SEMNATURI FALSIFICATE

SEMNATURI FALSIFICATE

SECTIUNEA 1

PROCEDEE DE FALSIFICARE A SEMNATURII

Capitolul precedent a avut ca dezbatere semnaturile autentice, expunerile nu au facut insa referiri la definirea acesteia. Un semn grafic reprezinta o semnatura autentica atunci cand indeplineste doua conditii: se aseamana ca forma cu grafismul utilizat in mod obisnuit de o persoana in scopul de a semna acte; este executata personal de respectivul individ. Atunci cand o semnatura nu indeplineste una din cele doua conditii (cu atat mai mult cand nu respecta ambele imperative) ne aflam in fata unei semnaturi falsificate. Functie de conditia ce nu este respectata distingem mai multe procedee de falsificare. Daca o semnatura se aseamana doar ca forma dar nu este executata de titular, se numeste ca este contrafacuta (procedee: copierea si imitatia); cand o persoana foloseste un semn grafic in scopul de a semna, dar este diferit de cel pe care il intrebuinteaza in mod current pentru indeplinirea scopului respectiv, avem de a face cu autofalsificarea semnaturii (plastografii recurg la aceasta metoda cu intentia de a-si contesta ulterior in justitie semnatura respectiva). Este posibil ca o semnatura sa nu indeplineasca nici una din cele doua conditii: nu se aseamana ca aspect, nici executata de titular-procedeul de realizare constand intr-o executie de fantezie. Pe langa acestea practica de expertiza atesta si o alta modalitate de a falsifica o semnatura, mult mai periculoasa, anume: falsificarea prin folosirea unei semnaturi autentice (sau "furtul de semnatura").

1.1. FALSIFICAREA SEMNATURII PRIN COPIERE

Contrafacerea semnaturilor prin copiere este des intalnita datorita aparentei simplitati a procedeului. Prin copiere se urmareste redarea trasatura cu trasatura a unei trasaturi autentice. Operatia poate fi facuta direct sau indirect (prin folosirea unui cliseu intermediar).

Prima se bazeaza pe executarea unor operatiuni devenite clasice: hartia ce va servi ca suport semnaturii falsificate se aseaza peste actul ce contine semnatura originala aleasa ca model, ambele coli sunt plasate in directia unei surse de lumina, pe o suprafata transparenta, de obicei geamul unei ferestre. Astfel, conturul semnaturii autentice devine vizibil la nivelul hartiei ce va purta semnatura falsificata, facand posibila trasarea acesteia cu ajutorul unui instrument scriptural.

Modalitatea indirecta presupune doua etape: transpunerea traseului semnaturii model pe act; repasarea acestui traseu. Astfel, intr-o prima etapa se obtine un cliseu intermediar care consta fie intr-o urma de substanta, fie intr-o urma de presiune. Grafismul de ghidare poate fi obtinut prin tehnici variate, cele mai cunoscute fiind: redarea prin decalc (conturul semnaturii autentice este redat cu un creion fin, ulterior repasat); reproducerea cu ajutorul hartiei copiative; evidentierea traseului sub forma unei urme de presiune obtinuta prin pasarea firului grafic autentic cu ajutorul unui obiect cu proeminenta ascutita. Grafismul de ghidare se repaseaza, intr-o a doua etapa. Unii plastografi recurg la inlaturarea traseului de ghidare prin stergerea acestuia.

Dorinta de a reda cat mai fidel o forma grafica straina, dificultatile pe care le implica urmarirea segment cu segment a unui traseu, adeseori complicat, impune falsificatorului un ritm lent de executie si o maniera picturala in trasarea liniilor, semnatura obtinuta aparand ca "desenata". Presiunea va fi uniforma, lipsind firul grafic de manifestarile specifice semnaturilor autentice.

Uneori scriptorul va fi nevoit sa faca scurte pauze, dupa care firul grafic isi va relua traseul. Aceste intreruperi sunt sesizabile. Atunci cand semnaturile de provenienta certa nu pun in evidenta astfel de ruperi de ritm, in zonele corespunzatoare, se va conchide ca deosebirile au la origine o operatiune de fals.

