Cert este ca autoritate la nivel judetean, de ordin constitutional, nu poate fi decat consiliul judetean. Avem in vedere, desigur, autoritatile publice ale autonomiei locale, pentru ca tot la nivel judetean este reglementata si functia de prefect autoritate, insa, cu caracter statal prefectul, fiind reprezentul Guvernului in judet.

Fata de dispozitiile constitutionale de mai sus va trebui sa admitem ca ideea formarii unor noi unitati administrativ teritoriale, cum ar fi raioanele sau regiunile, inseamna o idee de lege ferenda.

Fara alte comentarii, Constitutia noastra nu admite decat comune si orase ca unitati administrativ teritoriale de baza, respectiv judete ca unitati intermediare.

Constitutia Frantei, dupa ce enumera la art. 72 comuna, departamentul si teritoriile de peste mari, drept colectivitati teritoriale ale republicii, lasa posibilitatea formarii si altor unitati administrative prin lege, ceea ce s-a realizat in 1982, cand au fost introduse regiunile.

Tezele regionaliste sunt la moda in Europa Occidentala, vorbindu-se foarte mult si despre un neoregionalism.