Obiectul criminologiei

Obiectul criminologiei

§1. Consideratii generale

In contextul existentei unor opinii variate, adesea contradictorii, in ceea ce priveste stabilirea obiectului de studiu al criminologiei, in cele din urma se pare ca au devenit dominante conceptiile sectoriale, care admit ca obiectul de studiu al criminologiei il constituie fapta penala (crima), ca fapt unic, si criminalitatea, ca totalitate de fapte penale, faptuitorul, victima, reactia sociala fata de criminalitate, precum si mijloacele de prevenire a infractiunilor.

§2. Fapta (infractiunea)

In ordine cronologica, studiul criminologiei s-a facut in cadrul dreptului penal, mai intai cu privire la fapta si, dupa aproape un secol, cu privire la faptuitor.

Notiunea de crima ca fapta penala are sfere diferite: in limbaj comun, desemneaza o fapta impotriva vietii; in limbaj penal, se are in vedere impartirea faptelor penale, in functie de gradul lor de pericol social, in crime (cele mai grave) si delicte, iar in limbaj criminologic are o acceptiune mai larga, cuprinzand orice fapta care prezinta un grad de pericol social mai ridicat fata de abateri sau contraventii, indiferent daca faptuitorul nu raspunde penal, cum este in caz de legitima aparare, minor sub 14 ani, bolnav psihic etc.

§3. Faptuitorul

Se foloseste termenul de faptuitor, deoarece are o sfera mai larga decat cel de infractor. In acest sens, René Gassin afirma ca nu este nevoie ca delincventul sa fi fost condamnat sau macar urmarit ori cunoscut de autoritatile de politie sau justitie. In sens invers, condamnarea nu este intotdeauna suficienta, stiut fiind ca mai exista si erori judiciare.

§4. Criminalitatea ca fenomen social

Intr-o formulare foarte sintetica se considera ca obiectul de studiu al criminologiei il reprezinta criminalitatea ca fenomen social global.

In functie de existenta obiectiva a unor grade de cunoastere a faptelor penale de catre organele de justitie, se disting: criminalitatea reala (totalitatea faptelor obiectiv comise, cunoscute ori necunoscute organelor judiciare), criminalitatea aparenta (totalitatea faptelor cu aparenta penala, ajunse la cunostinta organelor de justitie) si criminalitatea legala sau judecata, care reprezinta cea mai restransa categorie din cele analizate. In concret, aceasta cuprinde numai faptele penale pentru care s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare.

§5. Victima

Victima constituie obiect de studiu pentru criminologie pentru o multitudine de infractiuni, in special acelea de violenta, care privesc viata sau integritatea corporala, cand cunoasterea raportului dintre faptuitor si victima ofera un model cauzal complex, cum este in caz de provocare, legitima aparare etc.

§6. Reactia sociala fata de criminalitate a constituit obiect de studiu pentru criminalitate inca de la intemeierea scolii clasice si a fost bine conturata in cadrul scolii pozitiviste italiene prin Enrico Ferri, care recomanda folosirea in locul pedepsei cu inchisoarea a ceea ce el numea substitutive penale, pentru combaterea si prevenirea criminalitatii.

§7. Cauzalitatea in criminologie

Exista raspunsuri diferite la problema cauzalitatii in criminalitate, in sensul de a sti daca aceasta reprezinta obiect de studiu sau scop al criminologiei. Se pare ca opinia dominanta, pe care o imbratisam, este aceea care priveste cauzalitatea ca un scop si nu ca obiect de studiu, deoarece criminalitatea studiaza fapta, faptuitorul si victima cu scopul de a cunoaste cauzele care au determinat si conditiile care au favorizat sau inlesnit savarsirea faptei penale.