CONDITIILE DE FOND ALE IMPARTELII

CONDITIILE DE FOND ALE IMPARTELII

PRECIZARI PREALABILE Impartela mostenirii se face cu respectarea unor conditii generale de fond. Vom analiza in cele ce urmeaza problemele in legatura cu :

persoanele care pot cere imparteala ;

capacitatea ceruta de lege pentru a cere partajul ;

autorizatii (daca este cazul) ;

PERSOANELE CARE POT CERE IMPARTEALA MOSTENIRII. Exista patru categorii de persoane care nu pot cere iesirea din indiviziune : coindivizarii (comostenitorii), creditorii personali ai, cesionarii drepturilor succesorale si procurorul (in conditiile legii). Vom analiza, pe rand, aceste categorii :

31. " Dreptul " , nr. 9 / 1996, Pavel Perju, pag. 109.

S-a apreciat ca poate solicita partajul si cel care dobandeste cota-parte dintr-un bun determinat printr-un acord cu defunctul. De asemenea, cesionarii drepturilor succesorale care se subroga in drepturile cesionarilor cedenti.

un bun determinat (ut singuli) chiar din momentul deschiderii succesiunii. In cazul in care legatul particular nu va fi predat de succesorii universali sau cu titlu universal, legatarul particular are deschisa o actiune in revendicare sau in pretentii. Pot cere iesirea din indiviziune si donatorii universali sau cu titlu universal.

Art. 728 C.civ., dupa ce stabileste ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune, prevede ca un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii. Deci, legitimarea procesuala activa apartine oricaruia dintre coindivizari. Cel care ia initiativa declansarii procedurii judiciare si care are pozitia de reclamant, va trebui sa cheme in judecata pe toti ceilalti coindivizari, altfel, potrivit art. 797 C.civ., imparteala este nula. Datorita faptului ca partajul da nastere la o judecata dubla (judiciar complex), fiecare parte este in acelas timp si reclamant si parat.

Felul acceptarii mostenirii este indiferent. Desi, intr-o opinie s-a sustinut ca mostenitorii nesezinari nu vor putea exercita actiunea de partaj, inainte de a fi pusi in posesia patrimoniului pe care-l mostenesc , practica judecatoreasca si alti autori, au sustinut ca actiunea de partaj este recunoscuta copartasului ca atare si nu mostenitorului.

Pentru promovarea actiunii de partaj nu este necesar ca eredele(sau erezii) reclamant sa fie in posesia bunurilor indivize. Actiunea poate fi introdusa si de eredele care a stapanit temporar sau nu a stapanit niciodata bunurile indivize. Ceea ce conteaza este caliatatea de coindivizar.

Imparteala va putea fi ceruta si de cei care au nuda proprietate fie asupra bunurilor succesorale, fie asupra unei fractiuni din ereditate.

32. E. Safta-Romanov, op. cit. , vol. II, 1995, pag. 201.

33. V.M.Ciobanu, " Tratat teoretic si practic de procedura civila ", vol. II, pag. 548.

34. Marin Popa, op. cit., pag.195.

35. M. Eliescu, op. cit, pag. 220 ; E. Safta - Romanov , op. cit. , vol. II, pag.201

Exercitarea actiunii de imparteala nu este conditionata de inscrierea in cartea funciara, partajul avand efecte declarative si nu translative de proprietate. Titlul ce rezulta din mostenire este suficient pentru dobandirea dreptului de proprietate, fiecare dintre mostenitori putand cere imparteala bunului indiviz, chiar daca dreptul sau nu a fost inscris in cartea funciara, partajul constituind doar o modalitate de trecere de la dreptul de proprietate pe cote - parti la dreptul de proprietate determinat al fiecarui coindivizar. Intabularea prealabila este, insa, necesara pentru transmiterea bunului (bunurilor) prin acte de dispozitie cu titlul oneros sau gratuit.

b) Creditorii personali ai succesorilor pot cere imparteala in temeiul art. 1825 C.civ. Ei pot cere sau pot continua imparteala ceruta de coindivizarul debitor. Dar, asa cum prevede art. 1825 C.civ., creditorii nu au dreptul sa scoata in vanzare partea indiviza a unui comostenitor din imobilele mostenirii inainte de imparteala.

Literatura de specialitate a apreciat ca dreptul creditorilor personali de a introduce in numele debitorilor lor sau de a continua procesul de partaj este o aplicatie a actiunii oblice, prevazute de art. 974 C. civ. Exista, totusi, si o opinie separata, care sustine ca, daca creditorii au un titlu executoriu ei actioneaza in nume propriu si nu pe calea actiunii oblice, consecinta fiind inopozabilitatea fata de creditori ai conventiilor de mentinere a starii de indiviziune. (in temeiul art. 728 al .2, C. civ. ).

36. L. Stanciulescu, op. cit. , pag. 263.

37. Turuianu, V. Stoica " Partajul bunurilor care formeaza obiect de executare silita sau asupra carora au fost luate masuri asiguratorii "; in R.R.D., nr. 3/1985, pag. 25 - 29.

