CONTINUTUL CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

CONTINUTUL CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

1 CLUZE NECESARE IN CONTRACTUL DE COMERT INTERNATIONAL

Clauzele necesare sunt acele stipulatii contractualece au caracter esential, pentru calificarea raportului obligational, ca realitate juridica, pentru definirea continutului sau.

Urmatoarele clauze fac parte din aceasta categorie:

1.Clauza privind partile contractuale- deoarece identificarea partilor contractante constituie o conditie de validitate a acelui contract, aceasta clauza este esentiala.

Avem doua cazuri:

a)In cazul persoanelor juridice se vor mentiona:denumirea, sediul si forma juridica.

Aceleasi date privesc si reprezentantii partilor contractuale.

b)In cazul persoanelor fizice se va preciza:nume, prenume, domiciliul acestora, etc.

e)Clauza privind obiectul contractului-in cazul unui obiect determinabil in viitor, sunt necesare unele elemente de baza, carora el va fi identificat.

In caz contrar, contractul va fi posibil sa fie declarat nul. pentru lipsa unui element esential.

f)clauze referitoare la cantitatea si calitatea marfii-atestarea calitatii revine debitorului obligatiei contractuale.Se are in vedere unitatea de masura pe baza careia s-a facut determinarea cantitativa a marfii, locul,momentul si modul de determinarea calitatii marfii, documentul care atesta calitatea, locul de cantarire, documentul constatator al calitatii.

In scopul de a contracara riscurile unei livrari neconforme calitativ, partile stipuleaza obligatia exportatorului de a alatura marfii livrate atestate de calitate, carte tehnica a produsului, garantia si alte documente.

In contract se va stipula o clauza referitoare la cheltuieli ocazionate de indeplinirea operatiunilor de control a calitatii marfii si a modului de distribuire a acestora.

In scopul unui control eficient al calitatii marfii, partile pot apela la societati specializate, ca de exemplu ROMCONTROL, in ceea ce priveste locul unde poate fi controlata marfa, sunt doua posibilitati:

la locul de destinatie ori la locul de fabricatie a marfii, recomandabil ar fi cel din urma, deoarece in cazul unei calitati neconforme cu contractul, nu se mai fac cheltuieli de transport.

4.CLAUZA PRIN CARE SE STABILESC OBLIGATII SI TERMENE DE LIVRARE-in acest scop se are in vedere data calendaristica ori perioada de timp cand devine scadenta livrarea, conditiile de modificare a termenelor convenite initial si data la care se face livrarea si documetele constatatoare.

De asemenea, se pot consemna termenele intermediare si cele finale, precum si penalitatile aplicabile exportatorului pe fiecare zi in parte in caz de intarziere.

In mod normal ar fi benefic pentru parti inserarea in contract a unei clauze in care sa se precizeze cine suporta cheltuielile si riscurile de livrare, locul de livrare si momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra marfii de la vanzator la cumparator.

5.CLAUZA CE VIZEAZA AMBALAREA SI MARCAREA-se refera la felul ambalajului, termenul si cheltuielile de returnare a lui si daca el trece in proprietatea cumparatorului.

In ceea ce priveste marcarea, se va preciza continutul, codul si limba in care se face marcarea.

6.CLAUZA REFERITOARE LA RECLAMATIILE DE CANTITATE SI CALITATE-in contract se va stipula continutul pe care trebuie sa-l aiba reclamatia, obligatiile ce revin cumparatorului pana la solutionarea reclamatiei, documentele insotitoare cat si procedura de comunicare a reclamatiei.

In ceea ce priveste termenele, reclamatiile vor fi corelate cu cele privitoare la receptia cantitativa si calitativa a marfii si cele de garantie.

De asemenea, se va preciza in contract si termenele acordte vanzatorului, pentru a comunica raspunsul sau cumparatorului cu privire la reclamatia formulata.

