Principalele probleme ce trebuie clarificate prin investigarea omorului

Principalele probleme ce trebuie clarificate prin investigarea omorului

1. Natura mortii si cauza nemijlocita

a acesteia

Natura mortii

Atat in forma sa tipica, cat si in formele agravante, infractiunea de omor, etaleaza numeroase si diverse modalitati faptice de comitere, determinate de imprejurarile in care a fost savarsita.

Primul pas in investigarea criminalistica este acela de a clarifica problema daca in cauza este vorba despre un omor, despre o moarte neviolenta - patologica sau naturala - , despre un accident ori o sinucidere. Aceasta diferentiere trebuie facuta indiferent de in care s-a produs suprimarea vietii unei persoane.

Prima intrebare pe care o pune organul de urmarire penala - ce fapta s-a comis si care este natura ei?   - va atrage un raspuns care este de natura sa orienteze in mod decisiv cercetarile ulterioare.

Dupa felul mortii, aceasta se poate clasifica in:

Moarte neviolenta - datorata unor cauze intrinseci organismului, cum ar fi bolile tumorale, tulburarile de circulatie, s.a.

Moarte violenta - survenita in urma actiunilor factorilor traumatici din mediul extern asupra organismului uman.

In aceasta a doua categorie intra mortile consecutive sinuciderilor, accidentelor si omuciderilor ^[2].

De retinut este faptul ca din categoria mortilor neviolente face parte si moartea naturala.

O astfel de moarte apare numai la persoanele cu o varsta foarte inaintata si se datoreaza uzurii organismului. Este intalnita extrem de rar, iar din constatarea medico-legala nu reiese nicio cauza tanatogeneratoare.

Tot din aceeasi categorie, a mortilor neviolente, fac parte si asa-numitele "morti suspecte" si "morti subite".

Situata la limita dintre moarte moartea violenta si cea neviolenta, moartea suspecta apare, de regula, accidental, atunci cand prin conditiile in care s-a produs imita o moarte violenta ori ridica suspiciuni cu privire la mecanismul de producere, fie membrilor de familie fie anturajului celui decedat ^[3].

In cadrul mortii suspecte se distinge moartea subita, ca o forma particulara de moarte neviolenta ^[4].

Moartea subita prezinta o serie de trasaturi, de circumstante care atrag suspiciuni si care ii fac pe oameni sa creada, la o prima vedere, ca este produsa de factori traumatici externi:

a.       Caracterul imprevizibil - moartea se instaleaza in stare de sanatate aparenta sau la persoanele bolnave care nu au prezentat niciun fel de simptome care sa reliefeze agravarea bolii;

b.       Durata extrem de scurta de la survenirea simptomelor pana la deces;

c.        Nu intotdeauna moartea este precedata de prezentarea unor simptome;

d.       Numai examenul medical poate stabili cauza precisa a mortii.

Cauza tanatogeneratoare este evidentiata de catre autopsie, aceasta fiind si cea care demonstreaza ca moartea subita face parte din categoria mortii neviolente.

In practica medico-legala, destul de frecvent, mai este intalnita o forma a mortii, situata la limita dintre moartea violenta si cea neviolenta, si anume moartea prin inhibitie.

Apare imediat dupa un traumatism pe o zona a corpului considerata reflectogena (zona reflectogena - abdomenul, testicolele sau gatul).

La aceasta forma a mortii, important este faptul ca autopsia nu evidentiaza nicio modificare care sa poata explica moartea, situatie in care numai datele obtinute din investigarea criminalistica a imprejurarilor producerii traumatismului pot conduce la stabilirea mortii.

Nu orice cadavru descoperit sau orice moarte sesizata organelor de urmarire penala conduce automat la declansarea investigatiilor sub aspectul infractiunii de omor ^[5].

Asa-numitul "diagnostic juridic" al mortii se stabileste prin coroborarea datelor obtinute prin investigatii stiintifice criminalistice cu cele anatomopatologice ^[6].

Pentru a stabili daca in cauza este vorba despre un omor, organele de urmarire penala au obligatia de a clarifica daca rezultatul mortii violente este sau nu urmarea directa a actiunii de ucidere.

Necesitatea cunoasterii leziunilor produse de anumiti agenti vulneranti

Consideram ca organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca - avand in vedere situatiile cocrete in care actioneaza - un minimum de cunostinte in domeniul medico-legal, care sa le permita sa faca diferentierea intre o moarte violenta si una neviolenta, intre leziunile produse prin actiunea diferitilor agenti vulneranti, influentele factorilor de mediu asupra aspectului initial al traumatismelor ^[7].