Grafismul contrafacut in aceste conditii poate prezenta si alte imperfectiuni: in anumite puncte ale firului grafic pot sa apara tremuraturi, urmare a unor cauze precum tensiunea exagerata a mainii, indemanare insuficienta, emotie s.a. Interpretarea tremuraturilor este dificila in situatia in care si semnatura autentica pune in evidenta aceasta caracteristica. Desi aprecierile in aceasta privinta nu sunt usor de facut, in general se considera ca exista posibilitatea decelarii tremuraturilor cauzate de fals de cele de sorginte naturala ( fig.32, ANEXA 2). Pentru un specialist orice posibilitate de confundare a tremuratului falsificatorului si a celui patologic este exclusa, putand fi categoric distinse:

tremuratul patologic este mai accentuat la curbe si mai putin la trasaturile drepte, tremuratul falsificatorului vizeaza dimpotriva trasaturile drepte, iar la curbe, fiind preocupat de schimbarea directiei, uita sa-l mai execute (J.A. BRATAILLS);

tremuratul patologic este foarte fin si des (uneori penita atinge foarte usor suprafata hartiei, ceea ce da nastere asa numitelor "fire de paianjen"), tremuratul falsificatorului este grosier si apasat, cu un numar redus de oscilatii;

tremuratul patologic este progresiv accentuandu-se pe masura ce se scrie, tremuratul falsificatorului apare la inceput, cu tendinta de atenuare spre final - datorita unui inceput de acomodare care determina o mai mare siguranta de executie" ( fig.33, ANEXA 2).

"Ritmul lent si presiunea uniforma a executiei, carora li se adauga uneori imperfectiuni ale traseului, confera scrisurilor copiate un aspect general static, desenat, neintalnit la nici o alta semnatura autentica, fie aceasta chiar si de factura inferioara. Intr-adevar, indiferent de nivelul de evolutie la care se situeaza, orice semnatura executata in baza unei deprinderi va reflecta spontaneitatea gestului grafic" .

Acestea sunt simptomele commune copierii indiferent de procedeul folosit. Copierea indirecta prezinta semne proprii dupa care poate fi recunoscuta. Sub aspectul depistarii prezinta avantajul descoperirii grafismului de ghidare. Unii plastografi nu considera necesar inlaturarea acestuia. Atunci cand acesta a fost obtinut prin folosirea creionului sau a hartiei copiative, iar retusul a fost executat cu stiloul sau pix cu pasta, grafismul intermediar poate fi pus in evidenta prin examinare tehnica (expunerea actului la radiatii). Unele radiatii au proprietatea de a fi absorbite de cerneala sau pasta de pix si respinse de grafit sau compozitia stratului ce acopera hartiile copiative, fotografia va pune in evidenta tocmai traseul initial. Alti plastografi inlatura traseul de ghidare, urmele acestei actiuni sunt detectabile si constau in resturi grafice rezultate in urma unei stergeri imperfecte. Hartia supusa stergerii prin mijloace mecanice va retine semne precum: deteriorarea fibrelor din stratul superior, subtierea hartiei, etc. Zona de hartie alterata va reactiona diferit, la unele teste chimice, fata de restul actului. Daca traseul este inlaturat pe cai chimice, expunerea actului la

A.FRATILA,op.cit.,pag.58

diferite radiatii va face ca zona atacata sa capete o fluorescenta diferita de zona actului ramasa intacta.

Dovada absoluta a falsului prin copiere rezulta din constatarea ca semnatura din litigiu concorda pana la suprapunere cu una din semnaturile autentice. Identitatea pana la suprapunere este contrazisa categoric de variabilitatea naturala a actului grafic ( fig.34, ANEXA 2).

FALSIFICAREA SEMNATURII PRIN IMITARE

Procedeul presupune reproducerea unei semnaturi prin observarea directa a acesteia. Sunt cunoscute doua modalitati: imitatia servila si libera.

1.2.1. Imitatia servila. ( fig.35, ANEXA 2). Procedeul consta in reproducerea semnaturii autentice pe care o are in fata, straduindu-se sa execute, sau mai exact sa deseneze, trasatura cu trasatura semnatura model. Ca urmare, semnatura realizata prin imitatie servila corespunde din punct de vedere formal cu semnatura autentica, dar va prezenta toate caracteristicile unui desen lipsit de spontaneitate, la care se adauga si alte indicii ale falsului, cum ar fi: intreruperi neoportune, reluari, corecturi, etc. Fata de semnatura obtinuta prin copiere care concorda dupa marime si modul de dispunere a semnelor componente cu semnatura de comparatie, semnaturile imitate vor prezenta frecvente deosebiri sub acest aspect, datorita faptului ca falsificatorul nu poate aprecia vizual proportiile semnelor grafice. Datorita acestei dificultati de interpretare, evaluare si redare, o semnatura imitata servil, chiar cu o deosebita grija, nu se va afla niciodata in situatia de a coincide pana la suprapunere cu semnatura model.

