Pronuntarea institutiei in urma analizelor

Se acorda o perioada de supraveghere

Declansarea procedurii judecatoresti

CAPITOLUL II

Definirea conceptului de S.R.L.

Societatea cu raspundere limitata - reprezinta societatea comerciala ale carei obligatiii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund numai cu cota lor sociala.

Partile sociale ale asociatilor sunt, in principiu, netransmisibile altor persoane si nici reprezentate prin titluri negociabile, asa cum sunt actiunile.

In functie de marimea intreprinderii ( avand ca indicatori de baza numarul de salariati) aceasta se clasifica :

a) Microintreprinderi cu 1-9 salariati ;

b) Intreprinderi mici cu 19-49 salariati ;

c) Intreprinderi mijlocii cu 50-249 salariati ;

d) intreprinderi mari cu peste 250 salariati.

In functie de apartenenta nationala a intreprinderii, aceasta se clasifica in :

a) Nationale - a caror caracteristica esentiala consta in faptul ca totalitatea bunurilor pe care le poseda se afla integral in proprietatea unei persoane fizice sau juridice din statul respectiv ;

b) Multinationale - caracterizate prin faptul ca unitatile componente isi desfasoara nemijlocit activitatile in cel putin doua tari, fiind proprietatea unui grup economic privat cu caracter internetional ;

c) Mixte - la constituirea lor participa firme sau persoane fizice din doua sau mai multe tari, veniturile impartindu-se in functie de pondera contributiei fiecareia la constituirea capitalului social.

Societatea cu raspundere limitata este o societate de capitalui.

Capitalul social este divizat in parti sociale egale. Marimea partilor sociale se stabileste de la infiintarea societatilor prin statutul acestora si poarta denumirea de valoare nominala a partilor sociale, valoare nominala care reprezinta o fractiune din capitalul unei societati, stabilita in marimi egale si care serveste la calcularea capitalului social :

Capital social = numarul de parti sociale x valoarea nominala a partilor sociale

Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 de RON. Persoanele care detin partile sociale au calitatea de asociati si sunt obligate sa aduca aportul la capitalul social subscris, in bani si/sau in natura, conform prevederilor din statut si contractul de societate.

Raspunderea asociatilor este numai in limita aportului social. Aportul social este alcatuit din parti sociale.

Numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50. In cazul disparitiei unui asociat, societatea nu se dizolva.

Societatea cu raspundere limitata prezinta urmatoarele limite :

credibilitate mai redusa in fata partenerilor de afaceri

nu se preteaza la intreprinderi de dimensiuni mari.

CAPITOLUL III

Prezentarea unui S.R.L.

I Obiectul de activitate

Comert cu ridicata si fabricarea principalelor sortimente ale articolelor de incaltaminte: ghete, pantofi, sandale.

II Procesul tehnologic

Pregatirea materiei prime si auxiliare pentru croire si stantare - consta in alegerea si sortarea materialului pentru fete, talpa, parti intermediare, in functie de felul incaltamintei.

Croirea si prelucrarea detaliilor partii de sus a incaltamintei - pentru partea de sus a incaltamintei croirea pieselor se face manual sau mecanic ; dupa croire, piesele se marcheaza cu un numar de serie si de comision.

Coaserea propriu-zisa - se executa cu masini de cusut. Auaneori, coaserea are si rol ornamental, folosindu-se tighele elastice rezistente.

Stantarea si prelucrarea detaliilor partii de jos a incaltamintei

Piesele principale ale partii de jos sunt : brantul, staiful, umplutura, glencul, tocul, talpa interioara, talpa intermediara, talpa exterioara, ramele, pingeaua, capacul de toc.

Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei se obtin prin stantare sau presare.

Asamblarea partii de jos a incaltamintei

Aceasta faza a tehnologiei de fabricatie a incaltamintei se executa prin diferite sisteme de confectionare, dupa cum urmeaza :

sistemul CR (incaltaminte cusuta pe rama) - pentru bocanci ;

sistemul CB (incaltaminte cusuta prin brant) - pentru incaltaminte barbati ;

sistemul IL (incaltaminte lipita) - pentru incaltaminte femei ;

sistemul IJ (incaltaminte injectata) ;

sistemul RI (incaltaminte cu rama intoarsa) ;

sistemul IF (incaltaminte flexibila) ;

sistemul II (incaltaminte intoarsa) - pentru copii.

Finisarea articolului de incaltaminte

Permite obtinerea unor articole de calitate, cu aspect exterior frumos, apreciat de consumator. Se finiseaza separat fata, talpa si tocul incaltamintei.

IV Indicatori economico-financiari

Exemple de calcul si analiza principalilor indicatori economico-financiari

1. Indicatori de lichiditate

Active curente

-Indicatorul lichiditatii curente       = ----- ----- -------------

(Indicatorul capitalului circulant) Datorii curente

-valoare recomandata acceptabila - in jurul valorii de 2 ;

-ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

Active curente - Stocuri

-Indicatorul lichiditatii imediate =-------- ----- ------ -------

( Indicatorul test acid)                Datorii curente

2. Indicatori de risc

-Indicatorul gradului de indatorare

Capital imprumutat                   Capital imprumutat

----- ----- --------------- x 100 sau ----- ----- --------- ----- ------ x 100

Capital propriu                          Capital angajat

Unde :

-capital imprumutat=credite peste un an

-capital angajat=capital imprumutat+capital propriu.

-Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori societatea poate achita cheltuielile cu dobanda.

Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia societatii este considerata mai riscanta.

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

-------- ----- ------ -------- ----- ------ ------------ = numar de ori

Cheltuieli cu dobanda

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza informatii cu privire la :

-viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de numerar ale intreprinderii ;

-capacitatea intreprinderii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza ale intreprinderii.

-viteza de rotatie a stocurilor ( rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar

Costul vanzarilor

----- ----- ----------------- =numar de ori

Stocul mediu

Sau

-numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

Stoc mediu

----- ----- --------- ----- ------- x 365

Costul vanzarilor

-viteza de rotatie a debitelor-clienti - calculeaza eficacitatea intreprinderii in colectarea creantelor sale;

- exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre intreprindere.

