Contractul de arendare

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. NECESITATEA REGLEMENTARII ARENDARII SI EVOLUTIA

ISTORICA A CONTRACTULUI DE ARENDARE

1. Necesitatea reglementarii arendarii

Dezvoltarea generala a societatii astfel incat sa fie satisfacute interesele si nevoile fiecarui individ membru nu poate fi conceputa independent de dezvoltarea si progresul economic, progress economic care la randul sau , este conditionat de existenta unui sistem de drept, a unei legislatii care sa garanteze si sa ocroteasca desfasurarea in siguranta a tuturor activitatilor socio-economice.

Aceasta garantie si protectie este asigurata de Constitutie si celelalte norme juridice, apartinand diferitelor ramuri de drept. Astfel, prin normele dreptului civil, in conformitate cu dispozitiile constitutionale, se garanteaza proprietatea si egalitatea in fata legii, se asigura imbinarea intereselor personale, individuale cu cele obstesti generale si se ocrotesc drepturile subiective civile.

De aceste principii fundamentale ale dreptului civil s-a dorit a se tine seama si in cazul adoptarii de catre legiuitor a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar dar si a Legii nr. 16/1994 privind arendarea bunurilor agricole, in asa fel incat, avandu-se in vedere importanta agriculturii in dezvoltarea economiei, sa se asigure din perspectiva juridica o cat mai judicioasa reglementare a proprietatii asupra terenurilor si a posibilitatii transmiterii folosintei bunurilor agricole.

Desi reusita acestui deziderat este indoielnica, privind lucrurile prin prisma impactului practic si a consecintelor pe care le-a produs, in special Legea nr. 18/1991, reglementarea acestor doua probleme era imperios necesara tinand seama de faptul ca multa vreme la noi dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost in mod considerabil restrans (o mare parte a terenurilor proprietate privata a fost trecut in proprietate cooperatista de stat, restul fiind practic scoase din circuitul civil), iar institutia arendarii a fost desfiintata incepand cu anul 1959.

Prin Legea nr. 18/1991 a fost schimbat regimul juridic al terenurilor sub doua aspecte:

- stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie si reconstituirea sau constituirea acestui drept;

- reintroducerea terenurilor in circuitul civil.

Legea nr. 18/1991 a constituit premisa apartiei Legii nr. 16/1994 privind arendarea bunurilor agricole.Desi adoptata relativ cu intarziere, aparitia unei astfel de legi era absolut necesara avand in vedere actualele conditii socio-economice in care proprietarilor de terenuri le este foarte greu sa lucreze ei insisi terenurile agricole (o mare parte a proprietarilor de terenuri locuiesc la oras sau nu au mijloacele necesare pentr asigurarea cultivarii cu rezultate bune a acestor terenuri).

2. Evolutia istorica a contractului de arendare.

Pe langa interesul practic de necontestat pe care-l reprezinta o astfel de lege, prin adoptarea unei reglementari in domeniu se reanvie si traditia arendarii, aceasta institutie jucand un rol economic si chiar social foarte important in trecut, dovada fiind numeroasele dispozitii legale ce i-au fost consacrate:

- Codul civil roman de la 1866 (in art. 1413 - 1445 si 1454 - 1469);

- Legea pentru tocmeli agricole si pentru exploatarea lor (aparuta in 1866 in urma unei reforme agrare, modificata si completata succesiv in anii 1872, 1882 si 1893);

- La inceputul secolului XX s-a practicat sistemul speculativ al marii arendasii (arendarea mosiilor catre marile trusturi arendasesti);

- Legea pentru invoielile agricole (adoptata la 23 decembrie 1907, modificata si completata succesiv in 1908 si 1909);

- Legea pentru arendarea obligatorie (adoptata in 1918);

- Legea agrara din 17 iulie 1921;

- Legea privitoare la organizarea si incurajarea agriculturii (adoptata in 1937, care a reluat unele din reglementarile din Legea pentru invoielile agricole din 1907);

- Legea pentru reglementarea arendasiei - publicata in Monitorul Oficial nr. 308 din 31 decembrie 1941;

- Invoielile agricole au fost desfiintate prin Legea nr. 187 din martie 1945 pentru infaptuirea reformei agrare;

- Practicarea arendarii terenurilor si a bunurilor agricole nu s-a aplicat o mare perioada de timp in Romania, practic din anul 1953, dar oficial a fost interzisa prin Decretul nr. 115 din 28 martie 1959. Art. 1 din acest decret (abrogat expres prin Legea fondului funciar nr 18/1991) prevedea: " Se interzice darea in parte sau in arenda a terenurilor agricole, precum si orice alt fel de exploatare a muncii straine de catre producatorii agricoli".

Prin adoptarea Legii nr. 16/1994 au fost abrogate implicit toate prevederile contrare acestuia si s-a readus in actualitate una din modalitatile cele mai eficiente de realizare a unei agriculturi moderne.