 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Ideea de apaarre sociala este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, iar continutul si sfera de aplicare a acesteia s-au schimbat o data cu evolutia societatii.
Despre dreptul societatii de a se apara impotriva celor care incalca normele de conduita general aplicabile s-a preocupat, pentru prima data, Enrico Ferri (Homicidul si Sociologia criminala, lucrari publicate in anul 1884, cand avea doar 27 de ani).
De-a lungul timpului, reactia sociala a constituit cateva modele importante: modelul represiv, modelul preventiv, modelul mixt si modelul curativ.
Sub aspect cronologic, este primul din cele mai cunoscute si a evoluat de la razbunare pana la represiunea etatizata.
Este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, fiind denumita si legea junglei sau legea celui mai tare. Ea actiona in interesul grupului social (familie, clan, trib), unde exista o autoritate care-si impunea prin forta normele de conduita.
Intre grupuri, reactia sociala avea un caracter colectiv.
§2. Razbunarea privata limitata
Este o modalitate evoluata si cunoaste mai multe forme:
a. Predarea vinovatului
Consta in abandonarea vinovatului clanului sau grupului care a fost pagubit prin fapta sa. A fost aplicata in cazuri extreme, deoarece grupul renunta cu greu la un membru al sau.
b. Pedeapsa (razbunarea) echivalenta
Actioneaza potrivit principiului cunoscut inca in Vechiul Testament sub denumirea de Legea talionului si formulat prin sintagma "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte".
c. Compozitia
Este tot o pedeapsa echivalenta si reprezinta o compensare in bani sau in alte valori a pagubei suferite de victima (sau de urmasii acesteia, in caz de deces al victimei).
A fost consacrata si in vechile legiuri romanesti, de inspiratie bizantina, fiind aplicata si in cazuri de omor.
Reprezinta forma cea mai evoluata a reactiei represive si corespunde gandirii filosofice a vremii, bazata pe ideea retributiva a pedepsei.
Ulterior, s-a impus ideea de utilitate sociala a pedepsei si de rol preventiv al acesteia. Astfel, Thomas d'Aquino arata: "Cand se aplica pedeapsa cu spanzuratoarea unui criminal, se face pentru altii, pentru ca teama de pedeapsa sa-i opreasca a comite fapte penale".
Ideea de utilitate sociala este imbratisata de iluministii italieni si de cei francezi; ea a stat la baza operei lui Cesare Beccaria, in special in lucrarea sa Dei delitti e delle pene, aparuta in 1764.
Pana la Beccaria, represiunea avea la baza idea de expiatiune (suferinta), iar el introduce si ideea de utilitate sociala, preconizata inca de Platon.
A fost fundamentat de doctrina pozitivista, cu principalul sau sustinator, Enrico Ferri, care o dezvolta in lucrarea Teoria imputabilitatii si negarea liberului arbitru (1878). Ferri sustinea ca scopul principal al pedepsei trebuie sa fie nu suferinta, ci prevenirea.
In viziunea scolii pozitiviste, prevenirea consta in:
a. prevenirea trebuie sa fie imbinata cu represiunea, prima avand rolul decisiv;
b. abolirea sistemului represiv si inlocuirea lui treptata cu substitutive de natura preventiva;
c. proportionalizarea tuturor masurilor punitive si curative in raport cu gradul concret de periculozitate a faptuitorului.
Modelul preventiv s-a dovedit a fi prea idealist, iar cel represiv nu era lipsit de critici, in special cele care priveau abuzuri si excese in aplicarea pedepsei cu moartea. De aceea, a fost necesar sa se reuneasca ceea ce s-a dovedit viabil si eficient in primele doua modele de reactie sociala.
Ideea crearii unui model mixt a fost promovata in cursul lucrarilor de constituire a Uniunii Internationale de Drept Penal, in 1889. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Uniunea a fost reorganizata sub denumirea de asociatia Internationala de Drept Penal.
Doctrina modelului mixt a fost consacrata legislativ in Codul penal norvegian din 1902, apoi a fost consacrata de Codul penal italian din 1930. In acelasi an, Belgia nici nu-si mai numeste Codul penal in acesti termeni, ci sub influenta ideilor de aparare sociala, foloseste chiar denumirea de Legea de aparare nationala.
Modelul mixt a fost adoptat si de legiuitorul roman, in Codul penal din 1936 (Codul penal Carol al II-lea), intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937, apoi a fost preluat de actualul Cod penal, adoptat printr-o lege din luna iunie 1968 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969.
Scoala apararii sociale in dreptul penal a luat amploare dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, prin reprezentantii sai cei mai de seama: Filippo Gramatica, in Italia, si Marc Ancel, in Franta.
Doctrina apararii sociale a aparut in 1945, in cadrul Centrului de Studii de Aparare Sociala de la Geneva si al Societatii Internationale de Aparare Sociala.