7.CLAUZA REFERITOARE LA PRET-pretul poate fi determinat sau determinabil si stabilit ca valoare totala sau pe unitate de produs.

Se vor stabili in mod clar urmatoarele:

-documentele si instrumentele de plata;

-data si locul platii;

-modalitatea de plata si garantarea ei.

Nu in ultimul rand trebuie stipulat in contract in sarcina carei parti contractuale ii revine obligatia de plata a pretului.

8.CLAUZE PRIVIND EXPEDITIA, TRANSPORTUL, ASIGURAREA MARFII, PRECUM SI PRELUAREA EI-implica importante cheltuieli pe care partile le pot distribui intre ele.In mod corespunzator, se vor preciza conditiile de preluare a marfi sau de refuz a cumparatoruluide a executa aceasta obligatie.

Clauzele enumerate mai sus conduc la o buna desfasurare a raportului juridic contractual si la o securitate juridica privind drepturile si obligatiile fiecarei parti.

2CLAUZE CARE EVOCA ASPECTE STRICT JURIDICE VIZAND CONTRACTUL DE COMERT INTERNATIONAL.

Prin aceste clauze partile stabilesc raspunderea lor pentru felul in care isi executa obligatiile asumate prin contract, determina legea aplicabila contractului si hotarasc jurisdictia la care se supun pentru solutionarea eventualelor litigii.

1.Clauze referitoare la raspunderea contractantilor-au in componenta lor precizari referitoare la sanctiunile aplicabila partii in culpa.

Aceste sanctiuni nu sunt decat penalitatile de neexecutare sau dupa caz de intarziere in executarea sarcinilor contractuale.

Sanctiunile se regasesc in caluza penala, care indeplineste functiile stimulatoroo, anctionatorii si reparatorii.

Partile mai pot insera in contract clauze limitative sau exoneratorii de raspundere, in cazul in care pe parcursul executarii contractului apar evenimente imprevizibile, de natura sa impiedice o parte sa-si execute obligatiile.

2.Clauze referitoare la legea aplicabila contractului de comert international-in baza principiului lex voluntatis,partile pot insera in contract o clauza prin care isi aleg sistemul de drept aplicabil contractului de comert international incheiat de ele.In cazul in care partile nu au avut diligenta inserarii in contract a clauzei electio juris, lex contractus va fi determinata de jurisdicie competenta sa solutioneze litigiile ivite.

Clauze privind jurisdictia competenta sa solutioneze eventualele litigii-se concretizeaza prin clauza compromisorie, clauza prin intermediul careia partile isi exprima vointa comuna, ca un litigiu ivit intre ele in ceea ce priveste contractul incheiat sa fie solutionat pe calea arbitrajului.

Partile pot introduce o clauza de prevenire a diferentelor in contract, in cazul contractelor incheiate pe termen lung, prin care se stabilesc organizarea periodica de intalniri, cu scopul de a evalua modul de executare a contractului de comert international, precum si de analize si eliminarea dificultatilor ivite.

4.Alte clauze in contractul de comert international-cu ajutorul carora partile isi pot asuma obligatii ce decurg din natura contractului si din particularitatile specifice marfii.

Inserarea unei clauze referitoare la declararea de catre parti a caducitatii unor documente preparatorii incheiate in timpul negocierilor.

In doctrina s-a precizat obligativitatea inscrierii in contract a urmatoarelor mentiuni:limba de redactare, exemplarul de referinta in eventualitatea in care apar neintelegeri, numarul de exemplare in care s-a incheiat contractul, data semnarii acestuia de catre parti si felul in care s-a perfectat contractul.

3CLAUZE ASIGURATORII MENITE SA CONTRACAREZE RISCURILE VALUTARE

Acestea urmaresc ca finalitate principala aceea de a mentine valorile contractului si ele sunt:

1.Clauzele valutare-au ca scop protejarea partilor contractuale impotriva riscului aferent variatiei monedei de plata in raport cu moneda de cont aleasa de parti.