Sold mediu clienti

-------- ----- ------ -- x 365

Cifra de afaceri

O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, in consecinta, creante mai greu de incasat ( clienti rau platnici)

-viteza de rotatie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul de zile de creditare pe care intreprinderea il obtine de la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori

-------- ----- ------ ----------- x 365

Achizitii de bunuri (fara servicii)

Unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri

-Viteza de rotatie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.

Cifra de afaceri

----- ----- --------- ----- --------

Active imobilizate

-Viteza de rotatie a activelor totale

Cifra de afaceri

----- ----- --------- ----- -------

Total active

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta intreprinderii in realizarea de profit din resursele disponibile.

-Rentabilitatea capitalului - reprezinta profitul pe care il obtine intreprinderea din banii investiti in afacere :

Profitul inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

-------- ----- ------ -------- ----- ------ ---------,

Capitalul angajat

unde capitalul angajat se refera la banii investi in intreprindere atat de catre actionai, cat si de creditorii pe termen lung, include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.

-Marja bruta din vanzari

Profitul brut din vanzari

-------- ----- ------ ------- x 100

Cifra de afaceri

O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca societatea nu este capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.

5. Indicatori privind rezultatul pe actiune - se determina in conformitate cu prevederile IAS33 si au in vedere :

a) rezultatul pe actiune :

-profit net atribuibil actiunilor comune ;

-numar de actiuni comune luate in calcul.

b) raportul dintre pretul pe piata al actiunii si rezultatul pe actiune.

Unitatea : S.C. MANEJA S.R.L.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

la data de 31-12

b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd.21-22)	20		673
b.1) Cheltuieli (ct.654+6814)	21		673
b.2) Venituri (ct.754+7814)	22
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.24 la 26)	23	118350	65795
8.1. Cheltuieli privind prestatiile externe (ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+ 626+627+628)	24		46061
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate (ct.635)	25	16254	18065
8.3. Cheltuieli cu despagubiri, donatii si active cedate (ct.658)	26	102096	1669
Ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli (rd.28-29)	27
-Cheltuieli (ct.6812)	28
-Venituri (ct.7812)	29
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL (rd.10 la 14+17+20+23+27)	30	337231	477718
REZULTATUL DIN EXPLOATARE - PROFIT (rd.09-30)	31	90683	266295
-Pierderile (rd.30-09)	32
9. Venituri din interese de participare (ct.7613+7614+7615+7616)	33
-din care, in cadrul grupului	34
10. Venituri din alte investitii financiare si creante care fac parte din activele imobilizate (ct.7611+ 7616)	35
-din care, in cadrul grupului	36
11. Venituri din dobanzi (ct.766)	37
-din care, in cadrul grupului	38
Alte venituri financiare (ct.762+763+764+765+767+768)	39	107	149
VENITURI FINANCIARE - TOTAL (rd.33+35+37+39)	40	107	149
12.Ajustarea valorii imobiliz. Financiare si a investitiilor fin. detinute ca active circulante (rd.42-43)	41
-Cheltuieli (ct.686)	42
-Venituri (786)	43
13. Cheltuieli privind dobanzile (ct.666)	44		4500
-din care, in cadrul grupului	45

CAPITOLUL IV

Analiza situatiei patrimoniale a S.R.L.-ului

4.1 Denumirea societatii

Denumirea societatii este ''MANEJA S.R.L.''

In toate documentele si publicatiile intocmite de societate, denumirea acesteia va fi urmata de initialele ''S.R.L.'', semnificand forma juridica de societate cu raspundere limitata, cu indicarea numarului de ordine din registrul comertului, a capitalului social si a adresei sediului social.

4.2 Forma juridica a societatii

Societatea comerciala constituita este persoana juridica, avand forma juridica de societate cu raspundere limitata.

Forma juridica a societatii se poate schimba in oricare alta prevazuta de lege, respectand procedura de transformare si specificul formei juridice in care se transforma.

Obligatiile sociale ale societatii sunt garantate cu patrimoniul social, asociatii fiind obligati doar la plata partilor sociale subscrise.

Societatea va functiona si isi va desfasura activitatea in conformitate cu prevederile prezentului Act Constitutiv si a legislatiei romane aplicabila societatilor comerciale.

4.3 Sediul social al societatii

Sediul social al societatii este in Romania, Bucuresti, Sos. Berceni nr.41, sect.2.

Societatea, prin grija administratiei, va pastra evidenta contabila generala, documentele si inscrisurile oficiale, precum intreaga arhiva la sediul social, iar evidentele contabile partiale rezultate din activitatea birourilor, reprezentantelor, agentiilor, sucursalelor, filialelor si a altor fonduri de comert, la sediul acestora, prin grija administratorilor lor sau a directorilor si reprezentantilor.

4.4 Durata de functionare a societatii

Societatea se constituie pentru o durata de functionare nelimitata.

Durata societatii va putea fi determinata pe parcursul functionarii, cu respectarea dispozitiilor legale.

4.5 Obiectul de activitate al societatii

Obiectul principal de activitate - comert cu ridica si fabricarea produselor de incaltaminte : sandale, pantofi, ghete etc.

Societatea va avea conform clasificarii activitatilor din economia nationala (CAEN) urmatoarele obiecte de activitate, dupa cum urmeaza :

-Comert cu amanuntul in magazine nespecializate : comert cu amanuntul in magazine cu vanzare predominanta de produse de incaltaminte ; comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominant de produse nealimentare.

-Comert cu amanuntul al produselor nealimentare, de incaltaminte in magazine specializate.

4.6 Capitalul social, partile sociale ale societatii

La constituire, capitalul social de 200 RON este impartit in 20 de parti egale intre ele si indivizibile avand o valoare nominala de 100 RON fiecare, subscrise si varsate de catre asociati dupa cum urmeaza :

Vasilescu Adrian : subscrie 11 parti sociale in valoare de 100 RON fiecare, adica 1100 RON reprezentand 51% din capitalul social.

Constantin Elena : subscrie 9 parti sociale in valoare de 100 RON fiecare, adica 900 RON reprezentand 49% din capitalul social.

