EXAMINAREA, INTERPRETARE SI CONSERVAREA LA FATA LOCULUI

EXAMINAREA, INTERPRETARE SI CONSERVAREA LA FATA LOCULUI

1. Examinarea urmelor papilare gasite la fata locului

Cand criminalistul are o oarecare experienta in domeniu dandu-se donator de atentie si rabdare, urmele pot fi ,,citite" la fata locului iar pentru cel ce le cunoaste, ele pot povesti multe lucruri. In functie ca sunt imbibate cu praf, noroi, sange, se deduce pe unde a umblat autorul, ce a facut la fata locului, sau se poate stabili eventual profesia sa. La urmele ramase pe suprafetele fine, sticla, portelanuri, se poate vedea daca este o mana aspra sau una ingrijita, care ofera un desen papilar clar. Dupa marime ele se pot aprecia ca au fost lasate de: copii, adolescenti sau persoane in varsta.

Inaltimea la care s-au format urmele poate furniza indici referitori la talia persoanei, dupa cum apuca unele obiecte se va putea vedea stangacia, sau dupa pozitia in care este inclinata mana se poate observa de asemenea pozitia in care se afla acea persoana fata de obiectul respectiv (de ex.: fata de urma care a fost lasata pe mobila dintr-o incapere)

Avand in vedere influenta negativa asupra urmelor papilare a factorilor meteorologici este foarte important ca la fata locului sa fie luate masurile necesare pentru conservarea lor. Astfel obiectele umede sau care se gasesc in apa vor fi ridicate, uscate la temperatura camerei si apoi se va proceda la ridicarea urmei. Apa nu deterioreaza urmele papilare decat daca a actionat un timp indelungat asupra lor, sau cu o intensitate mare. Cand actioneaza asupra lor un curent de aer cald sau razele soarelui, urma va fi fotografiata cat mai urgent posibil, sau se vor lua masuri de protejare a obiectului purtator.

2. Interpretarea urmelor papilare descoperite la fata locului

Interpretarea urmelor papilare descoperite la fata locului se face sub doua aspecte: in corelatie cu celelalte elemente din ambianta locului in care au fost descoperite si analizand urmele papilare ca entitati de sine statatoare; se vizeaza aspecte ca: stabilirea locului si a obiectelor care au intrat in sfera de interes a infractorului, modul de operare si intreaga ambianta a campului infractional, persoana faptuitorului (daca se gaseste la fata locului un cadavru ce prezinta urme de violenta si daca mai exista urme pe casa de bani, casele de bijuterii sau alte obiecte de depozitat valori, rezulta ca suntem in prezenta unui omor in scop de jaf).

,,Operatia aceasta se consuma in cele mai multe cazuri in faza initiala a investigatiei criminalistice si chiar la locul faptei, ofera posibilitate organelor de urmarire penala sa perceapa mai bine ambianta din campul infractional, particularitatile topografice ale acestuia caile de acces si de iesire etc. Toate cele de mai sus sunt raportate la leziunile descoperite pe corpul victimei sau la urmele gasite, la modul lor de amplasare, la forma, dimensiuni etc. si corelate cu instrumentele folosite pentru patrunderea in incaperi sau pentru suprimarea vietii, permit organului de urmarire penala sa prefigureze mintal actiunile desfasurate de faptuitor inainte, in timpul si dupa comiterea agresiunii, reactia victimei, modul de operare folosit de infractor, scopul si mobilul faptei, etc.

Din coroborarea acestor deductii cu declaratiile victimelor si a martorilor oculari pot rezulta informatii care contureaza cat mai exact adevarul in legatura cu comiterea faptei.

In cazul cand autorul faptei este necunoscut numeroasele indicii si informatii obtinute prin activitatea de interpretare a urmelor pot ajuta la identificarea acestuia in mod direct sau indirect prin identificarea mai intai, a instrumentelor, armelor sau obiectelor de imbracaminte folosite de acesta. Se poate afirma insa ca valoarea interpretarii criminalistice a urmelor este pusa in evidenta mai ales pe parcursul cererii cauzelor cu autori neidentificati''¹.