Intre altele, se propunea inlocuirea termenilor de pedeapsa, delict si delincvent, cu sintagma "masuri de aparare sociala", bazata pe studiul personalitatii criminalului.
La congresul de la Anvers, in 1954, din cauza unor opinii ireconciliabile ale membrilor Societatii de Aparare Sociala, s-a produs o sciziune a acestora. Sciziunea a fost initiata de Marc Ancel, care a fondat ceea ce el a numit Noua Aparare Sociala.
Marc Ancel (decedat in 1990) are in vedere o politica activa de prevenire, prin care intelege sa apere societatea, protejand, in acelasi timp, si delinventul. Mijloacele prevazute pentru infaptuirea acestei politici sunt cele ale tratamentului pluridisciplinar, adaptat la cazul individual.
In aceasta optica, delincventul apare ca "o fiinta bolnava", suscitand intelegere si compasiune, fiinta careia societatea ii datoreaza asistenta medicala si educativa.
Aceasta modalitate de reactie sociala mai este cunoscuta sub denumirea de criminologie clinica.
1. Lobotomia (extirparea portiunii din creier ce adaposteste centrii nervosi care raspund de conduita omului, cum ar fi centrul agresivitatii). Nu a fost publicat nici un caz de aplicare a ei.
2. Sterilizarea apare ca pedeapsa complementara aplicata inculpatilor care au in antecedente doua generatii de persoane condamnate. S-a recurs frecvent la ea in S.U.A. si in Europa, in special in Tarile Nordice. Spre exemplu, in Suedia, pana in 1990, fusese aplicata fata de 12.000 condamnati (9000 de barbati si 3000 de femei).
3. Psihoterapia este o metoda de tratament psihologic care vizeaza o relatie speciala de comunicare, specific verbala, adresata unui grup, de regula mic, in scopul influentarii lui sistematice. Cuprinde mai multe proceduri.
a. psihanaliza;
b. psihoterapia rationala;
c. psihoterapia de grup;
d. psihodrama;
e. metoda relatiilor de grup.
Pe cat de puternic a fost entuziasmul celor care au promovat si aplicat modelul curativ, pe atat de severe au fost criticile aduse chiar in tarile de origine ale acestuia. S-a ajuns pana acolo incat in lucrarile recente de criminologie nici nu se mai descriu principiile care stau la baza acestui model de reactie sociala, ci se acorda spatii largi doar criticilor care i-au fost aduse, cautandu-se explicatii pentru esecul suferit.
Astfel, s-a sustinut ca modelul nu a avut nici un impact asupra recidivei si nici o eficacitate asupra modelarii comportamentului deviant. De asemenea, s-a considerat ca folosirea sterilizarii reprezinta o modalitate brutala de incalcare a drepturilor omului (cu referire la dreptul de a avea urmasi).
Modelel de reactie sociala folosite pentru reeducarea faptuitorilor au impus si modificari ale legislatiei penale, cele mai cunoscute fiind:
1. Probatiunea
Cunoaste o larga aplicare in S.U.A. si a fost adoptata si la noi, mai intai experimental, in cateva judete, apoi generalizata in baza Ordonantei de Guvern nr. 32 din 29 august 2000.
Ordonanta prevede organizarea unor Servicii de reintegrare sociala si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate care functioneaza pe langa fiecare tribunal.
2. Executarea pedepsei in regim de semilibertate
In S.U.A. si in unele tari europene ca Belgia, Germania, este folosit modelul numit "week-end-ul in inchisoare", potrivit caruia condamnatul ramane in familie si la locul de munca primele cinci zile ale saptamanii, iar de vineri, dupa pranz, pana duminica seara, se afla in penitenciar, unde se prezinta singur.
3. Umanizarea regimului de executare a pedepselor
Este o tendinta generala de ameliorare a conditiilor de detentie in multe tari din Europa si in S.U.A., tendinta care capata contur si in penitenciarele din Romania.
4. Tratamentul postpenal
Adeptii acestei metode pledeaza pentru continuarea tratamentului institutional cu o perioada ce depaseste durata pedepsei. Metoda este criticata pentru ca aduce o stirbire libertatilor omului, deoarece condamnatul este mereu in atentia unor organizatii neguvernamentale cu profil educativ, iar organele de politie tin evidenta cetatenilor care au executat o pedeapsa si le urmaresc permanent modul de viata.
BIBLIOGRAFIE
1. Gh. Nistoreanu, C. Paun, Criminologie, Bucuresti, 1996.
2. N. Giurgiu, Elemente de criminologie, Iasi, 1992.
3. R.M. Stanoiu, Introducere in criminologie, Bucuresti, 1989.
4. I. Iacobuta, Criminologie, Iasi, 2002.
5. I. Iacobuta si colaboratorii, Criminologie, Iasi, 2007.
Subiecte pentru teme de control
1. Modele de reactie sociala cunoscute in criminologie.
2. Modelul curativ. Criminologia clinica.
3. Influenta modelelor de reactie sociala asupra legislatei penale.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