Ele presupun stabilirea de catre part a doua monede:una de cont si una de plata.

In cadrul clauzelor valutare intalnim:

a)Clauza multivalenta bazata pe un curs valutar convenit intre parti.

- presupune alegerea valutelor, ce urmeaza a fi cuprinse in cosul valutar si determinarea ponderii pentru fiecare valuta componenta.

Cosul valutar este o modalitate de a crea un etalon artificial de valoare si un instrument de rezerva menit sa inlocuiasca atat etalonul de aur cat si etalonul dolar SUA.

Alegerea valutelor care compun cosul, se face de catre parti in functie de interesele lor, preferandu-se acele monede a caror fluctuatie este relevanta pentru respectiva activitate comerciala.

Aceasta clauza confera o mai mare stabilitate si constanta valorii contractului, deoarece ofera posibilitatea compensarii intre tendintele de crestere sau scadere ale monedei de plata fata de celelalte monede ale cosului valutar, si respectiv ea comporta negocieri dificile intre parti pentru determinarea componentelor cosului valutar si a monedei de calcul.

b)clauza multivalutara bazata pe un cos valutar institutionaizat-este o constructie juridica definita de catre un organ international specializat, care stabileste atat valutele ce se includ in cos cat si metodologia de calcul a modoficarilor in curs.

Unitate de cont:reprezinta in principal bani internationali.A  fost introdusa din necesitatea sporirii lichiditadilor statelor si de creare a unor instrumente de evidenta si decontare, avand independenta fata de evolutia unei anume economii nationale.

Cele mai relevante instrumente sunt:

ECU (European Currency Unily)- este unitatea de cont a sistemului monetar european intrat in viguare in 1979 si este un mijloc de referinta pentru valutele statelor membre in vederea asigurarii stabilitatii lor. In valoarea ei intrau, pana la 01.01.2002 urmatoarele valute: francul francez, francul belgian,francul luxenburghez, coroana daneza, marca germana, lira italiana si florinul olandez;

AMU (Asian Monetary Unity)- este unitatea monetara de cont utilizata din 1974 in cadrul Uniunii Asiatice de Clearing. Valoarea ei este egala cu un DST;

DST(Drepturi speciale de Tragere)-este unitatea monetara de cont utilizata din 1969 si introdusa de catre Fondul Monetar International(FMI).Este un ban de cont ce nu are acoperire reala si este emisa de FMI in transe periodice, alocate in conturile tarilor membre, proportional cu cota de participare la fond.

Pana la 01.01.2002, acest cos era format din 5 valute :lira strelina, francul francez, dolarul SUA, marca germana si yenul japonez.

Cauza aur-este o stipulatie contractuala in virtutea careia pretul contractual se exprima fie intr-o valuta luandu-se aurul ca etalon al acelei valute, fie direct in aur, urmand a fi platit in moneda de aur.

Clauza aur se prezinta in doua variante :

-VALOARE-AUR- exprimarea pretului corect intr-o valuta, aurul fiind etalon al valorii acelei valute ;

-MONEDA-AUR- exprimarea pretului in aur, fiind platit in aur.

Din cele doua variante numai prima se in clauzele de mentinere a valorii contractului.

Prima clauza se aseamana cu clauza monovalutara, dar moneda de aur se raporteaza la etalonul aur.

Stipularea clauzei aur in contractele de comert international este in interesul ambelor parti in felul urmator :

-il protejeaza pe debitor impotriva riscului de devalorizare a monedei de plata;

-il protejeaza pe creditor contra riscului de devalorizare a acestei monede de plata.

Functionarea acestei clauze este subordonata conditiei ca moneda de plata sa fie exprimata in aur, printr-o paritate ificiala.Indeplinirea conditiei presupune ca aurul sa aiba rolul de etalon monetar.