Organul de urmarire penala pana la primirea constatarilor medico-legale, trebuie sa stie sa interpreteze urmele descoperite la locul faptei - inclusiv cele de pe cadavru, sa-si poata exprima mecanismul de formare al acestora, sa elaboreze versiunile de ancheta si raportandu-se la acestea sa desfasoare activitati concrete de identificare, urmarire si prindere a infractorului.

Moartea cauzata de leziunile produse prin

obiecte contondente plane

De retinut este faptul ca in cazul mortii consecutive leziunilor produse prin obiecte contondente plane - scandura, muchia toporului, prin obiecte in unghi obtuz - ciocan cu suprafata patrata, drug de fier, prin obiecte cu suprafata sferica - piatra, bila si in mortile produse cu obiecte avand suprafata cilindrica - bat, baston, teava - forma obiectului este reflectata complet sau partial in leziune.

Moartea survenita in urma leziunilor produse de obiecte cu varfuri sau lame ascutite

Leziunile produse de obiecte taietoare

Plaga are marginile netede, cu aspect liniar, semicircular sau in unghiuri. Pot fi situate in orice regiune a corpului.

Adancimea ranii depinde de rezistenta tesutului si de forta loviturii .

La locul faptei, urmele de sange specifice omorului savarsit cu obiecte taietoare apar fie sub forma de improscare - in cazul plagilor arteriale - fie sub forma de balti - la plagile venoase ^[9].

Leziunile produse de obiecte despicatoare (barda, topoare, sapa, sabii grele)

Obiectele despicatoare se caracterizeaza printr-o lama taioasa, un volum si o greutate care numai in urma fortei cinetice pot produce despicarea tesuturilor, sectionandu-le la suprafata si dilacerandu-le in profunzime ^[10].

Daca lama obiectului despicator nu este ascutita leziunea se prezinta sub forma unei plagi zdrobite. Lungimea ranii este data de lungimea lamei obiectului si de unghiul de inclinare.

Leziunile produse de obiete intepatoare sau intepator-taietoare (baioneta, cutit ascutit, foarfece)

Forma leziunilor este foarte apropiata de obiectul vulnerant.

Obiectele intepatoare actioneaza exclusiv in profunzimea tesuturilor sau organelor datorita comprimarii si fortei cinetice. Din cauza elasticitatii tesuturilor orificiul de intrare este mai mic deat lama.

1.3 Diferentierea sinuciderii de omucidere

Cunoasterea leziunilor specifice produse prin obicte contondente sau obiecte cu varfuri sau lame ascutite ne ajuta la diferentierea mortii violente de o moarte neviolenta dar si in a stabili daca in cauza este vorba despre o omucidere sau o sinucidere.

a.       In conditiile in care sunt intalnite rani despicate, inguste, paralele si situate pe una, doua sau mai multe regiuni din zona capului putem aprecia faptul ca este vorba despre un act sinucigas.

De obicei leziunile sunt numai la nivelul pielii, dar prin lovituri repetate pe acelasi loc se pot produce fracturi prin infundare.

In cazul omuciderii, cutia craniana este patrunsa adanc de obiectul despicator, iar victima prezinta rani de aparare pe brate.

b.       In cazul leziunilor produse de obiectele taietoare, sinucigasii prefera zona gatului, a toracelui, arterele sau venele de la incheietura mainii.

Sangele de scurge in siroaie paralele pe partile anterioare ale corpului datorita pozitiei sinucigasului - in picioare sau sezand -, iar petele de sange formate prin scurgere sunt gasite nemodificate la locul unde a fost descoperit cadavrul.

La omucidere, victima se apara, se zbate, se misca, iar sangele se imprastie in campul infractional.

c.        Ranile produse prin obiecte intepatoare descoperite in zona precardiaca, mai rar in zona gatului sau plica cotului constituie indicii ca in cauza este vorba despre o sinucidere. Mai ales daca victima si-a pregatit autolezarea prin desfacerea hainelor, prin ridicarea manecii.

Prezenta mai multor leziuni precardiace din care numai una sau doua au penetrat cordul conduc si mai mult catre ipoteza unui act sinucigas.

Cand ranile sunt intalnite in zona spatelui, cand intepatura a patruns hainele victimei - mai ales atunci cand acestea sunt fabricate din materiale groase si destul de rezistente - , sau cand, in traseul lor, obiectele intepatoare au intalnit obiecte aflate prin buzunare si care au opus rezistenta la penetrare ne aflam cu certitudine in situatia infractiunii de omor.

