CONTRACTUL DE LEASING

CONTRACTUL DE LEASING

Analistii comertului international au scos in evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare in acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor.

Leasing-ul a aparut pentru prima data in Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si in alte tari, indeosebi in Europa[1].

In S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code si prin Uniform Commercial Code[2]. In Marea Britanie , Franta si Belgia s-au elaborat reglementari, care definesc relatiile contractuale pe baza de leasing si precizeaza operatiunile pe care le include.

Leasing-ul a fost determinat, in aparitia sa de cauze obiective. Astfel, in S.U.A., in Marea Britanie si in alte tari erau intampinate greutati in finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, in conditiile in care utilajele din dotare se invecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpararii unor bunuri de la vanzator in scopul inchirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta.

Leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l inchiria unei alte persoane.

Obiectul contractului de leasing il constituie inchirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se inchiriaza masini si utilaje.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri in scopul inchirierii lor; inchirierea acestor bunuri in scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client in scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfarsitul locatiunii.

In contractul de leasing sunt implicate mai multe parti, si anume:

²       cumparatorul - persoana care cumpara bunul pentru a-l inchiria;

²       vanzatorul - persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun;

²       clientul - persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv in locatie.

Prin intermediul acestui contract, cumparatorul obtine beneficii importante[6], vanzatorul are o piata asigurata pentru produsele sale , iar clientul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati.

Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul[8] ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) in vederea inchirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv).

Profesorul Tudor R. Popescu observa, in cadrul acestei operatiuni, ca "locatarul are initiativa afacerii, vanzatorul o permite, creditorul o faciliteaza si toti impreuna, actionand in interes propriu, actioneaza in acelasi timp si in folosul celorlalti". La randul sau, profesorul Ioan Macovei detaliaza modul in care operatiunile de leasing "prezinta avantaje pentru toate partile interesate".