Datorita faptului ca nu mai putea conserva echilibrul contractual, clauza aur a fost lipsita de utilitate practica.

In doctrina s-a sugerat regandirea continutului clauzei, in sesnul legarii pretului contractual de pretul aurului pe piata libera.Dar pretul aurului este el insusi fluctuant si nu va putea asigura evitarea riscului valutar.

Clauza de optiune a monedei liberatorii-este stipulatia contractuala in virtutea careia partile exprima pretul convenit in doua sau mai multe monede de plata, avand in vedere parietatea existenta intre acestea la data contractarii, si prin care creditorul isi alege, la ascadenta, moneda liberatorie, si pretinde debitorului sa faca plata in acea moneda.

In mod normal,partile stabilesc ca monede de plat ape acelea ale caror cursuri inregistreaza valori apropiate.Dreptul de optiune poate fi stabilit de parti in beneficiul debitorului.

4.Clauza de optiune a locului de plata- se caracterizeaza prin aceea ca in virtutea ei, creditorul are dreptul de a incasa la scadenta valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont prestabilita in locul ales de el, iar debitorul isi asuma responsabilitatea de aplati in moneda locului prestabilit.

Unii autori apreciaza ca optiunea locului de plata nu constituie modalitatea de evitare a riscului valutar, iar alti autori combat aceasta idee.

4. Clauze asiguratorii, menite sa contracareze riscurile neevaluate.

Riscurile neevaluate au o natura diversa si pot aparea in diferite variante.Cel mai frecvent, ele se manifesta sub forma riscului de prêt.

1. Clauze de postcalculare a pretului- au ca finalitate mentiunea pretului marfii la parametrii existenti pe piata in momentul finalizarii prestatiei asumate de debitor.

Prin aceste clauze, creditorul are dreptul de a proceda la stabilirea pretului fie ulterior executarii integrale a obligatiilor contractuale, fie la termenele stabilite de parti, luandu-se in calcul toate modificarile factorilor economici de influentare survenite intre momentul perfectarii contractului si cel al executarii lui.

Cea mai utilizata clauza dintre aceste clause, este « cost free », unde cost inseamna semnificatia de prêt iar free este egal cu valoarea manoperei.

Clauza de mai sus prezinta unrmatoarele avantaje pentru fiecare parti :

-creditorul  este protejat impotriva risului de prêt, in ceea ce priveste costurile materialelor si costul manoperei. Pretul contractului este definitivat fie numai prin finalizarea executarii prestatiei, fie in diferite faze de executare.Creditorul foloseste astfel ca element de calcul pretul zile, iar cumparatorul va plati un prêt majorat comparativ cu cel stabilit la momentul perfectarii contractului.

-debitorul obligatiei este protejat de aceasta clauza, el avand un drept de verificare ba corespondentei dintre consumurile de materiale si manopera, precum si cele scrise in situatiile de plata intocmite si prezentate de catre creditor, putand refuza plata sumelor ce n-au fost cheltuite in realitate.

In acest mod, creditorul pretului este descurajat in marirea artificiala a costurilor de productie.

2. Clauza ofertei concurente.-desemneaza stipulatia contractuala prin care vanzatorul isi asuma obligatia de a acorda cumparatorului aceleasi conditii pe care le-ar oferi acestuia din urma, pentru aceeasi marfa alti furnizor.

In temeiul clauzei, cumparatorul dobandeste dreptul de a valorifica fata de partenerul sau contractual oferta mai favorabila a unui tert fata de obiectul contactului aflat in curs de executare, vanzatorul are optiunea a doua solutii:

-sa accepte conditiile ofertei concurente, si sa alinizeze contractul la oferta respectiva ;

-sa refuze alinierea   contractului, caz in care cumparatorul poate incheia un nou contract, cel initial fiind reziliat sau suspendat.