Acest capital poate fi majorat sau, dupa caz, redus. Majorarea capitalului : capitalul social al societatii poate fi majorat prin crearea de parti sociale noi, prin noi aporturi ale asociatiilor sau prin includerea in capital social, in totalitate sau in parte, a profiturilor realizate de societate in urma activitatii, valoare nominala a partilor nou create fiind aceeasi cu a celor existente ; partile sociale nou create pot fi subscrise de catre terti, in totalitate sau in parte.

Reducerea capitalului : capitalul social al societatii poate fi redus, insa fara ca el sa scada din valoarea limitei minime admisa de lege pentru societatile cu raspundere limitata ; adunarea generala a asociatilor, prin hotararea pe care o va lua in acest sens, va arata motivele reducerii si felul in care acesta se va produce.

Reducerea capitalului social va putea fi efectuata, iar hotararea adunarii generale a asociatilor va avea efect fata de terti, numai dupa trecerea a doua luni de la data publicarii in Monitorul Oficial, a actului aditional la prezentul Act Constituiv in care se mentioneaza luarea acestei masuri, termen in care orice creditor al societatii poate face opozitie.

Valoare nominala a unei parti sociale la constituirea societatii este de 100 RON ;

partile sociale sunt egale intre ele si indivizibile, societatea recunoscand un singur detinator pentru fiecare parte sociala.

Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.

Transmiterea partilor sociale se poate face prin cesiune sau prin succsesiune.

4.7 Conducerea si administrarea societatii

Organul suprem de conducere a societatii este adunarea generala a asociatilor, care se intruneste in sedinte ordinare cel putin o data pe an si in sedinte extraordinare, oro de cate ori este convocata.

Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala ; se poate exercita dreptul la vot prin corespondenta.

Adunarea decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale ; pentru hotararile avand ca obiect modificari ale contractului de societate si a prezentului Act Constitutiv, este necesar votul tuturor asociatilor.

Fiecare parte sociala da dreptul la un vot egal in adunarea asociatiilor.

Un asociat nu poate exercita dreptul de vot in deliberarea adunarii asociatiilor referitoare la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societate.

Asociatul care, intr-o operatie determinata are pe cont propriu sau pe contu altuia interese contrare acelora ale societatii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind aceasta operatie, sub sanctiunea suportarii daunelor cauzate societatii, daca fara votul sau nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.

Adunarea generala a asociatiilor are in principal urmatoarele obligatii :

a) sa numeasca administratia societatii, sa stabileasca limita puterilor acordate administratorilor si renumeratia acestora, sa-i revoce si sa le dea descarcare de activitatea lor;

b) sa aprobe si sa modofice daca este cazul, politica economico-financiara si comerciala a societatii ;

c) sa aprobe si sa modifice, daca este cazul, progamul de activitate si bugetul de venituri si cheltuieli al societatii, precul si organigrama de personal.

d) sa aprobe si sa modifice, daca este cazul, bilantul si contul de profit si pierderi al societatii dupa cunoasterea raportului administratiei.

e) sa hotarasca cu privire la modificarea sau completarea prevederilor contractului de societate si a prezentului Act Constitutiv ;

f) sa hotarasca cu privire la o eventuala fuziune a societatii, dizolvare si lichidare ;

g) sa hotarasca cu privire la oricare alta problema legata de societate.

Poate convoca adunarea asociatilor oricare administrator sau asociat sau un numar de asociati ce reprezinta cel putin o patrime di capitalul social ; convocarea se face prin notificarea oficiala a tuturor asociatilor, cu specificarea locului, datei si orei tinerii sedintei precum si ordinea de zi, cu cel putin zece zile inaintea tinerii ei.

Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii, prevederilor prezentului Act Constitutiv, sunt obligatorii pentru toti asociatii, chiar si aceia care nu au participat la adunare sau au votat contra.

Hotararile adunarii generale contrare prevederilor contractului de societate, a prezentului Act Constitutiv sau a legilor, pot fi atacate in justitie in termen de 15 zile de la data tinerii sedintei in care s-au luat, de oricare dintre asociatii care nu au luat parte la sedinta adunarii generale sau au votat contra si au cerut sa se insereze acesta in procesul verbal de sedinta.

Societatea este administrata de unul sau mai multi administratori temporari si revocabili, reeligibili, asociati sau neasociati numiti la constituire prin contractul de societate sau ulterior de catre adunarea generala a asociatiilor.

Administratorii pot face toate operatiile cerute pentru adunarea la implinire a obiectului de activitate al societatii si de a prezenta societatea in limita puterilor acordate de adunarea generala a asociatilor.

Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu pot transmite decat daca acesta facultate li s-a acordat in mod expres, in cazul incalcarii celor mentionate, societatea nu este obligata fata de terti, dar poate pretinde de la cel substituit eventualele daune provocate societatii.

Administratorul care, fara drept, isi substituie alta persoana, raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele daune provocate societatii.

In cazul in care sunt mai multi administratori, acestia vor forma bordul de administratori care vor avea un presedinte si un vice presedinte ; bordul de administratori poate delega o parte din puterile sale unui bord de directori, compus de directori-membrii alesi de administratori si confirmati de catre adunarea generala a asociatilor, condus de presedintele bordului de administratori care, in aceasta calitate, este si directorul general al bordului de directori.

Directorii vor fi numiti prin decizii ale bordului de administratori pentru perioade definite, putand fi revocati oricand.

Administratorii si directorii societatii nu vor putea fi, fara autorizarea bordului de administratori, administratori, directori, cenzori sau asociati cu raspundere limitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate.

Administratorii si directorii raspund fata de societate, in ordine ierarhica, pentru actele indeplinite de subalterni conform organigramei, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor ; in asemenea cazuri, cel care a comis abaterea in supraveghere trebuie sa-si informeze urgent superiorii, in ordine ierarhica.

Administratorul sau directorul care are intr-o anumita operatie, direct sau indirect,

Interese contrare intereselor societatii, trebuie sa instiinteze despre aceasta bordul de

administratori; aceleasi obligatii le au administratorii sau directorii care, intr-o anumita operatie, stiu ca sunt interesate sotia sau rudele sale pana a gradul al patrulea inclusiv.

