Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala

Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala

Dreptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati: acceptarea pura si simpla a mostenirii; acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire. Asadar, dreptul subiectiv de optiune succesorala se realizeaza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiunii de optiune succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus fondul comun de caractere juridice al celor trei modalitati de realizare precizate.

Optiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere:

a. este un act juridic unilateral, reprezentand vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de optiune succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce inseamna ca in cazul existentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fiecare mostenitor urmand sa se pronunte individual.

Actul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur personal putandu-se realiza si prin reprezentare - legala sau conventionala -, iar uneori cu incuviintarea autoritatii tutelare.

b. este un act juridic voluntar, succesibilul avand deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea (art. 686 C. civ.), iar in caz de acceptare sa aleaga modalitatea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel optiunea sa si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale . In cazul existentei mai multor mostenitori fiecare poate opta in mod diferit.

Libertatea de optiune succesorala este atenuata, asa cum am vazut, prin dreptul acordat creditorilor succesibilului de a cenzura acceptarea sau renuntarea la mostenire a acestuia prin actiunea oblica si actiunea pauliana, dar cunoaste si unele exceptii la care ne vom referi in cele ce urmeaza.

Astfel, potrivit art. 703 si art. 712 C. civ., mostenitorul care a dat la o parte sau a ascuns bunuri din mostenire, chiar impotriva vointei sale este considerat ca a acceptat mostenirea pur si simplu.

In cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie acceptarea mostenirii se considera a fi facuta intotdeauna, pentru protectia lor, sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr. 32/1954)

O alta exceptie o constituie cea reglementata prin prevederile art. 692-693 C. civ. potrivit carora in cazul in care un succesibil a decedat inainte de a-si exercita dreptul de optiune succesorala , iar acesta nu s-a stins prin prescriptie, dreptul sau de optiune se transmite la proprii sai mostenitori. In cazul in care acestia nu se invoiesc in legatura cu acceptarea sau renuntarea la mostenire, succesiunea se considera a fi acceptata sub beneficiu de inventar (art. 693 C. civ). Desi solutia legiuitorului a fost criticata , consideram si noi alaturi de alti autori ca ea este corecta, intrucat in acest caz nu este vorba de dreptul de optiune succesorala al mostenitorilor la succesiunea celui decedat inainte de a-si fi exercitat propriul sau drept in acest sens, ci tocmai de dreptul acestuia din urma de optiune succesorala, drept unic retransmis la propriii mostenitori si care trebuie exercitat in mod unitar, fara a fi posibila scindarea lui functie de optiunile diferite ale unora dintre mostenitori. Solutia nu este valabila in cazul reprezentarii succesorale, cand mai multi mostenitori vin la mostenire in locul ascendentului lor care este decedat la data deschiderii acesteia. In acest caz ei pot opta in mod diferit, intrucat nu este vorba de un drept dobandit prin retransmitere ci de dreptul propriu de optiune pe care-l pot exercita liber, dupa propria dorinta.

Evident, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care exista un singur mostenitor al succesibilului decedat, cand acesta poate sa exercite, o data, propriul drept de optiune, iar daca a acceptat mostenirea succesibilului decedat (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) a doua oara, in acelasi mod, poate sa accepte sau nu mostenirea cuvenita defunctului. Acceptarea mostenirii acestuia din urma nu inseamna si acceptarea mostenirii retransmise, in schimb, renuntarea la mostenirea succesibilului decedat il pune pe mostenitor in imposibilitate de a mai exercita vreun drept de optiune cu privire la prima mostenire.

Nici in ipoteza in care succesibilul decedat inainte de a-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala are mai multi mostenitori, dar acestia inteleg sa exercite dreptul de optiune retransmis in mod unitar nu se pune problema aplicarii prevederilor art. 692-693 C. civ. Daca acestia accepta mostenirea vor beneficia de partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit antecesorului lor care le-a transmis dreptul de optiune, iar in caz de renuntare vocatia succesorala a acestuia se desfiinteaza retroactiv, iar partea care i s-ar fi cuvenit acestuia nu va fi inclusa in mostenirea pe care o lasa

c. este un act juridic irevocabil. Acceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut, iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asupra ei, renuntarea ulterioara neavand nici o eficienta . In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra acceptarii dar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. Daca acceptantul sub beneficiu de inventar savarseste anumite fapte culpabile, legiuitorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest beneficiu (art. 712 C. civ.

Renuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 701 C. civ., adica sa nu se fi implinit termenul de 6 luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pana la acel moment de ceilalti succesori.

d. este un act juridic indivizibil. Aceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fiecare in parte, sa opteze unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu si alta sub beneficiu de inventar

Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenirii testamentare. Legatarii universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mostenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri determinate din aceasta . Regula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu universal ci si in cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata.

De la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale exista insa unele exceptii.

Astfel, in cazul in care mostenitorul legal are si calitatea de legatar, el va putea opta diferit cu privire la mostenirea legala si cu privire la legat, renuntarea la mostenirea legala nu inseamna ca mostenitorul a renuntat si la legatul cu titlu particular . Solutia isi afla temeiul juridic in prevederile art. 752 C. civ., potrivit carora, "eredele care renunta la succesiune poate cere legatul ce i s-a facut".

Legatarul beneficiar al mai multor legate poate opta diferit cu privire la acestea daca nu sunt indivizibile. De pilda legatarul va putea renunta la legatul cu titlu universal si sa accepte pe cel cu titlu particular.

Derogari de la principiul indivizibilitatii actului de optiune succesorala consacra Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 112/1995 si Legea nr. 10/2001, intrucat conditioneaza restituirea in natura sau prin echivalent a proprietatilor uzurpate de regimul comunist de cererea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora, in conditiile specifice reglementate de fiecare act normativ in parte. Daca mostenitorii fostului proprietar nu formuleaza cererea nu beneficiaza de dispozitiile prevederilor legale amintite, chiar daca anterior au acceptat mostenirea dupa fostul proprietar. Asadar, prin nedepunerea cererilor, in conditiile si termenele reglementate de actele normative precizate, prin abstentiunea lor unii mostenitori pot renunta la drepturile asupra imobilelor respective, dupa acceptarea mostenirii, ceea ce este o derogare de la caracterul indivizibil de optiune succesorala

In schimb mostenitorii care nu au acceptat mostenirea, prin depunerea cererii de restituire a imobilelor, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, dar numai pentru bunurile ce formeaza obiectul de reglementare a acestora acte normative. Apoi, desi controversata, problema renuntatorilor la mostenirea fostilor proprietari decedati, a fost transata in sensul ca succesibilii renuntatori nu pot beneficia de prevederile legale privind restituirea proprietatilor

Divizibilitatea optiunii succesorale mai poate rezulta din hotararile judecatoresti prin care se constata acceptarea sau renuntarea la succesiune a unora dintre mostenitori care vor avea efecte relative, numai fata de partile din proces, cu toate ca de principiu optiunea este indivizibila nu numai in privinta bunurilor succesorale ci si in privinta celor care o pot invoca sau fata de care poate fi invocata

In cazul mostenirilor cu element de extraneitate, intrucat optiunea succesorala este supusa, in privinta imobilelor si fondului de comert lex rei sitae, iar in privinta mobilelor lex patriae, potrivit art. 66-68 din Legea nr. 105/1992 se va putea opta diferit, prin exceptie de la caracterul indivizibil al optiunii succesorale, acceptandu-se o masa de bunuri si renuntandu-se la alta.

e. este un act juridic nesusceptibil de modalitati. Actul de optiune succesorala nu poate fi afectat de termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur si simplu.

f. este un act juridic declarativ de drepturi. Efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii, atat in ce priveste acceptarea mostenirii, renuntarea, precum si retractarea renuntarii, cand acest lucru este posibil (art. 688 si art. 696 C. civ.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 212.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 778/1962, in C.D. 1962, p. 162-165.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 91.