Clauza ofertei concurente se insereaza de obicei in contractele de aprovizionare pe termen lung.Sa devina operationala aceasta clauza, este necesar sa existe o oferta mai favorabila din partea unui tert.

Clauza de hardship(impreviziune) - este stipulatia contractuala prin care devine posibila modificarea continutului contractului, atunci cand pe parcursul executarii sale se produc, fara culpa contractantilor, evenimete ce nu puteau fi prevazute in momentul stabiliri raportului juridic de obligatie, dar care schimband substantial si elementele avute in vedere de parti in momentul contractarii, creeaza pentru unul din contractanti, consecinte mult prea oneroase, pentru a fi echitabil ca acesta sa le suporte singur.

Situatia de hardship se deosebeste de evenimetul de forta majora.Forta majora impiedica total sau partial, temporrar sau definitiv executarea obligatiei contractuale, pe cand situatia de hardship notifica in scris intr-un anumit termen, celeilalte parti evenimetul survenit, precum si masurile pe care le propune pentru restabilirea echilibrului contractual.

In termen scurt, cealalta parte trebuie sa adopte una din urmatoarele atitudini :

a)- sa accepte propunerea ce i s-a facut, iar contractul se va adapta la noile imprejurari.

b)- sa respinga propunerea, pretextand ca pretinsa stare de hardship nu intruneste conditiile prevazute in contract.

c)- sa accepte situatia de hardship dar sa propuna o alta solutie de adaptare a contractului si sa negocieze cu cealalta parte.

Doctrina admite ca sesizarea arbitrajului poate fi facuta de oricare dintre parti.Arbitrajul sesizat poate decide ca :

- nu sunt intrunite conditiile situatie de hardship iar contractul isi produce in continuare efectele.

- conditiile sunt intrunite, urmad a se lua masurile impuse de situatie.

In doctrina s-a aratat ca, in principal, clauza de hardship cuprinde trei elemente :

-mentionarea cauzelor justificative ale revizuirii contractului,

-efectele care autorizeaza o cerere de ajustare.

Remediile convenite constand in reamenajarea contractului.

Clauza de hardship a primit consacrare legala in dreptul comertului international prin Conventia Natiunilor Unite, asupra contractelor internationale de vanzare de marfuri, incheiata la Wiena la 11.04.1980 si devine operanta numai in prezenta a doua conditii cumulative:-evenimetele survenite sa fi fost imprevizibile pentru contractanti, si sa afecteze fundamnetul echilibrului contractual.

4.Clauza de forta majora-este stipulatia contractuala, avand caracterul unei clause de adaptare, atuci cand contine prevederea potrivit careia contractul se suspenda in caz de forta majora, urmand ca el sa contina dupa perioada de suspendare, in noile conditii, care vor fi negociate intre parti.

Forta majora :reprezinta o imprejurare de fapt, imprevizibila la data incheierii contractului, si isurmontabila, care face imposibila asumarea obligatiilor asumate de catre contractant, determinad pe plan juridic exonerarea de raspundere a debitorului.

Imprejurarile succeptibile de a constitui evenimente de forta major, difera in raport cu obiectul contractului.

Ele se definesc prin urmatoarele particularitati :

-sunt fapte ce intervin ulterior incheierii contractului, impiedicand executarea acestuia.

-prezinta caracter imprevizibil, insurmontabil si exterior celui care il invoca.

-interventia lor se produce fara nici o vina din partea debitorului.

Evenimetele de forta majora, devin cauze exoneratoare de raspundere a debitorului, numai in prezenta urmatoarelor conditii 

-avertizarea creditorului de catre debitor asupra interventiei cazului de forta majora,

-dovada fortei majore.

Impiedicarea cauzata de forta majora poate fi totala sau partiala.Cand impiedicarea este totala, debitorul este exonerat integral de plata unor penalitati sau daune, daca este partiala, exonerarea de raspundere este proportionala cu efectele acelei impiedicari.