Administratorii si directorii societatii au in prinipal urmatoarele obligatii:

a) sa convoace adunarea generala a asociatilor cel putin o data sau de doua ori pe an sau ori de cate ori este necesar ;

b) sa aduca la cunostinta adunarii generale a asociatilor despre situatia economico-financiara, comerciala si juridicala a societatii, cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesar ;

c) sa organizeze si sa pastreze tinerea corecta a registrelor prevazute de lege ;

d) sa organizeze si sa supravegheze tinerea tuturor evidentelor contabile si sa gestioneze patrimoniul social al societatii.

e) sa plateasca asociatilor numai dividente reale.

f) sa aduca la indeplinire la timp si intocmai, toate hotararile adunarii generale a asociatilor si deciziile bordului de administratie.

g) sa depuna semnaturile lor la registrul comertului, in termen de 15 zile de la alegere sau numire.

Obligatiile si raspunderile administratorilor si directorilor se completeaza cu dispozitiile referitoare la mandat, a Legilor de Ordine Interna a societatii, a fisei postului si cu prevederile Legii nr.31/1990.

La constituire, administratorii vor fi numiti prin prezentul Act Constitutiv pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea realegerii si reinvestirii in functie.

Administratorul sau directorul care nu a respectat vreuna din prevederile prezentului articol, vor raspunde solidar fata de societate pentru daunele provocate.

L a constituire, societatea va fi administrata de catre Ionescu Lucian, investit in functia de administrator cu puteri depline de administrare, reprezentare, angajare si gestionare a patrimoniului social, investit in aceasta functie pentru mandate de 4 ani.

4.8 Activitatea comerciala a societatii

Societatea isi va desfasura activitatea in nume propriu sau ca mandatar al altora, persoane fizice sau juridice, parteneri sau clienti ; in acest sens, societatea va putea actiona in numele altora si pe contul acestora, in numele altora si pe cont propriu sau in nume propriu si contul altora.

Societatea isi va desfasura activitatea comerciala in spatii proprii sau ale altora, persoane fizice sau juridice, precum in oricare alt loc destinat obiectului pentru care s-a constituit, cum ar fi pietele si targurile.

Societatea va putea contracta si achizitiona in orice scop, orice fel de bun mobil sau imobil de la persoane fizice sau juridice.

Societatea va putea investi in capitalul social al altor societati comerciale, indiferent de obiectul de activitate sau forma juridica a acestora.

Societatea va putea sponsoriza diferite actiuni culturale, de caritate, sociale si altele de acest gen.

4.9 Finantarea societatii

In vederea realizarii obiectului de activitate, societatea se va putea servi de urmatoarele surse financiare :

a) capitalul social al societatii, fondul de rezerva si fondurile speciale ;

b) credite obtinute de la banci sau alte institutii de profil ;

c) credite obtinute de la persoane fizice sau juridice sub forma de numerar sau marfuri si produse.

4.10 Exercitiul economico-financiar

Exercitiul economico-financiar al societatii incepe de 01 ianuarie si se incheie la 31 decembrie al fiecarui an.

Primul exercitiu financiar va incepe la data inregistrarii societatii la administratia financiara, iar ultimul exercitiu financiar se va incheia la data cererii spre publicare in Monitorul Oficial al Romaniei a bilantului in vederea lichidarii patrimoniului social.

4.11 Evidentele contabile

Evidentele contabile se organizeaza si se tin in lei potrivit normelor metodologice emise la Ministerul Finantelor. Societatea intocmeste si prezinta bilantul contabil anual si contul de profit si pierderi in lei, in conformitate cu legislatia romana in vigoare.

4.12 Controlul societatii

La constituire, societatea va fi controlata direct de catre adunarea generala a asociatilor.

Societatea va putea avea unul sau mai multi cenzori, dintre care cel mai putin unul va fi contabil sau expert contabil autorizat, care isi vor exercita functia pentru un mandat de 3 ani cu posibilitatea realegerii si tot atatia membrii supleanti.

Cenzorul va supraveghea gestiunea societatii, va verifica daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt regular tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea bilantului.

Despre toate acestea, precum si asupra propunerilor pe care le va crede necesare asupra bilantului si repartizarea profiturilor, cenzorul va intocmii adunarii generale a asociatilor un raport amanuntit.

Cenzorul va aduce la cunostinta bordului de administrator despre toate incalcarile dispozitiilor legale si neregulilor constatate iar in cazuri mai importante le va aduce la cunostinta adunarii generale a asociatilor.

In cazul in care adunarea generala a asociatilor hotaraste controlul total sau partial pentru anumite perioade, va fi efectuat de catre expertii angajati special pentru aceasta si care vor raspunde direct de corectitudinea, realitatea, exactitatea si legalitatea controlului efectuat in diferitele domenii de activitate ale societatii, constatarile acestora fiind consemnate intr-un raport ce va fi adus la cunostinta adunarii generale a asociatilor si inscris in registrul special al cenzorilor.

Obligatile si raspunderea cenzorilor se completeaza cu dispozitiile referitoare la mandate si cu prevederile Legii nr.31/1990.

4.13 Transformarea, dizolvarea si lichidarea societatii

Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul oricarui asociat sa ceara lichidarea patrimoniului social al societatii :

a) expirarea duratei societatii, in cazul in care aceasta este determinata ;

b) hotararea adunarii generale a asociatilor de a dizolva societatea;

c) hotararea adunarii generale a asociatilor de a fuziona societatea;

d) faliment.

Societatea fiind dizolvata, administratorii trebuie sa inceapa procedura de lichidare; din momentul dizolvarii, administratorii nu vor mai intreprinde noi operatii, in caz contrar fiind personal si solidar raspunzator pentru operatiile pe care le-au intreprins.

Pentru lichidare si repartizarea patrimoniului social, administratorii isi vor continua mandatul lor, cu exceptia celor prevazute la articolul precedent, pana la intrarea in functie a lichidatorilor.

Dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a actului de numire a lichidatorilor, inregistrarea lui in registrul comertului, o data cu depunerea semnaturilor lichidatorilor si intrarea in functie a acestora, nici o actiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decat in numele lichidatorilor.

Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii vor intocmi bilantul de lichidare si vor propune repartizarea activului ; lichidatorii se vor considera liberati numai dupa ce bilantul si repartizarea au fost aprobate si societatea a fost radiata din registrul comertului.

