TEORII DE ORIENTARE PSIHOLOGICO-PSIHIATRICA

Sectiunea I - Teoria lui Alfred Adler (1870-1937)

Adler este un medic psihiatru german, contemporan cu Sigmund Freud. El a descris complexul de inferioritate pe care l-am examinat in cadrul scolii psihologice (vezi supra, Capitolul al V-lea).

Reamintim doar ca sentimentul de inferioritate este intalnit la majoritatea persoanelor si se poate exterioriza prin doua modalitati diferite, dupa cum conditia de inferioritate este sau nu este depasita.

Conceptul de inferioritate este un concept relativ, deoarece orice persoana poate fi inferioara alteia intr-un domeniu (artistic, sportiv, al frumusetii etc.), dar poate fi superioara in alte domenii de comparatie.

Sectiunea a II-a - Teoria lui Abrahamsen

Ideea de baza din opera lui Abrahamsen, profesor la Universitatea din Columbia (S.U.A.) este observatia potrivit careia explicatia conduitei umane trebuie cautata in conflictele biosexuale, cu care omul se intalneste de timpuriu, in copilarie.

Spre deosebire de Freud, care a redus "Sinele" numai la instinctul sexual, la libido, Abrahamsen admite si manifestarea altor instincte.

La fel ca si Freud, sustine ca fiecare instinct poseda o anumita rezerva de energie constanta si ca daca, de exemplu, instinctul sexual este inabusit, el trebuie, in mod inevitabil, sa se manifeste sub o alta forma.

Pentru a-si argumenta opinia, el sustine ca orice conduita criminala este o manifestare directa sau indirecta a agresiunii, iar aceasta agresiune, la randul sau, poate fi exprimarea instinctelor sexuale sau a altor instincte. Tot el conchide ca de capacitatea omului de a controla aceasta agresiune, adica de gradul de dezvoltare a "Supraeului", depinde conduita delictuoasa sau nedelictuoasa a individului.

In timp ce unii adepti ai lui Freud considera ca hotaratoare pentru viata omului este prima jumatate a primului an de viata, iar altii ca ar fi hotaratoare cea de-a doua jumatate a primului an de viata, Abrahamsen prelungeste aceasta perioada, sustinand ca pana la varsta de doi ani copiii nu se supun masurilor educative ale parintilor, dar, de la varsta de patru ani, aceasta conduita dispare la majoritatea copiilor; la unii insa ramane pentru toata viata si dintre acestia se formeaza randurile viitorilor delincventi.

Sectiunea a III-a - Teoria criminalului nevrotic

A fost dezvoltata de August Aichhorn, psiholog psihanalist cu practica in institutiile pentru delincventi minori.

Dintre lucrarile sale, merita a fi mentionata Wayward Youth (Tanarul fugar), publicata la New York, in 1925.

Aichhorn considera ca, desi mediul social il influenteaza pe individ, acesta nu trece la savarsirea faptelor penale decat daca este predispus la aceasta. De asemenea, admite ca pentru declansarea actului criminal este necesara existenta mai multor surse alternative.

A observat ca multi copii din institutia sa aveau Supraeul subdezvoltat, astfel ca, din punctul sau de vedere, criminalitatea este, in principal, expresia unui Sine dereglat. El atribuia aceasta faptului ca parintii copiilor respectivi ori lipseau din viata lor, ori nu-i iubeau, astfel incat acestia au esuat in formarea atasamentului intim necesar unei dezvoltari normale a Supraeului. De aceea, isi baza tehnicile de tratament pentru acesti copii pe crearea unui mediu placut, in asa fel incat sa promoveze tipul de adult, pe care ei esuasera sa-l experimenteze mai devreme.

Tot el admite ca exista si alte tipuri de delincventi care au la baza o superabundenta de dragoste parinteasca si carora le este permis sa faca orice. Acestora le recomanda un tratament diferit de al celor lipsiti de parinti, mentionati mai sus.

BIBLIOGRAFIE

1. R.M. Stanoiu, Criminologie, Bucuresti, 1998.

2. T. Amza, Criminologie teoretica, Bucuresti, 2000.

3. Gh. Nistoreanu, C. Paun, Criminologie, Bucuresti, 1996.

4. V. Cioclei, Criminologie etiologica, Bucuresti, 1996.

Subiecte pentru teme de control

1. Teoria lui Abrahamsen.

2. Teoria criminalului nevrotic.

3. Teoria lui Alfed Adler.