Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii

Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii

Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, reglementata de art. 704-723 C. civ., este o varianta, considerata intermediara, de optiune, intre acceptarea pura si simpla si renuntarea la mostenire. In cazul ei mostenitorul accepta total, definitiv si neconditionat activul mostenirii, dar in ce priveste pasivul, acesta este limitat numai la activul mostenit. Succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai cu bunurile mostenite. In acest caz nu are loc acea confuziune intre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorului ca in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Scopul mostenitorului este tocmai acela de a evita plata unor datorii si sarcini ale succesiunii care ar excede activului succesoral cu propriile bunuri. Tocmai de aceea se recurge la aceasta modalitate de acceptare a mostenirii, atunci cand exista indoieli cu privire la solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral.

Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de inventar este mai rar intalnita in practica, intrucat este un act expres si solemn, care impune unele formalitati si cheltuieli in plus, ca, de pilda, efectuarea inventarului si evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata taxelor de timbru asupra succesiunii (art. 71 din Legea nr. 36/1995)

Acceptarea sub beneficiu de inventar o pot face mostenitorii legali, legatarii universali si cei cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular are de acceptat legatul in conditiile dispuse de catre testator; el neraspunzand, oricum, de pasivul succesiunii, nu se pune problema limitarii raspunderii sale in limitele activului si deci a recurgerii la aceasta forma de optiune succesorala.

La fel ca acceptarea pura si simpla a mostenirii, acceptarea sub beneficiu de inventar are caracter indivizibil neputandu-se realiza numai cu privire la o parte a mostenirii. Succesibilii pot recurge la aceasta forma de optiune numai daca nu au acceptat mostenirea anterior pur si simplu voluntar (expres sau tacit) ori fortat intrucat acceptarea succesiunii este irevocabila. Renuntarea la mostenire anterioara il pune pe mostenitor, de asemenea, in imposibilitate de a accepta mostenirea pur si simplu intrucat chiar daca ar putea retracta renuntarea, in conditiile art. 701 C. civ., aceasta echivaleaza cu o acceptare pura si simpla a mostenirii. In cazul in care, potrivit art. 711 C. civ., acceptarea pura si simpla rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca, avand in vedere ca hotararile judecatoresti produc efecte numai intre partile litigante si succesorii lor, fata de alte persoane succesibilul poate opta sub beneficiu de inventar si, de asemenea, poate renunta la acest beneficiu in termenul legal de prescriptie

Evident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa, mostenitorii avand dreptul, nu si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta mostenirea. Exista insa reglementate doua exceptii de la caracterul facultativ al acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, cand ea devine obligatorie si anume:

- in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, cand ca o masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art. 19 din Decretul nr. 32/1954) ca acceptarea mostenirii se face, in cazul lor, intotdeauna sub beneficiu de inventar;

- in cazul succesibilului decedat inainte de a exercita dreptul de optiune succesorala, retransmis astfel prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg asupra modalitatii de optiune, cand, potrivit art. 693 C. civ., succesiunea se va accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar ² .

In cazul in care exista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur si simplu, iar altii sub beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur si simplu vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de datoriile succesiunii, in functie de cota care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat-o sub beneficiu de inventar, vor raspunde numai in limita activului mostenit (intra vires hereditatis)

Conditiile cerute de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar. Asa cum am precizat mai sus, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic expres si solemn, astfel ca potrivit art. 704 C. civ., art. 76 alin. (3)-(4) din Legea nr. 36/1995 si art. 45, art. 80-81 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si anume:

- declaratie expresa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca accepta mostenirea sub beneficiu de inventar ⁴ . Nu este valabila in acest sens o declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data in fata notarului public. O astfel de declaratie poate constitui insa o acceptare pura si simpla a mostenirii. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si cele cu capacitate de exercitiu restransa nu trebuie sa faca, obligatoriu, aceasta declaratie, intrucat ele se bucura de beneficiul de inventar in virtutea legii, daca accepta mostenirea si exista inventarul corespunzator. La momentul dobandirii sau redobandirii capacitatii de exercitiu aceste persoane trebuie sa dea declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar, altfel pierd beneficiul acestei forme de acceptare a mostenirii;

- declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie inregistrata in registrul pentru renuntatori de la biroul notarial competent. Lipsa acestei inregistrari face ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa nu fie opozabila tertilor (creditorilor succesiunii si creditorilor personali ai succesibilului [art. 80 alin. (1) din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995];

- inventarul fidel si exact al bunurilor succesorale, facut, fie inainte, fie dupa declaratia data in fata notarului public (art. 705 C. civ.). Daca declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu este insotita si de inventarul cerut de lege, efectele specifice acestei forme de optiune succesorala nu se produc ⁵ .