4.14 Litigiile societatii

Toate litigiile care apar intre societate si terti se vor lichida pe cale amiabila, prin negocieri si tranzactii.

In cazul in care calea amiabila nu duce la lichidarea totala a litigiilor, acestea vor fi solutionate de catre organismele juridictionale competente,respectiv, instantele judecatoresti sau Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

CAPITOLUL V

Influenta aplicarii masurilor de perfectionare asupra indicatorilor economico-financiari

Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor doagnosticului economico-financiar implica operarea cu o serie de metode si instrumente fie specifice, fie imprumutate din alte stiinte.

La nivelul tuturor agentilor economici, finalitatea oricarui tip de activitate se exprima cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Acestia reprezinta instrumentul operational fundamental al analizei. Pentru a evalua starea ei si evolutia unei intreprinderi se folosesc zeci de indicatori, care la randul lor sunt comparati, descompusi, grupati in concordanta cu scopul analizei.

Cu toata diversitatea lor, indicatorii economico-financiari pot fi grupati in :

- indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informationale) ;

- indicatori ao consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor) ;

- indicatori ai rezultatelor (efecte) ;

- indicatori de eficienta.

Indicatorii de eficienta se obtin prin compararea efectelor depuse pentru o activitate cu rezultatele obtinute.

Activitatea unei intreprinderi presupune utilizarea diferitelor resurse economice pentru producerea de bunuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii.

In general, se considera ca o activitate este eficienta daca productia se obtine la costuri reduse.

Problematica eficientei economice este abordata in toate activitatile in cadrul carora se produc bunuri economice. In acelasi timp insa, activitatea de alocare a resurselor este considerata eficienta, atunci cand bunurile economice sau serviciile care urmeaza a fi produse sau prestate sunt cerute de piata si implicit, societatea are nevoie de ele. Drept urmare, orice activitate de alocare a resurselor pentru a produce bunuri sau a executa servicii care nu sunt cerute de piata nu este eficienta si se considera a fi o risipa de resurse.

Eficienta economica reflecta o stare a activitatii economice, determinata de un anumit consum de resurse pentru obtinerea unui bun economic, intr-o anumita perioada de timp.

Eficienta economica are diferite forme de exprimare, in functie de factorii de productie care contribuie la obtinerea efectelor economice (volumul de productie, cifra de afaceri, productivitatea muncii, productivitatea capitalului etc).

In general, eficienta economica se determina prin urmatoarele doua modalitati :

1. Raportarea efectelor obtinute (productia fizica) la eforturile depuse pentru obtinerea lor (resurse utilizate);

2. Raportarea eforturilor le efectele inregistrate.

La nivel de intreprindere eficienta economica este in corelatie directa cu rentabilitatea intreprinderii.

Indicatorii financiari care fac in esenta obiectul de studiu al analizei financiare nu sunt alceva decat expresia monetara a finalitatii activitatilor economice.

Rezultatele activitatii intreprinderii reflectate prin diferiti indicatori economico-financiari se divid, se descompun pentru a asigura profunzimea studierii lor, pentru a se localiza factorii si cauzele actiunii lor in timp si spatiu, pentru o evaluare a realitatii.

Orice rezultat al activitatii intreprinderii se analizeaza si apreciaza nu numai ca o marime in sine, ci si in raport cu un criteriu, cu o baza de referinta.

Conceptul de ''performanta'', concept de referinta in abordarile teoretice si in practica economica, inglobeaza notiuni diverse, dintre care cele mai importante sunt : cresterea activitatii, profibilitatea, rentabilitatea, productivitatea, competitivitatea.

1.Productivitatea medie si productivitatea marginala

EFIcienta utilizarii potentialului uman se exprima cel mai adesea cu ajutorul indicatorilor de productivitate medie si marginala, fiecare caracterizand o relatie particulara dintre factorul uman si volumul de activitate.

Caracterizarea eficientei muncii se poate face si prin utilizarea unor indicatori construiti prin implicarea in calitate de efect a valorii adaugate, rezultatului exploatarii, rezultatul exercitiului etc.

Cand factorii pietei primeaza in sistemul de variabile care explica rezultatele unei intreprinderi, analiza cifrei de afaceri este esentiala pentru aprecierea locului intreprinderii in sectorul sau de activitate, a pozitiei sale pe piata, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activitati intr-o maniera profitabila.

In functie de nivelul cifrei de afaceri se poate preciza daca intreprinderea este suficient de importanta, daca are semnificatie raportarea rezultatelor sale la cele ale sectorului respectiv, daca partea sa de piata e neglijabila, putandu-se lua decizii strategice in consecinta.

2.Cifra de afaceri

Analiza cifreide afaceri trebuie sa se raporteze permanent la pozitia strategica a firmei. O intreprindere care dispune de o pozitie strategica favorabila este, de regula, mai dinamica si mai profitabila decat alte intreprinderi din acelasi sector ; o intreprindere fara forta strategica va avea, mai devreme sau mai tarziu, rezultate negative.

Analiza corelatiilor dintre indicatorii cifrei de afaceri poate fi aprofundata si completata cu aspecte particulare in functie de tipul de piata si de concurenta.

Pentru intreprinderile producatoare capacitatea cifrei de afaceri de a reflecta activitatea unei intreprinderi depinde de natura sectorului de activitate.

Astfel, in sfera productiei de bunuri materiale, acest indicator poate da o imagine deformata asupra activitatii reale care cuprinde, pe langa productia vanduta, pe cea stocata si imobilizata. In sfera serviciilor (care nu se pot stoca) si a distributiei, cifra de afaceri reflecta corespunzator nivelul activitatii desfasurate. Din complexitatea analizei cifrei de afaceri retinem urmatoarele aspecte :

- evolutia in timp a cifrei de afaceri ;

- structura cifrei de afaceri (pe activitati, pe produse, pe structuri administrative etc.) ;

- sistemul de factori explicativi ai evolutiei cifrei de afaceri ;

- implicatiile economico-financiare ale variatiei cifrei de afaceri.

Pentru definirea cadrului general in care se inscrie activitatea intreprinderii se folosesc marimile absolute si ritmurile de crestere. Marimile absolute caracterizeaza evolutia cifrei de afaceri la modul cel mai general.

