Caducitatea legatelor

Caducitatea legatelor

Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine de vointa testatorului, independente de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila executarea acelor legate

Asadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat intr-una din modalitatile consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi executat din cauze care survin ulterior, fara vreo culpa din partea legatarului.

Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucat aceasta din urma poate fi determinata de cauze anterioare sau, cel mai tarziu, concomitente cu intocmirea testamentului, or caducitatea este determinata de cauze ulterioare. Deosebirea de revocare rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, cum este cazul revocarii judecatoresti.

Cazurile de caducitate

a. Predecesul legatarului fata de testator (art. 924 C. civ.). Legatele sunt acte mortis causa si intuitu personae, astfel incat daca la data deschiderii succesiunii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se mai poate executa devenind astfel caduc.

Mostenitorii legatarului, chiar cei mai apropiati nu au nici un drept asupra legatului intrucat legatarul insusi nedobandind dreptul legat nu l-a putut transmite mai departe la propriii mostenitori. Daca insa legatarul moare dupa momentul deschiderii mostenirii el a dobandit dreptul legat (daca nu a fost conditionat suspensiv), iar mostenitorii sai il dobandesc, la randul lor, prin mostenire. In cazul in care au fost instituiti mai multi legatari, moartea unuia din ei nu afecteaza celelalte legate facute in favoarea celor in viata la data deschiderii succesiunii. Potrivit art. 804 C. civ. testatorul poate, ca o masura de prevedere, sa recurga la o substitutie vulgara, si sa dispuna ca in cazul in care legatarul instituit nu ar putea primi legatul, chiar din cauza predecesului sau, de bunul legat sa beneficieze o alta persoana determinata de catre testator. In acest caz nu avem de a face cu caducitatea intrucat legatul revine celui care a fost desemnat ca substituit al legatarului predecedat. In cazul in care legatul este sub conditie suspensiva, iar legatarul moare pana la implinirea conditiei, legatul devine caduc, chiar daca in momentul mortii testatorului legatarul era in viata (art. 925). Daca legatul este afectat de o conditie rezolutorie (sau de o conditie suspensiva potestativa si negativa, care este asimilata conditiei rezolutorii), sau de termen, fie suspensiv, fie extinctiv sau de o sarcina, este suficient ca legatarul sa fie in viata la data deschiderii succesiunii. Aceste modalitati nu afecteaza dobandirea legatului (inclusiv transmiterea lui pe cale de mostenire daca legatarul moare dupa deschiderea succesiunii) ci numai exigibilitatea sau stingerea lui, dupa regulile instituite in cazul actelor juridice afectate de modalitati si nu de cele din materia caducitatii legatelor.

Aceeasi este situatia in cazul in care legatarul este in viata la deschiderea succesiunii, bunul legat nu a pierit, dar legatul este afectat de o conditie suspensiva, care insa nu se realizeaza. In acest caz legatul nu este caduc, ci urmeaza regimul juridic al legatelor sub conditie suspensiva

S-a pus problema sortii legatului in cazul comorientilor sau codecedatilor, cand testatorul decedeaza odata cu legatarul, si nu se poate dovedi ordinea deceselor.

Solutia care se impune, s-a precizat , este caducitatea legatului intrucat nu se poate dovedi capacitatea succesorala a legatarului in momentul deschiderii mostenirii. De vreme ce nu se poate dovedi nici capacitatea succesorala a legatarului si deci acesta nu poate primi legatul, la randul lui, nu-l poate transmite mai departe mostenitorilor sai

b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului. Articolul 928 C. civ. prevede ca: "Orice dispozitie testamentara cade cand eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi". Dupa cum rezulta din text pentru ca legatul sa devina caduc, incapacitatea legatarului trebuie sa survina dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. De pilda, legatarul fiind o persoana juridica isi schimba obiectul de activitate si astfel legatul nu mai corespunde specializarii sale astfel ca este impiedicata sa primeasca legatul potrivit art. 4 din Decretul nr. 31/1954.

Sau, la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obiectul legatului il constituie un teren, astfel ca (cel putin de lege lata) legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina, asadar, ulterior deschiderii mostenirii, intrucat daca aceasta ar fi existat la data intocmirii testamentului legatul ar fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate.

c. Refuzul legatarului de a primi legatul. Tot din art. 928 C. civ. rezulta ca in virtutea dreptului de optiune succesorala legatarul poate repudia legatul, ipoteza in care acesta devine caduc. Evident, renuntarea la legat se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa deschiderea mostenirii (art. 702 C. civ.). In cazul substitutiei vulgare, potrivit art. 804 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur.

d. Pieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului. Potrivit art. 927 C. civ. "Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului". Legatul va deveni caduc numai daca este vorba de un legat cu titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale certe, individual-determinate, iar nu si atunci cand este vorba de legate universale, sau cu titlu universal. In cazul acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca efect numai reducerea valorii legatului . Daca legatul este cu titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemenea nu duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier (genera non pereunt).

In cazul in care obiectul legatului este constituit din bunuri incorporale, legatul nu poate deveni caduc prin pieirea bunului, ca, de pilda, cand testatorul incaseaza creanta testata in timpul vietii sale. In aceasta ipoteza este vorba de o revocare voluntara a legatului

Asa cum rezulta din textul art. 927 C. civ. pentru ca legatul sa devina caduc, bunul trebuie sa fi pierit de tot. In cazul pieirii partiale a acestuia legatul ramane valabil pentru partea de bun care s-a pastrat.

