 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Are multi adepti, dar cei mai cunoscuti sunt:
In cursul tratarii bolilor psihice a constat ca exista o stransa legatura intre unele boli psihice si tipurile morfologice ale bolnavului, pe de o parte, si caracterul acestuia, pe de alta parte.
In baza acestor observatii, a clasificat oamenii in patru grupe:
a. tipul picnic, indivizi corpolenti, dar scunzi, veseli, binevoitori si cu tendinta spre infractiuni ce presupun viclenie (in special inselaciuni);
b. tipul astenic, inalti si slabi, calmi, energici, cu tendinta spre infractiuni impotriva patrimoniului (furt, abuz de incredere etc.);
c. tipul atletic, au buna dezvoltare a sistemului osteomuscular si tendinta spre fapte grave (omor, talharie);
d. tipul displastic, indivizi cu dizarmonii in dezvoltarea corporala, iar sub aspect psihic sunt debili mintal si schizofreni, cu tendinta spre infractiuni privind viata sexuala.
Criminolog american, imparte criminalii, in raport de cele trei foite embrionare, in trei categorii:
a. tipul endomorf, cu corp scurt si gras, dezvoltare buna a organelor interne;
b. tipul mezomorf, competitiv si nemilos, cu musculatura puternic dezvoltata;
c. tipul ectomorf, inalt si slab, retras si imprevizibil.
Constatarile au fost facute pe doua sute de delincventi minori, retinand ca cei mai multi apartin tipului mezomorf, deci criminalitatea are cauze biologice.
Cercetatori americani de origine germana. Au cercetat doua loturi de cate 500 de tineri (un lot de delincventi si altul de nondelincventi), impartiti pe subgrupe dupa: varsta, grad de inteligenta etc. Au retinut ca peste 60% din ei apartin tipului mezomorf.
Este psihiatru si filosof englez. A fost preocupat de gradul de corelare ori de asemanare a membrilor descendenti din aceeasi familie si a retinut ca factori genetici trebuie cercetati in corelare cu factorii de mediu.
Adeptii acestei teorii au fost preocupati si de studiul gemenilor, precum si de cel al copiilor adoptati.
S-au facut cercetari pe grupe de 5000-13000 de perechi de gemeni si a rezultat ca exista deosebiri intre monozigotici si dizigotici; in cazul primilor, in peste 60% din cazuri au comportament asemanator.
S-a remarcat Sarnof Mednik in studiul adoptiilor inregistrate in Danemarca, folosind 72000 persoane. El a conchis ca nu trebuie neglijat factorul genetic. Au fost urmariti copiii luati din familii neorganizate de catre familii organizate si au retinut ca exista multe legaturi intre factorul genetic si comportamentul criminal.
Specialistii din acest domeniu au constatat ca celula organismului uman are 46 de cromozomi, ce formeaza 23 de perechi distincte, in fiecare pereche omologa existand un cromozom matern si unul patern, ultima pereche fiind cromozomi ai sexului.
La femei, ei au aceeasi marime si sunt denumiti dupa forma lor "XX". La barbati, unul dintre cei doi cromozomi este mai mic si diferit ca forma. De aceea cromozomii masculini sunt denumiti "XY".
La conceptie, un ovul si un spermatozoid, fiecare continand 23 de cromozomi, se unesc si formeaza o singura celula. Aceasta incepe sa se dezvolte sub forma unui embrion, care poate cunoaste in evolutia lui unele anomalii genetice.
La omul normal, formula genetica este, pentru femei "46,XX", iar pentru barbati, "46XY". Se intampla insa si diviziuni celulare anormale, cand ovulul sau spermatozoidul ajung sa contina fie un cromozom sexual in plus, fie unul in minus.
Minusul de cromozomi sexuali nu are importanta in studiul criminalitatii. Anomaliile genetice privind surplusul de cromozomi pot imbraca forme diferite: surplusul de cromozomi "X" si surplusul de cromozomi "Y".
a. Surplusul de cromozomi "X"
Nu are legatura cu persoanele predispuse sa savarseasca fapte penale, ci mai degraba cu personalitatea lor anormala psihiatric.
b. Surplusul de cromozomi "Y"
Aceasta anomalie este denumita sindromul Klinefelter, dupa numele celui care l-a descoperit, iar in criminologie este cunoscuta sub formulari ca: tripleta cromozomica, cromozomul crimei, cromozomul Y.
Aplicarea descoperirilor din genetica in criminologie se datoreaza cercetarilor facute in Marea Britanie de Patricia Jacobs si colaboratorii sai.
La examinarea unui grup de 197 delincventi dintr-o inchisoare din Edinburgh, a rezultat ca sapte dintre ei aveau cariotipul "XYY". Toti acestia aveau o constitutie fizica robusta.
Ulterior, in 1966, s-a constatat ca Richard Spec, care a ucis opt surori medicale de la un spital din Chicago, avea modificata formula genetica.
In 1986, au fost semnalate asemenea modificari la doua cazuri de agresiuni grave, cu multe victime, iar in 1989, la un grup de tineri negri care au comis grave acte de violenta in Parcul Central din New York, si la un alt agresor de culoare, care a sodomizat un tanar alb, fapta cu grave consecinte medicale.
Cercetari ulterioare facute in Danemarca pe un grup de 4139 subiecti au retinut ca numai 12 aveau anomalii genetice si doar unul din ei fusese condamnat la 9 luni inchisoare pentru loviri.
Se pare ca teoria a fost, in cea mai mare parte, infirmata si ca prezinta mai mult un interes istoric pe calea urmata pentru incercarea de a se gasi o explicatie credibila pentru comportamentul deviant al omului.
BIBLIOGRAFIE
1. R.M. Stanoiu, Criminologie, Bucuresti, 1998.
2. T. Amza, Criminologie, Bucuresti, 1998.
3. Gh. Nistoreanu, C. Paun, Criminologie, Bucuresti, 1996.
4. I. Iacobuta, Criminologie, Iasi, 2002.
5. I. Iacobuta, Oscilatia criminalitatii, Iasi, 2007.
6. I. Iacobuta si colaboratorii, Criminologie, Iasi, 2007.
Subiecte pentru teme de control
1. Contributiile lui E. Kretschmer si W. Sheldon la dezvoltarea teoriei biotipurilor criminale.
2. Benigno di Tullio si teoria constitutiilor delincvente.
3. Teoria anomaliilor cromozomilor.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