In cazul in care succesibilul, in mod voit intocmeste un inventar inexact, in sensul ca omite unele bunuri din patrimoniul succesoral, el va fi decazut din beneficiul de inventar si va fi considerat (fortat) ca acceptant pur si simplu al acelei mosteniri, cu consecintele specifice acestei modalitati de acceptare a mostenirii. Daca insa omisiunile nu sunt intentionate, ci se datoreaza unor erori, inventarul poate fi completat ulterior printr-un supliment, iar succesibilul nu va fi decazut din beneficiul de inventar

Asadar, nici declaratia data in fata notarului in sensul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, singura, dar nici inventarul intocmit, fara declaratia data in fata notarului nu vor produce efectele aceste forme de acceptare a mostenirii. Inventarul poate fi intocmit nu numai in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar, ci, potrivit art. 70 din Legea nr. 36/1995, in toate cazurile prevazute de lege, precum si la cererea celor interesati. Formalitatile descrise mai sus trebuie sa fie complete.

In vederea intocmirii inventarului succesibilul are la indemana, potrivit art. 706 C. civ. un termen de 3 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii. Dupa expirarea acestui termen, legiuitorul ii acorda un termen de 40 de zile pentru deliberare, in sensul ca avand inventarul facut, se poate decide in cunostinta de cauza asupra formei de acceptare sau de repudiere a mostenirii. Termenul de deliberare curge de la expirarea celor trei luni acordat pentru efectuarea inventarului sau de la data efectuarii inventarului, daca acesta a fost facut mai inainte. La cererea succesibilului interesat instanta de judecata, poate, potrivit art. 709 C. civ., prelungi atat termenul de intocmire a inventarului, cat si cel de deliberare, dar nu peste termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ.

Asa cum am vazut insa, succesibilii dobandesc patrimoniul succesoral in puterea legii sau testamentului de la data deschiderii mostenirii, astfel ca ei pot fi imediat urmariti de creditorii succesiunii sau de legatarii care cer predarea legatelor. In atari ipoteze succesibilii pot cere suspendarea procedurii de urmarire din partea creditorilor, pana la expirarea termenelor de inventar si de deliberare, prevazute de lege sau acordate de instanta de judecata. In aceasta perioada succesibilii au numai dreptul de a opta potrivit vointei lor dar nu si obligatia, astfel ca nu vor putea fi obligati prin hotarare judecatoreasca. Dupa expirarea acestor termene succesibilii sunt obligati sa opteze, potrivit vointei lor, iar daca nu opteaza, instanta de judecata ii poate condamna, potrivit art. 711 C. civ., in calitate de acceptanti pur si simplu ai mostenirii. Desigur, in aceasta din urma ipoteza, dat fiind principiul relativitatii hotararilor judecatoresti, succesibilii in cauza vor fi considerati acceptanti numai in raport cu partile din proces, iar fata de alte persoane isi pastreaza dreptul de optiune succesorala, evident, daca nu a expirat termenul de prescriptie de 6 luni

Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar. Acceptand mostenirea sub beneficiu de inventar, mostenitorul devine in mod definitiv si irevocabil titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor ce acesta cuprinde. In acest mod el si-a consolidat titlul de mostenitor si transmisiunea succesorala, retroactiv, caci punctul originar al acesteia se afla in momentul deschiderii succesiunii. Fiind titular al activului net din patrimoniul succesoral, el poate incheia acte juridice cu privire la acesta, poate cere sistarea indiviziunii, fiind considerat coproprietar care beneficiaza de efectul declarativ al partajului ⁸ ; poate cere reductiunea liberalitatilor excesive, de asemenea raportul donatiilor, precum poate fi obligat el insusi la raport, daca este sot supravietuitor, in concurs cu descendentii, sau descendent al defunctului. In caz de deces patrimoniul astfel dobandit se transmite propriilor mostenitori.

Toate aceste efecte se produc, asa cum vazut, si in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, insa acceptarea sub beneficiu de inventar produce, potrivit art. 713 C. civ. si anumite efecte specifice.

In primul rand mostenitorul beneficiar raspunde pentru pasivul succesoral numai in limita activului (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce provin din succesiune (cum viribus), propriile bunuri neputand fi urmarite de catre creditori. Potrivit art. 713 alin. (1) C. civ., mostenitorul beneficiar poate, pentru a se elibera de sarcina lichidarii pasivului succesoral si de administrare a patrimoniului dobandit prin mostenire, sa predea toate bunurile provenite din succesiune creditorilor sau legatarilor. El isi pastreaza si in aceasta ipoteza calitatea de mostenitor si proprietar al bunurilor succesorale, astfel ca ce ramane dupa indestularea creditorilor si predarea legatelor cu titlu particular i se cuvine de drept. Asupra abandonarii bunurilor succesorale, mostenitorul beneficiar poate reveni oricand, reluand astfel posesia bunurilor si sarcina administrarii lor.