Semnaturile imitate servile pot prezenta imperfectiuni datorate:

interpretarii gresite a unor forme grafice complicate, urmate inerent de redari eronate;

omiterea unor detalii fine, care apar la semnaturile autentice in mod constant.

Imitatia libera.Cunoaste doua variante: imitatia precedata de exercitii prealabile si imitatia libera din memorie.

1) Imitatia precedata de exercitii prealabile asigura formarea unui inceput de automatizare, gestul grafic avand o oarecare spontaneitate spre deosebire de artificialitatea specifica semnaturilor imitate servil.

Insuficienta analiza a particularitatilor semnaturii autentice, combinata cu ritmul rapid de executie vor conduce la o redare defectuoasa a imaginii model. Datorita automatismului ce caracterizeaza scrierea este posibil ca o mica parte din caracteristicile specifice scrisului falsificatorului sa ajunga, indiferent de vointa acestuia, in constructia semnaturii imitate.

2) Imitatia libera din memorie consta, dupa cum este si denumita, in redarea din memorie a semnaturii altei persoane. Grafismul obtinut va prezenta mari distinctii fata de cel original, pentru ca oricat de buna ar fi memoria cuiva este imposibila retinerea unor amanunte precum: pozitia punctului de atac a unor litere, formele anumitor trasaturi de legare, formarea semnelor diacritice. Constructiile trasate in acest fel vor prezenta doar analogii cu semnaturile autentice, falsul fiind depistabil ( fig.36, ANEXA 2).

FALSUL PRIN EXECUTII DE FANTEZIE

Semnaturile executate din fantezie sunt cele date pe numele altor persoane, falsificatorul nu urmareste ca semnatura sa se asemene cu cea a adevaratului titular. Situatia este des intalnita in cazul statelor de plata ale angajatilor sezonieri, pe act trebuie sa figureze o semnatura iar falsificatorul executa ceva care are alura unei semnaturi, fara sa-l intereseze continutul ei.

FALSUL PRIN FOLOSIREA UNEI SEMNATURI AUTENTICE

Semnatura autentica este procurata fara stirea titularului si folosita la alcatuirea unui act fals. Inscrisurile realizate in acest fel se bazeaza astfel pe o semnatura care provine in mod cert de la titular, lucru ce va fi confirmat de o eventuala expertiza. Stabilirea faptului ca o semnatura este preexistenta celorlalte grafisme din continutul documentului, nu este , in general, o chestiune usoara .

In practica cele mai cunoscute procedee de acest fel sunt:

Falsul prin decupare. Semnaturile autentice sunt decupate, impreuna cu o portiune de hartie nescrisa, de pe actul real sau de pe o hartie oarecare pe care sunt inscriptionate. Pe suprafata de hartie nescrisa vor fi inserate textul, data si alte grafisme. Specific pentru documentele falsificate in acest mod este formatul mic al actului, textul cunoaste o pozitionare deosebita fata de semnatura, randurile sunt comprimate, iar uneori prezenta unor elemente grafice de pe actul vechi (de exemplu portiuni din impresiunile unei stampile, care in mod normal nu ar trebui sa figureze in document) ( fig.37, ANEXA 2).

Falsul prin folosirea unei semnaturi date in alb. Semnaturile "date in alb" sunt cele executate pe o hartie ce urmeaza a fi completata cu un anumit text, la continutul caruia autorul semnaturii achieseaza (situatie intalnita in diferite sectoare de activitate, reprezentand apanajul unor persoane cu functii de conducere).

Acest tip de fals poate fi pus uneori in evidenta si prin examinarea incrucisarilor de trasee, ce ar putea releva faptul ca ductul apartinand semnaturii este plasat sub cel al textului (FIG.38, ANEXA 2).

Falsul prin "furtul de semnatura". Semnaturile necesare acestui gen de fals sunt obtinute prin intermediul hartiei copiative. Inainte ca titularul sa semneze un document in mai multe exemplare, printre acestea se introduce o hartie nescrisa si una copiativa. Astfel in momentul semnarii, se va obtine, fara stirea autorului, o semnatura autentica, in baza careia se va intocmi actul dorit.

Depistarea unei astfel de manopere de fals este extrem de dificila, actele obtinute in acest fel retin de obicei putine elemente care ar putea sugera furtul de semnatura. Dovada furtului s-ar produce in situatia in care expertul ar avea la dispozitie si actele reale intocmite in baza aceleiasi semnaturi. Astfel de imprejurari sunt extreme de rare.

Falsul prin aplicarea unui timbru ce contine o semnatura autentica.