Rezultatul interpretarii criminalistice a urmelor poate duce la scurtarea semnificativa a segmentului de urmariri penale prin posibilitatea de alegere a versiunilor si ipotezelor care duc la identificarea rapida a faptuitorului, dar si prin modalitatile de probare a faptelor acestuia prin mijloace stiintifice usor verificabile.

3. Conservarea urmelor papilare la fata locului

Tipul de pastrare a urmelor papilare este diferit in functie de materialele in care au luat nastere urmele precum si de mecanismul de formare, conditiile de temperatura in locurile unde se afla obiectele purtatoare de urme, etc.

Astfel, urmele papilare de adancime formate in adancime care poseda plasticitate cum ar fi: chitul, vopseaua, lutul, etc., se pastreaza un timp foarte indelungat, ani de zile chiar cu conditia ca suprafata pe care ele s-au format sa fie durabila prin ea insasi. De asemenea, urmele papilare colorate, care au luat nastere prin depunerea de pe mana a unor substante cum ar fi: sange, vopsea, tus se pot pastra timp indelungat.

Urmele create de praf, faina, ciment in stare de pulbere, etc., se pastreaza un timp mult mai scurt si datorita faptului ca acestea pot fi usor deteriorate, sub actiunea unor agenti externi: apa, aer, caldura solara, etc. Urmele papilare create pe obiecte cu suprafata neteda (pahare, sticle, borcane, portelan, etc.) daca in locurile in care se gasesc nu exista curenti de aer, iar temperatura mediului este relativ constanta, se pot pastra ani de zile (obiectele purtatoare de urme se afla in incaperi putin circulate: muzeu, camera de arhiva, etc.);

Daca acestea se afla in aer liber, temperatura ridicata sau coborata si umiditatea au actiune distructiva asupra urmelor papilare, acestea pastrandu-se o perioada mai scurta de timp (cel mult 2-3 saptamani).

Pentru stabilirea tuturor detaliilor acestora este necesara o consultare tehnico-stiintifica dactiloscopica de interpretare (art. 116 si urmatoarele din Codul de procedura penala). La fata locului cel mai frecvent se intalnesc urme lasate de anumite regiuni ale palmei. De aceea determinarea carei maini si a carei regiuni din ea ii apartine urma gasita prezinta o deosebita importanta in identificarea autorului.

La urmele lasate de mana dreapta, santul de flexiune al degetului mare va urma curba ascendenta spre stanga, determinand astfel regiunea tenara, iar santul flexiunii metacarpiene se va curba spre stanga sus in directia degetului aratator. Santurile de flexiune care despart cele trei regiuni palmare sunt cute ale pielii, fara creste, iar urmele acestora sunt reprezentate de linii drepte.

La urmele lasate de mana stanga, santul de flexiune al degetului mare se va indrepta spre dreapta, ca de altfel si santul flexiunii metacarpiene. Foarte caracteristic se prezinta desenul in regiunea digito-palmara unde se gasesc delte de baza la baza fiecarui deget, iar arcurile care se formeaza aici sunt concave si orientate cu deschizatura in stanga la mana stanga si cu deschizatura in dreapta la mana dreapta.

Pentru reducerea efortului impus de ridicarea, ambalarea si prelucrarea multitudinilor de urme papilare descoperite la locul savarsirii infractiunii, tehnicienii criminalstii procedeaza la selectarea urmelor care contin bine imprimate centrul desenului papilar ori zone semnificative ale acestuia in care se observa minim 12 puncte caracteristice necesare identificarii degetului creator.

In ceea ce priveste determinarea degetului creator al mainii probabile de la care provine urma, aceasta se face, in majoritatea cazurilor de un criminalist specializat si se materializeaza intr-un raport de constatare tehnico-stiintifica¹ care se efectueaza nu numai la fata locului dar si cu prilejul examinarilor criminalistice de laborator.