Motivarea recursului

Motivarea recursului

Potrivit art. 38510 alin. 2 din C.proc.pen. , recursul trebuie motivat in scris o data cu cererea de recurs ( prin acelasi act) , sau ulterior printr-un memoriu separat , care se depune la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. Depunerea ulterioara termenului fixat de lege are drept consecinta respingerea recursului ca nemotivat.

Termenul de recurs prevazut de lege este un termen de regresiune si se calculeaza pe unitasi libere de timp.

Prin expresia " primul termen de judecata " se intelege deta cand s-a fixat cel dintai termen de judecata a recursului , daca procedura de citare a fost indeplinita conform legii si procesul putea , ca atare , sa fie dezbatut.

Motivele de recurs pot fi depuse:

a)      pana la judecata

Cerintele legii nu ar fi satisfacute prin simplu fapt al depunerii memoriului cu motivele de recurs la instanta de fond ori la oficiul postal. Memoriul trebuie sa fie primit de instanta de recurs in termenul legal , intrucat numai astfel se realizeaza ratiunea reglementarii , respectiv aceea ca prin aceasta se evita amanarile si sa fie posibila judecarea la primul termen.

Mentinerea acestei dispozitii , insa , in actuala reglementare nu se justifica in nici un fel , in conditiile in care , potrivit aliniatului 1 recursul poate fi motivat si oral in fata instantei. In acest caz , motivele de recurs se vor mentiona in scris in cuprinsul incheierii de sedinta.

b)      in ziua judecarii recursului

Daca motivele se pot formula si oral in fata instantei , in anumite situatii nu exista nici un impediment ca si motivele scrise anterior sa fie depuse la instanta de recurs  chiar in ziua judecatii.

Motivele de recurs pot fi luate in considerare din oficiu in urmatoarele cazuri:

a) obligatoriu:

daca au fost respectate dispozitiile legale privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;

daca instanta nu a fost sesizata legal;

cand instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-a incalcat principiul continuitatii si unicitatii completului de judecata sau a existat un caz de incompatibilitate;

cand sentinta de judecata nu a fost publica , in afara de cazurile cand legea prevede altfel;

cand judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului , cand aceasta era obligatorie , potrivit legii;

cand judecata a avut loc in lipsa aparatorului , daca prezenta este obligatorie;

cand judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori;

daca instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti , de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;

cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;

cand s-a aplicat pedeapsa in alte limite decat cele legale;

cand judecatorii de fond au comis un exces de putere , in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat;

cand a intervenit o lege penala mai favorabila.

b) numai cand au influenta asupra hotararii in defavoarea inculpatului:

daca instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv;

cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiunisau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata , cu exceptia cazurilor de schibare a incadrarii juridice ori a extinderii actiunii penale sau a procesului penal;

cand persoana condamnata a fost inainte judecata definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale , pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;

cand faptei I s-a dat o gresita incadrare juridica;

cand s-a comis o eroare grava de fapt.

In toate aceste cazuri in care instanta ia in considerare motivele de recurs din oficiu , este obligata sa le puna in discutia partilor.

c) in celelalte cazuri:

cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica in cazurile prevazute de lege in mod obligatoriu;

hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau aceasta nu se intelege;

cand in mod gresit , inculpatul a fost achitat pe motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala , sau cand , in mod gresit , s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul iculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;

cand apelul s-a judecat in lipsa unei parti nelegal citata sau care , legal citata , a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate.

In toate aceste cazuri , instanta ia in considerare motivele de recurs , dar in masura in care au fost invocate in cerere de catre recurent.

Toate obligatiile recurentului de a motiva recursul prin formele prescrise de art. 38510 alin. 2 sunt de avut in vedere numai in cazul recursului facut impotriva deciziei pronuntate in apel , respectiv cand recursul constituie al treilea grad de jurisdictie.

Daca institutia apelului nu poate fi folosita si recursul constituie singura cale de atac ordinara , obligatiile recurentului de a motiva recursul inceteaza , acesta putand motiva recursul si oral in ziua judecatii .