Marimile relative arata proportia de crestere a cifrei de afaceri fata de o anumita baza de comparatie. Examinarea lor pe mai multe exercitii permite stabilirea tendintei activitatii intreprinderii : cresterea puternica sau slaba, stabilitate, regresie lenta sau rapida.

Analiza structurii de afaceri are ca obiectiv indentificarea variatiilor inregistrate pe diverse trepte structurale, explicarea acestor variatii si a implicatiilor lor asupra rezultatelor economico-financiare ale intreprinderii.

Intr-o intreprindere poate fi identificata o varietate de trepte de analiza structurala : tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, referinte, sectii, unitati si tipuri de unitati, categorii de clientela etc.

Legatura dintre diversificarea activitatii unei firme si rezultatele acesteia este complexa. De aceea, in teoria economica se face, de regula, distinctie intre gradul de diversificare si natura diversificarii. In ceea ce priveste primul aspect este unanim acceptata si totodata verificata practic ideea rentabilitatii ca un grad sporit de diversificare : asigura cresterea cifrei de afacere, a rentabilitatii si respectiv reducerea riscului.

Referitor la natura diversificarii sa concluzionat ca diversificarea activitatii in cadrul aceluiasi sector este mai rentabila decat diversificarea activitatilor apartinand unor sectoare diferite.

Cifra de afaceri evolueaza sub incidenta unui complex de factori interni si externi :

1. factori interni - gradul de cunoastere a nevoilor, forta de vanzare, factori comerciali (gama sortimentala, politica de produs, serviciile oferite, calitatea produselor, amplasarea), factori tehnici (gradul de inzestrare tehnica, gradul de uzura, gradul de modernizare), serviciile oferite (gama de servicii, calitatea prestatiilor), strategia preturilor.

2. factori externi - concurenta (produse noi, publicitate, modificari de preturi), evolutia nevoilor clientului (modificarea veniturilor, schimbarile socio-profesionale, schimbarile demografice), legislatia economico-financiara.

Modificarea cifrei de afaceri actioneaza direct sau indirect asupra intregului sistem de indicatori economico- financiari ai intreprinderii, precum si asupra celor care definesc pozitia intr-un anumit mediu concurential. Cunoasterea implicatiilor cifrei de afaceri, a mecanismului prin care aceasta concura la imbunatatirea performantelor intreprinderii este utila in fundamentarea deciziilor operative si a celor privind orientarea strategica a firmei.

Modificarea cifrei de afaceri determina anumite consecinte economice (pozitia intreprinderii in sistemul sau concurential, efectivul mediu de salariati, marja cheltuielilor variabile, suma cheltuielilor cu marja comerciala si soldul mediu al activelor circulante alcatuiesc rentabilitatea comerciala, iar soldul mediu al activelor circulante alcatuieste la randul lui rentabilitatea economica), consecinte financiare (nevoia de fond de rulment, soldul de trezorerie care impreuna alcatuiesc rentabilitatea financiara).

3.Nivelul costurilor (cheltuielile)

Analiza cheltuielilor constituie un instrument important in tehnicile de diagnosticare si evaluare a performantelor intreprinderii. Investigarea lor sistematica permite intelegerea mecanismului de formare a rezultatelor intreprinderii in functie de volumul, structura si tendintele diferitelor categorii de consumuri. Totodata, se impune precizarea ca focalizare excesiva a judecatii performantelor unei firme numai in functie de costuri, in detrimentul altor factori cheie ai succesului, este riscanta si neadaptata exigentelor unei economii concurentiale.

O strategie de volum, presupune reducerea maxima a costurilor, care sa permita vanzarea produselor la preturile cele mai competitive si cresterea cotei de piata. In acest caz, pretul este criteriul unic al deciziei de cumparare.

Dra pretul , respectiv costul care sta la baza formarii lui, nu reprezinta intotdeauna factorul cheie al reusitei pe piata unui anumit produs. Pentru ameliorarea performantelor si controlul factorilor cheie ai succesului o intreprindere trebuie sa dispuna de indicatori de pilotaj in functie de strategia aleasa. Pentru strategiile bazate pe cost, respectiv pret, analiza cheltuielilor constituie un instrument eficient de control, reglare si pilotaj. Chiar si in acest caz, atentia sporita acordata costului nu trebuie sa se faca in detrimentul satisfacerii clientului si al calitatii.

In teoria si practica economica, evidentierea consumului de resurse al unei firme se face cu ajutorul unui sistem de indicatori, bazat pe conceptele de cheltuieli si cost.

Cheltuielile reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit pentru : consumurile, lucrarile executate si serviciile prestate de terti ; renumerarea personalului ; executarea unor obligatii legale sau contractuale de catre firma.

Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse ocazionale de realizarea unui anumit element de activitate al unei intreprinderi. Costurile fixe sunt indispensabile existentei, functionarii intreprinderii.

Ele sunt dependente de capacitatea potentiala de productie, respectiv de distributie a intreprinderii, de structura acesteia. Costurile fixe sunt angajate in maniera permanenta si constituie, in principiu, consecinta deciziei de investitii.

Scopul unei intreprinderi este ata realizarea unor costuri unitare minime, cat si obtinerea castigului maxim, determinat de diferenta dintre incasarile realizate si costurile inregistrate. In practica se constata ca, dimensionarea optima a intreprinderii este conditionata de latura desfacerii, respectiv de capacitatea de absortie a pietei pentru produsele fabricate.

Drept urmare, determinarea marimii optime a intreprinderii trebuie sa armonizeze atat sfera productiei (realizarea unor costuri minime), cat si cea a desfacerii (realizarea profitului maxim in urma vanzarii produselor).

Cunoasterea costurilor variabile si fixe si a evolutiei lor este esentiala pentru conducerea strategica a firmei. Rata de structura a cheltuielilor fixe determina pragul de rentabilitate, de flexibilitate a firmei si o pune intr-o pozitie mai mult sau mai putin sensibila in ceea ce priveste variatia volumului de activitate sub incidenta factorilor interni si externi.

Functionarea eficienta a intreprinderii intr-un mediu concurential, a carui dominanta economica o constituie caracterul limitat al resurselor, necesita gestionarea eficienta a costurilor care-i greveaza rezultatele.

