NOTIUNEA DE MOSTENIRE

NOTIUNEA DE MOSTENIRE

Dreptul civil cuprinde in reglementarile sale intreaga viata a omului, de la nastere si pana la moarte si la urmarea ei patrimoniala, mostenirea, care mai este denumita si "succesiune" sau "ereditate". Art.644 C.Civ. aseaza "succesiunea" printre modurile de dobandire a proprietatii. In alte texte, Codul civil vorbeste de "mostenire" si "mostenitor" sau de "ereditate" si "erede".

Termenul de succesiune are un sens larg, ce depaseste intelesul termenilor de "mostenire" sau "ereditate". In acest inteles larg, prin "succesiune" este desemnata orice transmisiune de drepturi, universala, cu titlu particular, intre vii sau din cauza de moarte.

Prin "succesiune" in inteles restrans, ca si prin " mostenire" sau "ereditate", se intelege:

a)      pe de o parte, transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in viata. In acest sens, se spune ca o persoana succede alteia, ca o mosteneste;

b)      pe de alta parte, insusi patrimoniul transmis din cauza de moarte. In acest inteles, se vorbeste de succesiune, mostenire sau ereditate mobiliara sau imobiliara, de mostenire, succesiune sau creditate vacanta.

Asadar, termenul de "succesiune" in inteles restrans, precum si termenii de "mostenire" sau "ereditate" desemneaza atat transmisiunea din cauza de moarte, cat si obiectul acestei transmisiuni.

Succesiunea, mostenirea sau ereditatea poate fi, dupa izvorul ei, legala sau testamentara; ea mai poate fi, cel putin teoretic, si contractuala.

Succesiunea este denumita legala atunci cand transmisiunea din cauza de moarte se savarseste in puterea legii. Ea se mai numeste in acest caz si mostenire ab interesat, deoarece nu priveste decat patrimoniile celor care au murit fara a face un testament.

Pana la intrarea in vigoare a Codului familiei, mostenirea legala se prezenta fie ca o succesiune ordinara sau de drept comun, fie ca o succesiune extraordinara sau anormala. Succesiunea ordinara avea drept obiect patrimoniul defunctului. Cea extrordinara sau anormala se deschidea numai in cazul in care adoptatul murea fara a lasa posteritate.

In acest caz, succesiunea anormala purta numai asupra unei mase de bunuri determinate prin originea lor, si anume bunurile dobandite cu titlu gratuit de adoptat de adoptator. In temeiul art. 316 si 317 C.civ., aceste bunuri se reintorceau la adoptator sau la descendentii sai, in cazul in care adoptatul murea fara a lasa posteritate.

In cazul in care defunctul a dispus de averea sa, pentru timpul cind nu va mai fi, printr-unul sau mai multe acte unilaterale de ultima vointa numite lagate, succesiunea se numeste testamentara, caci legatele nu se pot face decat prin testament.

Succesiunea mai poate fi conventionala, aceasta se intampla in cazul, destul de rar in practica, al donatiei de bunuri viitoare, adica al contractului de donatie avand drept obiect o mostenire, o fractiune din aceasta sau bunuri succesorale singulare. In acest caz, donatia produce efecte numai la moartea donatorului si este intotdeauna revocabila (art.821 C.civ.).

Persoana decedata al carui patrimoniu se transmite pe cale de succesiune se numeste si de cujus, prescurtarea formulei romane "is de cujus succesionare agitur (cel despre a carui mostenire este vorba)".

Persoanele care dobandesc in tot sau in parte, patrimoniul celui care a lasat mostenirea, se numesc succesori. Ei se mai numesc mostenitori sau erezi in cazul in succesiunii legale, legaturi care dobandesc un lagat in cazul mostenirii testamentare si donatori in cazul donatiei de bunuri viitoare. Legatarul sau donatarul de bunuri viitoare in cazul donatiei poate fi universal sau cu titlu particular ori singular, dupa cum el este chemat:

a)      la intreg patrimonil succesoral;

b)      la o fractiune din aceasta;

c)      numai la bunuri singulare.