Timbrele sunt prezente pe unele acte, uneori in mod necesar, ca urmare a conditiilor expres prevazute de lege, alteori din dorinta unora de a conferi un caracter solemn actelor respective. Sunt cazuri in care pe suprafata unor astfel de timbre sunt executate semnaturi autentice. Transferate impreuna cu timbrul respectiv pe o alta suprafata de hartie pot servi la intocmirea unor acte false.

Acest procedeu, rar intalnit, poate fi sugerat de insasi inoportunitatea prezentei unui timbru pe anumite acte.

Falsul prin folosirea urmei de presiune a unei semnaturi autentice. Santuri de presiune ce redau conturul unei semnaturi autentice pot sa apara in urma unei executii naturale pe o suprafata de hartie ce se afla sub actul real la momentul semnarii. Prin repasarea urmei de adancime se obtine o semnatura ce poate sluji la intocmirea unui act cu un continut despre care autorul semnaturii autentice nu are cunostinta. Acest procedeu prezinta toate caracteristicile unui fals prin copiere indirecta pe baza folosirii urmei de presiune, drept urmare va fi analizat ca atare.

Falsul prin tehnici de colaj. Procedeul are la baza copierea semnaturii autentice prin intermediul copiatoarelor de tip xerox sau aparatelor de fotografiat. Semnatura este decupata de pe hartia pe care a fost executata natural, plasata sub textul conceput de falsificator, in cele din urma ansamblul este reprodus prin fotografiere sau cu ajutorul xeroxului. Falsul nu retine de obicei urme in baza carora sa poata fi depistat. "Ceea ce nu se poate stabili in cazul acestor copii si tine de insasi autenticitatea lor, se datoreaza fidelitatii cu care a fost reprodus actul. Pe de alta parte, se pune problema daca semnaturile au fost date pentru textul pe care il insotesc" .

Metodologic, in cazul in care expertului i se prezinta spre expertizare un act sub forma de copie xerox, acesta trebuie sa solicite exemplarul original al inscrisului.

In situatia in care nu poate fi procurat, se profileaza doua cai de examinare. Prima are in vedere imprejurarea cand, din date certe, se desprinde concluzia cum ca existenta originalului poata fi probata. In acest caz, examinarile vor putea fi facute si in baza unei copii, singura conditie este de a fi de buna calitate, ipoteza unui posibil colaj este inlaturata. A doua cale de examinare se contureaza atunci cand nu exista dovezi ca actul respectiv ar fi realizat dupa un document real (se intelege ca atunci cand se are de a face cu un fals originalul nici nu exista). Intr-o asemenea situatie specialistul are posibilitatea sa procedeze la efectuarea expertizei, dar rezultatele vor fi raportate la ipoteza colajului. Se va putea conchide ca semnatura apartine titularului, cu precizarea ca ar putea sa nu fie data pentru continutul actului respectiv pe care se afla.

Un caz de colaj a fost depistat in felul urmator: s-a evidentiat disparitia punctelor de la rublica "semnatura" pe toata suprafata acoperita de impresiunea stampilei, disparitie datorata acoperirii acestei portiuni de fragmentul de hartie pe care se afla impresiunea initiala ( fig.39, ANEXA 2).

In unele situatii insa, procedeul este atat de bine realizat incat il pun pe expert in imposibilitatea de a formula o concluzie.

1.5. AUTOFALSIFICAREA SEMNATURII

Consta in modificarea propriei semnaturi in idea de a o contesta ulterior, aceasta modalitate fiind echivalenta cu deghizarea scrisului.

Desi intentia scriptorului este de a-si face iscalitura de nerecunoscut, in fapt, aceasta va pastra in mod frecvent elemente ale scrisului sau ale semnaturii sale adevarate.

Elementele care se conserva apar ca manifestari spontane ale deprinderii de a semna (inclusiv de a scrie), proces ce are la baza un stereotip dinamic greu de

anihilat. Procesul nu poate fi controlat decat partial, in momentul executiei, unele miscari vor urma traseul lor obisnuit, fenomen ce are loc automat, fara voia

L.BOBOS, "Unele probleme pe care le ridica expertizarea actelor reproduse cu ajutorul aparatelor de copiat", revista PROBLEME DE CRIMINALISTICA SI CRIMINOLOGIE, nr 1-2, 1987.

scriptorului. Asemenea " scapari" ale autorului creeaza baza materiala ce face deseori posibila identificarea sa.

Este de recunoscut si faptul ca aprecierea deosebirilor comporta serioase dificultati: se datoreaza variabilitatii naturale sau unei operatiuni de fals comis prin imitatie.