Sub acest aspect, practica judecatoreasca a hotarat ca, atata timp cat nici o dispozitie legala nu impune obligativitatea pentru creditorii succesiunii de a interveni la efectuarea partajului sub sanctiunea pierderii dreptului, ei isi vor putea valorifica oricand creantele si pe calea unei actiuni directe. Raspunderea mostenitorilor va opera oricand si nu numai atunci cand creanta a fost valorificata in cadrul partajului succesoral.

c) Pot introduce actiunea de partaj cesionarii de drepturi succesorale. Daca un copartas a cedat drepturile sale succesorale, in intregime sau pe o cota-parte , cesionarul va putea cere sau continua imparteala in calitate de succesor in drepturi - universal sau cu titlul universal - al copatasului. De mentionat insa ca dobanditorul unor bunuri privite ut singuli nu va avea un asemenea drept, caci el nu inlocuieste in indiviziune pe autorul sau, nefiind succesor in drepturi.

d) In conditiile art. 45 C. pr. civ. procurorul va putea introduce actiunea de partaj, intrucat aceasta nu are un caracter strict personal. Daca procurorul va introduce actiunea de partaj, atunci in proces vor fi citati toti coindivizarii. Consideram ca procurorul nu este parte in proces, ci numai un participant deoarece, asa cum s-a sustinut in doctrina juridica, el "nu este adversarul vreunuia dintre partile in litigiu, el este strain de pretentiile acestora".

Ministerul Public poate cere partajul numai cand se impune, asigurand prin aceasta, protectia unor interese generale.

CAPACITATEA SUCCESORALA PENTRU A CERE IMPARTEALA.

Inainte de a examina problemele cu privire la capacitatea necesara coindivizarilor pentru a cere imparteala, vom analiza daca partajul are efect translativ sau declarativ.

38. T.S., dec. nr. 767 / 1996 in " Culegere decizii pe 1996 ", pag. 154.

39. Gabriel Badoi, Dumitru Radescu, " Codul de procedura civila concentrat si adnotat ", Editura ALL, Bucuresti, 1994, pag. 113.

In aceasta privinta s-au sustinut mai multe opinii. Marea majoritate a autorilor si practica judecatoreasca considera ca : " hotararile de partaj sunt declarative si retroactiveaza, in sensul ca drepturile asupra bunurilor atribuite prin imparteala sunt considerate ca dobandite de fiecare copartas de la data care a luat nastere starea de indiviziune. Aceasta inseamna ca prin imparteala nu opereaza un transfer de drepturi intre copartasi, ci se constata, cu efect retroactiv, drepturile care au existat pentru ei la data cand s-a nascut starea de indiviziune ". Asadar, imparteala nu are caracter translativ, ci declarativ, iar acest efect al ei este de aplicatie generala, oricare ar fi cauza care a determinat starea de indiviziune (art. 786 C. civ.).

Intr-o alta opinie, s-a sustinut ca partajul are natura mixta, el fiind atat declarativ cat si translativ.

Unii autori au aratat ca partajul poate avea si efecte translative de drepturi, atunci cand, de exemplu, impartirea se face prin vanzarea bunului succesoral la licitatie publica, iar calitatea de adjudecare o are un tert. Hotararea de adjudecare prin care se pune capat starii de indiviziune va constitui in acelasi timp si un act translativ de proprietate, transferandu-se dreptul coindivizarilor la adjudecatar.

40.Fr. Deak si colaboratorii, pag. 149 si urm.; St. Carpenaru, op. cit., pag.528; L. Stanciulescu, op. cit., pag. 264.

41. T.S., sect. civ., dec. nr. 697 / 1997, in " Culegere de decizii pe 1997 ", pag.34.

42. S. Petrescu " Succesiunile cuprinzand : partajul si raportul ", pag. 44

Minorii cu capacitatea de exercitiu restransa (intre 14 si 18 ani) pot introduce actiunea de imparteala sau participa la ea, dar numai cu incuvintarea prealabila a reprezantantilor legali, acestia urmand sa-i si asiste.

Cat priveste nevoia incuvintarii prealabile a autoritatii tutelare art. 3 al Legii 603 / 1943, pentru simplificarea procedurii impartelii judiciare si art. 129 din Codul familiei trebuie sa deosebim dupa cum partajul se face prin justitie sau prin buna invoiala. In cazul partajului judecatoresc, incuvintarea prealabila a autoritatii tutelare nu mai este necesara, deoarece interesele incapabilului sunt ocrotite de instanta. Daca partajul este voluntar, atat in cazul celor fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, incuvintarea autoritati tutelare este obligatorie.

Cand minorul va veni la succesiune in concurs cu parintii, autoritatea tutelara va trebui sa-i numeasca un curator. (art.132 si art.105 al.3 Codul familiei). Numirea curatorului va avea loc chiar si atunci cand parintele va sustine corect interesele minorului. Daca sunt mai multi minori, fiecaruia i se va numi un curator, nefiind admis unul singur pentru toti minorii.

43. E. Safta - Romanov, op. cit., pag. 203.

44. S. civ. nr. 711 / 1955, in " Legalitatea populara", nr. 7 / 1955, pag. 810.

45. T.S., S. civ., dec. nr. 1580 / 1969 in " Culegere de decizii pe anul 1969 ", pag. 153.

46. T.S., col. Civ., nr. 170 / 1957, in " Repertoriu de practica juridica in materie civila pe anii 1952 - 1969 ", pag. 438.

47. T.S., S. civ., dec. nr. 1163 / 1970, in " Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975 ", pag. 217 - 218.

AUTORIZATII

In prezent legea nu impune existenta unei autorizatii pentru efectuarea partajului.

Totusi, daca prin imparteala in natura a unor constructii se ajunge la modificari arhitectonice, este necesara obtinerea unei autorizatii, dupa caz, de construire sau desfiintare, eliberata de primarie sau prefectura, in conditiile Legii 50 / 1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea lociuntelor.

Conform prevederilor art. 76 al. 3 din Legea nr. 69 / 1991 privind administrarea publica locala, partajarea imobilelor aflate in indiviziune cu domeniul privat al comunelor, oraselor si judetelor se poate face numai pe baza unei expertize insotite de consiliul local. Aceasta expertiza nu poate fi, totusi, interpretata ca o forma de autorizatie administrativa.