Delimitari si structurari privind active imobilizate - prezentare generala

Delimitari si structurari privind active imobilizate - prezentare generala

Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea unitatii patrimoniale si care nu se consuma la prima utilizare.

Structura activelor imobilizate delimiteaza urmatoarele grupe:

Imobilizari necorporale (intangibile sau investitii nemateriale) cuprind toate acele valori economice care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete. Potrivit legii 15/1994 privind amortizarea capitalului investit in imobilizari corporale si necorporale, din sfera imobilizarilor necorporale fac parte si cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substante minerale neconcretizate in mijloace fixe, la zacamintele puse in exploatare.

Imobilizari corporale (tangibile sau investitii materiale) reprezinta bunuri materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi care se regasesc sub forma de terenuri si amenajari la terenuri si, respectiv mijloace fixe. Pentru ca un bun sa fie mijloc fix trebuie sa indeplineasca cumulativ conditia de valoare (prevazuta prin lege) si de durata de utilizare mai mare de 1 an. Bunurile care nu indeplinesc condiitile prezentate mai sus sunt considerate materiale de natura obiectelor de inventar.

Imobilizari financiare (investitii financiare pe termen lung) cuprind valori financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati sub forma titlurilor de participare, a altor titluri financiare imobilizate, creantelor atasate participatiilor, imprumuturilor acordate si a altor imobilizari financiare.

Dupa natura lor, pot fi de natura financiara (cazul imobilizarilor financiare) si nefinanciare (imobilizarile necorporale si corporale) iar dupa destinatia lor in intreprindere pot fi imobilizari profesionale (acelea care concureaza la realizarea obiectului de actualitate) sau neprofesionale (servesc unor functii ale intreprinderii cum ar fi constructiile de locuit pentru realizarea functiei sociale a interprinderii, dotarile sportive si culturale, etc). Distinctia imobilizarilor, dupa destinatie, in imobilizari profesionale, este utila pentru fundamentarea necesarului de fond de rulment aferent activitatii de exploatare si in afara exploatarii.

In contabilitate activele imobilizate sunt delimitate, indiferent de felul lor, pe obiecte de evidenta. Astfel pentru imobilizarile necorporale distingem urmatoarele obiecte de evidenta: cheltuieli de constituire, indiferent de marimea lor, fiecare categorie de lucrari sau obiecte de cercetare, fiecare brevet, licenta, concesiune, marca de fabrica sau de comert si oricare alt drept similar, fondul comercial in totalitatea sa, fiecare program informatic. Imobilizarile amortizate integral ramin inscrise in bilant atata timp cat ele exista in intreprindere.

Imobilizarile inscrise in activul bilantului se refera numai la bunuri si drepturi pentru care intreprinderea este proprietara. Bunurile pe care aceasta le utilizeaza  dar care nu sunt proprietatea sa, nu trebuie sa figureze in activ. Este cazul, de exemplu, al bunurilor primite in concesiune. Desi bunul se afla in exploatarea intreprinderii el nu face parte din patrimoniu deoarece a fost achizitionat doar cu dreptul de a-l exploata pe o perioada determinata de timp. Aceasta solutie contabila este consecinta prevalentei aspectului juridic asupra faptului economic, trasatura a sistemelor contabile bazate pe dreptul scris si care este o permanenta metoda a practicii contabile romanesti.