1.4 Stabilirea cauzei mortii

Medicul anatomopatolog prin constatarea medico-legala efectuata ofera datele necesare pentru a putea clarifica "diagnosticul juridic" al decesului - moarte violenta sau moarte patologica.

Pentru incadrarea corecta a faptei in categoria omorului este esential sa determinam legatura de cauzalitate intre actele de agresiune si decesul victimei, cu precadere in conditiile in care aceasta prezenta afectiuni preexistente.

Delimitarea exacta a legaturii de cauzalitate poate fi stabilita numai daca tinem seama de urmatoarele patru categorii de factori:

Victima;

Instrumentul sau substanta vulneranta;

Circumstantele in care a fost savarsita fapta;

Autorul faptei.[11]

Unele deficiente in efectuarea necropsiilor, starea avansata de putrefactie si de cele mai multe ori caracterul contradictoriu al leziunilor genereaza dificultati in stabilirea cauzei mortii.

Importanta stabilirii locului si timpului

in investigarea criminalistica

Pentru a cunoaste toate imprejurarile care au precedat, insotit si succedat activitatea infractionala este deosebit de important sa clarificam problema locului unde s-a savarsit omorul si a timpului cand s-a comis fapta.

Nu de putine ori, pentru inducerea in eroare a organelor de urmarire penala si pentru a dirija ancheta pe piste gresite, faptuitorii transporta cadavrul victimei din locul unde a fost comis omorul, fie pentru a-l disimula intr-o alta moarte violenta - accident de trafic rutier, accident de cale ferata, sinucidere - , fie pentru a ingreuna descoperirea acestuia si deci a nu permite declansarea in timp util a investigatiilor criminalistice. [12]

Primul pas in identificarea autorului omorului si in probarea vinovatiei sale este acela de a stabili locul unde a fost savarsita fapta.

Cat priveste timpul savarsirii infractiunii, cunoasterea momentului in care s-a comis fapta permite efectuarea de verificari a modului in care persoanele banuite si-au petrecut timpul in acea perioada precum si dejucarea incercarilor de invocare a alibiurilor.

Stabilirea timpului prezinta o importanta deosebita deoarece momentul savarsirii infractiunii constituie punctul de plecare in identificarea martorilor si a persoanelor suspecte. Si nu in ultimul rand din rezultatele cercetarilor trebuie sa reiasa momentul exact la care a survenit moartea.

In concluzie, pentru a ajunge la realizarea scopurilor mentionate si a valorifica la maximum posibilitatile oferite, organele de urmarire penala trebuie sa clarifice daca locul unde s-a descoperit cadavrul coincide sau nu cu locul unde s-a savarsit omorul.

La stabilirea acestui moment crucial al oricarei investigari criminalistice concura, deopotriva, atat urmele descoperite la fata locului - pe cadavru si imprejurimi - cat si abilitatea anchetatorului de a sesiza lipsa unor urme care trebuia sa existe in imprejurarile date, ori din contra existenta unor urme care nu se justifica si nu isi gasesc suport logic.[13]

Importanta stabilirii modului de operare folosit

pentru savarsirea infractiunii de omor

Stabilirea modului de suprimare a vietii victimei este posibila pe baza unui complex de date obtinute in cursul investigarii crimalistice si a valorificarii stiintifice a urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite, cu privire la intrega activitate desfasurata de infractor.[14]

Modul de operare prezinta o importanta deosebita deoarece organele de urmarire penala, bazandu-se pe datele percepute nemijlocit la locul faptei, pe analiza si interpretarea urmelor descoperite in campul infractional - sub aspectul naturii dispunerii, vechimii si mecanismului de formare pot elabora versiunile cu privire la scopul si mobilul faptei.

Asa-zisul "cerc de banuiti" va cuprinde atat persoanele cercetate si condamnate anterior pentru infractiuni indreptate impotriva vietii, sanatatii si integritatii fizice cat si pe cele cunoscute cu inclinatii spre violenta.

Modul de operare folosit pentru suprimarea vietii victimei - coroborat evident cu urmele descoperite la fata locului - poate indica profesia sau ocupatia autorului sau apartenenta la o anumita grupare infractionala.[15]

Raportand modul de operare la "cercul de banuiti" putem ajunge la o restrangere a acestuia si implicit la o rezolvare a cauzei intr-un timp cat mai scurt.

Dat fiind subiectul temei voi incerca in continuare sa prezint cateva tipuri de omor ce se incadreaza in categoria omuciderilor comise cu violenta excesiva, interesand in special modul de savarsire si unele caracteristici ale acestuia.

Omorurile ce au ca mobil razbunarea sau gelozia.