5 Alte clauze in contractele de comert international

Dintre aceste clauze, amintim :-clauza limitativa de raspundere

-clauza primului refuz,

-clauza penala,

-clauza de neconcurenta.

1.Clauza limitativa de raspundere :

Este clauza prin care partile inteleg sa degraveze partial de rapundere pe debitro pentru executarea culpabila a obligatiilor asumate.

Modificarea raspunderii contractuale prin intelegerea partilor prezinta atat avantaje cat si dezavantaje :

-includerea clauzelor limitative de raspundere in contract poate sa stipuleze inovatiile si progresul tehnic.

-sa conduca la micsorarea pretului marfurilor si serviciilor.

-permite debitorului sa se asigure impotriva eventualelor riscuri.

In principiu, in toate sistemele juridice se incearca sa se gaseasca o solutie de compromis intre tendinta elaborarii unor noi reglementari restrictive, in materie, care ar determina cresterea preturilor si admiterea unui regim total supletiv, care ar ave aca efect coborarea preturilor sub nivelul in care presiunile economice i-ar mai ingadui debitorului sa ofere creditorului sau o p[rotectie juridica corespunzatoare.

In cadrul clauzelor limitative de raspundere, degravarea de raspundere se realizeaza prin modificarea conditiilor, care o definesc sau a efectelor specifice ei.

In dreptul roman nu sunt valabile clause prin care debitorul este exonerate de raspundere, pentru doi sau culpa grava(culpa lata).

Aceste stipulatii sunt considerate contrare bunelor moravuri si a ordinii publice, de natura sa incurajeze fraudele.

Un procedeu des folosit este acela al transformarii unie obligatii de rezultat, intr-o obligatie de diligenta.

In aceasta situatie, sarcina probei trece de la debitor la creditor, deoarece esecul debitorului nu se declanseaza ipso facto, prezumtia de culpa a acestuia.

O alta metoda este aceea a stabilirii unor exigente particulare pentru validarea revendicarilor creditorului nemultumit.

Aceste particularitati pot privi :

-repartizarea cheltuielior intre partile contractuale.

-forma denuntului- termenele in care debitorul trebnuie sa invoce neajunsurile constatate.

De asemenea, partile pot introduce in contract o clauza de garantie care ar oblige debitorul numai la restituirea pretului, repararea bunului vandut, sau la inlocuirea lui.

In conformitate cu art. 80 din Legea nr. 105/1992 clauzele limitative de raspunedere sunt guvernate de lex contractus, carmuind consecintele neexecutarii totale sau partiale ale obligatiilor, precum si stabilirea prejudiciului.

2. Clauza penala- reprezinta intelegerea potrivit careia debitorul este tinut sa plateasca, cu titlu de indemnitate, o suma de bani, sau sa indeplineasca o alta prestatie, daca nu executa sau executa necorespunzator sau intarzie obligatia ce ii revine.

In cazul in care debitorul nu executa obligatia pe care si-a asumat-o partenerul sau de indreptatie sa obtina daune-interese prevazute de clauza penala, fara a fi necesara dovedirea existentei prejudiciului si marirea acestuia.

Creditorul trebuie sa probeze doar faptul ca debitorul nu si-a indeplinit prestatia datorata.Aceasta solutie a fost retinuta de dreptul roman, german, francez si italian.

Nota sanctionatrie a clauzei penal este utilizata in contractele de imprumut, transport, de vanzare, de prestari servicii.

Avantajele ce decurg din aceste considerente sunt :

-partea lezata este scutita de o procedura judiciara lunga si costisitoare

-aceasta situatie ia forma reparatiei pe care o va obtine si despagubirile.

Clauza de neconcurenta-prin care debitorul isi asuma obligatia de a nu inddeplini o activitate profesionala determinata impotriva creditorului.

Aceasta clauza se intalneste in contractele de concesiune exclusiva, de agent de franchissing, etc.