SECTIUNEA 2

POSIBILITATILE DE STABILIRE A AUTORULUI UNEI SEMNATURI

FALSE

In majoritatea cazurilor se cere expertilor, dupa ce in prealabil s-a stabilit ca o anumita semnatura este falsificata, sa se identifice autorul. Posibilitatile de identificare difera functie de procedeul folosit la falsificare. In literatura de specialitate se afirma ca modalitatile precum copierea sau imitatia servila nu permit stabilirea autorului, in schimb grafismele obtinute prin alte tehnici (imitatia libera, executia din fantezie, deghizarea) ofera sansa identificarii plastografului.

Semnaturile copiate: nu ofera baza materiala a unui studiu in vederea identificarii, in cazuri rare alcatuirea semnaturii falsificate retine elemente proprii srisului autorului. Chiar daca, in general, autorul nu poate fi stabilit, grafismele obtinute prin asemenea procedee pot oferii uneori date interesante. De exemplu, copierea reusita a unei semnaturi complicate va trada un scriptor cu o grafie evoluata, invers, o executie grosiera va pune in evidenta o persoana avand un nivel scriptural mediocru. Intr-un caz s-a retinut pentru semnatura din litigiu prezenta unor tremuraturi pronuntate de sorginte naturala, elemente ce nu apareau la semnatura autentica ce se caracteriza printr-o excelenta coordonare a miscarilor. Caracterul patologic al tremuraturilor a determinat concluzia ca autorul falsului este o persoana inaintata in varsta, suferinda, al carei scris era serios afectat de fenomenul de dezorganizare, pe baza acestei observatii autorul a fost ulterior identificat;

Semnaturile imitate: semnaturile imitate liber au un caracter hibrid, constructiile retinand atat elemente analoage celor prezente la semnatura autentica, cat si semne grafice de alta structura, ce pot reprezenta litere, trasee de legatura, semne diacritice sau alte elemente ce apartin grafismului falsificatorului (in cantitate suficienta pot determina o identificare eficienta). Semnaturile imitate servil nu prezinta, decat rar, elemente grafice specifice falsificatorului, la fel ca si semnaturile imitate prin exercitii prealabile. Semnaturile imitate, dar din memorie, prezinta de regula numeroase constructii din scrisul plastografului, silit sa suplineasca lacunele memoriei prin executii conforme propriilor deprinderi;

Semnaturile executate prin fantezie: realizate fara retinere, cu naturalete, vor reflecta caracteristicile scripturale ale autorului, acest procedeu de falsificare, ofera sanse maxime unei examinari in scopul identificarii.

SECTIUNEA 3

PARTICULARITATILE EXAMINARII SEMNATURILOR

In timpul examinarii separate, pe langa tabloul obisnuit al caracteristicilor grafice, semnatura incriminata este analizata si sub aspectul naturaletii sau artificialitatii executiei. Astfel,sunt considerate elemente care determina naturaletea: dinamismul sau dezinvoltura executiei, variatiile de calibru ale firului grafic, duct continuu realizat in regim ridicat de viteza, acuratetea trasaturilor curbe, prezenta unor detalii fine, dublarea traseului sau punctarea acestuia ( fig.40, ANEXA 2). Semnele ce evidentiaza artificialitatea sunt simptomele proprii unei semnaturi falsificate (au fost redate anterior). Alte tipuri de elemente constituie "indicii de autenticitate", adica acele constructii grafice ce ar putea fi cu greu atribuite altor persoane decat titularul semnaturii. Semnele respective nu sunt altceva decat imperfectiuni ale trasaturilor datorate altor cauze decat falsul:

"firele de paianjen", trasaturi eterate ce au uneori aspect incalcit, reprezinta un tremurat usor, aproape insesizabil, al firului grafic;

tremuratul natural;

frangerea trasaturilor ce in mod natural se prezinta sub forma unor arcuri.

Interpretarea semnelor de naturalete sau artificialitate se face in cursul examinarii comparative. In cazul semnaturilor, analiza trebuie permanent raportata la ipoteza falsului.

Semnele grafice mentionate se interpreteaza dupa cum urmeaza:

cele ce pun in evidenta naturaletea si spontaneitatea gesturilor pot pleda pentru: autenticitatea executiei, un fals executat din fantezie, un fals realizat prin imitatie libera;

cele ce pun in evidenta un aspect artificial pot pleda pentru: un fals realizat prin copiere, imitatia servila, sau autenticitatea semnaturii.

In rest examinarile urmeaza cursul firesc al unei cercetari criminalistice a scrisului, respectand criteriile generale.