Daca a acceptat tacit mostenirea prin luarea unor bunuri din acea succesiune inseamna ca dreptul de optiune succesorala s-a exercitat in aceasta forma si nu mai exista ce anume sa se transmita la mostenitorii sai, in baza prevederilor art. 692 C. civ. A se vedea, in acest sens, P. Perju, Sinteza teoretica a jurisprudentei instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de Apel Suceava in domeniul dreptului civil si dreptului procesual civil (semestrul I, 1966), in Dreptul nr. 2/1997, p. 108.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 89; E. Safta-Romano, op. cit., p. 72.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 433.

Idem, p. 432.

A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1968/1972, in Repertoriu II, p. 200; C. S. J., sectia civila, decizia nr. 1984/1991, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 126-128; Trib. jud. Galati, decizia civila nr. 323/1976, in R.R.D. nr. 12/1976, p. 60; Trib. jud. Timis, decizia civila nr. 878/1976, in R.R.D. nr. 12/1976, p. 61; T.M.B., sectia a IV-a civila, decizia nr. 1325/1992, in Culegere.., 1992, p. 165-166; Gh. Beleiu, Nota la decizia civila nr. 435/1969 a Trib. jud. Satu Mare, in R.R.D. nr. 11/1971; I.C. Vurdea, Nota la sentinta civila nr. 931/1970 a Jud. Ineu, in R.R.D. nr. 9/1971, p. 136.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1778/1960, in C.D. 1960, p. 241-242.

A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, col civ., decizia nr. 335/1952, in C.D. 1952-1954, vol. I, p. 118.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1984/1972, in Repertoriu II, p. 202.

Consideram ca sotul supravietuitor nu poate opta diferit in privinta dreptului la succesiune prevazut de art. 1 din Legea nr. 319/1944 si a dreptului asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice prevazut de art. 5 din aceeasi lege, cu motivarea ca acest din urma drept ar fi un legat prezumat, cum s-a sustinut (M. Eliescu, op. cit., p. 91). si acest din urma drept are caracterul unui drept legal la mostenire si nu poate fi caracterizat ca un legat prezumat. A se vedea, in acelasi sens, Fr. Deak, op. cit., p. 436.

Pentru amanunte in privinta Legii nr. 18/1991, a se vedea, Belu Magdo Monna-Lisa, Unele probleme in legatura cu interpretarea si aplicarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 si art. 13 din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 730/1993, in Dreptul nr. 7/1995, p. 33-34; C.S.J., sectia de contencios administrativ, decizia nr. 934/1994 in Buletinul C.S.J. 1994, p. 436; decizia nr. 831/1994, in Buletinul C.S.J., 1994, p. 497-500; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 494/1994, in Dreptul nr. 12/1994, p. 67; decizia nr. 301/1995, in Buletinul C.S.J., 1995, p. 533-535; C.C., decizia nr. 127/1996, in Dreptul nr. 4/1997, p. 102; Fr. Deak, op. cit., p. 437-440; P. Perju, Discutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina Legii nr. 18/1991, in Dreptul nr. 5/1992, p. 26-28; M. Georgescu, Al. Oproiu, Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori neexercitarii drepturilor succesorale, in Dreptul nr. 4/1994, p. 67-69; M. Nicolae, Mostenitorii indreptatiti sa beneficieze de repunerea in termen in temeiul art. IV din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar, in Dreptul nr. 6/1998, p. 3-18. Pentru amanunte in privinta Legii nr. 10/2001, a se vedea, E. Chelaru, Masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001, in Dreptul nr. 10/2001, p. 32-43; Idem, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, comentata si adnotata, Ed. All-Beck, Bucuresti, 2001; D. Chirica, Regimul juridic al revendicarii imobilelor preluate de stat fara titlu de la subdobanditorii care se prevaleaza de buna lor credinta la data cumpararii, in Dreptul nr. 1/2002, p. 55-75; Fl. Baias, B. Dumitrache, M. Nicolae, Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 comentata si adnotata, vol. I, ed. a II-a, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2002, p. 142-144 si 206-210 si bibliografia acolo indicata.

A se vedea si Fr. Deak, op. cit., p. 438-440.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 90-91; Fr. Deak, op. cit., p. 856.