Un rol important in acest sens revine circulatiei si analizei costurilor care trebuie sa furnizeze managerilor informatiile necesare pentru a-i ghida in deciziile strategice, in efectuarea resurselor intreprinderii si in fixarea preturilor si marjelor.

La realizarea circuitului economic: aprovizionare - stocare - productie - vanzare -servicii post-vanzare concura o serie de cheltuieli. Dar pentru a reduce costul produselor si serviciilor vandute, pentru a fi mai competitiva, intreprinderea trebuie sa depuna eforturi pentru optimizarea acelor elemente de cheltuieli care influenteaza in cea mai mare masura rezultatul final. De aceea, e necesar sa se cunoasca pentru fiecare domeniu de activitate structura specifica a costului. Aceasta va face posibila identificarea unor factori cheie ai succesului pe domenii, respectiv a unor directii strategice de actiune.

Metoda indicelui costului unitar se bazeaza pe gruparea cheltuielilor pe termen scurt in fixe si variabile, respective pe compartimentul lor fata de modificarea volumului de activitate. Daca admitem o crestere teoretica a cheltuielilor variabile proportionala cu cea a cifrei de afaceri, atunci reducerea costului unitar se obtine in totalitate pe seama reducerii relative a cheltuielilor fixe.

Teoretic, cu cat ponderea cheltuielilor fixe este mai mare, cu atat exista rezerve mai mari de reducere relativa a cheltuielilor. De asemenea, realizarea unui ritm sporit de crestere a volumului de activitate creaza premisa unei diminuari a costului unitar. Aceasta metoda este operationala atat in planificarea cat si in controlul costurilor.

Modificarea costului mediu unitar ( pe produs sau la unitatea de cifra de afaceri) se reflecta direct in performantele intreprinderii. Astfel, un cost unitar al produselor mai mic permite, in conditiile unui pret de vanzare dat, sporirea marjei nete a exploatarii si respectiv a rezultatului perioadei.

Actualele metode de calculatie si analiza a cheltuielilor permit cunoasterea costurilor de diferite functii ale intreprinderii. Informatiile oferite de analiza costurilor serveste in prezent fundamentarii preturilor de vanzare.

Deci, pretul de vanzare este fixat dupa cunoasterea costurilor. O asemenea practica poate favoriza conceperea de produse corespunzatoare din punct de vedere tehnic, dar care sa nu raspunda altor criterii impuse de clientela.

''Costul obiectiv '' are ca scop furnizarea unei metode riguroase de reducere a costului unui produs nou, de asigurare a unei marje suficiente pastrant in acelasi timp echilibrul cu calitatea acestuia.

O reducere fortata a costurilor poate avea efecte dificil de controlat. O reducere corelata cu cresterea atractivitatii produsului pentru consumatori necesita un sistem logic de selectie a caracteristicilor produsului si a posibilitatilor de diminuare a consumurilor de resurse.

Principiile de baza ale metodei costului obiectiv sunt : analiza costului se face pe produs, in primul rand produsul face legatura intre intreprindere si piata, iar in al doilea rand produsul este purtatorul profitului ; analiza costurilor trebuie sa se faca pe toata durata de viata a produsului. Aceasta metoda se bazeaza pe constatarea statistica potrivit careia intre 80 - 90% din costurile unui produs sunt angajate inca din faza sa de conceptie. De aceea posibilitatea de a exercita o influenta asupra costurilor se diminueaza pe masura ce se avanseaza in fazele de realizare a unui produs. Invers, costul modificatorilor unui produs creste cu trecerea de la o faza la alta ; viabilitatea unui produs se masoara prin aportarea sa la piata sub dublu aspect : pret si satisfacerea unei nevoi.

Intr-o economie de piata, un produs eficient asigura un bun raport calitate-pret pentru utilizator si genereaza o marja suficienta pentru producator.

Intre analiza costurilor si strategia unei intreprinderi exista o dubla legatura. Pe de o parte, rezultatele obtinute din analiza costurilor stau la baza deciziilor strategice ale intreprinderii. Comparand informatiile privind costurile pe produse, servicii, activitati si alte structuri din cadrul intreprinderii cu cifra de afaceri obtinuta pe produs, servicii etc, se pot calcula marjele, respectiv, rentabilitatea corespunzatoare fiecarui nivel de analiza. Analiza comparativa a marjelor si rentabilitatilor pe produse, servicii etc, sta la baza deciziilor privind portofoliul de produse al firmei. Pe de alta parte, informatiile furnizate de analiza costului pot constitui baza unui ansamblu de micro-decizii care conduc progresiv la schimbarea strategiei firmei.

De exemplu, daca se constata ca pretul de vanzare calculat pe baza costului complet, este mai mare decat pretul mediu al pietei, intreprinderea poate accepta sa lucreze cu o marja mai mica sau poate lua masuri de reducere a costului. In cel de-al doilea caz, ea va cauta sa gaseasca solutii de diminuare a costului prin : inlocuirea materiilor prime cu unele mai ieftine, delocalizarea productiei in tarile unde mana de lucru este mai ieftina, simplificarea produselor etc.

Prin urmare, direct sau indirect, analiza costurilor foaca un rol important in fundamentarea deciziilor strategice, constituind si instrumente de baza ale pilotajului strategic al intreprinderii.

Metidele moderne de investigare a costurilor permit integrarea analizei costurilor in demersul strategic al intreprinderii.

Performantele intreprinderii sunt apreciate in primul rand in termeni de ''crestere'', intelesi ca aptitudine a intreprinderii de a-si mari volumul de activitate. Indicatorii utilizati pentru caracterizarea acestei cresteri sunt: cifra de afaceri, valoarea adaugata, productia exercitiului in corelatie cu totalul activelor, potentialul uman etc.

Analiza performantelor este completata cu investigarea aspectelor privind rentabilitatea (in marimea absoluta si relativa) sub acceptiunea sa economica, financiara, comerciala.

Din perspectiva diagnosticului financiar, aceasta ''normalizare'' a domeniului de activitate in care actioneaza intreprinderea permite aplicarea acelorasi tehnici si instrumente de analiza, realizarea unor comparatii in timp si spatiu.