Omorurile comise din razbunare sau gelozie sunt de cele mai multe ori premeditate si foarte sangeroase.

Daca pe cadavru se constata multiple leziuni, aplicate cu ferocitate, se poate aprecia ca agresorul a actionat sub impulsul unei uri nestavilite, pentru a se razbuna pe victima.

In aceste cazuri loviturile aplicate victimei sunt numeroase si profunde si uneori aplicate prin spate.

Din categoria agentilor vulneranti cu care se comit astfel de fapte pot face parte si obiectele contondente (ciomag, ciocan, ranga), dar cu pecadere sunt folosite obictele taietoare si taietor-intepatoare.

Astfel de fapte sunt realizate de obicei in zone intunecoase si dinamice, cu precadere noaptea.

Convingerea ca omorul s-a comis din razbunare sau gelozie este indusa de faptul ca agresorul a aplicat victimei lovituri in anumite regiuni vitale (inima, cap, abdomen), chiar daca acestea sunt reduse ca numar.

Cand asasinul dezmembreaza sau cioparteste cadavrul ne putem gandi la faptul ca omorul a fost savarsit din razbunare crunta sau gelozie deoarece depesarea cadavrului necesita un spatiu inchis de unde rezulta ca faptuitorul ar trebui sa apartina cercului de apropiati ai victimei.

In practica sunt intalnite situatii cand victima, fara sa fi avut contact sexual cu agresorul, prezenta leziuni grave la nivelul organelor genitale, cauzate fie prin lovituri de cutit, fie prin introducerea in vagin a unor obiecte contondente sau amputarea sanilor.

Omoruri cu mobil bizar

Astfel de cazuri sunt caracterizate de multitudinea si gravitatea leziunilor, acte de ferocitate sau chiar manifestari de sadism, ca de exemplu:

Sectionarea victimei in timpul vietii;

Mutilari;

Decapitari.

Autorul isi indreapta actiunea criminala asupra menbrilor familiei sau asupra copiilor ajungand chiar sa ucida mai multe persoane, fapt urmat uneori de sinucidere.

De multe ori acesti criminali executa actiuni ciudate, ca de exemplu aplicarea de lovituri dupa ce victima a incetat sa mai traiasca, folosirea mai multor modalitati de producere a mortii.

Obiectele cu care acestia savarsesc fapta nu prezinta caracteristicile unui agent vulnerant (cioburi de sticla, scrumiere, substante inflamabile, etc.).

Lucrul cel mai important de retinut este ca la intervale scurte de timp au tendinta de a repeta actiunile criminale, modul de operare fiind similar.

Identitatea victimei, a faptuitorului si a

celorlalti participanti

4.1 Stabilirea identitatii victimei si rolul ei

in investigarea criminalistica

Identificarea victimei unei infractiuni de omor are o importanta particulara pentru investigarea criminalistica, intrucat, odata stabilita identitatea acesteia, este posibila determinarea cercului de suspecti, incadrarea juridica a faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii.[16]

Una din regulile metodologice de baza in investigarea omorului este aceea a stabilirii cu exactitate a elementelor constitutive ale infractiunii pornind de la fapta la autor si nu invers.[17]

Trebuie avut in vedere ca victima este cea care ne ofera cele mai multe date atat in ceea ce priveste natura faptei comise si cauza nimijlocita a mortii cat si in ceea ce priveste posibilul autor, mobilul si scopul agresiunii.

4.2 Identificarea faptuitorului si a celorlalti

participanti

Identificarea autorului, a eventualilor participanti la savarsirea omorului (complici, instigatori, tainuitori) este una dintre problemele centrale ale cercetarii, de ea depinzand atat desfasurarea normala a procesului penal, cat si incadrarea juridica corecta a faptei.[18]

De retinut este faptul ca in practica o mare parte din activitatea de ancheta in cazul unui omor este destinata identificarii autorului.

De aceasta problema a identificarii autorului infractiunii de omor fiind legata rezolvarea cazului sub toate aspecte sale.

4.3 Mobilul si scopul

Infractiunea de omor poate avea ca mobil gelozia, ura, dorinta de razbunare, teama, sexul insa exista si omoruri cu mobil bizar, nedeterminat.

Practica a relevat faptul ca in mojoritatea infractiunilor de omor cu mobil bizar avem de-a face cu bolnavi psihic sau cel putin cu persoane care au diverse tulburari psihice.

Numai cunoscand ceea ce l-a determinat pe faptuitor sa conceapa si sa puna in aplicare rezolutia infractionala se poate intelege toata complexitatea faptei, gradul ei de pericol social, cauzele care au generat-o sau favorizat-o. [19]