Sistemul de drept "socialist"

Sistemul de drept "socialist"

Panorama marilor sisteme de drept contemporan include si marele sistem de drept "socialist", expresie juridica a "sistemului mondial socialist", creat prin receptarea mai mult sau mai putin masiva a dreptului sovietic in statele cu un sistem politic asemanator Uniunii Sovietice[1].

Evenimentele petrecute in anul 1989 in statele din estul Europei, care au abandonat modelul sovietic de dezvoltare, prabusirea sistemului totalitarist, au facut ca "marele sistem juridic socialist" sa se pulverizeze, statele amintite revenind spontan la principiile traditionale, atasate toate marelui sistem juridic romano-germanic. Aceasta experienta istorica cruciala inca in devenire, cu semnificatii complexe pentru doctrina politica, filosofica, dar si juridica contemporana este de departe de a fi deplin analizata si elucidata.

Cert este ca "marele sistem juridic socialist" s-a inscris in istoria dreptului ca tipologie care trebuie cercetata mai ales in conditiile in care unele state nu au renuntat la sistemul politic si economic socialist fiind insa previzibile noi schimbari in conditiile tendintelor legile generale de orientare spre economia de piata.

Desigur ca in contextul lucrarii de fata nu putem face cu privire la aceasta problematica decat cateva notatii.

La baza dreptului "socialsit" se afla o anumita mentalitate, o ideologie - materialismul dialectic si istoric. Dreptul "socialist" a preluat de la sistemul romano-germanic impartirea pe ramuri dar nu a recunoscut diviziunea in drept public si drept privat, din ratiuni ideologice, considerand ca intreaga reglementare juridica este de drept public.

In sistemul de drept "socialist" dreptul comercial este practic inexistent, deoarece in conditiile unei economii planificate la un inalt grad de centralizare, raporturile juridice dintre intreprinderile de stat si cele cooperatiste sunt cuprinse in "dreptul economic". Sa remarcam ca dreptului familiei i se recunoaste statutul de ramura de drept de sine statatoare. Alte aspecte caracteristice au constat in organizarea, de regula, a procedurii penale si civile pe doua grade de jurisdictie (fara calea de atac a apelului); rolul deosebit al organelor Procuraturii in supravegherea legalitatii, solutionarea litigiilor economice de catre un organism special creat, Arbitrajul de Stat; s.a.

Analiza dreptului ca sistem normativ specific in regimurile totalitare releva, intre altele instrainarea si denaturarea sa in raport cu finalitatile sale firesti. Chiar si norme si institutii juridice de valoare, cristalizate de-a lungul timpului - ca, de pilda, cele din Codul penal sau Codul civil, isi pierd din eficacitate in conditiile in care aplicarea dreptului putea fi viciata si ocolita oricand de factorul politic conducator. Acesta apela frecvent la lege si legiferare, mai ales in situatii critice ale functionalitatii sistemului social, fortand dreptul sa fie ceea ce nu poate fi - un panaceu. Fetisizarea dreptului avea si ratiuni propagandistice, acesta fiind pus sa "acopere" situatii sociale precare, sa joace rolul de fatada, ori chiar de substitut al realitatii sociale. In felul acesta se dorea ca dreptul sa concure la iluzia sociala a dreptatii, a promovarii unor valori sociale care, in fapt, nu puteau fi obiectivate intr-un regim totalitar.

Deturnarea si denaturarea dreptului de la functiile si finalitatii sale firesti in cadrul colectivitatii umane au marcat profund conditia umana si impreuna cu un complex de factori sociali au condus, in cadrul unei dialectici sociale la acumularea nemultumirilor, la revolta, la sansa eliberarii sistemului social de totalitarism intr-o serie de tari intre care si Romania si implicit la posibilitatea reintoarcerii dreptului in lumea valorilor.