In cazul in care acceptantul beneficiar nu preda bunurile succesorale creditorilor si legatarilor cu titlu particular, potrivit art. 713 alin. (1) C. civ. devine administrator al bunurilor succesiunii si lichidatorul pasivului, drepturile si obligatiile sale fiind prevazute in art. 714-723 C. civ. El are indatorirea de a administra bunurile succesorale cu diligenta administrarii propriului patrimoniu, la fel ca un mandatar sau depozitar gratuit, fiind obligat sa dea socoteala creditorilor si legatarilor, iar in caz contrar raspunde fata de acestia cu propriile bunuri. In vederea platii datoriilor si sarcinilor succesiunii, mostenitorul beneficiar poate vinde bunurile succesorale in conditiile prevazute de art. 716-723 C. civ. Nerespectarea dispozitiilor de mai sus (inclusiv a celor procedurale privind vanzarea la licitatie a mobilelor si imobilelor) poate fi atacata de creditori prin actiune pauliana si poate duce la decaderea din beneficiul de inventar a succesibilului, care devine astfel acceptant pur si simplu al mostenirii cu toate consecintele ce decurg de aici.

In al doilea rand, prin acceptarea beneficiara a mostenirii se impiedica confuziunea patrimoniului succesoral cu cel al succesibilului, specifica acceptarii pure si simple, fiecare patrimoniu pastrandu-si individualitatea, astfel ca are loc o asa-numita separatie de patrimonii. Aceasta se deosebeste de separatia de patrimonii, reglementata de art. 781 C. civ., intrucat aceasta din urma profita numai creditorilor succesiunii, care au cerut-o, pe cand cea rezultata din acceptarea beneficiara produce efecte fata de toti creditorii mostenirii si legatari, precum si fata de insusi succesibilul acceptant si creditorii sai personali.

Din imprejurarea ca cele doua patrimonii raman distincte rezulta unele consecinte:

- in raport cu patrimoniul succesoral mostenit, succesibilul beneficiar este considerat un tert, in cazul vanzarii bunurilor la licitatie, el putand adjudeca aceste bunuri ca titular al propriului patrimoniu;

- mostenitorul beneficiar are dreptul sa dobandeasca, ca titular al propriului patrimoniu, drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul mostenit. Poate dobandi prin cesiune creante impotriva patrimoniului succesoral de la terti. Daca el suporta "din starea sa" unele datorii ale succesiunii se subroga, potrivit art. 1108 pct. 4 C. civ., in drepturile creditorului platit. Asa cum am precizat mai sus, daca ramane administrator al patrimoniului succesoral si isi asuma raspunderea potrivit art. 714-715 C. civ., raspunde si cu propriul patrimoniu in fata creditorilor succesiunii;

- creditorii succesiunii nu vor putea invoca fata de mostenitorul beneficiar exceptiile personale pe care le-ar fi putut ridica fata de de cuius, intrucat el actioneaza in numele propriului patrimoniu;

- in cazul vanzarii bunurilor succesorale, din pretul incasat vor fi platiti cu preferinta creditorii succesiunii si legatarii. Creditorii personali ai mostenitorului beneficiar vor avea dreptul sa urmareasca numai valorile ramase dupa lichidarea pasivului succesoral;

- neavand loc confuziunea dintre cele doua patrimonii, nici datoriile mostenitorului beneficiar fata de de cuius nu se sting prin confuziune. Creantele reciproce insa pot fi compensate. Nu se consolideaza prin confuziune nici drepturile reale in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate sau al drepturilor reale accesorii ⁹ .

Incetarea beneficiului de inventar are loc prin renuntarea mostenitorului la beneficul de inventar si prin decaderea lui din acest beneficiu.

Renuntarea la beneficiul de inventar este permisa oricand, cu exceptia minorilor si a celor pusi sub interdictie. Renuntarea poate fi nu numai expresa, dar si tacita, aceasta din urma putand fi dedusa din unele acte juridice sau materiale care indirect exprima intentia de renuntare la beneficiul de inventar.

Decaderea din beneficiul de inventar are loc daca: a) succesorul a ascuns obiecte ale succesiunii sau a omis cu rea-credinta unele bunuri apartinand succesiunii din inventarul acesteia (art. 703, art. 712 C. civ.); b) succesorul a vandut mobile sau imobile ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art. 716 si art. 717 C. civ.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 156.

In cazul mostenirii vacante, precizam ca statul nu este obligat sa faca o acceptare sub beneficiu de inventar a mostenirii, intrucat, oricum, el nu raspunde pentru datorii decat in limita activului succesoral.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 155.

S-a exprimat si opinia potrivit careia legatarii universali si cei cu titlu universal nu au obligatia de a face declaratia expresa in fata notarului, fiind suficient inventarul succesiunii. A se vedea, in acest sens, M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 300-301.

A se vedea, in acest sens, C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1290/1991, supra cit.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 157; Fr. Deak, op. cit., p. 494.

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 438-442; M. Eliescu, op. cit., p. 113-115; D. Chirica, op. cit., p. 232-233; E. Safta-Romano, op. cit., p. 119-120; Fr. Deak, op. cit., p. 455; O.G. Gheorghiu, Nota critica la decizia civila nr. 1141/1974 a Trib. mun. Bucuresti, in R.R.D. nr. 4/1976, p. 38-41.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 495.

A se vedea, pentru amanunte, Fr. Deak, op. cit., p. 496-497.