In doctrina s-a sustinut ca, in cazul pieirii partiale a bunului, daca se datoreaza despagubiri sau indemnizatie de asigurare, acest sume se cuvin legatarului. Nu aceeasi ar fi situatia in cazul pieirii totale a bunului, cand legatul devine caduc. In aceasta situatie legatarul nu ar fi in drept nici la despagubiri nici la indemnizatia de asigurare, cu exceptia situatiei in care s-ar putea deduce ca intentia testatorului a fost de a acorda legatarului acest drept de creanta si pentru ipoteza pieirii totale a bunului

In ce ne priveste consideram ca este de acceptat solutia din dreptul francez potrivit careia, indiferent ca pieirea bunului este totala sau partiala, se prezuma intentia testatorului de a acorda despagubirile sau indemnizatia de asigurare legatarului

O alta conditie pentru ca legatul sa devina caduc este aceea ca bunul sa fi pierit, asa cum prevede art. 927 C. civ. "in viata testatorului", asadar intre momentul redactarii testamentului si acela al mortii testatorului. Daca bunul a pierit inaintea redactarii testamentului legatul este lovit de nulitate caci este lipsit de obiect, iar daca pieirea bunului se produce dupa momentul mortii testatorului, legatul a fost eficace intrucat dreptul de proprietate s-a transmis la legatar odata cu deschiderea succesiunii, iar acesta are drept la actiune in despagubiri impotriva celui ce a distrus bunul.

In ipoteza in care legatul este afectat de o conditie suspensiva, pieirea bunului ce formeaza obiectul legatului, chiar dupa moartea testatorului, dar inainte de implinirea conditiei, are drept efect tot caducitatea legatului, intrucat legatarul nu devine proprietar (art. 925 C. civ.), decat in momentul realizarii conditiei, or in acel moment legatul nu mai are obiect.

Cel care a fost obligat la predarea bunului nu suporta riscul pieirii fortuite a acestuia decat daca a fost pus in intarziere si nu dovedeste ca lucrul ar fi pierit si daca ar fi fost predat legatarului, in conditiile art. 1156 C. civ., asadar dupa dreptul comun.

Pieirea bunului trebuie sa fi fost independenta de vointa testatorului caci in caz contrar legatul nu devine caduc, ci este considerat ineficace prin revocarea lui de catre testator.

Asa cum s-a precizat in doctrina , instrainarea bunului independent de vointa testatorului ca, de pilda, vanzarea silita la cererea creditorilor sau exproprierea pentru cauza de utilitate publica, este asimilata cu pieirea bunului, iar legatul devine caduc, cu conditia ca instrainarea sa se produca in timpul vietii testatorului (art. 927 C. civ.

e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale imperative sau prohibitive care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit art. 811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce.

In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca: neindeplinirea conditiei suspensive care afecteaza legatul; depasirea cotitatii disponibile si disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda survenienta de copil

Alti autori considera insa ca desi in aceste ipoteze legatele devin in adevar ineficace nu ne aflam in prezenta unor cauze propriu-zise de caducitate. In cazul legatului sub conditie suspensiva, care nu se realizeaza, se aplica regimul juridic de drept comun, al dobandirii dreptului sub conditie si desfiintarea lui retroactiva daca este sigur ca evenimentul nu se va produce, iar nu caducitatea, cu exceptia situatiei, la care ne-am referit, cand decesul legatarului are loc inainte de realizarea conditiei, cand legatul este intr-adevar caduc (art. 925 C. civ.), la care se adauga si pieirea lucrului inainte de realizarea conditiei.

In ce priveste depasirea cotitatii disponibile, aceasta are ca sanctiune reductiunea liberalitatilor excesive, la cererea celor indreptatiti, iar disparitia cauzei impulsive si determinante, cum este survenienta de copil, se poate analiza ca o revocare tacita a legatului sau ca o desfiintare a legatului ca urmare a realizarii unei conditii rezolutorii negative tacite, iar nu ca o caducitate

In cazul legatelor (secundare) cuprinse intr-un alt legat (principal) prin caducitatea legatului principal nu se realizeaza si caducitatea legatului secundar intrucat acesta din urma va trece la succesorul care beneficiaza de caducitatea legatului principal. De pilda, testatorul instituie o sarcina pe seama legatarului universal sau cu titlu universal in favoarea unei alte persoane, daca legatul principal devine caduc, sarcina instituita in favoarea acelei persoane va trebui indeplinita de succesorul care beneficiaza de legatul devenit caduc, bunaoara prin predecesul legatarului sau prin refuzul acestuia de a primi legatul. Astfel de legate, grefate pe un legat principal, devin, la randul lor, caduce numai daca legatul principal este cu titlu particular iar obiectul sau piere in totalitate in conditiile art. 927 C. civ.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 181.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 285.

Idem, p. 284.

S-a propus astfel, de lege ferenda, o reformulare a textului art. 924 C. civ. in sensul ca legatul devine caduc daca legatarul nu are capacitate succesorala in momentul deschiderii succesiunii, Fr. Deak, op. cit., p. 284.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 594/1963, in C.D. 1963, p. 138.

A se vedea, in acest sens, Fr. Deak, op. cit., p. 287.

Idem, p. 288.

A se vedea H. Mazeaud, L. Mazeaud, J. Mazeaud, op. cit., p. 844.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 289; D. Chirica, op. cit., p. 140.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 267-268; C. Statescu, op. cit., p. 181-182.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 290.

Idem.