Contul de profit si pierdere concentreaza veniturile si cheltuielile unei intreprindri pentru o perioada data si explica modul de formare al rezultatelor. Informatiile contului de profit si pirdere sunt structurate pe tipuri de activitate, care se identifica cu insesi operatiunile economico-financiare desfasurate de un titular de patrimoniu intr-o perioada de gestiune.

Contul de profit si pierdere care grupeaza veniturile si cheltuielile pe tipuri de activitati : de exploatare, financiara si exceptionala permite calcularea a trei indicatori partiali ai rentabilitatiii : rezultatul exploatarii, rezultatul financiar, rezultatul exceptional.

4.Rata rentabilitatii

Rentabilitatea este acea forma a eficientei economice, la nivelul intreprinderii care reflecta efectele nete ce se obtin la o unitate de efort, cu factori de productie utilizati.

Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a obtine profit, ca diferenta pozitiva intre incasarile facute din activitatea proprie (cifra de afaceri) si cheltuielile de fabricare si comercializare a productiei.

De asemenea, contul de profit si pirdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate.

Intreprinderile au obligatia de a elabora ''tabloul soldurilor intermediare de gestiune'', care constituie o sursa suplimentara de informatii pentru determinarea si analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formarii lor. Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub forma de solduri ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului.

Sistemul de indicatori de rezultate (cifra de afaceri, marja comerciala, productia exercitiului, valoarea adaugata) si de rentabilitate (rezultatul brut al exploatarii, rezultatul exploatarii, rezultatul curent, rezultatul exceptional, rezultatul exercitiului) permite investigarea complexa a rentabilitatii absolute, precum si corelarea acesteia cu volumul si structura activitatii.

Ratele de rentabilitate sunt construite, intr-o maniera generala, prin raportarea unui rezultat fie la un flux de activitate, fie la un stoc. Varietatea indicatorilor implicati in calcul face posibila determinarea unui numar, practic nelimitata, de rate ale rentabilitatii.

Rata rentabilitatii comerciale caracterizeaza eficienta politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare si vanzare) si mai ales a politicii de preturi practicate de intreprindere.

In concordanta cu obiectivele analizei si sfera de investigare, acest indicator poate fi determinat prin implicarea in calitate de ''efect'' a rezultatului brut al exploatarii, a rezultatului exploatarii sau a rezultatului exercitiului.

Scopul analizei este de a explica factorial evolutia acestui indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei rentabilitatii comerciale aferente activitatii de exploatare fata de o anumita baza de referinta reflecta o stare pozitiva si are loc atunci cand indicii indicatorilor absoluti ai rentabilitatiii ii devanseaza indicele cifrei de afaceri.

Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale vizeaza : sporirea vanzarilor, cresterea puterii de negociere a intreprinderii cu furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie avantajoase, ameliorarea structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o marja comerciala individuala mai mare, accelerarea rotatiei stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea preturilor de vanzare etc.

Rata rentabilitatii economice este independenta de mecanismul de finantare, de presiunea fiscala, precum si de fluxurile exceptionele. In ceea ce priveste tehnica de analiza, in teoria economica se utilizeaza frecvent descompunerea in asa zisele rate explicative. Astfel, rata rentabilitatii apare, de regula, ca un produs intre o rata de rotatie si o rata a marjei.

Sporirea rentabilitatii economice se poate realiza fie pe seama accelerarii rotatiei activelor, fie prin cresterea marjei.

In aprecierea rentabilitatii economice trebuie sa se tina seama de faptul ca ea trebuie sa aiba o marime care sa permita intreprinderii remunerarea asociatilor/actionarilor si creditorilor, in concordanta cu nivelul de risc pe care acestia si l-au asumat investind in intreprindere sau imprumutand-o. In aceste conditii, rata rentabilitatii economice trebuie sa fie cel putin egala cu costul mediu ponderat al capitalului.

Rentabilitatea financiara este un indicator prin prisma caruia posesorii de capital apreciaza eficienta investitiilor lor, respectiv oportunitatea mentinerii acestora. Intr-un sistem concurential dat, o intreprindere trebuie sa se dezvolte, sa investeasca, iar aceasta investitie trebuie finantata.

Deseori, finantarea presupune si consolidarea capitalului propriu, fie prin contributia actionarilor/asociatilor existenti, fie a unor actionari. Incitatia la investitii este conditionata de remunerarea convenabila a capitalului propriu. In plus, daca rata de remuneratie este ridicata, actionarii accepta cu usurinta sa lase o parte din profitul lor la dispozitia intreprinderii, asigurand astfel mijloacele de crestere. Pentru manageri, rentabilitatea financiara reprezinta un obiectiv fundamental, o conditie esentiala a strategiei lor de mintinere a puterii.

Rentabilitatea financiara este dependenta de conditiile de exploatare. Sporirea cifrei de afaceri constituie premisa cresterii marjei brute a exploatarii, a reducerii relative a cheltuielilor, a cresterii rezultatului net - baza de calcul a rentabilitatii financiare.

Maximizarea rentabilitatii financiare presupune :

a) maximizarea rezultatului exercitiului pe seama cresterii volumului de activitate si a ameliorarii marjelor. Realizarea acestor doua obiective se bazeaza pe optimizarea activitatii in domeniile : organizari interne, calitatea produselor si serviciilor, gestiunea stocurilor, gestiuni comerciale etc.

b) cresterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensiva a imobilizarilor corporale si reducerea nevoii de fond de rulment.

c) minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor investite, cu conditia ca venitul obtinut prin indatorare sa fie superior costului datoriilor.

Rentabilitatea financiara constituie principalul indicator privind performantele intreprinderii, care depinde de justetea politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), de eficienta capitalului angajat (rentabilitatea economica) si de politica financiara a acesteia.

Abordarea sistematica a problematicii rentabilitatii permite pozitionarea corecta a intreprinderii in segmentul strategic caruia ii apartine si totdata, fundamentarea obiectiva a orientarilor de perspectiva.

BIBLIOGRAFIE :  Maria Niculescu - ''Diagnostic global strategic''

Monitorul Oficial - Legea nr. 15 din 7 august 1990

Monitorul Oficial - Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990

Monitorul Oficial - Legea nr. 94 din 2002

Viorel Lefter, Iulia Chivu - ''Economia intreprinderii'' manual de clasa a X a